Animezup - forum manga si anime

Este primul meu fic, plz comentarii! Sper să vă placă, nu este de genul celorlalte, e mai ciudat mai ales pentru că e SF.





Mă simt ciudat, dintr-o dată văd o lumnină puternică şi o durere insupotabilă îmi străpunge corpul, mă uit în jur şi nu văd dect alb, înca odată durerea aceea de moarte, o durere pe care nu o poţi ingnora. Incep să-mi dau seama, sunt într-un bazin cu apă, mi de ace îmi sunt înfipte în tot corpul, incerc să ţip, dar nu pot, văd că am pe gură o cască de aer. Aaahhhhh.......aaaaaaaaaaaaa....Nuuuuu......M..aa....aa...i suport, încep să dau cu mâinile in toate partile.
Ca sa vezi, acele au disparut , iar o trapa se deschide incet, vreo patru zeci de oameni îmbrăcaţi în halate pline de sânge, toţi au în mână o tăbliţa electronică pe care scriu ce se întâmplă cu mine, în spate văd un ecran mare pe care scrie ,,Experimentul X Energy”, mă întreb ce înseamna aia.
Apa începe să se scurga lăsându-mă însângerat şi plin de răni adânci şi dureroase precum cineva te-ar tăia în mi de bucăţi şi tu ai supravieţui ca să simţi ce-ţi face! Braţele metalice se retrag si trapa se deschide, ies afară, cad dupa primul pas şi îmi dau seama că sunt prea slăbit ca să mă ridic, un tip vine şi mă ajută, îmi dă un halat de pacienţi şi mă duce intr-o cameră unde mă bandajează, el îmi zice:
-Salut Axel, sper să-ţi placă noua ta viaţă!
Eu îi răspund uimit:
-Salut oricine ai fi!
Acesta zâmbeste şi mă duce în făţa unei oglinzi, aveam părul negru ca smoala, aveam muşchi, ochii îmi erau de un albastru închis. Dupa puţin timp acesta îmi spune:
-Nu-ţi aminteşti, te cheamă Axel Turner, te-ai oferit voluntar să fi X-Energy, un proiect care crează super soldaţi, ai facut asta pentru că dacă o să iei mereu o porţie de anticoz (substanţă toxică pentru oamenii obijnuiţi) vei trăi la nesfărşit, tu esti al doilea super soldat şi chiar şi ultimul pentru că proiectul s-a terminat, nu ai familie, de asta ai venit la noi, pentru o cale de scăpare!
Dintr-o dată îmi dau seama că are dreptate, am trăit in Chicago cu unchiul meu, nu mi-am cunoscut părinţi, toată familia mea e moartă înafară de el, Manson, unchiul si prietenul meu care ma crescut şi ma îngrijit, dispăruse cu două săptămâni în urma, când m-am decis să mă ofer voluntar pentru proiect! A fost răpit de Xersasti, o specie de extraterestrii care vrea să distrugă lumea inclusiv pe ei, am fost creat ca să-i opresc!

Bun, am trecut si eu pe aici. Nu sunt fan al S.F.-ului, dar esti nou pe aici si am hotarat sa iti dau si eu un sfat, chiar daca sunt incepatoare. In primul rand am vazut o singura greseala "dect-decat", cea ce ma bucura, dar ai grija la limbaj si cum ordonezi propozitia. Ai mult mister in capitolul tau, cea ce e bine si atrage mult atentia. Dragul meu iti lipseste descrierea. Faptul ca zici ca are parul cutaresi pielea cutare nu e descriere, adu ceva mai mult detalii. In rest mi se pare interesant, asa ca adu nextu' cat mai repede sa ved ce se mai inrampla.
Gambate! :bye:

***
dect= decât
ingnora= ignora
mi =mii
patru zeci= patruzeci
nesfărşit= nesfârşit
părinţi= părinţii
ma = m-a (x2)
***

Titlul a avut un deosebit impact asupra mentalitatii mele, asteptandu-ma la ceva mai complex. Nu pot spune ca este cel mai bun capitol citit, insa avand in vedere ca este primul tau fic voi incerca sa ma rezum la cateva conceptii.

Idee- tenta de originalitate, lucru ce apreciez. Imi place acest lucru de asta si m-am hotarat sa imi spun pararea. Sincer nu as dori ca acest post sa te descurajeze. Continua fic-ul pentru ca ai ales o cale interesanta de a prezenta o idee.

Descrierea e buna pe alocuri, dar nu m-a captivat.Puteai sa o mulezi conform situatiei, sa te folosesti de confuzia protagonistului (per ansamblu -trairile acestuia). Pe langa asta puteai incepe cu o usoara contemplare a fizicului personajului(inaintea schimbarii) pentru a creea antiteza; [exponent]

Dialogul, ei bine prima replica este inutila.Pare ca si cum ai incerca sa tragi de randuri.Puteai renunta cu usurinta la ea si nu afecta cu nimic capitolul(nu are o importanta deosebita).Pe langa asta mi se pare sec, cu toate ca presupun ca in voce avea tenta de ironie (nu?).

Demersul lucrurilor pare grabit, cu toate ca in privinta acestui lucru sunt confuza.

Cam atat (am preferat sa tin anumite comentarii pentru mine). Dupa cum am afirmat mai sus nu pot fi dura cu un incepator/incepatoare pentru ca nu-mi sta in caracter(nici cu cea mai avansata persoana). Capitolul tinde spre bine, dar inca nu a ajuns la acest stadiu [-scurt,descriere,dialog].

Astept urmatorul capitol si sper sa gasesc imbunatatiri cu privinta la ceea ce eu am punctat. Mult succes! :]

După zece minute de linişte mormântală, parcă deranjante pentru mine, savantul acela îmi dase cinci beţe din metal, unul cu vârfurile turtite şi mai lung decât celelalte, mi-am dat seama că era casca mea (cea prin care comunic cu coechipierii mei), după ce le studiasem un timp am observat că cele patru normale aveau patru butuoane mici, pe unul era ilustrată o săgeată spre stânga şi urmatorul o săgeată spre dreapta. Mă uitam uimit spre acestea, dar când mă pregăteam să întreb ce înseamnă, observ că savantul dispăruse.
Mă uit mai atent şi văd că pe un buton, albastru de data asta, era ilustrat semnul on/off, îl apăs şi mă dau în spate, o hologramă apare, eram uimit şi speriat, dar observ că pe hologramă scrie ,,Informaţii“, era un jurnal holografic (chestia asta costă o avere, iar eu l-am primit pe gratis, încă patru, suuuper), le pornesc pe toate, în primul găsesc informaţii despre profesorul meu (din ce era redat acolo deduc că este foarte sever şi îmi e cam frică să dau ochii cu el) şi unde şi la ce oră mă voi întâlni cu el. Tot în primul este o hartă care îmi arată cum să ajung la camera mea, era în partea cea mai frumoasă a agenţiei şi mă simţeam mândru că locuiesc acolo. În celelalte trei erau informaţii despre puterile mele şi cum să-mi folosesc armura şi armele pe care le voi primi în camera mea. Mă duc în halat până în camera mea şi când am deschis uşa (care actiona cu scaner de retină şi de amprentă), Raiul mi-a sărit în faţa ochilor, o cameră circulară cu un pat cu apă, noptiera era robotizată, un robot majordom îmi întinse nişte haine de firmă şi adidaşi, pantofi etc. Camera era albastră plină de suporturi pentru diferite armuri şi arme. Era într-o vitrină o armura care avea o foaie pe ea pe care scria ,,Armura Lunii” şi mai jos scria că aceasta a fost creată de maiaşi şi că îmi amplifică puterile. Langă aceasta am văzut şi o ţeavă frumos decorată şi avea pe ea şi porţiuni cu safir, si cauciuc, pe hârtia de pe aceasta scria că este ,,Sabia Arkishami” şi mai jos scria că este o sabie laser care se deschide atunci când vede că te lupţii.
Am văzut mai multe porţiuni care nu semănau cu celelalte, toate erau ca să deschid pasaje secrete şi actionau ca şi uşa. Am dechis un seif în care erau nişte acte, ale mele, un card de credit al agenţiei, sunt bogat (ma simt şi norocos şi stânjenit pentru că îmi este oferit totul pe tavă, dar ce să-i faci), acolo mai erau şi niste chei electronice (care în contact cu lucrul la care îi apartin îl deschid), îmi vine să sar în sus de bucurie când am vazut scris pe una ,,XRGS2000” (maşina visurilor mele, cu o viteză de patru mi de kilometri pe ora), şi pe a doua ,,NPAS3X” (navă spaţială şi avion în acelaşi timp).
Eram uluit, am stat să mă uit mai atent când am vazut şi garajul. Cele două maşinării erau în el, mă simţeam în al nouălea cer când îmi suna casca, mă uit ciudat la ea şi mi-o dau jos, găsesc şi pe aceasta un butonaş minuscul pe care era ilustrat un telefon, îl apăs şi o holograma, dar culmea, solidă îmi apare în faţă, este ca un telefon real numai că se poate transforma în cască, răspund, este profesorul meu, are o voce puternică care bagă dracii în om.
-Da domnule!
-Axel, mişcă-ţi curul în coace!
-Unde domnule, la dracul în praznic unde alt undeva, în cantină!
-OK!
Îmi iau inima în dinţi şi ma grăbesc să mă îmbrac cu Armura Lunii. Ajung în cantină, dar în loc să văd nişte maimuţoi care toată ziua se înjură văd nişte oameni obişnuiţ, şi femei şi barmaţi. O fată vine langă mine şi îmi spune:
-Salut, văd că esti alesul, the last chance of the world, mă rog eu sunt Sarah!
-Bună, îi răspunde eu, mă cheama.......
-Ştiu cum te cheamă prostuţule, toată lumea ştie, vrei să dăm o tură, să-ţi prezint baza?
-Nu pot, am........
-Stiu, trebuie să te întâlnesti cu profu’ tău!
-Da de...........
-Toooooooaaaaaată lumea ştie, prostuţule!
Cam ciudată tipa, am apucat să o studiez, are părul albastru închis şi ochii albastru deschis (prima dată cănd am văzut-o am crezut că emo), e draguţa şi e şi bine facută, are un zâmbet cald şi frumos, te face să uiţi de toate chestile pe care ar trebuii să le faci, are un glas ca sunetul liniştitor al pasărilor.
-Bine, vin cu tine, îi răspund ca himnotizat.
-Super!
Ea îmi prezentase baza şi după acea mă aduse într-o sală întunecată.
-Ce este aici?
-O să vezi!
Dintr-o dată lumina se deschise, era o arenă destul de mare, frumoasă şi periculoasă, capcane la tot pasul. Am fost păcălit, Sarah era îmbrăcată cu aceaşi armură ca mine doar că în varianta feminină şi ţinand în mâna arcul legendar. Arena era plină cu spectatori!
-Cine eÅŸti tu? ÃŽntreb eu ca un disperat.
-Eu sunt profesorul tău sau profesoara ta, cum vrei tu, acesta e primul test, fi gata de luptă!






Scuze că nu am descris baza, o să vedeţi în capitolul urmator ce se va întâmpla, va rog sa daţi comentarii!

Pentru inceput, lasa-ma sa te anunt ca ma bucura faptul ca m-ai anuntat [de asta si sunt aici la aceasta ora : ))].

Acum sa vedem:
***
butuoane= Butoane

Citat:o hologramă apare, eram uimit şi speriat, dar observ că pe hologramă scrie

Aici , dupa parerea mea, este o repetitie deranjanta [holograma-holograma] .
mi= mii

Citat:-Unde domnule, la dracul în praznic unde alt undeva, în cantină!

Ori aici erau doua replici , insa nedelimitate, ori cuvintele "unde domnule" au tenta de ironie si sunt retorice. (?confuzie)
barmaţi= barbaţi

Citat:albastru închis şi ochii albastru

La repetitii de genul faceam referire. Puteai cu usurinta sa sa schimbi culoarea ochilor si evitai acest lucru.
himnotizat= hipnotizat
***

Bun, in principiu sunt mandra pentru simplul fapt ca in acest capitol ai dat dovada ca ne-ai ascultat sfaturile.

Descrierea inca nu e la stadiul de a captiva atat de mult incat sa implice afectiv lectorul. Poti inca sa mai detaliezi informatiile[structura fizica],unele fiind inca incerte. Si pe langa acest lucru, am observat ca ai obisnuinta de a te repeta. Acest lucru deranjeaza urechea, cititorul ,treptat, pierzandu-si interesul.

Semne de punctuatie- asupra acestui lucru ma voi opri putin. Am observat ca folosesti mult prea des virgula, cand aceasta nu are niciun rol in acel context. O fraza detine aproximativ 4-5 randuri. Conform celor mentionate de mai sus, puteai evita acest lucru prin punct(astfel nu aveam ce sa mai comentez privind acest amanunt ).

Imi place ca nu ai grabit actiunea si ai lasat decursul lucrurilor sa vina de la sine folosindu-te de actiune pentru a capta atentia userului/cititorului in general (captatio benevolentiae)

Dialogul pare imbunatatit dar in niciun caz complex. Replicile sunt destul de scurte si produc confuzitate (caz mentionat mai sus).

Cama tat presupun. Nu pot sa fac analiza pe text ampla la ora asta, asa ca ma limitez, momentan, la ceea ce am scris(in cazul in care imi amintesc ceva cand vin voi edita).

Per ansamblu, dupa cum am si mai spus, sunt mandra de ceea ce a iesit si faptul ca ai luat in considerare sfaturile. Dimensiunea capitolului este una potrivita, evolutia fiind vizibila inca de la prima vizualizare.

Mult succes si astept urmatorul capitol! *ma anunti *

edit: Hehe xD Am fost prima :>

Neah, am ajuns prea tarziu si nu mai am ce comenta :cry:. Dragul meu, ai avut ceva greseli si nu pot zice ca sunt putine. Sunt unele locuri unde nu am inteles, ai descris cam putin sentimentele, faptul ca spui ca Alex e uitmit nu face ca asta sa fie o descriere. Ai putea sa pui in vedere putin caracterizarea personajului. Caracterizarea directa, aici puteai sa faci o autocaracterizare, doar vorbesti din numele lui Axel. A putea sa descri putin mai mult armuirile, armele, etc. In afara de autocaracterizare ai pute sa-l fi descris putin cu ajutorul lui Sarah, care de exemplu sa-l faca pampalau sau slab, sa vedem cam ce crede ea despre Axel. La caracterizare indirecta, ar trebui sa reiasa din fapte, deocamdata nu prea reiese. Eu nu am de obiectat nimic in rest, ti-au zis cei de mai sus, nu mai repet si eu. Capitolul a fost clar mai bun decat primul, e si mai lung cea ce e bine. Sincer, nu m-ai tinut in suspans in capitolul asta, poate vi cu ceva mai indraznet data viitoare. Continutul e bun, mi-a placut. Gambate and come with next! :bye:

Ms pentru comentarii şi sper să vă placă!






Eram uimit, ma-m grăbit şi am spus fără să mă gândesc de două ori:
-Ce! În jurnalele pe care le-am primit nu scria nicăieri că esti o fată! Mi-am dat seama că am spus o tâmpenie mai mare decât mine. Aceasta făcu un gest de uimire, ma-m băgat în câcat rău de tot, în viaţa mea nu am mai facut un gest de discriminare şi o să regret că am facut asta!
-Cum? Doar pentru că sunt fată mă crezi slabă!? Uimirea ei se transformă în furie imediat după ce termină de vorbit.
Într-o secundă Sarah îşi scoase o săgeată dintr-o tolbă electronică pe care deabea acum o văzusem, avea o culoare de galben închis, iar vârful îi era negru şi spiralat (ca un ţep), după ce şi-o scoase o potrivise pe coardă, îşi îndreptă arcul spre mine şi lasă coarda, mi-am văzut viaţa într-o clipă, săgeata se deplasa ca un fulger. Acum sunt într-un perete sângerând, săgeata nu m-a lovit fatal ori sunt eu mai puternic decât credeam, o senzaţie de greutate se instaură în mine, mă simţeam groaznic, era de la săgeată, sunt sigur. O aud pe Sarah cum râde:
-Cu ce ma-m pricopsit eu, un incapabil, retardat care nu poate să se ridice!
-Cum mi-ai zis curvă retardată! Tu nici nu existai pe când eu ucideam oameni, nu ştii cât am suferit eu, tu te-ai născut ca regina acestei lumi, totul iţi e oferit pe tavă, toţi te cred că esti cea mai tare, dar ştii ce esti, o profitoare care scoate din minţi un om normal, şi asta e o agenţie de rataţi care nu fac decat să se fută toată ziua prin camera motoarelor şi să se îmbete, chiar tu mi-ai arătat chestile ăstea!
Ea schiţeză un zâmbet. Văzând că ea nici nu mă bagă în seamă am înebunit, mi-am ieşit din minţi. Dintr-o dată aud o voce sâsâită, şi groasă:
-Vrei să te răzbuni, vrei să fi aclamat pentru că ai învins-o?
-Cine esti, unde esti, întreb eu uimit?
Sarah se uită ciudat la mine, iar apoi schiţă acel zâmbet din nou.
-Într-un final, spuse ea, în timp ce îşi mai pregătea trei săgeţi de acelaşi fel.
Aceeaşi voce, dar de data asta mai răstită:
-Zi, vrei sau nu!
-Daaaaa......Îi răspund ţipând!
Sarah ştia ce se întâmplă, ştia că se aproprie sfârşitul luptei. Îmi mai trase opt săgeţi ceea ce mă facea să gem!
-Imaginează-ţi o armă, zise vocea.
Mi-am imaginat o sabie cât braţul meu, lipită de mâna mea, curbată, să fie facută din oasele mele (binenţeles că acele ose să fie divizate din cele reale), foarte tăioasă, de ne învins!
-Acum o chestie care să o poţi arunca, ceva cu care să ucizi de la departare!
Incă două săgeţii mă loviră în burtă, sângerez şi cred că în curând voi leşina. Mi-am imaginat un disc din oase care să aibă trei laturi care să iasă din el şi să se continue ca zvastica, dar sa fie doar trei la distanţe egale si foarte ascuţite!
-Şi acum o armură!
Ma-m gândit la o armură care să îmi acopere tot corpul, iar privirea să mi se bazeze pe simţuri (adică cu ajutorul simţurilor să-mi creez o imagine în mintea mea). Să fie neagră şi foarte rezistentă, în timp ce o am pe mine să mi se vindece rănile şi sa fie mai uşoară decât hainele normale, să se refaca dupa cinci secunde dacă este spartă.
-Bun acum lasămă să te controlez!
-Ce, nici măcar nu ştiu cine esti.
-Sunt X-Energy şi dacă mă laşi să te controlez iţi promit că am so distrug!
-Bbbbbbiiiiiinnnnnnnnneeeeeeeeee, spun eu cu ultimele puteri din corpul meu!
Singurul lucru pe care am mai putut să-l văd a fost pe Sarah care îşi inchise ochii şi spuse:
-Am pierdut!

Yep, sunt prima!>:) In sfarsit ai venit cu nextu'. L-am asteptat ceva timp, daca nu veneai cu nextu cred ca eram inca in agonie. Sa vedem...:-? ce pot sa zic? Destul de scurt, parerea mea. Am vazut cateva greseute, dar minore. Nu le-am luat in serios. Cu descrierea, stai la fel de prost. Poate trebuia sa descrii mai mult armele si sentimentele lui Axel. Sa astati cum se simte el si sa detaliezi durerea pe care o simte, ce simte sau cum se simte cand vocea misterioasa ii vorbeste, cava de genu'. Continutul e destul de bun, grabesti actinuea si sentimentele care trebuiau descrise in timpul certii dintre Sarah si Alex nu exista. A fost putin hazliu faza aceea, dar cred totusi ca ar trebuit sa fie acolo si putina seriozitate. Nu am vazut greseli de exprimare cea ce e bine, dar nu te lasa pe o ureche cum a zis • Rusk`Key •. Totusi mai trebuie putin lucrat.
Gata cu cele rele. :) O ador pe Sarah :x se enerveaza atat de usor. Ei, vom vedea in partea a doua poate ce s-a intamplat cu naivitatea ei. Capitolul mi-a placut desi nu pot sa zic ca e perfect. Grabeste-te si adune nextu'!
Am sa-ti dau un sfat pe care mi l-a dat gabytsswh mie. Citese o carte nu conteaza daca e S.F. doar sa citesti una, macar inceputul sa vezi cam cum sa descrii locul personajele, etc.
Cam atat, so I want the next! Ja ne! :bye: