Deci acesta este primul meu fic , gen : romance , fantasy si school life , asa ca as dori cat mai multe comentarii dure , pentru a ma putea imbunatati .
Medalionul
Capitolul 1 : Inceputul
Era atat de cald si de placut afara , razele soarelui cadeau lin pe pamantul moale , natura toata era plina de culoare , vazduhul miroasea a ierburi, a frunze proaspete , glasurile pasarelelor rasunau ... era asa de frumos , dar eu trebuiau sa stau in clasa asteptand sa se termine ora in loc sa admir si sa fac poze peisajului divin , fotografiatul era una din placerile mele , pe langa celelalte .
Toate clasele au plecat acasa cu exceptia clasei mele , care din cauza unor colegi care au incercat sa fure raspunsurile unui test , dar au fost prinsi toti si acum trebuia sa stam o ora in plus ascultand-o pe profesoara de chimie cum ne vorbea despre Mendeleev si se vedea clar si pe ea ca nu-i facea placere sa stea o ora in plus , avea si ea viata ei , dar doamna diriginta a rugato sa stea cu noi si cum ea este foarte insistenta , profesoara de chimie a acceptat . Restul clasei i-am explicat ca trebuia sa ii pedepseasca doar pe ei , dar nu , ea a spus ca raspunsurile erau pentru toata clasa , ce nu era adevarat . Si asa se duce o ora din viata mea , facand nimic .
Ora a trecut destul de repede in surprinderea mea , ma indreptam catre usa dand sa ies din clasa cand cineva ma prinde de mana si ma trage catre el .
- Ce vrei Jacob ? ii spuneam in timp ce ii faceam o mutra urata , se credea atat de frumos si de tare , doar pentru ca era unul dintre cei mai populari tipi din scoala . Intradevar este destul de frumos , are ochii albastrii , parul brunet si avea si corp facut , dar pe mine nu ma atrage atat de mult fizicul , ma intereseaza si ce are in cap si cum se comporta , el era un nesimtit , ii placea sa se lege intotdeauna de cei slabi si pe langa cred ca este si cel mai prost elev la invatatura din scoala sau chiar din tot orasul . De cand m-am transferat la scoala a tot incercat sa ma cucereasca ca si pe celelalte , dar eu nu is ca si ele , mai ales dupa ce s-a intamplat atunci , in urma cu trei ani . Am auzit ce le facea si celorlalte fete transferate, l-a una ia aruncat vopsea pe ea , doua saptamani a fost verde , dar lor nu le pasa , pentru ele el era un zeu chiar si dupa ce le-a facut il venerau , mereu il vedeai cu o coada de fete in urma lui , observandui fiecare miscare , niciodata nu am inteles ce vad fetele alea la el . Eu am fost singura pe care nu a cucerito , si de aceea nu ma lasa in pace . Il uram atat de mult incat imi venea sa-i trag un pumn si in acest moment nu mai era mult timp pana sa ajung acolo .
- Hai nu te comporta asa cu mine , ce zici sa mergem la un film azi ? Am auzit ca este unul destul de interesant azi . Mi-a spus el inca tinandu-ma de mana . Chiar credea ca as accepta sa ies cu unul ca el ? Mai bine sar de pe un bloc , nici daca ar fi ultimul baiat din lume nu m-as duce la intalnire cu el .
- In visele tale , ok ? Da-mi drumul sau o patesti ! am urlat , incercad sa ma eliberez de el dar a fost zadarnic . Da-mi drumul ! am mai urlat o data si m-am pregatit cu cealalta mana libera sa-i dau un pumn , dar mana mi-a fost oprita . M-am intors si mi-am vazut salvatorul . Statea si se uita la mine cu ochii lui verzi , nici odata nu ma saturasem sa-i vad , nu stiu de ce dar dintotdeuna mi-au placut ochii verzi .
- Da-i drumul Jacob ! Nu intelegi ca nu vrea sa iasa cu tine , nu te place defapt te uraste , cei asa greu de inteles , nici ultimul tau neuron nu mai functioneaza ? a spus salvatorul meu .
- Se pare ca a venit si printul . Stii nu am sa renunt la ea atat de usor ! a spus dandu-mi drumul la mana , a iesit val-vartej din clasa . Uneori am impresia ca-i frica de el , cand il vede dispare din raza lui vizuala , mereu m-am intrebat de ce , dar banuiesc ca s-au batut sau ceva de genul si Jacob clar a pierdut .
- Mersi Kai , dar ma puteam descurca si singura cu el , i-am spus razand in timp ce incercam sa fac fata mea de dura ,care nu mi-a prea iesit . Kai era cel mai bun prieten al meu , intotdeuna cand am nevoie de el ma ajuta , a fost alaturi de mine in cele mai grele momente , cand simteam ca lumea se prabuseste ca nimic nu se putea intampla mai rau , a fost acolo langa mine . Totusi daca nu ar fi fost Jacob , eu nici nu il cunosteam pe Kai , deci oarecum simt si putina recunostinta pentru el pe langa ura .
- Daaa , sunt sigur ca-l faceai praf , mai ca mi se facea mila de el , mi-a spus incepand sa rada , dar apoi s-a oprit devenind serios .
- Stii daca nu ar fi fost Jacob , noi nu ne-am fi intalnit si nu am fi cei mai buni prieteni , i-am spus zambind neobservand ca este serios , dar apoi am vazut si am devenit putin ingrijorata
Si-a intors privirea , astfel incat sa nu il vad . Sincer nu intelegeam de ce a facut gestul acela . Ma uitam buimaca la el asteptand sa zica ceva , dar …. nimic , asa ca am fost nevoita sa sparg tacerea ceea ce nu doream .
- S-a intamplat ceva ? am intrebat , cred ca se putea observa ingrijorarea din vocea mea .
- Erika , vreau sa ne intalnim azi la ora opt in parc , vreau sa discutam ceva . Sa discutam ceva ?! Sunt mai mult ca sigura ca s-a intamplat , dar nu de bine .
- Bine , dar spune-mi sa intamplat ceva ? i-am spus destul de calma dar cu o urma de ingrijorare . De ce nu ma lasi sa iti vad fata ? De ce esti atat de serios ? De ce nu imi raspunzi ? Kai , spune ceva , te rog . Atatea intrebari fara raspuns , nu mi-a spus nimic , a iesit din clasa . Singura modalitate sa aflu ce s-a intamplat era sa ma intalnesc cu el , nu prea asteptam momentul acela . Sper sa fie totul in regula , daca l-as pierde cred ca as muri . A fost singurul care m-a ajutat atunci , toata lumea statea , se uitau si radeau , dar el mi-a luat apararea . Iar pe langa asta ce s-a intamplat dupa evenimentul acela , el a fost alaturi de mine pana la capat , fara el as fi singura pe lumea asta .
Primul capitol este cam scurt , dar urmatorul va fi mai lung .
Hi girl! How do you do?
Ei bineee, o noua poveste, noi critici, noi capodopere nu? Pai ori comentam ori nu, nu?
Soooo, sa trecem la fapte baby:))
1.Titlul este bun, imi place, ma intriga si ma face sa citesc ceea ce ai scris.
2.Descrierea e OK, niciodata nu e prea multa.(sunt obsedata de descriere:X)
3.Greseli de tastare am vazut dar pot fii trecute cu vederea daca nu osa le mai intalnim.
4.Naratiunea imi place chiar foarte mult.
5.Atitudinea personajelor ma atrage chiar mult, mai putin a lui Jacob, si nici numele nu imi place dar ce conteaza?
6.Drace, nu prea mai stiu ce sa scriu:))
7.Faza cu ochii verzi, si mie imi plac la nebunie :X:X
Cam atat, vezi ce faci cu descrierea, nu de alta dar vad ca ai imaginatie si imi place asta, ceva mai multa in capitolul urmator se poate? Mersi.
Imi place deja de Erika si de Kai, vai, tipul asta e un scump, pun pariu ca osa ii spuna ca o place sau ceva de genul, vaaai, cat iubesc fazele astea!!:X Abia astept sa vad ce osa scrii, da Doamne sa pui capitolul urmator cat mai repede!!:X se poate sa imi dai un pm. si sa imi spui cam cand osa pui continuarea? te rooog. Doar sunt prima care imi exprim admitatia fata de ce ai scris nu?:))
Peace guys!
Mersi Zouly si ma bucur ca iti place . Am venit cu continuarea .
Capitolul 2 : In urma cu trei ani
O noua scoala , o noua viata si noi prieteni . Azi e prima zi la noua mea scoala . Am fost nevoita sa ma mut din cauza parintiilor care trebuiau sa plece peste hotare si cum nu puteam sa stau singura am venit la varul meu.
Eram destul de emotionata , speram sa imi fac prieteni multi si sa fie totul in regula . Ma indreptam catre clasa mea , mai exact spus fugeam pentru ca intarziasem , cand ma izbesc de cineva si am cazut pe spate.
- Imi pare rau , nu te-am vazut ! am spus incepand sa imi strang caietele de pe jos , cand mi-am ridicat capul am vazut acei ochii verzi in care nu puteai sa nu te pierzi . Ammm … sunt Erika , imi pare bine ! am spus si am intins mana , dar el a dat din umeri si m-a ocolit fara sa zica nimic . M-am uitat in urma lui , hmm…. doar frumusetea ii de el , acei ochii si parul lui saten spre blond ….M-am trezit la realitate cand mi-am dat seama ca intarziasem si am inceput sa fug catre clasa . Stateam in fata usii si am apasat pe clanta cu oarecare ezitare , mi-am facut curaj si am intrat . Toate privirile erau atintite asupra mea , nu imi placea sa fiu in centrul actiunii .
- Elevi liniste ! a spus profesoara , era draguta , avea parul brunet prins in coc astfel incat ii incadra fata , avea un machiaj de zi ce ii punea in evidenta ochii ei mici si caprui . Era mica de statura si slabuta . Elevi , ea este noua voastra colega de clasa , va rog sa fiti buni cu ea si sa nu ii creati probleme , s-a inteles domnule Harrison ? m-am uitat catre baiatul , nu intelesem de ce i-a fost trasa atentia . Domnisoara ce zici sa te prezinti colegilor tai si sa spui ceva despre tine .
- Salut , sunt Erika Millard . Am 15 ani , acum ar fi trebuit sa fiu intra noua dar am fost data la scoala de la varsta de sase ani . Imi place sa fotografiez , sa ascult muzica si sa dansez . Imi pare bine de cunostinta ! am spus .
- Woow ... e chiar draguta acel par saten lung si usor buclat cazand pe spate si acei ochi albastri si e atat de mica si de fragila ... m-am indragostit ! a spus un baiat , am fost uimita de reactia lui si am mai auzit susoieli in clasa cum ca as fi draguta . Sincera eu nu ma vadeam asa de draguta , mie mi se parea ca sunt doar o fata obisnuita , desi mi s-a mai spus de mai multe ori .
- Gata domnule Derek , liniste ! a spus linistindul pe baiat , apoi s-a intors catre mine . Eu sunt diriginta voastra , predau engleza si sper sa iti faci multi prieteni . Te rog i-a un loc , mi-a spus aratandu-mi o banca din fundul clasei , m-am bucurat deoarece nu imi placea sa stau in fata . M-am dus in banca mea si am inceput sa ma uit prin clasa , era destul de mare , peretii erau vopsiti cu un galben lamaiatic , bancile erau prea mici , parearea mea , erau si niste dulapuri in care erau ceva carti .
Ora s-a terminat si mi-am scos o bucatica de hartie cu orarul meu . Urmatoarea ora era chimia , uram chimia , poate din cauza ca era grea sau pur si simplu din cauza profesoarei din generala care niciodata nu m-a agreat si la fel s-a intamplat si cu profesoara din clasa a noua .
M-am ridicat si i-am urmarit pe restul deoarece nu stiam unde este laboratorul de chime . Intr-un final am ajuns si am intrat in laborator , era la fel de mare ca si clasa noastra si la fel decorata cu exceptia ca bancile erau mult mai mari fata de celelalte , in dulapuri erau eprubete , sticlute in loc de carti cum erau in clasa noastra si pe pereti erau puse afise cu formule , cu tabelul periodic al elementelor . M-am dus in banca mea si am asteptat sa inceapa ora de tortura . Pauza a trecut repede , toti eram asezati in bancile noastre . Dupa cinci minute intra o doamna destul de draguta , era roscata cu ochii verzi si era inalta si cam plinuta , s-a uitat prin clasa sa vada daca cineva este absent cand si-a oprit privirea asupra mea .
- Tu trebuie sa fi Erika , imi pare bine ! Daca ai ceva intrebari sa nu eziti sa ma intrebi , bine ? a spus profesoara si am dat din cap in semn de aprobare . Mi s-a parut draguta , cine stie poate o sa-mi placa chimia .
Profesoara a inceput sa scrie titlul pe tabla , iar dupa aceea a luat o sticluta in care era ceva lichid .
- Aceasta sticluta am primit-o ieri , in ea se afla un acid destul de puternic , daca pui o picatura pe un material textil acesta se dezintegreaza . Am sa va arat , a luat o batista si a turnat o picatura pe ea , in mai putin de zece secunde batista s-a dezintegrat , vedeti ? totusi acest lichid afecteaza doar materialele textile , pielii nu ii face nici un rau .
Ce lichid … asa ora a trecut vorbind despre acidul acela . M-am ridicat si in fata mea statea un baiat , acel baiat pe nume Harrison .
- Salut , ma numesc Jacob , poti sa imi spui Jay si mi-a facut cu ochiul , uite ce zici sa ne intalnim azi dupa ore in fata scolii ? mi-a propus baiatul . Nu stiam ce sa zic asa ca am dat din cap in semn de aprobare , oricum ce rau avea sa se intample ? Daca taceam , filozof ramaneam .
Mai aveam o ora pana la intalnire , nu aveam ce sa fac si asa m-am plimbat prin scoala cand l-am vazut pe Jay sarutanduse de mama focului cu o tipa . Am ramas impietrita cinci secunde dupa care mi-am revenit , am continuat sa ma plimb pe scoala si sa ma gandesc la cei doi . Oricum ce imi pasa mie de ei , el a spus ca vroia doar sa ne intalnim in fata scolii , putea sa ma cheme ca sa imi ceara ceva sau stiu eu . M-am dus afara si m-am azezat pe o banca , si ora a trecut . M-am dus la locul de intalnire si l-am asteptat vreo doua minuta cand aud ca ma striga cineva , ma uit in jur dar nimic , apoi din nou , ma uit in sus si il vad pe el cum imi face cu mana si imi zambeste , ii fac si eu cu mana . Il vad ca arunca un lichid pe mine dar a fost prea tarziu sa ma feresc , mi-am dat seama ca lichidul era acidul care ni l-a aratat profesoara de chimie . Am vrut sa fug in scoala sa ma duc la baie dar intr-o secunda am fost inconjurata de aproape toata scoala care asteptau sa isi faca lichidul efectul , nu aveam cum sa scap din multimea aceea asa ca m-am asezat in fund cu genunchii la piept , asteptand sa vina cineva sa ma ajute . Intr-un minut am ramas doar cu sutienul si cu fusta , ma simteam ingrozitor , toti radeau si nu faceau nimic ca sa ma ajute . Lacrimile au inceput sa apara , m-am lasat prada lor , numai stiam ce sa fac . Nu imi placea sa fiu in centrul atentiei mai ales daca era ceva de rau .
- Hei dispareti , plecati ! am auzit pe cineva strigand , mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe el , pe cel cu care azi m-am izbit , mi-am vazut salvatorul . Dar nu era singur , mai era cu directorul care intr-o secunda a trimis toti adolescetii in scoala , doar noi trei am mai ramas afara . A venit catre mine baiatul si si-a desfacut camasa si mi-a puso in spate . Hei , esti bine ? m-a intrebat in timp ce imi stergea lacrimile . Eram fericita ca totul s-a terminat , ca acei tipi nu mai radeau , totusi oare o sa pot da ochii cu ei maine ?
- Da , sunt bine ! am spus , acesta mi-a intins mana ca sa ma ajute sa ma ridic.
- Nu iti face griji maine o sa uite cu totii scena asta , nu esti singura , cu toate fetele transferate se comporta asa , mi-a spus baiatul misterios . Nu il intelegeam acum se comporta frumos si atunci s-a comportat asa…
- Nu iti griji , am sa-l pedepsesc pe vinovat , ar trebui sa ii multumesti baiatului acesta , daca nu ar fi fost el nu as fi stiut , mi-a spus directorul . El este Kai Mousy . Mi-am intors privirea si i-am multumit .
- Aaaa... si Erika imi pare rau pentru azi , nu am fost in apele mele , s-a scuzat Kai.
- Nu-i nimic , i-am spus zambind .
* * *
In urmatoarea zi am intrat pe portile scolii , Kai a avut dreptate toata lumea a uitat acel incident . M-am bucurat , daca ar fi zis cineva ceva legat de ziua de ieri cred ca as fi murit de rusine .
Stateam in clasa asteptand sa inceapa ora , cand aud pe cineva ca bate in usa si intra , era Kai a spus sa il urmez si asta am si facut .
- Directorul vrea sa iti vorbeasca .
- Sa imi vorbeasca , ceva legat de ziua de ieri ? am intrebat .
- Nu cred , a spus el . Tot drumul catre directiune nu am zis nimic . Am ajuns si am intrat inauntru l-am vazut pe director , pe fata lui se putea citi foarte clar ingrijorarea si tristetea , m-a tulburat foarte mult acea expresie.
- Erika , nu stiu cum sa iti spun , dar te rog sa te asezi . Azi dimineata am primit o veste cam neplacuta . Stiai ca parintii tai trebuiau sa se intoarca azi din Germania , corect ? am dat din cap in semn de aprobare . Se pare ca avionul s-a prabusit si nu au ramas supravietuitori .
- Poftim ?! am urlat eu , simteam cum lacrimile imi curg . Parintii mei au murit ? am intrebat eu dar stiam raspunsul , nu imi venea sa cred , in acel moment simteam cum ramaneam fara aer , ca ma scufund intr-un intuneric total si ca pamantul imi fuge de sub picioare... Am lesinat .
Cand m-am trezit am fost inconjurata de cei doi . Ma uitam in jur si apoi mi-am amintit vestea pe care am primito . Cum se putea intampla asa ceva ? Simteam ca lumea se prabuseste peste mine , nu stiam ce sa fac .
- Mai este ceva , mi-a spus directorul si mi-a intins o valiza , m-am uitat la ea si am deschis-o cu ezitare nu vroiam sa stiu ce este in acea valiza , dar trebuia sa o fac , am vazut o scrisoare am luat-o si am incept sa o citesc :
,, Draga mea Erika , daca citesti aceasta scrisoare inseamna cu nu mai suntem in lumea asta . Vrem sa fi fericita , sa zambesti si sa iti traiesti viata orice s-ar intampla , mai vrem sa stim ca te iubim si ca iti dorim numai binele . Poate aceasta veste o sa te socheze si imi pare rau ca trebuie sa afli asa dar am facut asta pentru binele tau , ceea ce trebuie sa stii este ca esti adoptata . Te iubim , ai tai parinti . “
- Adoptata ?! Cred ca glumeste , spuneti-mi ca asta este o gluma de prost gust si pe langa asta cum stiau ca avionul o sa se prabuseasca si ca no sa supravietuiasca ? i-am intrebat pe cei doi , dar si ei au fost surprinsi la ce au auzit . Adoptata cuvantul acela nu vroia sa imi dispara din cap , simteam ca mor ca nu mai aveam de ce sa traiesc .
- Erika , totul o sa fie bine , voi fi langa tine nu uita ce ti-au scris in scrisoare : zambeste orice ar fi ! m-a incurajat Kai , ma simteam mai bine stiind ca cineva este langa mine , dar intrebarea care mi se tot repeta in gand a fost cum de stiau ca o sa moara ? Cred ca viata inca mai are multe mistere pe care nu vreau sa le stiu…
multumesc pt ca mi-ai spus, dar prea tarziu:P:)) nu mi-am verificat mesajele pentru ca am vazut ca ai scris capitolul doi.
Sooo... Parca vad o oarecare schimbare in ceea ce priveste descrierea, una mica, dar conteaza. Gresel de exprimare sau de scriere nu am vazut. Dar actiunea e grabita destul de mult. Adica acum afla ca i-au decedat parintii, lesina, iar cand se trezeste Zbeng! Afla ca e si adoptata. Nu este tocmai frumos din partea ta:P:)).
Din nou, un capitol lung, I like it. Totusi am ramas ceva mai impresionata in primul capitol.
Am vazut ca nu mi-ai urmat nici un sfat, nu ma supar, ce drept as avea? Este treaba ta daca vrei sau nu sa ma asculti.
In principiu e bine. Doar punete in locul Erikai si asa osa ne transmiti ceea ce simte ea mult mai bine.
Succes in continuare si multumesc pt. intentia de ami spune ca ai scris din nou, dar ti-am luat-o inainte:))
Sunt cu ochii pe tine!
scuzati-mi nerozia, am postat acelasi mesaj de doua ori din greseala, scuzati-ma din nou
Am venit cu continuarea , ms Zouly ca o citesti si nu ca nu ti-am luat in calcul sfaturile , numai nu prea am avut inspiratie la capitolul acela . Sper ca capitolul acesta este mult mai bun , am avut inspiratie de data asta .
Capitolul 3 : Scanteia Tristeii
Era aproape opt , il asteptam pe Kai . Imi era frica de discutia pe care urma sa o avem , nu stiam de ce dar aveam un presentiment rau legat de asta . In timp ce il asteptam , stateam pe o banca si ma uitam la stelele mici ce pareau ca niste licurici . Noaptea a pus stapanire peste intregul orizont , era o noapte senina ca in povesti , o noapte cu luna plina , sfanta si clara ce stralucea pe cerul instelat . Intunericul domina , eram inconjurata de liniste , liniste ce domneste in intreg pamantul .
O adiere mi-a suflat parul lung si saten , iar odata cu acea adiere i-am putut simiti parfumul imbatator si dulce . Il vedeam cum se indrepta catre mine , luna se reflecta in ochii lui cei faceau sa para ca marmura alba , in acel intuneric il asemanam ca pe un print . S-a apropiat de mine , si atunci i-am putut vedea fata mult mai clar . M-a naucit acea privire trista si rece , a sosit momentul adevarului .
Statea in fata mea si nu a zis nimic , la fel am facut si eu , zidul verde al ochilor sai statea intre noi ca o padure nestrabatuta . N-am indraznit sa spulber acea tacere apasatoare si sfasietoare , tacerea ma lovea cu pietre . Intr-un final a spart gheata .
- Erika , ti-am spus ca vreau sa vorbim , mi-a spus pe un ton glacial . Iti voi spune simplu si direct , fara ocolisuri . Un fior rece mi-a strabatut pe sira spinarii ÅŸi ma facea sa imi simt corpul strain si sufletul inuman de sensibil , nu asteptasem momentul acela , imi era frica de ce putea sa zica , ca ce va urma ma va devasta total , aveam presentimentul acela . Au intervenit niste probleme , a continuat el , si trebuie sa ma duc in Anglia si nu stiu daca ma mai intorc , mi-a spus atat de repede incat a trebuit sa stau cateva secunde sa analizez situatia .
- Chiar nu te vei mai intoarce ? am intrebat cu lacrimi in ochi care amenintau sa iasa afara .
- Nu cred , a spus atat de rece ca si cum nu i-ar fi pasat de mine , ca plecarea lui ar fi ceva obisnuita , ca eu nu insemnam nimic pentru el . In acel moment mai multe sentimente au navalit asupra mea : tristete , furie , confuzie , era o mixtura de sentimente . Ma simtisem tradata , ca si cum nu ii pasa de mine , deloc . Cum putea sa imi spuna atat de usor ? Cum ? Am cazut in genunchi si mi-am dus mainile la fata ca sa nu mi se vada lacrimile ce nu le mai puteam tine in frau . Ma simtisem singura , prima data parintii mei si acum el , sunt singura pe lume si totusi nu sunt singura destul . Cred ca am fost nascuta doar ca sa pierd persoanele cele mai dragi mie . Ma simtisem neputincioasa , ca si cum era sfarsitul lumii pentru mine .
- Erika , nu plange , pur si simplu uita-ma ca si cum nu as fi existat in viata ta . Am ramas impietrita , cum putea sa imi zica asa ceva , cum putea sa imi spuna lucrurile acelea asa de rece ? M-am ridicat si mi-am sters lacrimile de la ochi m-am uitat catre el , in acel moment cred ca pe fata mea se citea doar furia . Mi-am ridicat mana dreapta si l-am plesnit peste fata . A ramas uimit de reactia mea .
- Ca si cum nu ai fi existat in viata mea ? am intrebat atat de calma si de rece , ca orice m-ar fi auzit s-ar fi speriat , a ramas imipetrit cand m-a auzit si sincera sa fiu si eu eram uimita de siguranta vocii mele . Esti prost ? Cum poti sa spui asa ceva , nu am insemnat nimic pentru tine , de ce ? deja de la ultima fraza am inceput sa urlu de furie . Nu a spus nimic , si-a lasat capul in jos ca sa nu ii vad fata , a stat asa zece secunde .
- Pentru ca asa trebuie , si ai insemnat si o sa insemni pentru mine , pentru totdeauna . Dar pur si simplu nu mai ne putem vedea , niciodata , mi-a raspuns pe un ton asa de trist ... si-a bagat mana in buzunar si a scos un medalion , era rotund si pe el erau o pereche de aripi desenate , era asa de frumos , mai ales cand se reflecta luna il el arata ca o stea culesa de pe cer . Mi-a luat mana si mi-a pus medalionul in ea , s-a intors si a facut cativa metrii in fata . Imi pare rau , Erika . Te iubesc ! cand l-am auzit , lacrimile au iesit din nou la ivale dar nu stiam de ce , de tristete sau de fericire , dar cred ca din amandoua , a continuat sa mearga in fata .
- Si eu te iubesc ! am urlat , l-am iubit de cand l-am vazut prima data , de cand i-am vazut acei ochi mari si verzi , dar nu vroiam sa recunosc , la auzul vorbelor mele s-a intors catre mine si mi-a cuprins fata in mainile lui mari si delicate , m-a sarutat si mi-am pus si eu mainile in jurul gatului lui , era un sarut atat de pasional si de frumos , parca era un vis care nu vroiam sa se termine , limbile noastre dansau , apoi s-a oprit , era o eterniate de o clipa , s-a indepartat de mine
- Adio ! mi-a spus , si a disparut in intunericul total .
- Adio .... am spus mai mult pentru mine . Nu stiam ce sa fac , nu aveam chef sa ma duc acasa . M-am plimbat pe alee , cand am ajuns in fata lacului , m-am uitat in oglinda de apa , paream atat de trista . Oricine m-ar fi vazut nu m-ar fi recunoscut , eu care intotdeauna ii consolam pe restul , care zambeaa mereu , acum se citea pe mine doar tristetea . M-am dat mai in apoi si m-am razamat de salcam . Ma uitam la lac ,admiram chipul fraged al naturii , era un peisaj mirific . Era o atmosfera tacuta si calda , dar totusi ceva din acest loc imi dadea fiori . Cantecul pasarilor se impletea cu cantecul unei ciocarlii . Zumzetul albinelor si sunetul unui raulet mic din apropiere imi incanta auzul . Veneam aici de fiecare data cand vroiam sa imi limpezesc mintea , aici ma simteam cel mai bine . M-am uitat catre cer si am vazut ca niste norii de ploaie isi faceau aparitia , desi era noapte se vedeau foarte bine , vantul a incept sa sufle tare apoi si ploaia , fulgerele spintecau vazduhul . M-am ridicat repede si am inceput sa fug catre casa , drumul pana acasa era total diferit cum il stiam eu , padurea de langa parc parea trista , pustie , singurii prieteni care i-au mai ramas au fost frigul si vantul , natura suspina printre fulgere , fulgere lungi ce strabateau norii .
Am ajuns acasa , eram uda leoarca , m-am schimbat in pijamale foramta dintr-un tricou cu maneca scurta de culoare verde si o pereche de pantaloni verzi si m-am pus la birou , stateam si ma uitam pe fereastra , strada era pustie , nici o urma de om sau ceva vietuitoare , din cerul fumuriu si sumbru cadeau picuri mari si limpezi ca lacrima . M-am ridicat si m-am intins pe pat , ma uitam prin camera , ea era destul de mica , era vopsita intr-un roz foarte deschis , nu prea ma dadeam in vant dupa roz , dar ce era sa fac daca asa am primit camera . In ea aveam un birou din lemn masiv de fag pe care era calculatorul , mai aveam un dulap tot din fag si avea o oglinda pe ea , in fata patului aveam si televizorul plasma care era destul de mare . M-am mai uitat prin camera la fotografiile facut de mine la natura , apoi privirea mi s-a oprit cand am vazut doua poze , in una eram eu cu parintii mei cand am jost la un balci , iar in cealalta eram eu cu Kai unde stateam intinsi pe o patura langa lac , ma cuprins nostalgia , instinctiv mi-am bagat mana in buzunar si am scos medalionul primit , am stat si m-am uitat la el ceva vreme , era atat de frumos , apoi l-am pus pe noptiera pe care aveam cateva carti care am spus ca tot le voi citi , dar numai nu mi-am facut timp pentru ele , m-am uitat si am citit cateva titluri : Prima noapte de dragoste intaia noapte de razboi , Enigma Otiliei , Mandrie si prejudecata . Am inchis ochii si am incercat sa adorm , intr-un final am reusit , in ciuda celor intamplate am avut un vis frumos in care copacii erau de zahar , camp de cristal , un iaz de oglinda si vietuitoarele zburdau pe camp ...
ioi!! fat-o m-ai uimit in acest capitol!:X ai descris mult mai bine decat in celelalte. Mi-au placut multe fraze si comparatii facute. Desi actiunea a fost grabita destul de rau, iar descrierea camerei de la final a stricat incheierea dramatica, a fost frumos capitolul. Multe da' multe repetitii am vazut, si treci prea repede de la o idee la alta, puteai de exemplu sa ne spui cum s-a simtit pe drumul spre casa.
Aaa, si uite: "- Pentru ca asa trebuie , si ai insemnat si o sa insemni pentru mine , pentru totdeauna"- ce a insemnat?-_-'
"O adiere mi-a suflat parul lung si saten , iar odata cu acea adiere i-am putut simiti parfumul imbatator si dulce . Il vedeam cum se indrepta catre mine , luna se reflecta in ochii lui cei faceau sa para ca marmura alba , in acel intuneric il asemanam ca pe un print . S-a apropiat de mine , si atunci i-am putut vedea fata mult mai clar . M-a naucit acea privire trista si rece , a sosit momentul adevarului .
Statea in fata mea si nu a zis nimic , la fel am facut si eu , zidul verde al ochilor sai statea intre noi ca o padure nestrabatuta . N-am indraznit sa spulber acea tacere apasatoare si sfasietoare , tacerea ma lovea cu pietre . Intr-un final a spart gheata ."- asta e partea care m-a socat si impresionat peste masura:X
Si alte chestii bune si rele. Pe scurt este capitolul meu preferat de pana acum.
Si nu vreau sa te intimidezi de faptul ca sunt singura care ti-a lasat comm. Sunt multi carora le place ceea ce scrii, dar majoritatea osa citeasca numai cand osa fii scris vreo 3-4 pagini, si eu fac la fel, dar incerc sa citesc si povestile abia aparute, si am inceput cu a ta, simtete mandra:))
Very good dear!
Hello >:D< Am trecut si eu pe aici (miramas, de obicei "citesc din umbra")
1.Ideea mi se pare O.K.
2.O descriere buna, imi place ca nu bagi mult dialog.
3. Cred ca le ai cu romana, sau cu tastatul pentru ca nu am vazut greseli.
Faza cu plecarea lui Kai mi sa parut melancolica, asa de trista incat puteam sa si plang dar nu's eu asa :-j.
Chinuita de un coleg, moartea parintilor si mai e si adoptata?! Saraca fata, eu ma omoram in locul ei >.<
Oricum gambate!Spor la scris si imaginatie >:D< Astept Nextul ^^
'Saya was here'
Ma bucur ca v-a placut Zouly si Saya , am venit cu next-ul , in acest capitol nu se prea intampla nimic interesant , dar din urmatorul incepe actiunea .
Capitolul 4 : Renasterea
Afara ploua exact ca si in inima mea , erau niste norii de cenusa , picaturile de argint stropeau pamantul . Stateam si asteptam sa aud clinchetul delicatului clopotel ce anunta salvarea mea . Aveam prima ora istorie , nu aveam nimic cu ea si profesorul era chiar de traba , doar ca ma plictisea acea materie .
Ma gandeam la ce s-a intamplat ieri , nu mi-l puteam scoate din minte , cand m-a sarutat uitasem de tot , eram fericita nu vroiam sa se fi terminat acea clipa magica , dar totul are un sfarsit , nimic nu dureaza vesnic sau cel putin asa credeam eu .
Cineva ma strigase , dar eram cu gandul in alta parte si nu-l auzeam . Strigase din nou , dar de data asta mult mai tare incat m-a adus cu picioarele pe pamant , dar nu in totalitate . Imi ridicasem privirea sa vad cine ma striga .
- Domnisoara Millard ! Fii atenta la ora , ce intrebare ti-am pus ? m-a intrebat profesorul . Era inalt si slab , avea ochii caprui si parul blond , de cand fac cu el istorie intotdeuna si-a lasat barba desi noi ii propuneam sa si-o tunda dar nu vroia . Il vedeam cum isi miscase buzele , dar nu-l puteam auzi , nu-l puteam intelege , eram acolo cu trupul dau cu sufletul eram departe , foarte departe . Vroiam sa fiu acolo cu el , sa fim doar noi doi , dar era imposibil . Domnisoara Millard ! striga mult mai tare si a luat un liniar si a lovit cu putere banca , atunci am fost readusa la realitate de tot . Daca nu te simti bine poti merge acasa , mi-a sugerat profesorul , desi era ocazia perfecta sa scap de ore am decis sa raman . Trebuia cumva sa imi ocup mintea , daca nu , numai stateam si imi plangeam de mila .
- Nu , multumesc . Imi este bine , i-am spus zambindui fals . Profesorul ma stia destul de bine si stia ca nu eram eu , era ingrijorat , desi parea strict era un bun ascultator si isi facea grigi pentru elevii sai .
- Serios , ar trebui sa mergi acasa , daca te ingrijoreaza absentele am s-o rog eu pe diriginata voastra sa iti motiveze absentele .
- Nu , raman . Chiar sunt bine ! mda... pe cine incercam sa pacalesc , nu eram bine , deloc , iar restul stiau asta foarte bine , ma cunosteau si isi dadeau seama ca nu eram in apele mele . Vazand profesorul ca nu are cu cine sa vorbeasca , s-a uitat la mine cu tristete si s-a intors sa-si continue lectia . O colega pe nume Anna care statea in fata s-a intors catre mine , era foarte frumoasa , ma intelegeam forte bine cu ea , avea parul lung , roscat si cret ce ii incadra fata perfect , ochii verzi la fel de verzi ca si a lui , atunci mi-am adus aminte de el , corpul ei era bine proportionat , daca dorea putea sa devina cu usurinta model . M-a intrebat daca sunt bine si am dat din cap in semn de aprobare , dar nu s-a lasat convinsa , s-a intors inapoi si ea . Ora trecuse greu , prea greu .
- Hei , sateno , am auzit ca prietenul tau a plecat . Ce , te-a lasat balta ? am recunoscut acea voce era Jay , se uita la mine si radea , ma lovise exact unde ma durea mai tare . Apropo frumos medalion porti la gat ! mi-a spus cu un ranjet pe fata , in timp ce se apleca ca sa il atinga .
- Nu pune mana ! am urlat eu furioasa , plesnindul peste mana , eram ca si o leoaica ce isi apara puii . Dispari , i-am spus atat de calma si de rece , incat a facut un pas inapoi , ori din cauza palmei mele ori din cauza schimbarii bruste de comportament . M-a mai vazut el nervoasa , suparata , dar puteam sa imi dau seama de pe expresia fetei lui , ca nu mai eram cea pe care toti o cunosteau , emanam doar tristete si durere .
Trecuse deja o saptamana , de atunci la fel incontinuu ploua , venea toamna , lacrimile lui septembrie udau pamantul , soarele nu mai incalzea ca alta data se ascundea dupa norii cenusii , copacii erau rosiatici, frunzele s-au asternut pe pamant sub forma unui covor multicolor .
Colegii nu ma mai intrebau daca eram bine iar daca faceau asta nici nu le mai raspundeam , parca aveam o inima de gheata , nu mai imi pasa de nimic . Erau toti ingrijorati pentru mine , stiam asta dar nu imi pasa pana azi dimineata cand ma indreptam catre scoala .
Am vazut o fetita care plangea desi imi era straina , mi-a sfasiat inima . S-a oprit din plans si s-a intors catre mine cand a observat ca o priveam . Se uita la mine cu chipul ei angelic , avea un par blond si lung usor buclat ce cadea lin pe spate , stralucea atat de tare incat parca erau razele soarelui , avea niste ochi albastrii indurerati ce erau inecati de lacrimi , corpul ei mic si firav parea atat de fragil cat si la un mic ghiont s-ar fi putut sparge . Era ca o papusa , avea intre cinci si sapte ani , era imbracata intr-o rochita albastra cu o pereche de pantofiori rosii si cu o funda mare in cap ce nu ii lasa suvitele sa ii intre in ochi , desi afara era inorat ea era imbracat de vara , cred ca nu era de aici .
- Esti bine ? am intrebat-o aplecandu-ma sa fiu la acelasi nivel cu ea , dar nu mi-a raspuns , a continuat sa ma priveasca . Am vazut ca nu imi raspundea asa ca m-am intors sa plec , dar am fost oprita cand am observat ca cineva ma trage de tricou , era ea . Te-ai ratacit ? am intrebat-o si a dat din cap in semn de aprobare . Unde iti sunt parintii ?
- Nu stiu , mi-a spus cu o voce care inca tremura din cauza plansului .
- Hai , sa iti cautam parintii ! Nu imi pasa daca intarziam la scoala , imi pasa doar sa o ajut pe micuta fetita . Am luat-o de mana si am cautat vreo zece minute si intr-un final i-am gasit parintii , cand au vazut-o au fugit catre ea si au cuprins-o intr-o imbratisare de parca nu s-ar fi vazut de vreo zece ani , cand i-am vazut am schitat un mic zambet , iar inima mi s-a umplut de bucurie , erau asa de frumosi cand stateau asa imbratisati , erau familia perfecta . Am dat sa plec , dar am auzit vocea fetitei care ma striga , m-am intors si am vazut-o ca vine cu mama ei de manuta . La fel ca si fetita , mama ei era foarte frumoasa , par blond tuns bob , ochi albastri , inalta si subtirica , avea un corp bine proportionat .
- Iti multumesc ca ai avut grija de ea ! mi-a spus mama fetitei .
- Nu aveti pentru ce , mi-a facut placere ! le-am spus cu un mic zambet pe fata , ma bucuram ca am facut o fapta buna , parintii ei trebuiau sa fie foarte ingrijorati pentru ea .
Am inceput sa fug fulgerator cand am vazut ca intarziasem . Am ajuns in clasa , dar nu am vazut profesorul , atunci un coleg mi-a spus ca nu vine deoarece are ceva probleme , m-am simtit usurata ca nu o sa fiu certata sau trimisa la detentie pentru ca intarziasem . M-am dus in banca mea si m-am gandit la acea fetita , ma simtisem neputincioasa atunci cand am vazut-o , parintii cred ca isi faceau foarte multe griji pentru ea ... In acel moment mi-am dat seama ca asa ii facusem si pe cei din jurul meu sa se simta . M-am ridicat si am iesit din clasa ca sa ma duc la baie , cand am ajuns m-am inchis inauntru . Lacrimile vroiau sa iasa , nu stiu de ce , dar nu le-am lasat . M-am dus in fata oglinzii , aratam oribil , nici nu ma recunosteam . Asta sunt eu ? m-am intrebat , uitandu-ma la hainele mele , nu se potriveau , am luat pe mine ce imi picase in mana nici macar nu m-am uitat la ele , le-am luat si tot le-am pus pe mine . Purtam un tricou rosu aprins ca sangele pe care era desenat o floare de un albastru inchis ca fundul oceanului , o pereche de pantaloni negri iar in picioare aveam niste conversi mov . Deobicei ma imbracam mai elegant , tricou , blugi si pantofi . Parul imi era intotdeuna aranjat , dar acum era exact opusul , sub ochii aveam cearcane , de machiaj nici nu mai zic . Parca eram mai mult moarta decat vie . Apoi privirea mi-a cazut usor spre gat pana la medalion , in aceea clipa scena despartirii mi-a aparut in minte limpede si clar , ca si cum as fi traito din nou , mi-am scuturat capul ca sa alung acel gand , m-am uitat din nou in oglinda . De astazi inainte am sa traiesc fiecare clipa si o voi pretui , am sa zambesc si nu am sa mai plang , orice s-ar intampla ! Este o promisiune mama , tata si Kai ! am spus foarte hotarata . Inainte sa ies mi-am aranjat parul si m-am spalat pe fata cu apa rece ca sa imi revin . Totul se va schimba de azi .
Ma indreptam catre clasa cu un zambet pana la urechi , am sa incep totul de la zero ... am intrat in clasa , toti s-au uitat la mine uimiti cand m-au vazut ca aveam din nou acel zambet , toti au inceput sa zambeasca ca si mine . Mi-am revenit , am renascut ! am strigat tare sa ma auda toata scoala , toti colegii radeau la fel si eu . Am sa ma tin de promisiune orice ar fi ...
Mwhahaha! I'm here again! ^^
M-am indragostit de ficul tau >.< Este practic si teoretic genial. Imi place atitudinea fetei la sfarsit : Patrunzatoare si sigura pe ea! Eu nu as fi fost asa -_-" M-as fi facut emo si cum trecea cineva pe langa mine:"Ai o lamaaa?"
Sa revenim, aici este unica greseala Citat:ma intelegeam forte bine cu ea
In rest, cum am mai spus, ficul este frumos.
Astept nextul cu nerabdare. Gambate dear, spor la imaginatie!
'Saya was here'