Animezup - forum manga si anime

So... Acesta nu este primul meu fic, dar astept critici (cu bratele deschise) :)

Disclaimer #1: Nu detin niciun personaj din manga-ul Naruto creat de Masashi Kishimoto, nu fac profit de pe urma acestor personaje si nu imi insusesc niciun drept de autor decat pentru personajele create de mine in acest fic.

Disclaimer #2: Intamplarile nu sunt preluate din anime-ul Death Note. Ideea este originala, desi seamana un pic. Respect drepturile de autor Death Note si nu ma intind mai mult decat imi este limita in acest fic.

Sper sa va placa! :zuppy04:

Sasuke:

Patru pereti si un fost baiat obijnuit -- eu... S-au cel putin, asa crezusem. Stateam in fata oglinzii, deslusindu-mi chipul intunecat. Ochii mei negri priveau atent reflectia din oglinda. Priveam acest individ brunet, fara nicio reactie, de bine sau de rau. Nu era felul in care aratam. Era felul meu de a fi. Aveam 23 de ani, eram liber sa imi fac o viata, sa traiesc alaturi de o fata, liber sa imi gasesc un job stabil si o casa calumea, dar ma simteam in acelasi timp inchis, lasat liber doar ca sa visez la ce imi propusesem. Intr-un moment al nervilor, am aruncat oglinda cat colo, lasand-o sa se izbeasca de perete. Cioburile s-au desprins, unele de altele, maruntindu-se din ce in ce mai mult.
-Ai grija cu chestia aia, baiete! Poti rani pe cineva!
Mi-am indreptat ochii catre locul unde aruncasem oglinda.
-Ce? Ti-ai pierdut cunostinta si nu iti mai recunosti propria creatie?
Am tacut. Cel care vorbea era Zanra, un dragon negru care imi ruinase intreaga viata de acum 7 ani... Ba nu, eu o facusem.Cand aveam numai 14 ani, iar surioara mea Melissa nici macar nu se nascuse, si mergeam catre scoala, am gasit pe jos un caiet, plin de foi goale. Pentru mine, era ca orice alt caiet cumparat cu bani, de la prima papetarie de peste drum, insa orice caiet gratuit era egal cu mai multi bani pentru pizza, atunci cand ma intorceam cu prietenii dupa scoala si sarbatoream al cine stie catelea 4. Eu dadeam pe luna o gramada de bani pe caiete, topuri de foi si capse. Eram un talent la desen in adevaratul sens al cuvantului. Daca ma puneai sa iti demonstrez ca stiu sa desenez, aveam la dispozitie cam 54 de caiete studentesti cu foaie velina si peste 300 de foi capsate cu desene. Desenam monstrii, chipuri ale colegilor, schitam fel si fel de dragoni si demoni, cream tot felul de benzi desenate cu supereroi si scoteam in evidenta anumite personaje ale unor carti horror, desenandu-le. Totusi, acel caiet gasit de mine nu era orice fel de caiet. Nu stiam cum, si de unde vine, insa, cand am ajuns acasa si am facut primul meu desen, cu un dragon negru, cu ochii rosii si solzii etalati la perfectie, impreuna cu aripile acoperite de umbre si linii, am fost mai mandru decat orice creatie. I-am dat un nume, scriind sus pe foaie "Zanra". Era seara cand facusem desenul, asa ca, pentru a fi odihnit, in ziua aceea ma culcasem devreme. De dimineata, m-am trezit cu dragonul desenat seara trecuta, viu, in carne si oase, putand vorbii pe limba mea cu mine. Nu fusesem nici pe departe speriat. La varsta de 14 ani, cand ai un fel de caiet magic, unde tot ce desenezi prinde viata, ti se pare misto, si esti doritor de cat mai mult. Asa am fost si eu. Cat as fi vrut sa ma laud in fata colegilor si prietenilor cu el, insa de fiecare data, am fost oprit de Zanra. El bagase spaima in mine cu o chestie de genul "cineva gelos ar putea sa ti-l fure, si ar putea sa creeze o creatura malefica pentru a ma distruge". Chiar daca motivul nu era unul real, ma rog, partea cu creatura, nu m-am laudat, ingrozit de acest gand. Am mai creat un dragon, unul alb, de data asta. Umbrele zburdau jucause printre liniile negre, ingrosate, incercand sa imi faca personajul sa para viu. Zanra m-a invatat doua lucruri despre caiet. In primul rand, odata ce ai inceput un desen, trebuie sa il termini in decurs de 8 ore, altfel, desenul prindea viata, ne fiind finalizat. A doua regula "de aur" in toata treaba asta era aceea ca, numai eu imi pot vedea creatiile... si cel care atingea caietul. Fix de aceea am creat-o pe Hannu, cel de-al doilea dragon, cel alb. Cineva trebuia sa aiba grija de caietul meu cand eu nu eram prin preajma. Asta era misiunea lui Hannu. Sincer, i-as fi dat-o primului meu personaj desenat pe acel caiet, insa cineva trebuia sa ma protejeze impotriva huliganilor mai mari si mai puternici, nu? Era ca un duo impotriva "dusmanilor" lui Sasuke Uchiha. Dar, intorcandu-ne la Hannu, si la cat de neglijent am fost, am pierdut caietul... si pe Hannu, odata cu el. Imi parea rau ca nu am mai desenat si alte creaturi, dar acum imi dau seama ca doar Zanra singur face cat 10. Doi ani mai tarziu, aud la stiri ca politia suspecteaza existenta unui caiet, exact ca cel care il aveam eu, care ar fi o reala amenintare pentru intreaga lume. Drept urmare, seful lor, care isi ascundea adevarata identitate sub numele de "King
" a inceput investigatiile cu cei mai de elita politisti din tara. Dupa alti 2 ani, cand devenisem major, cazul a fost inchis, sub semnul intrebarii. Stiam ca cineva trebuie sa fi gasit caietul... si pe Hannu, de asemenea. Am inceput propriami investigatie, in cautarea respectivului... sau a respectivei. Trebuia sa descoper persoana la timp, sau riscam ca desenele mele sa fi fost sterse, si caietul adus la politie... dupa care ar fi comparat amprentele. As fi ajuns dupa gratii doar pentru ca am creat doi dragoni, desenandu-i. Eram in pericol, si de aceea trebuia sa il, sau sa o, gasesc. L-am pus pe Zanra sa cerceteze lumea de afara, cata vreme incerc sa patrund in caculatorul lui King, si sa caut prin dosare potentialii noi posesori al caietului. Desigur, probabil ca a fost tarat prin atatea locuri incat probabil amprenta mea se stersese... insa, daca nu as fi actionat eu la timp, inaintea politistilor, lumea probabil ca ar fi fost infundata de monstrii, poate ca nu atat de bine desenati, insa extrem de periculosi. Deci... se pare ca Zanra s-a intors.
-Baiete, am vesti proaste. Dosarele s-au redeschis. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, King a chemat o echipa de elita japoneza pentru rezolvarea cazului.
-Echipa de elita japoneza?! sar eu ca ars. Japonia e plina de echipe a cate 4 politisti ageri la creier. Poate suficient de ageri incat sa intareasca securitatea dosarelor... si poate destul de ageri cat sa descopere primul proprietar al caietelor...
-Nu te ambala asa, Sasuke! Am gasit prin fisierele lui King o lista cu cei din echipa. Stiu ca ai locuit in Japonia o vreme, si sti cum sta treaba pe acolo, dar mai bine te uiti pe lista asta. Sunt sigur ca o sa-ti sara in ochi ceva bizar.
Zanra imi intinse lista. Am insfacat-o, cu degetele mele reci, gandindu-ma din timp la o strategie. Ceva bizar... Nu cred ca pot gasi ceva bizar la niste nume.

Rozairo Hakuna
Tarusami Inako
Ino Yamanaka
Sakura Haruno

La ultimul nume, am avut un fel de presimtire... Intr-adevar... Ceva bizar...


Sakura:

Stateam in pat, privind tavanul. Maine-dimineata, va trebui sa plec din Japonia... M-am intors pe partea cealalta, lovind din greseala cu mana in coperta lemnoasa a caietului. Gasindu-,l aici, l-am luat, strangandu-l la piept.
-Sakura, te simti bine?
Vocea blanda a lui Hannu imi mangaia blajin urechile.
-Sunt bine, Hannu. Doar ca... Ar trebui sa ma culc... Noapte buna...
Hannu s-a retras incetisor. Am inchis ochii, amintindu-mi locul unde gasisem acest caiet. Cand aveam 15 ani, si eram stabilita in Los Angeles, si ma plimbam prin parc, alaturi de prietena mea cea mai buna, Hinata, si de sora mea mai mare, sora adoptata, Ino, am remarcat pe o bordura un caiet curat. L-am luat, si de atunci viata mea se schimbase. In primul rand, ma mutasem in Japonia, datorita locurilor de munca ale parintilor mei.Trebuia sa am grija in toate privintele. Nu ma pricepeam la desen, asa ca in loc sa fac vreo prostie, am incercat sa ma abtin. Mereu mi-am dorit sa il intalnesc pe creatorul lui Hannu... si a unui dragon negru... Zarna... Zara... A, da! Zanra! Tatal meu murise doi ani mai tarziu, lasandu-ne pe mine, pe mama, si pe sora mea, sa ne descurcam singure. Acum un an, mama noastra a disparut, lasand in urma ei un bilet, prin care ne transmitea ca s-a saturat de noi si ca de acum vrea viata ei, departe de orice amintire a tatalui meu natural. Eram o amintire. Nu un om, nu o persoana. Eram doar o amintire... una dureroasa. Asta a fost fix cand mi-am luat in serios, si eu si sora mea vitrega, rolul de detectiv-psiholog. Intr-un fel sau altul, numai eu eram detectiv-psiholog. Sora mea, decat detectiv. Eu am terminat facultatea la 21 de ani cu dubla specializare... dar asta e alta poveste. Nu credeam ca voi mai vedea vreodata Los Angeles. Auzisem despre cazul caietului, asa ca eu si Ino ne-am aliat, ne-am integrat in grupul de detectivi spre L.A., pentru cazul cu caietul, asta numai pentru a-i tine departe de adevar. In plus, auzisem de la Hannu cum ca stapanul caietului ar fi locuit, si inca locuieste acolo, desi s-a nascut aici, in Japonia... La fel ca mine. Mama a vrut sa nasca intr-o tara straina, cu un nume frumos, sau cel putin cu un pseudonim frumos, cum ar fi "Tara soarelui rasare". Asa ca m-a nascut aici, mi-a ales un nume japonez, apoi ne-am intors in L.A. cu bine.Sincer, ar trebui sa notez asta... "La 22 de ani, Detectiv-psihologul Sakura Haruno se intoarce in Los Angeles". Asta chiar ar fi ceva de tinut minte! Am dat drumul carnetului din bratele mele, intorcandu-ma in partea opusa. Hannu era chiar acolo, veghiandu-ma.
-Sti, chiar si dragonii mai dorm cateodata, ii spun, cu vocea joasa, ca si cum "ma trezisem" din somnul meu scurt.
-Eu nu pot dormi, copila, si tu sti asta... Cel putin, nu in seara asta... Cand stiu ca ma voi intoarce acasa. Cred ca voi mai da o raita pe aici... prin Japonia, ca sa imi iau ramas-bun.
Am afirmat din cap, apoi mi-am apucat telefonul de pe noptiera. L-am pus sa sune la 8:55, apoi mi-am asezat carnetul pe masa. Dupa ce Hannu a iesit din camera, mi-am lasat capul sa cada pe perna. Am adormit...
___________________________________________

Zanra: http://s.bebo.com/app-image/6792590486/6...on_RPC.jpg

Hannu: http://pictures.linkmesh.com/dragons/ima...dragon.jpg

Sasuke: http://quizilla.teennick.com/user_images..._full.jpeg

Sakura: http://i45.photobucket.com/albums/f51/xD...aruno3.jpg

buna, am aterizat din avion aici intamplator, aveam alta destinatie, dar se pare ca titlui tau ma oprit, ceea ce inseamna ca imi place:X atrage atentia titlu. Ai descriere, dar mai poti pune, dialog bun si naratiunea e ok, se imbina frumos modurile de expunere si nu este plictisitor nimic, este dinamic si plin de mister, mai ales acel caiet :>. Actiunea sta linistita in banca ei si nu o supara nimeni ca sa o ia la fuga, asa tine-o bine ca faci foarte bine:)). Grseli nu am vazut, bravo.
Imi place faza cu dragoni, deci e un fic original si nu cred ca mai are nimeni ideei ca ale tale.
Faptu ca ai puso pe Ino sora mai mare a lui Sakura imi place si deasemenea iubesc si chestia cu detectiv-psiholog, interesant :>.... Totusi Sasuke o cunoaste pe Sakura, de a avut acel presentiment sau nu e nimic important, e doar un mic sentiment?:-? ei vom afla la nextu

P.S.: imi place si astept nextu. Te rog mult cu o cireasa in varf sa ma anunti si pe mine;;):pls: Spor la scris:*:*
:bye:

Hello hello. Ajung si eu pe aici. Titlul m-a atras si de aceea :). Sa sti ca in mare parte imi place. Ideea mi se pare chiar foarte originala, nu am mai citit-o. Descriere ai dar se poate si mai bine. Mi-ar fi placut sa fi descris ce a simtit Sas'ke cand l-a pierdut pe Hanuu alaturi de caiet. La naratiune te descurci chiar bine, as putea spune. Hmm, despre actiune as putea spune ca este cam grabita ( parerea mea ), iar greseli de tastara sincera sa fiu chiar nu am vazut ( desi m-am uitat dupa ele :D ). So my dear....
Astept next-ul si oare ma anunti si pe mine cand il pui?
Bye bye

Ms de comm @};-@};-@};- Am venit cu nextul :) Sper sa va placa.

Sakura:

Dimineata. Dimineata in care va trebui sa parasesc Japonia a sosit. Mi-am dat jos kimonoul de care cu siguranta imi va fi dor, si am luat pe mine un costum rosu. Bluza ce statea mai sus de buric imi strangea pieptul, scotandu-mi in evidenta bustul bine facut. Fusta rosie, mulata, se despica intr-un colt in doua, dansu-mi libertatea sa ma misc. Cizmele rosii imi incalzeau picioarele, iar sacoul umerii. Cand am iesit din camera mea, am vazut-o pe Hinata asteptand jos, vorbind cu "sora" mea mai mare. Hinata lucra aici, in Japonia, insa familia ei locuia in Los Angeles. Cand am auzit ca vrea sa se duca o scurta perioada sa isi viziteze rudele, eu si Ino ne-am gandit ca ar fi inteligent sa mergem cu o masina separata, si un avion separat, fata de cea a detectivilor. Urma sa mergem cu masina Hinatei in L.A. Si asa am si facut. Am coborat scarile, grabita, aducandu-le la cunostinta fetelor ca e tarziu si ca o sa intarziem la aeroport, daca mai stam mult la taclale. Am iesit din vila, am incuiat usa Dojo-ului din gradina, apoi am pornit spre masina Hinatei, un Mercedes Benz negru. M-am urcat pe bancheta din spate, in timp ce Ino si cea mai buna prietena a mea urcau bagajele in portbagaj. Nu aveam nici cea mai mica intentie sa le ajut. Nu sunt carausu' nimanui, eu mi-am urcat bagajul meu. M-am lasat pe spate, lungindu-ma de la o usa la alta. Am luat caietul in mana. Desi cand eram mica, eram mai cuminte, gandindu-ma la consecinte, acum eram tentata sa desenez in el. Poate nu eram cea mai iscusita in artele desenului, insa stiam sa schitez cate ceva. Am luat creionul agatat de buzunarul caietului. Mi-am dus mana mai aproape... si mai aproape... Dar cand eram ca pe ce sa pun creionul pe foaie, o voce familiara m-a oprit.
-Sakura, stai!
Infatisarea lui Hannu aparu incet incet.
-Odata ce acel creion este pus pe foaie, trebuie sa termini desenul in 8 ore. Esti constienta ca orice ai desena, va prinde viata, si de asemenea esti constienta ca doar desenele imblanzite sunt cuminti... Dar cele peste care nu poti avea niciun control... Te pot omori.
La gandul asta, creionul mi-a sarit din mana. Stiam ca doar creaturile imblanzite sunt OK, dar nu stiam ca cele neimblanzite imi pot aduce moartea. Am avut nevoie de ceva timp sa imi revin din soc. Am inghitit in sec, apoi mi-am luat, cu mana inca tremurand, Creionul de pe jos. Am inceput sa rasfoiesc paginile... Pagini albe, care probabil nu insemnau nimic. Abea acum, in toti acesti ani, am inceput sa ma intreb de unde vine acest caiet... Si cum de poate face desenele reale. Hannu sigur nu stia. Ea a fost creata cu mult de cand a aparut acest caiet. La un moment dat, m-am oprit brusc.Doua file scurte, ciopartite ravasit stateau prin apropierea mijlocului carnetului. Foi rupte. Pentru un moment, am incremenit. Cine stie ce soi de om ar putea sa le aiba acum... si cine stie ce soi de om ar putea sa creeze bestii care nu pot fi imblanzite de nimeni... Oricine poate face asta.


Sasuke:

Ma uitam lung la hartia pe care mi-o daduse Zanra. Nu era ceva normal... Nu era o presimtire normala. Sakura Haru...
-Sasuke?
Un copilas micut, cu chip de inger, cu par saten statea in fata mea. Melissa, surioara mea de 5 anisori. M-am ridica din pat, m-am indreptat spre ea, apoi m-am lasat pe vine. I-am sarutat usurel fruntea, simtind pe buzele mele cat de tare frige. Mi-am lipit mana de fruntea ei, asigurandu-ma ca aveam dreptate.
-Te simti bine, surioara?
Ce intrebare stupida. Logic ca nu se simtea bine. Am luat-o in brate, apoi m-am ridicat la statura normala. Am pornit spre camera ei, lasandu-l pe Zanra in urma. Cand am deschis usa camerei ei, un orizont roz mi-a iesit in cale. Covorasul roz, pufos statea intins pe toata suprafata podelei. Tapetul cu blanita de un roz mai inchis la culoare acoperea cei patru pereti. Patucul Melissei avea un asternut alb, cu un cearsaf roz. Dulapioarele cu oglinda erau de un roz bombon, iar laptopul ei, de asemenea, roz, statea pe biroul surorii mele. Am incercat sa ii fac toate poftele, de cand parintii nostrii au divortat. Statul a decis ca pentru a nu exista pace in ambele parti, eu ar trebui sa pastrez copilul, pemntru ca aveam 18 ani si deja eram major. Am reusit sa imi gasesc un loc de munca, ceva care sa il pot face acasa, astfel incat sa o pot supraveghea si pe Melissa. Si am gasit. O firma de cercetatori aveau nevoie de informatii urgente din siteuri ilegale de maxima securitate. Eram un fel de Hacker de parte "dreptatii" ca sa zic asa. Plus ca din asta, castigam bani frumosi. Locuiam intr-o vila cu 3 etaje si o gradina de toata frumusetea, ca sa nu mai spun de piscina din spate.
Un tusit firav ma trezi la realitate. Am asezat-o pe Melissa pe pat, dandu-i jos bluzita si pantalonasii de pijama, lasand-o in maiou si in chiloti. Trebuia sa o aerisesc cumva. In timpul asta, am scos termometrul din unul din sertarele biroului, si i l-am pus la sub brayt.
-Sasuke, o sa ma fac bine, nu-i asa?
I-am zambit blad, apoi mi-am pus mana pe fruntea ei.
-Sigur ca o sa te faci bine. Ai doar febra. O sa-ti treaca.
Am incercat sa o linistesc, zambindu-i si promitandu-i ca o sa se faca bine. Deodata, Zanra incepu sa apara, in spatele Melissei. I-a pus mana pe obraz, facand ochii mari.
-Sasuke, nu e de bine!
Ochii tulburi a-i lui Zanra ma faceau sa ma gandesc la ce e mai rau. I-am scos termometrul si m-am minunat. Termometrul arata 39 cu 7. Trebuia sa o duc de urgenta la un spital. Satena imi citea ingrijorarea de pe fata, incepand sa se zbata. Am linistit-o, din nou, spunandu-i ca nu e nimic grav, si ca doctorul o sa o ajute sa se faca mai bine. Speram doar sa nu se sperie, auzind de doctor, insa ea s-a uitat la mine si a afisat un biet zambet firav. Probabil ca nu putea face mai mult de atat. M-am grabit spre cuier, si mi-am luat pe mine geaca neagra, din piele, apoi m-am dus si am imbracat-o pe surioara mea cu ceva mai grosut. Am luat-o in brate, si am coborat scarile vilei. Zanra statea in urma mea, urmarindu-i temperatura.
-Creste si scade. Asta nu e normal. Prima data a scazut la 38, a doua oara a urcat la 40, iar acum e din nou la 38? Si in plus, urca si scade in ritm alert.
Am incercat sa ii mimez ceva discret, ca si cum as vrea sa ii verifice bataile inimii. Cum oamenii de rand nu-l pot vedea pe Zanra, ar crede ca sunt nebun si ca vorbesc singur. Dragonul a dat aprobator din cap, apoi a pus mana pe partea stanga a inimii ei, pret de un minut. In timpul asta, am dezarmat alarma masinii, urcandu-ma in ea.
-210 batai pe minut. Media de batai pe minut la un copil de varsta ei este de 90, cum a crescut atat?
Inima mi se facu asemeni unui purice. Febra? Batai ale inimii neregulate? Nu era de bine. Oricat de calm as fi incercat sa fiu, imi era de-a dreptul imposibil s-o fac. Imi puteam masca ingrijorarea, doar atunci cand Melissa isi arunca ochii in oglinda retrovizoare, asigurandu-se ca totul e in regula, si nu ma prefac atunci cand i-o spuneam... Desi ma prefaceam. Ea era tot ce mai aveam pe lume. Sa traiesc cu un dragon, si sa fiu inchis pentru ca oamenii ma credeau nebun, asta era de-a dreptul infioarator, dar era adevarat. As fi dat toti banii din lumea pentru ca aceasta copila sa se simta bine...Dar era grav. Trebuia sa ajung la spital cu orice pret, altfel...

~~~ va urma ~~~


Melissa: http://cache.gawkerassets.com/assets/ima..._anime.jpg

masina Hinatei: http://fancytuning.com/wp-content/upload...atic-1.jpg

buna mersi mult ca m-ai anuntat:* si se pare ca am ajuns prima..acest capitol e bun. Vad ca ai inceput sa tii cont de sfaturile noastre, foarte bine tine-o tot asa si vei reusi sa te perfectionezi. Greseli nu am vazut si sincer cat citesc ar trebui sa-mi sara in ochii greselile, dar nu. Un nou personaj, Melisa interesant:>. Imi pare sincer rau de sasuke ca sufera pentru surioara lui, eu sper sa se faca bine si sa nu ma chinui asa;;)
Chiar caietul ala ma scoate din sarite...nu stiu nici eu, adica nici cea mai mica idee nu am:((, abia astept sa ma lamuresti cu acel mister, deci bravo pentru asta :bv:

Cam atat, astept nextu si anunta-ma :pls:
Spor la scris:*
:bye:

Salut! Mersi ca m-ai anuntat :x, se pare ca nu sunt prima :(, dar in fine...
My dear, imi place acest capitol desi este a doua oara cand il citesc ( l-am citit si pe celalalt sit :D ). Parca de aceasta data este mult mai interesant. Sa sti ca si pe mine ma scoate din sarite caietu asta. Vreau sa zic ca este atat de misterios, iar dragonii sunt chiar interesanti. Se pare ca ai tinut cont cat de cat de parerile noastre desi inca mai cred ca afurisita aia de actiune este grabita. Descriere ai mai putea adauga, iar la naratiune te descurci binisor. Nici eu nu am vazut greseli ( desi nu prea imi sta in caracter :)) ). Melissa hm... :-? ? Ce nume frumos, desi m-am gandit si eu la el :)).
So dear, cand pui next-ul anunta-a si pe mine, ok?
Bye bye

So... Am adus nextul. Vreau sa va spun ca mai am acest fic pe un site, si nu mi-e greu sa dau copy-paste zi de zi. Dar, de asemenea, ficul nu este terminat (este in "constructie") Asa ca, dupa ultimul cap postat pe siteul respectiv, o sa incep sa postez mai greu, odata ce postez acolo, postez si aici.

Sper sa va placa nextul :) Urmeaza parti mai bune care o sa va placa ;)

Sakura:

In tot acest drum, m-am gandit la foile rupte din caiet. Eram tulburata si nimic nu ma putea opri. Am preferat sa nu vorbesc despre asta, nici Hinatei si nici sora-mi. Am preferat sa tin pentru mine. Putea fii doar o alarma falsa... desi eu nu credeam in teoria asta.
-Sakura, stai linistita. N-o sa se intample nimic... De fapt, cred ca ar fii cazul sa iti spun mai multa despre caiet. Foile din el sunt blestemate. Orice ai desena pe ele, in cazul in care sunt rupte, nu devine real, ba chiar se intoarce in potriva ta. Daca desenezi ceva pe ele, te imbolnavesti. Si nu e ceva ce trece imediat, ci ceva grav. Decat coperta care le tine impreuna iti da posibilitatea sa creezi creaturi vii, fara sa fii blestemat... Bine, doar daca le imblanzesti.
Multumesc Hannu, acum imi e si mai rau! Orice om de rand ar fi gasit foile astea ar fi fost blestemat. Si asta i-ar baga in mai multe amanunte pe King si gasca sa din L.A.
-Sakura!
O voce apasata ma trezi la realitate. Era Ino.
-Sa mergem, de ce-ai ramas in urma?
Mi-am scuturat putin capul, lepadandu-ma de orice gand negativ, si trezindu-ma drastic la realitate. Avionul aterizase acum o ora iar acum mergeam prin bezna noptii catre sediul lui King. Se pare ca am stat ceva timp pe ganduri. Fetele erau cu mult in fata mea. Am inceput sa alerg, fara a mai privi inapoi. Cand am ajuns in dreptul lor, am intrebat-o pe Hinata:
-Unde e sediul ala nenorocit?
-Imi pare rau Sakura, dar nu ma bag. Am venit ca sa imi vizitez familia, atata tot.
Nu stiu ce era cu mine. Simteam ca uit, incet incet, anumite amanunte. Simteam ceva ce imi presa gandurile. Mi-am cerut scuze fata de bruneta, apoi mi-am luat la revedere, asa cum se cuvine, de la ea. Nu mai puteam. Ma durea capul ingrozitor si incepeam sa uit... Sa uit anumite chestii extrem de importante. In drumul nostru, al meu si al lui Ino, am trecut pe langa un spital. Mi-am aruncat ochii spre el, incercand sa las in urma acea groaznica durere de cap. De odata, am vazut un baiat, cam de varsta mea... poate cu un an mai mare... care alerga cu un copil mic in brate spre usa spitalului. Cand l-am vazut, brusc, amintirile au inceput sa revina. Toate.
-El este! Hannu arata in directia baiatului ce tocmai intrase, si striga parca vrand sa-mi franga auzul.
Am inceput sa fug, lasand-o pe Ino in urma, strigand dupa mine. Trebuia sa vorbesc cu tipul ala. Cel mai probabil, n-o sa-l mai vad niciodata. Si el era singura mea scapare. Singura mea sansa la o viata complet normala. Am intrat in spital, ocolind pe langa fel de fel de coridoare, incercand sa dau de tipul brunet.
-Sasuke, imi sopti Hannu. Il cheama Sasuke, si il simt. Nu e prea departe.
Dupa un minut, am simtit niste maini reci ce m-au prins de la spate. Speriata, mi-am intors capul, incetisor. Ino.
-Unde crezi ca fugi asa?
Chiar in acel moment, l-am vazut pe tipul brunet iesind dintr-un salon, oftand si privind in pamant.
-Avem treaba cu King, misca! continua sora mea imbrancindu-ma.
Asa zisul "Sasuke" isi indrepta privirea spre mine, privindu-ma putin mirat. In momente ca astea, imi vine sa o plesnesc pe sora-mea... Dar nu pot, in primul rand, este mai mare.
-Haide, Sakura, misca!

Sasuke:

Sakura? King? E clar. Asta e acea Sakura despre care aveam o presimtire. Am vrut sa ma duc catre ea, insa se pare ca a venit ea spre mine, cu acea enervanta blonda dupa ea.
-Stiu cine esti!
Acestea au fost primele vorbe scoase pe gura Sakurei. Cand a auzit-o presupusa blonda mai avea putin si innebunea. A baga mana in bagajul ei si a scos... un carnet foarte cunoscut. Mi l-a intins.
-Presupun ca iti apartine.
-Sakura!
Blonda zbiera atat de tare, incat cred ca am si surzit. Si cu toate astea, eram mai acaparat de caietul din mana rozaliei. L-am luat, si l-am deschis. Erau desenele mele. Primele doua.
-Deci... am inceput eu. Se pare ca ai facut cunostinta cu Hannu.
Fata aproba din cap, pe cand tipa blonda se uita comfuza cand la unul, cand la altul. Rozalia a incercat sa ii explice, pe cat de bine posibil, ca eu am fost creatorul celor doua fiinte. Din cate am inteles, ea era Ino, penultima detectiva de pe lista. S-a indepartat de mine si de Sakura, lasandu-ne sa vorbim. Dupa prezentari, ne-am asezat pe banca de asteptare, si am inceput sa vorbim. Stilul ei de "psiholoaga sexy" ma facea sa ma gandesc mai mult la fantezii decat la subiectul initial, si anume King. De dupa un colt, l-am zarit pe Zanra, iesind parca de nicaieri.
-E de rau, Sasuke. Rau de tot.
-Melissa...
Numele iesit din gura fetei ma facu sa ma sperii, insa doar putin. De unde stia cum o cheama? Am stat vreo 3 secunde pe ganduri, apoi m-am ridicat. Am vrut sa intru in salon, insa mana calda a Sakurei mi-o prinse pe a mea.
-Stai, trebuie sa stii ceva! Rasfoieste putin caietul.
M-am asezat, din nou, pe banca, incercand sa ma calmez. Am luat caietul si am inceput sa il rasfoiesc, asa cum ma sfatuise rozalia. Ma uitam peste pagini goale. Pagini care nu fusesera vreodata scrise sau desenate. Pagini. Foi goale. Deodata, privirea imi fu atrasa de niste cioturi mici de pagina. Foi rupte. Stiam ceva despre blestemul foilor rupte dar... O, nu!

~~~ FlasBack ~~~
-Sasuke, uite ce am gasit cand m-am intors de la magazin! Hai sa desenam impreuna!
-Imi pare rau, Melissa. Sunt ocupat. Dar deseneaza tu, si dupa, vii si imi arati, bine?
-Dar nu e la fel cand desenez singura.
-Haide, iti promit ca iti cumpar ceva frumos daca desenezi singura de data asta.
-Bine!!
~~~ End FlashBack ~~~

Nu pot sa cred, cum am putut fii atat de prost?! Trebuia sa fiu mai atent la ea, sa fiu mai grijuliu! I-am spus rozaliei ce se intamplase. Vroiam sa sper intr-o minune... Insa nu stiu daca se putea asa ceva.
-Ia-o pe Melissa de aici. O sa te ajut. Mergem la tine acasa si o scap de tot. Dupa asta, putem vorbi lejer despre King.
-Dar de unde stii ca ideea ta o va scapa, huh? De unde sti ca nu gresesti?
Fara sa vreau, m-am rastit la ea, ca si cum mi-ar fi facut vreun rau, insa ea vroia decat sa ma ajute. Mi-am cerut scuze fata de ea, apoi am apucat-o de mana si am intrat impreuna in salon. Nu stiu de ce, dar aveam o stare... buna... acum... Acum, cand am luat-o de mana. Simteam ca nu mai sunt atat de nervos. Ma simteam altfel.
~~~ va urma ~~~

buna dear..am venit aici la anuntul tau si apropo mersi ca mi-ai spus:*:* si se pare ca sunt prima :yes: asa sa revenim aici. Nou capitol ce pot spune:-? greseli nu sunt, naratiunea ok si dialogul e bun, descriere nu vrei totusi sa ma mai lucrezi putin la ea?;;) adica este, dar e prea putina, mai pune ca numai asa ficul va deveni complet, ca sa zic asa... Sunt atatea momente care le poti descrie, cum ar fi momentul in care Sakura se gandea si era pierduta, nu-si amintea multe, momentul cand la zarit pe Sasuke.
Si acum de unde stie Sakura numele fetei? Imi place, simt ca ceva ia foc intre ei:>
Abia astept nextu si anunta-ma te rog:pls:
Spor la scris
:bye:

Sakura:

Reusisem sa o recuperam cu greu pe Melissa, odata ce o dadusem pe mana medicilor. Acum eram in masina, cu Sasuke la volan iar eu pe scaunul din dreapta sa. Melissa statea pe bancheta din spate, inconstienta, invelita cu geaca brunetului.
Ma simteam din ce in ce mai rau. Simteam cum capul imi bubuie. Nu stiam ce se intampla cu mine... Am inceput sa am scurte revelatii despre numele copilei... despre ce facuse. Nimic altceva, dar inca ma durea... desi acele imagini nu isi mai aveau locul in capul meu. Stiam ca Melissa rupse foile lipsa din caiet. Foile fara coperta devin blestemate. Iar Melissa le-a atins... a desenat... a fost blestemata. Trebuia sa le ardem cu prima ocazie. Nu era ceva ce am previzualizat sa fac, ci doar un instinct... Poate ca asa blestemul asupra surorii lui Sasuke se va ridica... insa nici eu nu eram prea sigura.
-Deci vrei sa imi spui si mie ce s-a intamplat cu Melissa? intreaba Sasuke, cu o tonalitate usor aspra.
Era nervos. Si avea toate motivele. Se simtea, din glasul sau, cat de mult isi iubea surioara. Cat de mult tinea la copila asta. Am inceput sa-i spun ce vazusem. I-am explicat ce aveam de facut. M-a aprobat din priviri, doar, fiind prea concentrat la drum. Sau poate nu la drum se concentra... Era ingrijorat. Puteam citi asta in ochii lui, pe fata lui, pe reactiile lui. Nu puteam sa fac nimic ca sa-l ajut, inafara sa ii spun ceea ce vazusem si ce aveam de facut, desi... Nici eu nu eram prea sigura daca va merge sau nu. Nici el nu era.
Ajunsi in fata vilei sale, a parcat masina, apoi am iesit din ea. Vila? Baiatu' asta e unul din tipii aia bogati, nu-i asa? Abea abea m-am abtinut sa scot un sunet dispretuitor. De ce ii pasa asa de mult de fetita? Ave tot ce isi dorea. Si cu toate astea, nu toti bogatii sunt si rai, nu-i asa? Nu?!
Am oftat prelung, si am inaintat spre casa in timp ce il lasasem pe brunet in urma. Picioarele mi-o luau inainte, in timp ce, intr-un final, durerea de cap incepea sa se slabeasca. M-am oprit pentru cateva clipe si mi-am masat tamplele, cu ochii strans inchisi. Durerea a inceput sa scada de doua ori mai mult.
Aveam caietul in poseta. Il aveam si atunci cand fugisem dupa Sasuke. Il aveam si cand am iesit din masina. Dar numai acum au inceput sa ma lase durerile. Cu toate ca distanta dintre mine si el era chiar mai mica decat data trecuta.
Durerea a inceput din nou sa ma macine. Si mai rau. Am scancit scurt, mai mult in soapta. Mi-am intors privirea. Sasuke o tinea pe Melissa in brate, privindu-ma confuz. Tamplele pur si simplu imi vuvuiau. M-am dat trei pasi inapoi. Durerea a incetat, insa doar putin. Am putut vedea cum Melissa isi deschide ochisorii ei mici. -Fratioare...?
Sasuke isi redirectiona privirea spre micuta lui surioara. O mangaie usor si o saruta pe frunte, calmand-o si adormindo. Brunetul a vrut sa se apropie de mine, sa imi spuna ceva, insa durerea era extrem de mare. M-am dat inapoi cam 11-12 pasi. Ma privea cu aceasi privirea confuza. Durerea imi mai lasase capul in pace. Am incercat, pe cat posibil, sa fac o legatura. Nu Sasuke ma facea sa ma simt asa, ci Melissa. Cand se apropia de mine, singur, nu simteam nimic diferit. Cand era si Melissa, durerile de cap imi explodau si ultima clipa de liniste ramasa. Mi-am masat din nou tamplele, si am dat voie mintii sa gandeasca lucid.
Nu gaseam nimic. Nici o asemanare. Mi-am lasat mainile in jos. Geanta mea cea rosie se desprinse de pe umarul meu, picand jos. Trebuie sa imi iau o geanta mai rezistenta. Daca asta va pica mereu, as putea risca sa pierd caie... CAIETUL! Asta era! Foile blestemate. Caietul. Odata, acele foi au facut parte din caiet. Acum s-au desprins. Blestemul lor a revenit. Intr-un fel sau altul, foile se razbuna pe Melissa, iar odata ce m-am intalnit cu cea care le-a rupt, caietul se razbuna pe mine. Si iata legatura.
-Stiu la ce te gandesti, copilito, spune Zanra, care incepu sa se materializeze in fata mea. Si tu chiar crezi ca daca dai foc la niste amarate de foi blestemate se rezolva ceva? Aici e vorba de putere. Puterea desenelor existente. Eu si Hannu. Dar noi suntem doar niste holograme pentru lumea umana.
-Holograme nevazute, continua Hannu, care incepu si ea sa se materializeze. Asa ca puterea noastra sta in fostul nostru creator, copilandrul, si in tine, cea carea regasit caietul.
Datorita formelor mari ale dragonilor, nu l-am mai putut distinge pe Sasuke, insa eram sigura ca a plecat. A vazut ca Zanra m-a "luat la rost" pentru ceva anume. Nu putea sa astepte pana termina dragonul negru de vorbit cu mine. Era ingrijorat si prea presat de timp.
-Si cum ar trebui sa o salvam pe Melissa? Si mai exact, care puteri?
-"Care puteri?", Sakura? Tu de ce crezi ca te vaneaza King. Chiar crezi ca lui ii pasa de un biet caiet magic? Nu. Puterile voastre sunt cele care fac legea. Puterile pe care le-ati obtinut de la caiet. Daca nu stiai, caietul poate avea maxim doi stapani. Imparte o aura, o putere, in doua, si o imparte la cei doi stapani. Dar ce e mai important, este ca, pentru a salva pe cineva de la blestemul foilor alora, trebuie folosite ambele puteri, in acelasi corp.
-Si ce ar trebui sa facem? Aurele sunt impartite.
-Chiar si un petic din cealalta putere ar fi indeajuns. Dar asta tine de legaturile de sange.
Am incremenit. Buzele mele mi s-au crispat. iar parul de pe ceafa mi s-a ridicat. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost "O, Doamne, vor sa spuna ca suntem frati?", dar apoi mi-am inchipuit ca vorbea despre fratia dintre Sasuke si Melissa. Dar nu era asa. Mi-au explicat dragonii, cu chiu cu vai, care era smecheria. Dar era cu mult mai groaznic decat sa fiu eu si brunetul frati. Era de mii de ori mai groaznic. Dar trebuia, trebuia sa o fac. Pentru Melissa, pentru ingrerasul acela scump care nu are nicio vina. Pentru el merita sa ma risc... Macar pentru fetita aceea mica. Macar pentru Melissa...

Am intrat in casa. Privirea? In pamant. Picioarele mi se miscau cu greu in fata. Simteam ca nu mai am mult pana ma intorc si o iau la goana afara din casa. Cum as fi putut sa ii spun? Am mers pe indelete. Am urcat scarile. Daca intelesesem eu bine, camera sa si a Melissei era la al doilea etaj. Ajunsa in fata usii, picioarele mi s-au inmuiat. In adevaratul sens al cuvantului. Puteam auzi cum flacarile se razvrateau intre ele. Puteam auzi pocniturile, de indata ce ceva le atingea. Foile. Arsese foile. Am pus mana pe clanta. Mi s-a inclestat acolo. Abea dupa cateva secunde, am reusit sa apas pe ea si sa intru. Dar si asta, numai pana in prgul usii. Nu mi-am ridicat privirea din pamant, cu niciun chip. Nu i-am putut distinge reactiile, am putut decat sa ii aud cuvintele, usor ingrijorate.
-Ce ai patit? Esti bine?
Puteam auzi pasii sai. Venind spre mine, desigur. Mi-a prins barbia in degetele sale, facandu-ma sa-i privesc ochii. Ochii aceia mari, negrii, abisali. Acei ochi sinceri, margelati, de care nu puteai ascunde nimic. I-am zis, cu vocea tremuranda, ce trebuia sa facem... si de ce. Motivele erau cele care mi le spusesera dragonii. Faptele? Trebuia sa facem dragoste. Cutremurator. Nici macar el nu a miscat timp de cateva minute. M-a intrebat de cel putin cinci ori daca glumesc. Nu. Eu nu glumeam. Si i-am zis-o.
Devenise rosu la fata. Nervos. Ingrijorat. Mi-a dat o bluza de trening si o pereche de pantaloni sa ma schimb de hainele ude de transpiratie. Nu era singurul emotionat. Emotionat in sensul rau. Abea m-a vazut la fata si acum?... Era prea mult. Pentru amandoi. Dragonii ne ereau mult prea mult. Dar daca ar fi fost o alta cale, mai mult ca sigur ca ar fi mentionat-o prima data. Insa nu era. In zadar ne-am fi chinuit sa gasim altceva. Pur si simplu nu exista altceva.
S-a apropiat de mine. Mi-am pastrat calmul. Ce motiv avea sa-i arat ca si pe mine ma speria putin ideea? El tinea la sora sa mai mica. Poate ca intr-atat de mult incat m-ar fi obligat sa o fac. Dar macar stabilisem un lucru: Repede si fara resentimente.

Sasuke:
-Esti... esti gata?
-Sigur... Poti sa incepi...
Mi-am pus mainile pe soldurile ei, apoi am privit-o adanc in ochi. Sub pupilele verzui erau ascunse mici ciupituri de frica. Nu era cuprinsa de frica, asa cum ar fi unele fete. A fost invatata, de cand cu caietele, sa nu ii fie frica de nimic si de nimeni. Dar orice fata se teme pentru virginitatea ei...
Mi-am zdrobit puternic buzele de ale fetei, in timp ce mainile mele se plimbau pe corpul sau dezvoltat. Am inceput sa ii sarut nebuneste buzele bombonii, gustand din plin fiecare clipa. Imi miscam incetisor degetele pe trupul ei, in timp ce imi framantam buzele de ale fetei. Sakura a inceput sa ma traga spre ea, din ce in ce mai mult, desi eram lipit de trupul ei. Am adancit sarutul, presandu-ma si mai tare, apoi mi-am strecurat, treptat, limba in gura ei.
Ma simteam... nu stiu... altfel. Nu vinovat, cum m-as fi asteptat sa ma simt. Cu totul diferit. Ma simteam chiar bine sarutand-o si si mai bine cand ea ma tragea spre ea. Cand ma dorea. Era cu totul diferit. Si nu numai pentru ca urma sa avem impreuna aventura vietii noastre. As fi putut „comanda” oricand o jucarie umana cu care sa mi-o trag, insa niciodata nu ar fi fost la fel... cum e acum cu Sakura.
Am tras-o spre mine, indepartandu-ma de perete, si am trantit-o in pat. M-am aplecat asupra ei si am inceput sa cobor sarutul, pe gat, muscando incetisor din cand in cand. O doream cu orice pret. Acesta era singurul lucru diferit pe care il simteam acum.
Rozalia gemea incetisor de fiecare data cand ii apucam pielea cu dintii. Intr-un fel sau altul, iubeam gemetele ei scurte, mai mult soptite. Am mers mai jos, pana am dat cu buzele de fermoasrul de la bluza ei de trening. Am apucat fermoarul cu dintii, tragandu-l in jos...
Nu o faceam din obligatie... sau cel putin asa cred. Simteam, cu fiecare miscare, cum inima imi bubuie in piept. Simteam ceva cu totul neobisnuit, dar cum am mai zis... nu vinovatie... Altceva...
I-am dat bluza de trening jos, si am inceput sa o sarut pe gat, din nou, lingand cu limba, din cand in cand, pielea catifelata. In acest timp, a mangaiam cu degetele mele fine pe trupul gingas. Acum... ce era cu mine? Trebuia sa o termin repede, pentru ca Sakura sa nu se simta stanjenita... Dar eu ce aveam de gand? Sa o continui ca si cand as faceo din... Dragoste? Ce naiba... eu nu... Sau poate...?
Rozalia imi dadu jos tricoul negru si se ridica in sezut, lipita de pieptul meu. Si-a unit buzele cu ale mele, intr-un sarut tandru si apasat. Si-a pus mainile pe obrajii mei, apasandu-ma pe acestia. Am lasat-o usor pe spate. Ma presam peste ea, in timp ce ii deschideam incheietoarea de la blugi. I-am inlaturat cu usurinta de pe ea, fara a ma opri din sarut. Am inceput din nou sa o mangai, in timp ce ea imi presa obrajii si ma tragea mai aproape.
Ma jucam cu ardoare cu limba ei, parca nevrand de niciun chip sa ii parasesc buzele. Normal, ar fi trebuit doar sa ii dau hainele jos si sa ma pun pe treaba. Melissa nu ar fi intrat. Nu se putea tine pe picioare si nu avea cum sa ne vada asa. Atunci de ce trageam de timp? Imi placea prea mult sa ma joc cu trupusorul ei firav.
Stiam ce mi se intampla... Imi dadusem seama in sfarsit. Nu trageam de timp. O iubeam. Stiam in deajuns de multe cat sa-mi dau seama ca o iubesc. Ce fata ar fi acceptat sa se vanda unui baiat pe care abea il cunoaste, doar ca sa salveze un inger de copil. Niciuna. Dar ea... Dar ea da...
Mi-am desprins usor buzele de ale ei si mi le-am indreptat pe gat. Mi le-am presat usor, si am inceput sa ii sarut pielea delicata. Una din mainile sale mi-a parasit obrazul, agatandu-se in parul meu. Nu ma durea. Imi placea. Imi placea sa ii aud gemetele usor soptite si mainile ei tragandu-ma de par ce ma faceau sa ma simt imblanzit de ea.
O mangaiam in continuare, in timp ce ea slabea cureaua pantalonilor mei. M-am desprins de ea si mi-am intalaturat pantalonii de blugi. Ii puteam citi zambetul ce intruchipa ceva de gen "Ce sexy esti". Si pentru ca aratam asa "sexy" nu inteleg ea de ce nu ar arata? I-am zambit pervers, apoi am apucato de pantaloni. Acel "Nu!" tipat de fata cu atata gluma si ras in glas m-a excitat si m-a facut sa ma arunc din nou peste ea, sarutamdu-i buzele moi. Nu mi se opune. Ba mai mult, ma apropia de ea pana la extrem. Dar nu ma deranja. Mai mult chiar, iubeam cand facea asta.
Am pus sanatos mana pe sutienul sau si am tras de el pana l-am rupt de pe ea. L-am aruncat cat colo fara sa ma desprind din sarut. Acum eram ambii in boxeri. Ea avea boxerii roz, atragatori, iar eu negri, ca cel mai intunecat abis. Pur si simplu nu mi-am putut dezlipi buzele de ale ei. Nu puteam. Nu vroiam.
Ma tot tragea de elasticul boxerilor, si imi raspundea, in acelasi timp, la sarut, cu o pasiune inimaginabila. Era chiar mai frumos decat imi imaginasem la inceput. Era minunat! Si nici macar nu trecusem la actiune. Dar trebuia. Chiar acum!
Am pus mainile peste ale ei, pe boxerii mei, si am ajutat-o sa mi dea jos, incetisor. Dupa ce am terminat cu ai mei, am trecut la ai ei. In acelasi fel. Incetisor. Puteam observa urme usoare de roseata pe obrajii ei. Sigur era prima oara cand o facea. Nici eu nu puteam spune ca eram experimentat. Eram si eu, la fel ca ea, tipul cel nou in toata treaba asta.
Mi-am unit gura cu unul din sanii ei si am inceput sa il ling, in timp ce ea gemea, ceva mai tare acum. Ma infructam de formele ei mari, ca si cum ar fi fost ultimele carora as fi putut sa le fac asa ceva. Si chiar asta imi doream. Sa fie primele si ultimele.
Am patrunso cat se poate de incet. Cand a vrut sa scanceasca, sa scanceasca serios, cat sa ne auda toti vecinii, i-am inchis buzele cu un sarut tandru, dar in acelasi timp pasional. Voiam sa o fac sa se simta bine. Nu vroiam sa o las in durerile pe care tocmai eu i le provocam. Incercam sa creez o diversiune. Una prin care ea sa tina cont doar de sarut, nu si de ceea ce incercam eu sa-i fac... mai jos...
Am continuat cu miscarile mele de dute-vino, pana cand am simtit ceva... ceva ce nu mai simtisem. M-am eliberat in ea. Abea atunci simtisem cu adevarat acel "sentiment". I-am dat drumul buzelor sale, lasand-o sa geama. Se zabatea sub sarutul meu, si nu s-ar fi lasat pana nu i-as fi eliberat buzele. M-am dat jos de pe ea. Am tras patura peste noi, asigurandu-ma ca Sakura e perfect acoperita. Am incalizt-o luand-o in bratele mele, la pieptul meu. Ii puteam observa colturile gurii intoarse. Ii placuse. Statea la pieptul meu fara nicio jena. Se lasa in voia mea, zambindu-mi la fel de dulce, ca si cum ar spune "Fa orice cu mine. Stiu ca nu o sa-mi faci rau". Se simtea protejata, si stiam asta dupa zambetul de pe chipul ei.
Si sincer, ce n-as da sa fiu eu alesul inimi ei. Sa o protejez cu pretul vietii. Sa ii soptesc ca o iubesc in fiecare minut... In fiecare secunda...
Am sarutat-o silentios pe buze, imediat ce am fost destul de sigur ca a dormit. Nici eu nu mai puteam sta treaz, asa ca mi-am inchis ochii si m-am cufundat in lumea viselor.

____________________________________________

Capitolu' asta nu-l mai anuntz :zuppy08:

Sasuke:

Soarele batea cu putere in pleapele mele, deschizandu-le. Cu fata spre geam -- La ce m-am gandit? Mi-am intredeschis ochii, continuand sa-i deschid din ce in ce mai larg. Eh, bine macar ca nu bat in ochii ingerasului meu mic, Sakura. Al doilea ingeras, dupa Melissa. Sa o iubesc atat de mult? Cine ar fi crezut. Dar totusi, ma indragostisem de ea. Foarte mult chiar, desi a fost doar o noapte... dar o noapte care a insemnat mai mult decat o obligatie pentru mine. O noapte de dragoste perfecta. O iubeam nebuneste
Ii priveam chipul blajin atat de fascinat... Pur si simplu nu imi puteam lua ochiii de pe ea. Si pur si simplu nu puteam sa ii rezist. Si nu iam rezistat. Mi-am aplecat buzele peste ale ei, unindu-le. Am incercat pe cat posibil sa ma abtin. Sa nu o trezesc cumva... dar nu am putut. Imi placea prea mult sa o sarut. Am adancit sarutul cu mai multa putere... De doua ori mai multa putere...
Am simtit cum ceva misuna pe mine, apoi intra in parul meu negru. M-am speriat putin. Am tresarit, insa nu mult. Abea apoi mi-am dat seama ca era mana rozaliei. O trezisem. Dar eram totusi bucuros ca imi accepta sarutul. Ba chiar mai mult, imi raspundea la el, prin toate gesturile care le facea. O mangaiam pe spate, incalzind-o. Sarutul se accentua si se accentua, pana la maxim. Ne sarutam nebuneste, pasional, pana la limitele sarutului.
Niciunul dintre noi nu renunta pana cand... Pana cand un tipat ascutit ne-a trezit la realitate. Ne-am despartit cu repeziciune buzele. Sakura a luat in mana doua halate si mi-a aruncat repede unul, in timp ce pe celalalt si-l punea pe ea. Si-a strans repede cordonul si a fugit din camera. M-am repezit si eu sa mi-l pun, apoi am iesit pe usa. Tipatul se auzise din camera Melissei. Oh, nu, Melissa! Uitasem complet de ea. Am ingenunchiat langa patul ei micut, langa Sakura. Fata era pur si simplu speriata. Asta ma nelinistea. Ce era cu Melissa? Nu puteam sa o las. Trebuia sa facem ceva! Sakura trebuia sa faca ceva! Nu pricepeam de ce statea, cand biata Melissa suferea.
-Fa ceva! De ce stai?! Ajut-o pe Melissa! i-am zis aceste cuvinte foarte nervos, dar cred ca mai mult am speriat-o decat am linistit-o. Fa ceva!
Si-a intrors privirea speriata spre mine.
-Nu stiu ce sa fac, Sasuke! Nu mi-au spus si ce ar trebui sa se intample dupa.
-Nu imi pasa! Fa ceva, orice, poate merge! Nu sta!
Am speriat-o... Dar eram atat de nervos incat as fi riscat sa o pierd... Sa le pierd... Pe ea si Melissa. Zanra a iesit de dupa un colt.
-Sakura, trebuie doar sa o atingi in zona inimii! Dar fa-o repede!
-Adica acum, copilo! Numai e mult timp! completa Hannu.
Puteam sa-i vad rozaliei ochii umeziti, sclipind sub razele soarelui de dimineata. Ingrozita, a inceput sa se uite cand la mine, cand la dragoni, incercand sa desluseasca totul. Mana ei tremura pe mana Melissei, in timp ce bietul meu ingeras era rosu la fata, in timp ce ingerasul meu plangea de durere... Nu vreau sa o pierd pe Melissa, insa sincer, daca as zbiera ca un nebun la Sakura, ce as rezolva? Nimic. As ingreuna situatia.
Asa ca, pentru a o putea incuraja, m-am lasat pe genunchi, langa ea. Sau mai bine spus, in spatele ei cu doar cative milimetri. Am cuprins-o de talie, apoi mi-am apropiat buzele de urechea ei. Respriratia mea calda ii incalzea pielea, calmand-o. Mainile mele ii incalzeau soldurile incordate, dezmierdandu-le din acel dezacord cu restul corpului. Incetul cu incetul, Sakura si-a desprins mana de bratul mititel al Melissei, apoi a atins-o, cu podul degetelor, in zona inimii. Nu cred ca avea destula incredere in ea ca sa faca asta, mai ales ca bagasem spaima in ea cu toate urletele mele. Am luat o mana de pe soldul ei, inconjurandu-i bazinul de cealalta mana ramasa. Mana pe care o luasem o asezasem peste a ei. Mi-am strecurat degetele printre degetele Sakurei, incercand sa presez putin mai mult mana pe pieptul surorii mele.
-Asa... i-am soptit, pentru incurajare. Stiu ca poti. Am incredere in tine. Si nu te teme, sunt aici pentru tine si pentru Melissa.
In momentul acela a incetat sa mai tremure. S-a lasat moale pe spate, in bratele mele, nedezlipindu-si mana de a mea de pe inimioara Melissei. Am mai presat odata mana rozaliei peste pieptul micutului meu ingeras.
Pentru o clipa, mi-am inchis ochiii, zambind. Mi-a aparut in minte imaginea mea si a Sakurei, stand in aceasta pozitie... Doar ca pe pat sedea Melissa, mai fericita ca niciodata... Pentru o clipa, am simtit cum un sentiment de nostalgie ma cuprinde... Acela, cand eu, mama, tata si sora eram inca o familie, in ciuda certurilor din ultimii ani. Cel putin, stiau sa se prefaca in fata noastra ca nu se intampla nimic, chiar daca eram destul de mare, pe atunci, sa inteleg asta. Faceau pe familia cu noi, ne ofereau afectiune, ne indrageau... Si, pentru o clipa, m-am imaginat pe mine si pe Sakura, ca un fel de... parinti pentru Melissa. Pentru prima oara ma simteam in stare sa am grija de o copila, alaturi de cineva cu care ma simteam, pur si simplu, euforic... fericit...
-Sasuke, Melissa e bine! E bine!
Mi-am deschis brusc ochii, auzind vocea Sakurei. Acum statea in fata mea, zambindu-mi cu gura larga, pana la urechi. Cand am vazut-o pe Melissa stand langa ea, parca nu ma mai puteam stapani... Acea fericire din mine revenise din nou. Am luat-o in brate pe surioara mea mai mica, strangand-o la pieptul meu. Nici nu cred ca pot sa descriu in cuvinte ceea ce simteam. Eram de un miliard de ori mai fericit ca inainte. Si totusi... Lipse ceva... cineva... Tineam neaparat, cu toata inima si cu tot sufletul meu, sa o iau si pe Saku in brate. Sa o simt la pipetul meu pe ea, si in acelasi timp sa o strang la pieptul meu si pe ingerasul meu mic. Sa imi simt familia aproape.. o noua familie pe care ma simteam bucuros sa o am langa mine. Si chiar daca nu ii puteam marturisi Sakurei faptul ca o iubesc, acum, as fi gasit imediat un pretext sa o iau in brete.
-Iti multumesc tare mult ca ai ajutat-o! i-am zis, intinzand mana spre ea. Vino aici.
Fara niciun fel de remuscare, rozalia si-a facut avant la pieptul mu. Off... Ce n-as fi dat sa o tin asa tot timpul. Sa o pot strange, sub aripa mea, tot timpul, sa avem amandoi grija de Melissa, ca un fel de... cuplu fericit...


Sakura:
Sincera sa fiu, chiar imi placea treaba asta... Iubeam sa o fac... Si sincer, as fi facut-o de cate ori as fi avut ocazia. Eram constienta ca poate nu o sa mai am niciodata prilejul de ai simti buzele moi si calde. Dar poate o imbratisare sau poate... un pupic pe obraz... Nu stiu, imi doresc nebuneste sa pot din nou sa il simt langa mine, langa corpul meu.
-Cred ca am vazut destul, strica momentul Zanra.
M-am uitat cu coada ochiului la reactia faciala a lui Sasuke. Am putut distinge o incruntatura serioasa pe chipul lui Sasuke.
-Hei, tu si cu copilita nu aveati treburi mai bune de rezolvat?
Sasuke a oftat apasat. Poate reusesc sa ii diminuez situatia... Mi-am pus mana pe obrazul sau, privindu-i adanc ochiii margelati in negru.
-Are dreptate, am spus zambind. Si in plus, cred ca Melissa e putin obosita. Oricum, nu am apucat sa... vorbim... aseara... Sti tu, despre... King...
Am inceput sa fac pauze scurte intre cuvinte, pauze care, totusi, se distingeau in glasul meu. Nu vroiam sa scap din bratele sale... Dar si-ar fi dat seama ca il... plac... Mai ales dupa noaptea de aseara, daca as fi acceptat sa mai stau sub aripa lui, alaturi de Melissa care... dormea? Pentru un moment, m-am speriat ingrozitor. Am inceput din nou sa tremur. Am pus repede mana peste a ei. Imi era prea drag ingerasul asta... Imi era teama pentru micuta Melissa.
-A adormit doar, Sakura. E obosita. Mai bine o lasam sa se culce.
M-am dat la o parte din bratele lui, apoi el s-a ridicat in picioare, de pe jos. A asezat-o pe Melissa in patuc, iar apoi a tras plapumioara roz peste ea. Dupa asta, s-a indreptat spre mine, cu pasii mari si repezi. Ajuns in fata mea, m-a privit fix in ochii, tintuindu-mi privirea. I-am simtit mainile pe talia mea, care ma trageau, lipindu-ma astfel de el. Simteam cum prin mine se scurge un val de lesin. Inima imi pompa sange in vene cu o viteza repezita. Si-a arcuit buzele spre gatul meu, sarutandu-l finut. Nu puteam sa suport asta... Era prea mult pentru mine. Imi era extrem de frica de ce s-ar putea intampla daca as fi cu el. Poate ca ne era interzis... Poate ca era o regula care sa ne interzica asta, si sa o permita decat in situatii de urgenta. Nu vroiam sa ni se intample ceva, nici mie si nici lui...
-Sasuke, nu putem...
A inceput sa imi sarute gatul din ce in ce mai apasat, ca si cum nici nu m-ar fi auzit. Am mai incercat odata.
-Nu putem, Sasuke. Te rog...
N-am putut sa continui. In momentul urmator, m-am trezit trantita in perete. Nu pot sa cred! Nu avea de gand sa se opreasca. Insa de daa asta, frica a crescut la maxim. Am inceput sa tremur si sa lacrimez... Lui nu-i pasa. Ba chiar mai mult, a inceput sa imi muste pielea gatului, si sa urce lingundu-ma pana la lobul urechii.
-Sasuke! am inceput eu sa tip. Te rog, Sasuke!
Nu i-a pasat. A inceput sa isi plimbe mainile pe corpul meu ca un nebun.
-Sasuke!
-Fratioare...
~~~va urma~~~