Animezup - forum manga si anime

OK, so... primul meu fic. E unul mai vechi peste care am dat ieri-alaltăieri și pe care am decis totuși să îl scot din statutul de „abandonat”. Nu am mai pus diacritice totuși, iar lungimea nu e nici ea foarte mare, în primul rând pentru că încă sunt nesigură dacă e ceva de capul ideii ăsteia, deci dacă voi spuneți, după ce cititți primul capitol, că e cazul să o las baltă, atunci o las baltă. Nesiguranța mea vine îndeosebi din faptul că este un fic SF / fantasy, ceea ce... nu știu cât de mult atrage... mai ales că pe zup sunt în general yaoi-uri... mă rog... predominant. Cel puțin din ce am văzut eu până acum.
Dacă voi hotărî să mă țin de fic, e foarte posibil să urmeze și scene violente, abuzive, hardcore, etc etc. Am să pun avertizare de vârstă la titlu atunci când va fi cazul.



Chapter One

-Poate ar trebui sa te descalti, ce zici? spuse Christian, ridicand dintr-o spranceana, ca si cum ar fi fost la mintea cocosului faptul ca eu trebuia sa-mi dau jos pantofii din picioare.
Am aruncat o privire spre botinele mele negre cu toc inalt, prefacandu-ma ca iau in considerare propunerea sa, apoi am raspuns, aruncandu-i o privire plina de ura:
-Daca ai vreo problema cu tocurile mele, atunci esti liber sa iti alegi alt coechipier.
Isi dadu ochii peste cap, dandu-se batut. Stia prea bine ca nu se putea certa cu mine, oricat de neimportant ar fi motivul pentru care ne certam si oricat de multa dreptate ar avea. Mie nu imi pasa de lucrurile care il deranjau pe el, si nici de parerile si convingerile lui. Eu le aveam pe ale mele, si nu aveam nevoie de subiecte suplimentare de gandire.
Ne-am continuat drumul de-a lungul coridorului, ecoul tocurilor mele rasunand in linistea mormantala, anuntandu-ne prezenta in interiorul conacului si, mai important de atat, pozitia exacta. Eram o tinta usoara... sau asa parea.
Adevarul era ca eu nu puteam fi luata niciodata prin surprindere. Mie nu imi pasa de tact, discretie, pentru ca eu aveam sa fac fata oricarui atacator, indiferent de abordare, sincronizare sau lucruri de acest gen. Defapt, cu cat eram abordata mai repede, cu atat plecam mai repede acasa.
Chris, pe de alta parte, nu avea genul acesta de siguranta de sine. Pentru ca el era mai slab decat mine, in ciuda constructiei solide si a inaltimii care il facea sa para cel dominant din cadrul echipei noastre. El stia ca era o tinta mult mai usoara decat mine, si ca putea muri pe loc daca ar fi fost luat pe nepregatite. Se baza totusi pe Revolverul lui si, desigur, pe mine, chiar daca stia ca nu eram o persoana de incredere. Eram obligata sa am grija de el, pentru ca eram parteneri. Moartea sa mi-ar fi adus batai de cap, lucru pe care incerc sa il evit.
Dupa cateva minute in care exasperarea lui Chris se accentua, acesta rabufni intr-un final:
-Pe bune acum, da-ti jos afurisitii aia de pantofi !
-Nu .
-Planul era sa intram si sa iesim fara sa fim observati. Creaturile de aici nu trebuie sa afle ca au vizitatori pana nu li se pune cutitul la gat !
-Asta era planul tau, Chris, nu al meu.
-Ce vrei sa spui? suiera el, oprindu-se in loc si tintuindu-ma cu privirea. Ai fost de-acord cu planul asta, Oxana !
Mi-am dat ochii peste cap, continuand sa merg. Credeam ca, dupa ce am lucrat atatia ani impreuna, el ma cunostea indeajuns de bine incat sa stie ca eu nu voi urma regulile, indiferent de situatie sau gravitate a problemei. Eu nu eram buna la lucru in echipa. Eu ii salvam pielea, il puneam in siguranta, apoi imi faceam treaba.
-Uite ce e... spuse el apoi, privindu-si picioarele cu tristete, uneori mi-as dori sa ma lasi si pe mine sa fac ceva. Tu faci toata treaba intotdeauna, iar eu trebuie doar sa am grija sa nu iti stau in cale. Vreau si eu sa fac ceva, la naiba !
Isi ridica incet privirea spre mine, aratandu-si frustrarea in ochii caprui si tremuratul usor al mainii in care tinea pistolul.
L-am privit tacuta pentru cateva secunde, apoi am spus:
-Esti slab, inutil in lupta. Nu poti sa te aperi decat tragand cateva gloante, care nu omoara nici o creatura, ci doar imi ofera mie timpul necesar sa ajung la tine ca sa te pot salva. Nu ai nici pregatire in alte arme decat Revolverul tau maruntel, si nu cunosti nici vreo vraja sau truc ingenios care sa iti scape pielea. Asa ca, spune-mi, Chris, ce vrei sa faci ?
Ma privi ranit, dar stia bine ca am dreptate. Isi intoarse privirea in alta parte, pentru a-si ascunde emotiile de mine, dar stiam deja tot ce simtea, datorita abilitatii mele. Dispret, regret, nesiguranta, tristete, furie. Era un ghem de emotii, asa ca i-ar fi fost mai bine sa stea singur o vreme, sa se linisteasca. Tacuta, mi-am continuat drumul de-a lungul holului, ascultand cu atentie toate sunetele din jur, anticipand orice miscare, caci stiam ca avea sa ne intampine cineva cat de curand. Deja facusem prea mult zgomot ca sa mai putem fi ignorati.
Peretii erau luciosi, reflectandu-mi silueta, ceea ce putea fi periculos, daca am fi avut de-a face cu vreo vrajitoare sau demon al oglinzii. Candelabrele uriase, cu cristale ascutite ce luceau in lumina soarelui puteau fi si ele fatale. Levitatia obiectelor era o arta cunoscuta de multi raufacatori si producea multe victime. Nu ca pe mine m-ar rani oricare din aceste lucruri, dar ma gandeam indeosebi la partenerul meu, care se confrunta cu o oarecare criza acum, caci ii simteam frica acuta pulsand in propriile-mi vene.
Un fosnet, apoi un tipat inabusit. Chris.
M-am intors imediat pe calcaie, pornind-o in directia lui, cu toata viteza de care eram in stare. Coridorul era gol, si nu exista nici o urma de lupta. Peretii erau intacti, iar usa de la intrare zavorata pe dinauntru. Cel care il rapise pe partenerul meu se afla in continuare in holul ingust.
Invizibilitate? Nu, i-as fi auzit respiratia.
Teleportare? I-ar fi ramas mirosul in aer.
Demonul oglinzii?
Am analizat cu grija peretii, cautand un detaliu printre motivele incurcate, sigiliile familiilor nobile, arborii genealogici si multe alte picturi de pe pereti. Trebuia sa gasesc ceva care nu se aflase aici cand trecusem prima data. Corpul lui Chris, trebuia sa fie undeva, captiv in universul paralel al oglinzii.
-Nu e acolo, se auzi o voce melodioasa, masculina.
Mi-am intors repede privirea spre cel ce mi se adresase. Era un barbat inalt, imbracat intr-un costum elegant, cu mainile varate in buzunarele pantalonilor de firma, avand un aer arogant si impunator, dar care nu ma impresiona catusi de putin pe mine. Imi zambea prietenos, insa ochii sai verzi cu pupile de reptila, care ii tradau genele demonice, erau furiosi si plini de ura.
Se apropie incet de mine, in timp ce-si ciufulea parul de un rosu aprins.
-Deci, ai venit sa ma ucizi, intr-un final. Te astept de ceva vreme, sa stii.
-A meritat asteptarea? am intrebat eu, zambind.
-Cu siguranta, spuse el, asezandu-si o mana pe talia mea.
Era atat de plin de el, incat nici nu ii pasa ce reactie au alte creaturi cand le atingea direct. Speram doar ca aroganta lui se masura cu puterea, caci nu venisem aici degeaba.
Cu miscari rapide, imperceptibile, i-am intors mana la spate, iar cu cealalta mana l-am prins de par, tragandu-l cu putere in asa fel incat gatul ii era atat de aplecat intr-o parte ca urechea aproape ii atingea umarul. Mi-am pozitionat coltii deasupra gatului sau, indicandu-i ca viata sa depindea de raspunsurile pe care le primeam.
-Unde e omul? am marait eu.
El rase, amuzat de situatia in care se afla, apoi raspunse:
-E mort.

Well, well, here I am. Nu am mai citit de cam multicia vreme ceva sf pentru ca a fost perioada ficurilor cu vampiri si monstri. Acum ne-am intors la ficuri despre adolescenti. Anyway, este bine sa vezi ceva nou, o idee diferita si o lucrare atat de curata. Pentru varsta ta, scrii exagerat de bine.
Nici macar o greseala. Asta ma face sa fiu trista pentru ca eu mananc litere, uit virgule, chestii gen.
Ai un curs narativ foarte bine urmarit, fara detalii prea multe care sa oboseasca.

Citat:Cu miscari rapide, imperceptibile, i-am intors mana la spate, iar cu cealalta mana l-am prins de par, tragandu-l cu putere in asa fel incat gatul ii era atat de aplecat intr-o parte ca urechea aproape ii atingea umarul.

Ceva nu mi se pare in regula cu propozitia asta, dar dau maine un edit si iti zic, pentru ca mi-e rau si sunt obosita si am gripa in mijlocul verii, de aceea se poate sa nu iti fi lasat un comentariu coerent, dar am vrut sa stii ca sunt aici dispusa sa iti ridic moralul.

Sara, mi-a facut placere sa citesc aceste capitol si il astept pe urmatorul. Da-mi un coment cand pui mai departe. Imbratisari de la Sara.

Hey^^ Merci ca mi-ai dat intr-un final linku' xD
Ma asteptam la ceva sf din moment ce atunci cand vorbeam i-am dat porecla de "Povestea SF" :))
Greseli de tastare/gramatica, nu pe care eu sa le percep :P.

Citat:Era un barbat inalt, imbracat intr-un costum elegant, cu mainile varate in buzunarele pantalonilor de firma, avand un aer arogant si impunator, dar care nu ma impresiona catusi de putin pe mine.

Trebuia sa o fi impresionat macar putin din moment ce a mentionat asta. Ai scris la persoana I, deci presupun ca alea erau gandurile Oxanei.

Citat:Cu miscari rapide, imperceptibile, i-am intors mana la spate, iar cu cealalta mana l-am prins de par, tragandu-l cu putere in asa fel incat gatul ii era atat de aplecat intr-o parte ca urechea aproape ii atingea umarul.

E cam prost formulata la inceput. Miscarile tipei respective nu puteau sa fie imperceptibile. Asta ar fi insemnat ca eu nici sa nu-mi dau seama ca a facut vreo miscare (presupunand ca ma aflu acolo). Inteleg ca era rapida si avea abilitati speciale, dar din moment ce i-a intors mana la spate, l-a tras de par, ceva, ceva tot se vedea. Parerea mea e ca fara cuvantul "imperceptibile" ar fi fost perfecta.
Imi place cum ai incheiat.
In rest nu mai am nimic de comentat. Imi place ca e original si ca e foarte diferit de ce am vazut pe zup.
Cya...mai vorbim :P

Here goes chapter two =^w^= ! Mulțumesc tuturor pentru critici, le-am luat în considerare. Ah, și... • Rusk`Key • ...Oxana nu e chiar așa de bine conturată pentru că: 1. ficul e din punctul ei de vedere, relatarea evenimentelor este realizată de ea, iar ea nu prea stă să se analizeze psihologic de una singură... dar stai liniștită, de-a lungul ficului i se va tot contura mai bine personalitatea. 2. nu am vrut să stric distracția din primul fic... firea ei trebuie descoperită în timp, cu fiecare capitol nou.

P.S.: No offense taken.


Chapter Two

-Nu incerca sa ma minti, demonule. Nu e mort.
Mi-am intensificat stransoarea asupra bratului sau, facandu-l sa scrasneasca din dinti de durere, dar ramase tacut, spre dezamagirea mea.
-Cum de esti atat de sigura? se stradui el sa intrebe, in ciuda suferintei.
-As fi simtit viata scurgandu-i-se din trup.
Deoarece faceam parte din aceeasi echipa, intre mine si Chris exista o legatura destul de puternica, legata in mod artificial in momentul in care am fost numiti asasini si am fost repartizati impreuna. Desi nu era naturala, relatia noastra se comporta de parca ar fi astfel, permitandu-ne sa ne cunoastem unul altuia starile de spirit 24/7 si rareori, chiar sa comunicam telepatic. Ne puteam localiza cu usurinta, iar faptul ca eu eram demon intensifica totul, facand din acea legatura ceva aproape imposibil de rupt. Exista insa si dezavantaje. Numai organizatia noastra era capabila de a crea aceste legaturi, era o tehnologie proprie, creata de noi… pentru noi. Odata divulgat faptul ca exista o legatura intre mine si Chris, oricine isi putea da seama exact pentru cine lucram si care era scopul nostru.
-Ah, deci esti de-a lor. Ma gandeam eu ca e prea ciudat ca mercenarii sa lucreze in echipa.
-Pari sa ai destula experienta, am spus, apropiindu-mi si mai mult coltii de gatul lui.
-Intr-adevar…
-De ce esti asa de cautat?
-Am un mileniu si ceva de viata, scumpo.
M-am incruntat, incurcata. Nu mintea, puteam sa simt asta datorita puterilor mele. I-am dat incet drumul, indepartandu-ma de el.
-Nu pe tine trebuie sa te ucid, am spus, mai mult pentru mine, decat pentru el, adancindu-ma in ganduri.
Zambi, de data aceasta si cu ochii, frecandu-si bratul.
-Vino, iti voi arata unde este prietenul tau, spuse, pornind de-a lungul coridorului.
L-am urmat, atenta la fiecare miscare pe care o facea. Dupa o analiza mai atenta, am observant stralucirea pielii lui, precum mici licurici, abia vizibili, ce pluteau in jurul intregii lui siluete. Era Antic, fara doar si poate, iar eu fusesem cat pe-aci sa-l ucid. Ar fi fost greseala vietii mele… Iar eu nu fac greseli.
Anticii erau cei mai varstnici demoni cunoscuti vreodata, iar datorita varstei lor inaintate reprezentau si cele mai puternice creaturi, lucru ce ii aseza in varful piramidei sociale. Ei conduceau lumea din umbra, iar uciderea unuia dintre ei, indiferent daca era vorba despre un renegat sau un membru important al Ligii, era interzisa. In ciuda puterii colosale, aceste fiinte nu erau, cum s-ar crede, invincibile, insa erau fara doar si poate greu de ucis, chiar si pentru mine. Mi-as fi putut pierde viata in lupta, iar daca as fi avut norocul sa il dobor, as fi fost oricum haituita de Liga si acolitii lor tot restul vietii... ce nu avea sanse sa fie indelungata.
Anticul ma conduse de-a lungul unor coridoare intortocheate, urcand trei etaje intregi si strabatand doua aripi ale conacului inainte sa se opreasca intr-un final in fata unei usi albe, cu decoratiuni aurite pe margini si in jurul manerului, care era si el poleit cu aur. Acesta deschise usa si patrunse precaut inauntru, avand grija sa imi lase loc sa trec dupa el. Am patruns in incapere, privind repede in jur in cautarea partenerului meu... pe care l-am gasit imediat zacand inconstient pe podea. Nu m-am grabit sa ii sar in ajutor, ci i-am analizat prêt de cateva secunde chipul, trecand in revista lovitura de la cap din care ii siroia in continuare sange, precum si hainele pe jumatate rupte, semn ca se zbatuse destul de mult inainte sa fie adus in starea actuala. Intr-o tacere absoluta, mi-am intors privirea spre Antic si am ridicat o spranceana, cerand astfel explicatii.
-Care ti-a fost misiunea? intreba el in schimb, indreptandu-se cu un pas sprinten spre mini-bar, fara sa ii pese ca avea spatele la mine desi cu doar cateva minute in urma avusese jugulara la mila coltilor mei.
-Sa ucid un demon ce terorizeaza de doua luni de zile cartierul, am raspuns eu cu mai mult respect in voce acum ca stiam ca nu ma aflam intr-o pozitie de superioritate. Am informatii ca si-ar avea adapostul aici si ca are de gand sa le aduca la cunostinta oamenilor despre existenta celorlalte rase prin actele lui.
-Prostii, mormai el in barba inainte sa duca paharul cu whisky la buze si sa ii dea pe gat continutul dintr-o singura inghititura.
-Unde e demonul? Nu am tot timpul la dispozitie, l-am zorit eu, incercand sa raman politicoasa totusi.
-Nu exista nici un demon, draguta, spuse el, aruncandu-mi o privire amuzata. Chiar nu iti dai seama? Ai fost trimisa aici sa ma gasesti.
-De ce?
-Oh, asta as vrea si eu sa stiu.
Statu cateva minute pe ganduri, privind in gol tavanul, apoi isi indrepta din nou atentia spre mine. Isi adanci privirea patrunzatoare de demon in a mea, iar pret de cateva secunde am ramas amandoi tacuti. Putini stiau care sunt abilitatile Anticilor, iar eu nu ma numaram printre ei, astfel ca mi-am incordat intreg corpul, asteptand sa vad ce avea de gand. Poate imi citea gandurile, dar asta era ceva inofensiv in momentul de fata. Eu nu imi gandeam miscarile inainte sa le realizez. Eram mai bine antrenata de-atat.
-Pleaca, spuse Anticul intr-un final pe o voce ragusita, dar autoritara.
Putin a lipsit sa nu ma cutremur sub puterea tonului sau. Vocea ii parea brusc mai puternica, amplificata fiind de ecoul camerei.
-Ia-ti acolitul si pleaca. Spune-le sefilor tai ca ai primit informatii gresite. Nu pomeni nimic de mine si vino peste trei zile din nou aici, la miezul noptii.
Nu am spus nimic, ci am ramas inlemnita in loc, contemplandu-l cu o privire usor admirativa. Era primul Antic pe care il intalneam si era exact asa cum mi-l imaginam. Simpla lui prezenta impunea ascultare, daca nu cumva era vorba de propriile farmece la mijloc. Eram o persoana orgolioasa si aroganta, eu nu respectam nici un fel de reguli si nu mergeam dupa firul nici unui plan, fie el oricat de bine pus la punct. Eram o singuratica si faceam cum ma taia capul, actionand din instinct, ghidata de primul impuls, iar acest lucru nu mi se reprosase pana acum pentru ca de fiecare data reusisem sa imi ating scopul fara sa creez complicatii.
Insa acum mi se parea vital sa urmez vorbele acestui barbat, fara sa inteleg macar de ce.
El zambi, intorcandu-se din nou cu spatele la mine, si spuse:
-Ceva imi spune ca destinul a facut sa ne intalnim, micuta demon.

Hellow
Asa deci si prin urmare, m-am hotarat ca acest fic isi meriita numele, care, apropo este destul de interesant mai ales ca are ceva ce ma duce cu gandul la genul meu preferat de povesti [cred ca te-ai prins care-i;)]
Adevarat ca aici pe zup lumea citeste mai mult yaoi si cele legate de viata reala si totusi exista catva carora le place si altceva, defapt mai multi;))
Acum sa revin la fic ca o sa ajung sa tin un discurs despre genuri si nu vreau, deci:
Descriere: stai destul de bine la capitolul acesta. Place la mine inceputul, acela cu tocurile:))
Actiunea este lina si nu te grabesti, ma bucur ca n-a murit nimeni momentan sa nu mai zic de Christian care imi aminteste de Christopher, aproape ca sunt identici =)) Christian e cumva blond? ;))
Dialogul, bine ca ai inceput cu el, face ca totul sa intre placut in actiunea povestii, din start numele baiatul m-a facut sa ma gandesc la personajul meu, siapoi cuvintele si actiunile lui, am inceput sa citesc Christopher =))
Cam atat am avut de spus, spor la scris si anuntama si pe mine daca poti ;))
Bye >:D<

Mulțumesc pentru comentarii, girls. Și sprijin. Sper să vă placă și continuarea și să comentați mai departe. Hmm... o să iau în considerare sfaturile voastre pe viitor, fiți fără grijă. Now enjoy !!


Chapter Three

-Eyes on the prize, Oxana ! striga Chris, stiind ca nu ma putea scoate din starea de visare decat folosind un accent rusesc, pe care ajunsese sa si-l perfectioneze de-a lungul timpului special pentru mine.
Am smucit dintr-odata capul in directia opusa celei din care ma atentionase el, chiar la timp pentru a anihila unul dintre discurile pe care mi le trimitea echipa adversa, in speranta ca ma vor decapita curand. N-au ei norocul asta totusi.
Am privit cum faramele ramase din urma discului cad cu un zgomot mut pe suprafata podelei albe, perturband imaculatul intregii incaperi, caci pana si echipele erau imbracate in alb din cap pana in picioare. Becurile rosii de pe tavan se stinsera brusc, anuntand sfarsitul exercitiului, iar eu i-am aruncat o privire scuzatoare lui Chris. Acesta imi intoarse o cautatura ucigasa inainte sa iasa din Sala de Antrenament fara sa imi mai adreseze vreun cuvant. Fu urmat indeaproape de restul echipei si nu dura mult pana sa raman singura in incapere.
Mi-am desfacut fermoarul jachetei, descoperindu-mi maieul de un rosu atat de aprins ca inducea dureri de cap in mijlocul acelui alb. Am abandonat jacheta pe podea, apoi colantii si imediat apoi adidasii, ramanand in niste pantaloni scurti negrii si in picioarele goale. Nu eram genul obsedata de curatenie si nici excesiv de paranoica, asa ca nu imi faceam griji in privinta murdariei, desi eram destul de sigura ca asta era printre cele mai curate incaperi pe care le-am vazut vreodata...
Oricum as incerca sa imi distrag singura atentia, faceam ce faceam si tot reveneam la intamplarea din conac. Nu as fi crezut ca prima mea experienta cu un Antic avea sa se desfasoare in acest fel, insa adevarul era ca... nici macar nu vizualizasem vreo experienta cu vreun Antic pana acum. Atata vreme cat nu esti o creatura sus-pusa in societatea demonica, sansele sa intalnesti macar odata in viata un Antic erau extrem de reduse. Si nici cei sus-pusi nu aveau ocazia asta de cele mai multe ori. Liga este o grupare extrem de misterioasa, isi pastreaza toate informatiile secrete, lasand la cunostinta celorlalti doar denumirea si functia de baza, anume aceea de a conduce lumea.
Iar acum, eu, o simpla asasina ( OK, ce-i drept, cea mai eficienta si renumita asasina din ultimul secol ) aveam sa ma intalnesc de doua ori cu acest Antic. Nici macar nu stiam daca avea sa apara la fata locului. Ar putea fi si o capcana. Dar chiar si asa, stiam prea bine ca aveam sa ma intorc. Aveam o vaga banuiala ca Anticii posedau un oarecare farmec personal, o carisma... fie ea caracteristica speciei sau indusa prin tot felul de magii sau potiuni... Dar orice ar fi fost, eu cazusem in plasa. Era agasant, iar ratiunea mea si esperienta acumulata se zbateau cu acea parte din mine aflata sub efectul vrajii, care ma indemna si ma impingea de la spate sa alerg cat pot de tare pana in acel loc. Ce ridicol. Normal ca ar trebui sa imi ascult ratiunea. Pana si instinctul ma avertiza ca acesta ar fi cel mai intelept lucru de facut. Dar toate astea ramaneau in umbra de fiecare data cand luam in considerare ideea de a merge.
Daca nu m-as cunoaste mai bine, as spune ca e chiar iubire. Un zambet sceptic si amuzat aparu in coltul buzelor, iar eu am inceput sa ma deplasez prin camera, facand inconjurul acesteia de cateva ori inainte sa ma opresc iar in centru.
Am inchis ochii, incruntandu-ma usor din cauza concentrarii. Curand dupa aceea, in fata ochilor se materializa el, cu acelasi par inflacarat si costum elegant ca la prima intalnire. Avea familiara atitudine aroganta si superioara, accentuata de mainile varate lejer in buzunarele pantalonilor, insa de data aceasta exista ceva mai atragator la el. De data aceasta ma simteam cu totul si cu totul impresionata de prezenta lui, il vedeam diferit.
Ochii lui verzi ma priveau fix, iar pupilele initial normale se ingustara si se subtiara pana devenira ca de reptila, facandu-i privirea mai grea, adaugand un aer inflacarat modului in care imi contempla chipul. Nu dura mult pana ce cautatura lui deveni apasatoare, usor incomoda, dar... fierbinte. Imi simteam corpul arzand, de parca ma aflam in camp deschis in mijlocul sezonului canicular.
Mi-am dat capul pe spate, iar buzele mi s-au intredeschis usor. Simteam undeva in strafundul gatului un geamat ce se chinuia sa iasa la suprafata, atatat de senzatia arzatoare ce-mi cuprinsese corpul.
-Oxana, ce tot faci?
Am deschis repede ochii, indreptandu-mi spatele. Usa camerei era larg deschisa, iar in dreptul ei se afla acum Chris, deja imbracat in costumul negru, semn ca era pregatit sa se intoarca la datorie. Eu pierdusem timpul dedicat schimbatului si mancatului pentru a avea fantezii erotice cu un barbat pe care l-am vazut pentru prima data doar cu trei zile in urma.
-Nimic, am spus eu scurt, insfacandu-mi hainele de pe jos si iesind grabita din Sala de Antrenament.
Insa chiar inainte de a trece pe langa silueta lui, inca rezemata de tocul usii, imi apuca cu putere bratul sa ma opreasca. I-am aruncat o privire iritata, ridicand dintr-o spranceana intr-un mod batjocoritor, pentru ca oricat de distrasa as fi fost in ultima vreme, orgoliul meu ramanea acelasi.
-Ce e cu tine? Nu prea esti in apele tale de cand cu...
-Pa, Chris ! am spus eu imediat, evitand sa imi readuc aminte de incidentul din conac.
Trebuia sa ma concentrez pe munca mea, nu puteam sa dau de banuit nimanui. Iar daca Chris deja era suspicios, era semnalul meu de alarma sa ma redresez. Ii simteam nervozitatea datorita legaturii noastre, si stiam ca si el o poate simti pe a mea, poate nu la dimensiunile reale, caci el ramanea specia inferioara din duoul nostru, dar macar intr-o cantitate mica, era acolo. Si era un risc, imi putea pune bete in roate in cazul in care ar trebui sa ma furisez afara din agentie pentru a ma intalni cu el.

[center]* Miezul noptii *[/center]

-Ai venit, spuse el pe un ton clar, urmat fiind de un usor ecou produs de peretii holului in care ne-am intalnit pentru prima data.
Nu i-am raspuns, in schimb am mai facut un pas in directia lui, tatonand terenul. Vroiam sa vad daca instinctele ma atentionau de vreun pericol, insa nu parea sa fie o capcana si oricat de constienta as fi ca unele masuri de precautie trebuiau luate, exista undeva in spatele mintii mele o voce micuta care ma asigura ca pot avea incredere deplina in acest barbat. Iar eu o credeam pe cuvant.
Mi-a oglindit miscarea, apropiindu-se si el, pana ce ne-am intalnit in cele din urma in mijlocul holului. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi adancesc ochii negrii in ai lui, pastrand un contact direct, semn ca nu imi era frica de el si mai mult decat atat, ca eram doritoare sa aflu mai multe despre el. Pupilele lui nu mai erau e reptila acum, reflectand emotiile unui simplu om.
In mod normal, daca as privi un astfel de scenariu din afara as rade sau as fi dezgustata de o astfel de rasturnare de situatie, dar poate ca era vraja lui de vina sau poate ca era vorba despre cu totul altceva... ceva mai important decat niste farmece puerile, mai maret decat ceea ce am considerat eu real pana in punctul asta al existentei mele... si orice ar fi fost acest ceva, manat de destin, ma atragea intradevar tot mai aproape de aceasta persoana.
Isi puse mana in jurul taliei mele, mimand gestul de la prima noastra intrevedere, numai ca de data asta orgoliul meu nu isi spuse cuvantul, si nici vestitul meu caracter de gheata, iar atingerea sa starni senzatii noi. Imi arunca un zambet usor trist, apoi sopti:
-Esti gata sa aflii motivul pentru care ne-a fost dat sa ne intalnim?

Ohayoo
Avand in vedere ca azi s-a terminat anul scolar am sa incep prin ati spune vacanta placuta:*
Dar sa revin la subiect, mi-a placut inceputul, tot un dialog sau o replica. Imi place ca ai inceput, accent rusesc? Il ador, cand era "Familia mea de spioni" cel mai mult imi place de mama rusoaica si baiatul chiar vorbea limba:X Si uite cum am schimbat subiectul8-| Gatat, nnu-l mai schimb,

Descrierea este si nu este, adica descrii sentimentele dar nu descrii imprejurimile sau daca le descrii, nu te axexezi pe ele ci mai mult pe sentimente si trairi sufletesti, iar asta nu-i un lucru de reprosat. Ar fi ceva ce ma pus pe ganduri si anume acel:* Miezul noptii *
Puteai sa zici ca am venit miezul noptii, s-a inbracat cu ceva sau nu stiu ceve de genul, mie imi suna ca un titlu sincer.
Dialogul, ai inceput cu el. Isi mai face aparitia in cateva locuri, nu este sec si nici mult.
Actiunea este lina, nu am nimic de reprosat la ea, defapt nu ne-ai dezvaluit prea multe despre ea.
Greseli, aici sincer nu prea am vazut, poate sunt dar nu am fost atenta la ele.

Sincer nu prea am ce comenta la acest capitol, nu m-o zgariat nimic pe creier si nici nu m-am plictisit, am stat 20 de min sa concep cel putin ideea acest comm sau macar inceputul. Oricum spor la scris si anuntama si pe mine, te rog:o3
Jaa Ne!

Buna deci ficul tau este superb imi place la nebunie:chuu:. Nu am ce comenta este absolut supe si vreau nextu[-o<.