Animezup - forum manga si anime

Sub o luna celtica, umbrele copacilor se largesc spre vale. Ranita, inconjurata de padurea in penumbra, astept intoarcerea lui. Stiu ca nu va reveni. Luna parca creaza gauri in tufis, traversand ramurile stejariilor inegriti. Miroase a sange si lemn ars. Locurile din copilaria mea, acum in ruine, sunt o lume de fantome in care viata s-a fumat. Mi-e frica si simturile mi se tocesc, dar vantul proaspat si umed specific diminetii ma aduce la realitate. Inca sunt flacari in castru*, iar tipetele nu se mai aud. Ieri se auzeau. Oamenii care-l locuiau tipau de ura, de frica si de durere. Il blestemau pe Lubbo. Constructile de piatra semicirculare, eliptice, patrulatere, au fost incendiate si inca ard. Doar eu, ascunsa, pazind cupa de la Enol, ma mentin in viata.

Imi dirijez pasii spre valea de curent, merg din ce in ce mai repede spre unde apa tajneste de secole si formeaza o garla. De departe aud copitele caiilor, sunete de armura. Ei, probabil, sunt pe cealalta parte a colinei, si mi-e teama ca, atunci cand voi ajunge in varf, poate vor putea sa-mi zareasca vesmantele albe, sub luna de iarna. Daca asta se intampla, totul se va fi termina.

In departare urla un lup.

Intreprind o carare spre vadul acoperit cu stejari inca incandescenti, unde piatra se va deschide salvatoare. Ramurile copacilor imi ascund in parte figura, ma aplec. Niste ramuri dintr-un tufis se intind spre refugiul raului. Ma ascund dupa ele.

In susul colinei, luptatori isi opresc marsul si miros vantul. Luna, plina, deasupra cerurilor, lumineaza cu putere valea.

Ascunsa pe pamant in spatele tufisului, imi tin respiratia si merg spre stanca plana din spatele cascadei, acolo voi pastra cupa. E posibil ca, in momentul in care m-am miscat de pe colina, luptatorii sa ma fi descoperit, dar pentru mine nimic nu mai conteaza. Apa inghetata imi raneste mainile, bratele-mi inzapezite, vesmantul alb. Dupa executarea a ceea ce mi-a spus Enol, mut, cu un imens efort, enorma stanca si introduc cupa, inchizand cu greutate dala*. Suspin dupa efort, si tremur la umezeala rece care trece prin haine. In spatele meu, cade apa, zgomotul sau imi acopera gafaiala. Lent, aplecata, parasesc izvorul. La fundul lacului, in apa blanda, luna imi lumineaza intermitent parul, grau aurit, si il transforma in argint. Acum, fata pe care o manifesta apa, e ranita, plina de sange si zgarieturi. Inchid ochii si ascult doar lichidul viu cazand. Un sunet, si cand deschid ochii, in rastoaca se reflecta lumina lunii redirectionandu-se in armura unui razboinic. Din spate aud un strigat dur si triumfal, si simt durerea unei manusi de fier ce ma apuca de centura si ma ridica spre cer. Pentru o a doua privire, luna stralucind in apa, o lovitura seaca in craniu si totul inceteaza pentru mine.


Durerea si frigul ma trezesc, sunt un balot incarcat pe drum, sangele-mi tajneste din mainile legate. Ascult vocile ciudate intr-o limba necunoscuta. In carucior, saci de ghinde si grau; grau furat din satul Aran, de la casa mea, de la oamenii mei.
Durerea revine negresit cand incerc sa-mi recuperez constiinta. Pe cer, luna coboara, si din inima mea o rugaciune urca la zeitatea noptii. Alaturi de carut, se plimba un razboinic, casca lui terminata intr-un varf ce straluceste datorita razelor lunii, din el ies suvite maro in noapte. E un barbat robust si barbos. Se uita in fata spre ceilalti oameni ce escorta carutul, dar, brusc, observand ca-l urmaresc cu privirea, isi intoarce capul spre directia unde ma ascund. Inchid ochii si ascult izbucnirea unui bici si un tipat pe care nu-l pot intelege. O voce autoritara detine biciul si din gura rapitorului meu iese un urlet suparat. Se aud chicote si acel zvon de voci straine care ma ingrozeste. Intru in inconstienta si prin ea se intersecteaza de multe ori imagini dintr-un trecut ce nu se va intoarce. Nu am nimic, sfasiata pe dinauntru si ranita pe dinafara. Nimic din viitor nu astept. Banuiesc locul in care ma conduc cei ce au dstrus oraselul. In castile lor straluceste argintie ultima raza de luna.


Rasare soarele. O zi gri si friguroasa cu cerul brazdat de nori amenintatori. Marsul continua lent. Cu oasele amortite, nu pricep nimic. Incerc sa-mi amintesc trecutul, dar in mare parte a fugit din mintea mea. S-au auzit zvonuri de razboi in castru. Cu toate acestea, nimic nu parea sa prevesteasca barbaritatea. Barbatii continuau sa vaneze, in timp ce femeile cultivau pamantul. Chiar in acea zi am cautat radacini pentru o reteta cu care sa vindec durerile unui batran. Copiii se jucau la intrarea in sat. Liberi.

Dupa multe ore de mers, din nou cade noaptea.Rapitorii mei se opresc chiar la malul unui rau. O salcie isi inclina ramurile peste un zid de castani ca o patura in padure. Ce vor face acei oameni necunoscuti cu mine?

_____________________________________________________________
*Castru- s.n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană.
*Dala- s.f. Placă de forma geometrica regulata folosită la pardositul și căptușitul zidurilor.


Stiu ca probabil nu ati inteles despre ce e vorba, dar asta a fost primul capitol, si intradevar ceva cam scurt. Pe viitor voi posta capitole mai mari.
Astept comentarii dure, dar totusi constructive :P
Cya^^

Buna, pai mersi ca mi-ai spus. Sa stii ca imi place cevad, e chiar frumos. Ai aranjat frumos capitolul si la modurile de expunere stai bine, nu am ce comenta. Mi-a placut descrierea, e in cantitati mari si foarte frumoasa. In mare parte capitolul e format doar din descriere si naratiune, imi place cum le-ai combint. Greseli nu am vazut, foarte bine. Ma bucur ca folosesti cuvinte de-ale vechi, asa da un aer si mai misterios si te duce chiar in trecut. Titlu e bine ales, frumos. Despre idee nu pot spune decat ca capteaza atentia si ma bucur ca nu ai dezvalui multe, aproape nimic:)) pastrez suspansu si stiii si cum. Vom vedea pe parcurs cum decurg lucrurile.
Spor la scris si bye>:d<

Hey ^^ Merci ca m-ai invitat si imi cer scuze ca vin atat de tarziu dar am o lene in mine de nu ma vad :)). Da, nu am prea inteles mare lucru dar banuiesc ca o sa inteleg mai multe la urmatoarele capitole care sper sa vina cat mai repede. Descrierea este frumoasa, chiar imi place cum descrii, naratiunea este buna, actiunea nu e grabita si dialogul nu e sec, adica, nu a existat daca ma uit eu bine. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

Hey! Dupa cum am promis iata-ma. Multumesc frumos ca m-ai anuntat si-mi cer din nou scuze ca am ajuns atat de tarziu. Sper ca merge treaba cu " mai bine mai tarziu decat niciodata" :))
OK, voi incepe cu greselile care nu se pot numi greseli.
Ai scris undeva "casti" .In perioada istorica la care te referi tu, adica 106-277 D.Hr nu cred ca se inventase asa ceva. Probabil va te refereai la "coif", elementul dintr-o armura corespunzator capului.
Cred ca ar mai putea fi ceva, dar nu sunt sigura asa ca mai bine ma abtin :)

Ok, sa mergem mai departe. Imi place foarte mult cum ai scris acest prim capitol. Descrierea este foarte frumoasa si imi place ca se intrevede si firul narativ pe care cititorul trebuie sa-l remarce din descriere. Lucrul acesta mereu prinde bine pentru un prim capitol. Abia astept sa pui si dialog. Poate cand vei pune voi mai avea ce comenta sau ce lauda :)) .Apoi imi place la nebunie Ca ai abordat o tema istorica. Sunt o fana inraita a istoriei, si chiar ma atrag mult intamplarile legate de poporul roman. Scrii foarte frumos si chiar ma atrage stilul. Astept sa observ cum de adaptezi si la naratiune naratiune si la dialog.

In timp ce acampeaza, gardienii par a fi uitat de captiva. Nu stiu cine sunt. Langa mine, niste razboinici vorbesc, fara sa le pese de existenta ostaticei. Incep atunci sa inteleg cuvintele din limba diferita. Conversatia lor e lenta, nu cu tipete ca pe drum. Unul dintre sefii faptei vorbeste cu un subaltern.

Simteam nevoia de protectie. Tanjeam dupa Enol. De mica credeam ca el nu va muri nicioadata. Cu ani in urma, cand verficam destinul oamenilor, el mi-a promis ca nu va muri. Si acum…nu stiam daca el era printre cei vii si eu trebuia sa continui, singura, intre necunoscuti; cu un destin ce putea fi mai rau ca moartea.

Niste pasi se apropie de carut unde, legata de picioare si maini, incerc in zadar sa ma ascund fara sa fiu vazuta. Un barbat, de vreo’ cincizeci de ani, cu barba intunecata, imbracat cu piei si o casca stralucitoare, cu o tunica de vant, ma elibereaza de legaturile ce-mi prindeau picioarele. Ma conduce langa foc, imi dezleaga mainile si ma obliga sa beau dintr-un vas. Dupa un semnal de la sefii lui, ma aseaza in fata unui copac, si imi intinde bratele in jurul trunchiului. Simt cum imi pocnesc articulatiile. Ma inconjoara diferiti luptatori ce rad fara compasiune. Unul dintre ei imi ridica barbia pentru a-mi vedea mai bine fata, il privesc neincrezatoare si-mi rotesc brusc capul. Cand am intors capul, parul meu i-a lovit fata. El il prinde cu o mana, iar eu incerc sa-l musc. Barbatul rade si astfel incat sa il inteleg imi sopteste:

-Lubbo te va imblanzi.

La vocea unui lupator cu coif, unul dintre capitani, barbatul se departeaza inca razand.
Oamneii imbraca scurte tunici, cu cape aspre, negre, care se impreuneaza la peroneul umarului. Poarta scuturi usoare si-si acopera picioarele cu benzi de lana. Unii au pe cap coifuri din bronz; sefii, crestele argintii.

Dupa incendiul din sat, am crezut ca nu se vor intoarce, dar au facut-o pentru a cauta ceva intre ruinele caselor, si asa m-au gasit langa izvorul de apa. Poate ceea ce urmareau eram chiar eu.
Mananca in jurul unui foc si incep sa bea ceva fermentat a carei origine nu o cunosc. Suna un cimpoi primitiv, sunetul unui flaut si al unui tambur. O melodie ritmica si salbatica.Rasete si cuvinte puternice. Doi barbati se bat. Luptatorul al carui coif avea varf ii opreste si ei, probabil pentru a-l distrage pe capitan, isi dirijeaza privirile asupra mea, glumind. Toti rad si ma arata cu degetul.

Ma uit spre luna si o rugaciune spre Mama Zeita iese din inima mea. Repiratia mea devine din ce in ce mai obosita de teama. Cand sunt deja aproape, la mai putin de cativa pasi, intru in transa ca in atatea alte ocazii multi ani inainte. Druidul mi-ar fi prins suav capul, mangaiandu-mi tamplele si calmandu-ma. Dar sunt singura si transa continua. Vad o lumina puternica, precum un foc urias ce cuprinde totul, lumina se transforma in figuri geometrice si, in final, apare iubita figura a unui barbat cu barba gri. Incep sa-mi dau seama ca transa seaca puterea din mine, atunci ma mut convulsiv, imi intorc capyul spre directia lunii. Imi ridic bratul stang, care, cu forta transei, rupe legaturile si arata astrul noptii. Inainte de a-mi pierde complet simturile, vad expresia barbarilor ce emana oroare si uimire.

Cand imi recuperez constiinta, membrele ma dor si sunt incoerente. Mainele, deja libere, au cazut la pamant. Cand m-am adunat, luptatorii ma inconjuara la o distanta prudenta si formeaza un cerc mare in jurul copacului. Luna straluceste de deasupra, sparta de un nor fin, intunecat. Oamenilor le e frica de mine si de luna. Inca tremurand, ma ridic de pe pamant. O briza fina face ca hainele mele albe sa se onduleze in vant. Razboinicii se departeaza terorizati.




Merci pentru comentariile anterioare, apreciez foarte mult.Sper ca va placut macar putin acest capitol si nu v-am dezamagit sau ceva.
@Eby: ai dreptate, nu vroiam sa spun casca, dar pur si simplu nu-mi venea in minte cuvantul 'coif', merci mult.
Yeah, yeah...stiu ca e foarte scurt, dar prefer sa-l termin aici pentru ca s-a incheiat capitolul "Captiv". Urmatorul capitol ("Ranitul") va fi mai lung, promit. xD Astept critici si sper sa nu va suparati ca e scurt, dar o sa pun next-ul maine sau oricum foarte curand.
Edit: Bine, poate am exagerat cand am spus 'maine' :))

Boom, am aterizat si eu. Interesant, nu mi-a pasat ca a fost cam micut pentru ca continutul e frumos. Descrierea la locul ei si foarte frumoasa, mister cat incape. Putere:> misto... mi-a placut, mai ales cand ai zis ca la aia le era frica..mii imaginam ca le tremura si chilotii si transpirati toti=))
cand ai scris tu acolo "Enol" mintea mea nebuna sa dus cu gandu la "etanol" =)) lol..ma gandesc si la chimie o.o da sunt nebune
Succes cu nextu

Am avut chef/timp ÅŸi tot ce ai mai spus tu acolo : )).
" inegriti " - înnegriţi; ai ratat un " n "
" Luna, plina, deasupra ... " -> prima virgulă nu trebuia să o pui
" capyul " - capul
Cam atâtea greşeli au fost. E minunat atunci ^_^''. Totuşi sunt de părere că ar fi trebuit să pui diacritice. S-ar fi înţeles mai bine. La estetică stai foarte bine şi ideea e interesantă. Nu ştiu cum ţi-a venit; însă ştiu sigur că nu am mai văzut pe zup aşa ceva. [ sau mă rog, nu ştiu exact dacă există sau nu... ]
Titlul îmi place, dar de ce nu are nume? : )) Săraca.. Atât de mult au urât-o părinţii ei încât au lăsat-o fără nume? [ Glumesc.. ^_^ doar că aş vrea să aflu de ce ai ales acest titlu ]
Şi ai avut dreptate nu am înţeles prea multe din primele capitole, tocmai deaia te îndemn să scrii next-ul ;>.
Ar trebui să mai menţionez că descrii minunat <3.

Hey ^^ Imi cer scuze de mica marea intarziere. ^^" . Deh sunt in clasa a 8 a si peste 3 saptamanii examenele *yupyy =_=* si cred ca iti imaginezi cum este. In fine, important e ca am reusit sa vin. Mi-a placut capitolul. A fost destul de interesant desi tot nu am inteles despre ce este vorba dar sper ca pe viitor o sa mai inteleg. Deh sunt cam batuta in cap. Descrierea este prezenta in cantitati normale, dar nu mai strica inca ceva. Naratiunea e ok, actiunea nu e grabita si dialogul nu e sec. Greseli de tastare ai avut cateva dar nu sunt grave. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

Hei am revenit. Tin sa-mi cer scuze ca ajung atat de tarziu cu comentariul promis insa emotia cu examenele astea m-a tinut departe de calculator :)) .
In final, sa trecem la capitol.
O sa incep cu o mica observatie. Nu cred ca in perioada aceea in Roma puteau fi gasite cimpoaie, cu toate ca nu sunt sigura. Totusi ma indoiesc ca Imperiul Roman a ajuns cu cuceririle pana in Scotia.

Cateva greseli gramaticale am remarcat dar este inutil sa-ti bat capul cu ele din moment ce ti-au fost afisate mai sus intr-un comentariu.

Din nou intalnim aceeiasi unda de mister pe care am intalnit-o in prima parte a Capitolului Captiv. Firul narativ armonizeaza intr-un mod foarte placut cu descrierea. Despre protagonista nu cunoastem in prezent nimic decat din cugetul la o persoana cu numele de Enol. Sunt sigura ca pe viitor vom intelege mai multe precum si cine este acest personaj misterios invocat de captivă.
Concluzia ramane aceeiasi: Scrii foarte frumos si intr-un mod atractiv si felul in care imbini descrierea cu naratiunea da foarte bine pentru un prim capitol. Momentan totul este un mister deci ne-ai lasat curiosi.

Astept cu nerabdare capitolul urmator!