05-03-2011, 05:55 PM
Ţin să menţionez că titlul nu este inspirat din seria "Amurg", urăsc Twilight. Nu ştiu dacă mă pricep la Fan Fiction, nu am mai încercat asta până acum de aceea aştept să primesc multă critică constructivă. E un capitol scurt, nu ştiu dacă îl voi continua, e doar o încercare.
Capitolul 1:
Prin ceaţă, descifrez un sunet greu de perceput la început. Semăna cu o fanfară, cu mii de trompete zgomotos de deranjante, dar, continuând să răsune, mintea mea l-a asemuit cu sunetul infernului. Avea ceva diabolic în el, ceva ce mi se părea cunoscut dar pentru nimic în lume nu-mi puteam aminti unde l-am mai auzit. Da, era clar un sunet ieşit din iad... Asta până când o mână rece mă atinge pe umăr, destul de dur. Apoi, mâna începe să mă zguduie încet, lucru care mă deranjează. Aud o voce de copil care ţipă ceva la mine, ceva ce nu am putut înţelege la început dar, în timp ce acel sunet continua să se audă, în timp ce acea voce ţipa la mine din ce în ce mai tare, tot mai multe cuvinte de neînţeles, mă ridic brusc şi arunc perna de sub cap în direcţia vocii.
Mă frec la ochi ca să mă dezmeticesc şi atunci mi-am dat seama: era sora mea, Ellen, care încerca să mă trezească. Aceasta căzu pe jos şi spatele ei se lovi de şifonierul meu din care căzu o bluză neagră şi uzată. Mă uit la ea şi îi zâmbesc în semn că-mi pare rău dar că, totuşi, era vina ei.
-Niciodată să nu mă mai deranjezi când dorm, Ellie.
Ellie se uita la mine cu nişte ochi sticloşi şi un zâmbet pervers de copil răsfăţat.
-Sunetul infernului, ai?
-Huh?!
Mă uitam la ea, încă somnoroasă şi mă gândeam de unde a aflat ea de sunetul...
-Ai spus că auzi sunetul infernului. Ţipai la mine prin somn... Eşti ciudată! zise şi se ridică de jos, aruncându-mi bluza pe scaun şi aproape fugind din cameră.
Acum am înţeles, şi poate Ellie avea dreptate, sunt ciudată. Sau poate sunt genul acela de soră mai mare pe care ea e geloasă.
-Geloaso...! spun eu pe un ton sadic, dar totuşi trist. Ellen nu avea de ce să fie geloasă pe mine. Ea avea jucăriile la care eu nici nu sperasem la vârsta ei, avea un computer performant pe când eu aveam doar un laptop cu butoane lipsă la tastatură. Şi asta tot din vina ei.
Pe când avea 4 ani, Ellie intra în camera mea cu singurul scop de a-mi distruge lucrurile. Într-o zi, cu două zile înainte de Crăciun, Ellie puse mâna pe laptop-ul meu şi îl tot zgândărea. M-am uitat la ea şi am văzut că nu pare a avea intenţia de ai provoca daune vizibile. M-am înşelat. Când m-am întors de la bucătărie unde îmi făcusem o ciocolată caldă, toate butoanele erau pe jos şi Ellie le arunca în sus şi bătea din palme când acestea cădeau. Majoritatea le-am adunat şi le-am putut pune la loc, dar unele dintre ele nu au fost găsite nici astăzi. Cred că le-a înghiţit.
Însă, lucrul care mă deranjează cel mai tare este că, la cei 10 ani ai săi, Ellie are deja banii de facultate asiguraţi pe când eu, imediat ce am terminat liceul, m-am angajat pentru a o ajuta pe mama. După ce a murit tata, am început să avem probleme cu banii iar salariul meu era mai mult decât bine-venit. Acum, la 22 de ani, salariul este doar al meu, deşi încă mai stau în casa mamei şi plătesc chiria şi celelalte utilităţi. Cred că, de fapt, eu eram cea geloasă pe Ellie.
Mă uit în jos şi încerc să descopăr de unde venea celălalt sunet, acel "sunet al infernului". Acum m-am trezit de-a binelea. Mă uit pe noptieră şi văd telefonul meu, un nokia 3600 căruia îi lipseau butonul 9 şi tasta # de când cu accidentul de maşină. Acum mi-am amintit, el făcuse acel zgomot. Mai exact, alarma pusă să mă trezească la 6 fix. Mai mult ca sigur, sunetul a reuşit să o trezească pe Ellie.
Capitolul 1:
Prin ceaţă, descifrez un sunet greu de perceput la început. Semăna cu o fanfară, cu mii de trompete zgomotos de deranjante, dar, continuând să răsune, mintea mea l-a asemuit cu sunetul infernului. Avea ceva diabolic în el, ceva ce mi se părea cunoscut dar pentru nimic în lume nu-mi puteam aminti unde l-am mai auzit. Da, era clar un sunet ieşit din iad... Asta până când o mână rece mă atinge pe umăr, destul de dur. Apoi, mâna începe să mă zguduie încet, lucru care mă deranjează. Aud o voce de copil care ţipă ceva la mine, ceva ce nu am putut înţelege la început dar, în timp ce acel sunet continua să se audă, în timp ce acea voce ţipa la mine din ce în ce mai tare, tot mai multe cuvinte de neînţeles, mă ridic brusc şi arunc perna de sub cap în direcţia vocii.
Mă frec la ochi ca să mă dezmeticesc şi atunci mi-am dat seama: era sora mea, Ellen, care încerca să mă trezească. Aceasta căzu pe jos şi spatele ei se lovi de şifonierul meu din care căzu o bluză neagră şi uzată. Mă uit la ea şi îi zâmbesc în semn că-mi pare rău dar că, totuşi, era vina ei.
-Niciodată să nu mă mai deranjezi când dorm, Ellie.
Ellie se uita la mine cu nişte ochi sticloşi şi un zâmbet pervers de copil răsfăţat.
-Sunetul infernului, ai?
-Huh?!
Mă uitam la ea, încă somnoroasă şi mă gândeam de unde a aflat ea de sunetul...
-Ai spus că auzi sunetul infernului. Ţipai la mine prin somn... Eşti ciudată! zise şi se ridică de jos, aruncându-mi bluza pe scaun şi aproape fugind din cameră.
Acum am înţeles, şi poate Ellie avea dreptate, sunt ciudată. Sau poate sunt genul acela de soră mai mare pe care ea e geloasă.
-Geloaso...! spun eu pe un ton sadic, dar totuşi trist. Ellen nu avea de ce să fie geloasă pe mine. Ea avea jucăriile la care eu nici nu sperasem la vârsta ei, avea un computer performant pe când eu aveam doar un laptop cu butoane lipsă la tastatură. Şi asta tot din vina ei.
Pe când avea 4 ani, Ellie intra în camera mea cu singurul scop de a-mi distruge lucrurile. Într-o zi, cu două zile înainte de Crăciun, Ellie puse mâna pe laptop-ul meu şi îl tot zgândărea. M-am uitat la ea şi am văzut că nu pare a avea intenţia de ai provoca daune vizibile. M-am înşelat. Când m-am întors de la bucătărie unde îmi făcusem o ciocolată caldă, toate butoanele erau pe jos şi Ellie le arunca în sus şi bătea din palme când acestea cădeau. Majoritatea le-am adunat şi le-am putut pune la loc, dar unele dintre ele nu au fost găsite nici astăzi. Cred că le-a înghiţit.
Însă, lucrul care mă deranjează cel mai tare este că, la cei 10 ani ai săi, Ellie are deja banii de facultate asiguraţi pe când eu, imediat ce am terminat liceul, m-am angajat pentru a o ajuta pe mama. După ce a murit tata, am început să avem probleme cu banii iar salariul meu era mai mult decât bine-venit. Acum, la 22 de ani, salariul este doar al meu, deşi încă mai stau în casa mamei şi plătesc chiria şi celelalte utilităţi. Cred că, de fapt, eu eram cea geloasă pe Ellie.
Mă uit în jos şi încerc să descopăr de unde venea celălalt sunet, acel "sunet al infernului". Acum m-am trezit de-a binelea. Mă uit pe noptieră şi văd telefonul meu, un nokia 3600 căruia îi lipseau butonul 9 şi tasta # de când cu accidentul de maşină. Acum mi-am amintit, el făcuse acel zgomot. Mai exact, alarma pusă să mă trezească la 6 fix. Mai mult ca sigur, sunetul a reuşit să o trezească pe Ellie.