Se cheama vers alb :)
In rest, sunt incepator asa ca nu o sa ma apar ca nu am de ce. totusi in unele parti ai dreptate si ma voi indrepta.
In rest, Univers este tot ceea ce ne incojoara. e mare -planete, sori, etc; e mic-atomi, particule, etc.
Mic dejun prezinta un mic dejun :) Da, e banala si simpla.
In ultima poezie trebuie sa te uiti dincolo de aparente ca sa o intelegi.
\'Storymaker\' pid=\'201606\' dateline=\'1311687300\ A scris:Se cheama vers alb :)
In rest, sunt incepator asa ca nu o sa ma apar ca nu am de ce. totusi in unele parti ai dreptate si ma voi indrepta.
In rest, Univers este tot ceea ce ne incojoara. e mare -planete, sori, etc; e mic-atomi, particule, etc.
Mic dejun prezinta un mic dejun :) Da, e banala si simpla.
In ultima poezie trebuie sa te uiti dincolo de aparente ca sa o intelegi.
Da se numeşte proză, respectă criteriile unei poezii dadaiste ori moderniste ori neo.moderniste, dacă vrei să fie luată ca o poezie cu versuri albe.
Să privesc dincolo de aparenţe aşa cum ai privit şi tu la ale mele?
Crede-mă m-am uitat, însă nu sunt aparenţe, ca să spui priveşte dincolo de aparenţe.
Universul nu e infinit. Are limită.
Supararea
Supararea-i vrajitoarea cea rea
Ce vine mereu sa rapeasca copiii.
De mama ii buna ea pleaca,
Iar de-i rea, o rasfata.
Supararea-i veninul de sarpe
Ce fuge spre inima pura
Si ucide in calea-i spurcata
Tot ce pe om il bucura.
Supararea-i cosmarul cel groaznic
Ce-l ai nu in visare-ci, cand te-ai trezit!
Asa ca fi intelept frate
Si supararii sa-i spui:
Din sufletul meu, ai pierit!
Cruciada
Pe meleaguri straine, de crestini neumblate
Siruie armate ce-si poarta dumnezeul in teaca
Cu flamuri colore si imbolduri viteze
Inainteaza soldatii - calugari odata.
Se cutremura pamantul si fug animale
Mii de picioare se misca ca unul
Soarele-i arde sperand sa opreasca
Varsarea de sange.
Drumul e greu si oastea-i sleita
Parca pamantul le sta impotriva;
Uitandu-se spre orizonturi albastre,
Regele vede flamura straina!
Stie ca-i pericol si ca-i multa oaste
Dar el crede in armata crestina!
Un strigat de vitejie se-avanta pe plai;
Dumnezeul iese din umbra
Ataca soldatii- visand o cununa-
Si lupta pana la moarte!
Razboiul e aprig, da-i cu scop sfant.
Cruciatii pe asta se bazeaza
Dar vai de ei si de bietul pamant!
Caci nu stiu ca-s folositi drept arma.
Si mor toti crestinii infranti de pagani
Iar visul se naruie
......................................................
E mort tot trecutul, iar pamantul cel sfant
Imbratiseaza sufletul fiecaruia-aruncandu-i spre cer.
Cand o lupta se termina, alta incepe
Si, de fiecare data, tinerii mor.
Pentru scopuri nobile sau- aurul rece
Ciorile o duc mult prea usor.
Scoala si viata
Trec copiii munti plini de cadavre
Infigand ciocanul in piatra cea groasa;
N-o fac de placere ci o fac de-o viata
Inpinsi de la spate cu totii- de-o soapta.
Nu vad nici copacii, nici marunta iarba,
Pentru ei natura e o nuca sparta.
Pe cararea vietii o cruce-i uitata
Iar sub ea-mormantul unei biete flori;
Soarele apune-soarele rasare
Dar sunt aceleasi urme pe drumul de umbre.
La al cararii capat, rabdatori asteapta:
Doi barbati 'nalti, chipesi, cu parul de-arama:
Un drac si un inger scrutand cu privirea
Drumul ce-l urmeaza bietul calator;
Caci, cand se-ntalnivor, el il va alege
Pe cel care mai chipes parea-va in ochii sai de muritor.
Odorul mamei...
O faptura din basme iesi dintr-o carte,
Cu chipu-i de aur si parul de-argint;
Cu pasi ca de zana se-apropie de patul
in care doarme odrasla iubirii.
Ii mangaie fruntea, netezindu-i parul
Si-l strange in brate cu mare iubire,
trimitandu-si caldura catre pieptu-i micut.
Copilul se scoala si deschide ochii-
In jur nu-i nimica- decat o icoana;
in soba is lemne ce atata focul,
Iar maica isi strange in brate odorul.
Un fulger vesteste furtuna ca vine,
iar cainii aclama strasnica veste.
Ploaia stropeste geamurile de sticla
Dar mama, isi strange in brate odorul.
Grele-i sunt pleoapele plapandei fiinte
Manuta ii strange degetul mare
Si cade-n visare, inconjurat de caldura,
Simtind dragostea ce se revarsa cu ecouri marite
Asupra vulnerabilului trup mititel.