Animezup - forum manga si anime

Iniţial m-am înscris cu ea la FOTM, dar a apărut o problemă nu a putut fi postată aşa că m-am retras. Totuşi aş vrea să ştiu ce părere aveţi.
Enjoy.

Visul este o scurtă nebunie, iar nebunia este un lung vis.

Cine sunt eu?! Greu de spus. De unde vin ? Nu am idee, nu ştiu ce aş putea să spun despre mine, cum să mă caracterizez în câteva cuvinte sau dacă aş putea să o fac. Sunt o persoană lipsită de importanţă, de esenţă…Sunt doar o simplă privitoare, o fantomă care trece nestingherită prin această lume, o iluzie, o plăsmuire.

Chiar îţi pasă cine sunt?! De unde vin şi unde mă duc?! Sigur că nu, dar totuşi ca să îţi faci o idee clară despre mine îţi voi spune. Nu sunt sigură că îţi va plăcea, nici măcar nu am garantat asta, pentru că de câte ori am încercat să îţi arăt cine sunt, ai închis ochii ţi-ai întors privirea de la mine şi aşa ai ratat totul. De câte ori am încercat să mă dezvălui mi-ai întors spatele ca unui străin. M-ai făcut să mă simt neputincioasă, lipsită de apărare, dar te-ai înşelat într-o privinţă ai uitat un mic amănunt eu nu renunţ. Nici atunci, nici acum…nici niciodată, pentru că am învăţat să sper, să cred, şi cel mai important, să nu mă dau bătută.

Oricât de greu mi-a fost, nu ţi-am spus şi ştii de ce? Pentru că nu vreau să îţi fie milă de mine sau să mă consideri slabă, pentru că eu nu am nevoie de compasiunea ta, nu vreau să stai cu mine doar pentru că îţi inspir milă. Eu nu am nevoie de aşa ceva.

Şi totuşi ceva mă nelinişteşte: de ce încerci să mă cunoşti când din partea ta nu primesc decât indiferenţă şi nimic mai mult. Probabil că nu realizezi că ai ridicat o barieră pentru mine, pentru tine, pentru toţi cei din jur. O barieră de indiferenţă sau poate că nu îţi dai seama. Însă în mod inconştient îi răneşti pe toţi din jur, dar oare ai tu vreun drept să faci asta, sigur că nu şi atunci de ce o faci?! Doar ca să te simţi bine, doar ca să ai satisfacţia că tu poţi şi ei nu.

Nu eşti conştient de lucrul acesta sau poate că aşa crezi, pentru că eu ştiu că o faci intenţionat şi nu încerca să mă minţi, pentru că eu sunt mereu prezentă. Chiar dacă tu nu mă vezi, eu te urmăresc peste tot şi nu poţi ascunde nimic de mine.

Vezi? Ţi-am zis că nu o să îţi placă. Spre deosebire de tine, eu nu mă ascund, eu spun totul în faţă şi nu îţi place, dar nu am ce să îţi fac tu m-ai determinat, exact tu. Şi parcă tot eşti nelămurit, parcă tot nu îţi dai seama cine sunt, dar nu vezi că răspunsul e chiar în faţa ta, în mintea ta eşti mai orb ca mine.

Aşa că nu încerca să mă renegi, să mă închizi în adâncul fiinţei tale, pentru că voi ieşi mai devreme sau mai târziu şi atunci te va surprinde. Ţi-ai dat seama cine sunt?! Nu?! Atunci îţi zic eu ca să nu te mai ţin în suspans. Eu sunt Nebunia. Eşti surprins?! Ţi-am spus că nu are importanţă cine sunt şi totuşi ai insistat atât de mult…

Te simţi jignit că te-am ales pe tine?! Nu trebuie, pentru că nu am făcut-o intenţionat…s-a întâmplat doar. Să ştii că eu sunt oarbă aleg aşa la întâmplare. Sunt doar o simplă privitoare şi chiar dacă nu pot să văd sunt în stare să îl fac şi pe cel mai raţional om să comită o nebunie.

Eşti surprins?! Nu ar trebui, te asigur pentru, că tu eşti următorul pe lista mea, dar ai să vezi tot acest amalgam de sentimente, tristeţe, singurătate, regrete se vor transforma şi vei ajunge să mă crezi, pentru că sunt eu NEBUNIA…

Eu revin cu un edit puţin mai târziu, vreau să mă asigur că nu îmi fură nimeni locul. ^_^
Cum am promis edit :

Îmi place mult acest oneshot. Chiar îmi place din ce perspectivă ai tratat tema''nebunia'' nu mă așteptăm să iasă așa bine. Ce-i drept, ideea e originală. Greșeli de tastare sau de alt fel nu am văzut, ai pus diacriticele acolo unde trebuie, nu ai ratat nici unele, iar așezarea în pagină e bună, ce să mai ai o estetică perfectă. Narațiunea și descrierea și ele îmi plac mult, se îmbină în mod armonios. La sfârșit când ai scris ''NEBUNIA'' puteai scrie cu italic. De acum încolo scrie cu italic când vrei să evidențiezi ceva. So, eu nu am ce să îți mai spun decât multă baftă în continuare și să mă anunți când pui alte oneshot-uri.*Huggie*

Hey>:D<
Pai imi place, chiar imi place. Te intreb ceva...Vrei s-o continui pe parcurs?Adica vor urma alte capitole? Mie una, mi se pare interesant cum ai descris nebunia, senitmentul acela ce te acapareaza.:-?
Descrierea este minunata, am mai spus. Parca am observat ca personajul din poveste este confuz. :> Regret ca nu a mai mers la FOTM, sunt sigura ca ai fi castigat un loc promitator:>
:bye: and bring us more surprises:P

In primul rand, trebuie sa mentionez asta. Ai descris nebunia ca pe o persoana cu sentimente, cu pareri si mai important, cu ganduri. Asta e un fapt care...ma socheaza si ma pune la colt. Sa fiu sincera, era ultimul lucru la care ma asteptam.
E foarte amuzant cum ai facut-o, cand citesc mai ales ultima parte imi vine sa rad, adica de aici.

Citat:Te simţi jignit că te-am ales pe tine?!

Nu cred ca e posibil sa o descrii altfel, altfel decat ai facut-o tu dar in acelasi timp imi vine sa cred ca asta e cea mai ne-normala varianta pe care ar fi ales-o cineva.
In fine, e cam greu sa ma explic dar in mare, mi se pare un oneshot foarte, foarte interesant.

Ideea mi se pare foarte originala si imi place cum ai pus-o pe hartie.
Vad ca nu a mai spus nimeni pana acum, dar sunt niste semne de punctuatie in minus pe-acolo.

Citat: dar oare ai tu vreun drept să faci asta, sigur că nu şi atunci de ce o faci?!

Mie aici mi se pare mai corect "dar oare ai tu vreun drept sa faci asta? Sigur ca nu! (sau "...") Si atunci (,) de ce o faci?
Am mai vazut cateva fraze cu astfel de greseli dar nu mai stau acum sa le iau si sa-ti explic mot-a-mot. Ma gandesc ca iti dai tu seama.
Un lucru vreau sa mai precizez si e legat tot de semne de punctuatie (virgula mai exact). Am vazut ca oriunde, inainte de "si" nu pui virgula chiar daca e nevoie. Stiu ca inainte de "si" nu se pune virgula in general dar exista si mici exceptii.
In rest, mi-a placut. Imi pare rau ca nu a intrat in F.O.T.M. pentru ca e promitatoare.

Mai astept si alte one-shot-uri si sa a anunti cand la pui.
Ja ne!:-h

Buun! Let's see what's here! Tu m-ai invitat, eu îţi onorez invitaţia, ţi-ai făcut-o deci cu mâna ta.
Ideea nu e rea, dar nu e scrisă prea bine. Ai folosit termeni simpli, nu ai figuri de stil, am văzut câteva greşeli de punctuaţie (pe care nu o să le mai precizez).
Titlul e sec. Nu pot spune că e nepotrivit, dar e sec...Ai fi putut alege altceva. Ştii, cei care văd titlul şi decid să nu citească nu vor mai putea observa legătura cu textul. Ai avut multe alte variante spectaculoase, inedite.
Ar fi mers ÅŸi ceva metafore. Metafora este perla descrierilor.
Mi-a plăcut citatul din Schopenhauer, de-aia aveam aşteptări mai mari. Textul tău s-a învârtit în jurul cozii. Vreau să spun că dacă tăiai un paragraf nu-şi dădea nimeni seama că e incomplet şi ar fi fost poate mai bine. M-am cam plictisit, având în vedere că se repeta acelaşi lucru iar şi iar...
Nu ai greşeli de ortografie sau tastare; asta e bine. Ai folosit şi diacritice şi pentru asta te felicit. Aspectul e plăcut.
Am zis cam tot. E mai bună decât multe lucrări cu pretenţii pe care le-am citit, totuşi mai ai de lucrat.

Asta e GENIAL!!! Ai scris totul atat de fain. E plin de sentiment. Nu prea stiu sa explic dar totul a fost genial facut. ADOR asta. Nu ai greseli de tastare, ideea e originala si desi ai tratat un subiect dificil, teai descurcat de minune. Mia placut enorm.
Inceputul a fost foarte fain facut. Totul a fost un joc ca scriere, dar totusi a iesit ceva foarte complex. Nu am decat cuvinte de lauda. Mia placut, deci nu vad de ce as critica ceva.
Poate unii vor incepe sa comenteze, fiecare cu parerea lui. Eu pur si simplu ADOR asta. E genial!!
Sa mai dezbati teme deastea :* .

Spor la scris >:D<

Am venit cu un nou oneshot sper sa va placa. Probabil voi reveni cu un edit, daca o sa mai am ideii pe care sa le adaug sau sa corectez unele greseli pe care probabil le am.




Nici nu mai ştiu cum am ajuns în situaţia asta, dar ştiu cu siguranţă ăsta a fost singurul mod în care am conştientizat abisul în care căzusem, dar era prea târziu.

Căzusem în această capcană dintr-o prostie căci în fond asta fusese m-am crezut superioară şi am greşit. În mod inconştient am încercat să fiu ceea ce nu eram de fapt, să îmi dovedesc mie şi celorlalţi că eu sunt pot, să atrag atenţia asupra mea.

Totul a început dintr-un joc care s-a transformat încet într-o cursă pentru propria existenţă, iar când cazi în cealaltă extremă este din ce în ce mai greu să redevii ceea ce ai fost cândva mai ales dacă te izbeşti de neîncrederea celorlalţi.

Spun tocmai eu asta cea care cândva eram ca ei judecam fără să cunosc însă când devii ceea ce judeci priveşti cu alţi ochii lumea. Când tot ceea ce ţi se părea greşit, ţi se părea un tabu devine o necesitate, iar tu eşti considerat un ciudat te închizi în tine.

Se întâmplă atât de repede că atunci când vrei să renunţi îţi este imposibil deja eşti dependent. Ştiu că fraza ,, anturajul a fost de vină,, este deja veche, dar asta a fost cauza care m-a făcut să mă apuc de droguri.

Am început cu o ţigară cu marijuana după care a mai urmat încă una şi încă una până când am trecut de la joacă la dependenţă. Curând am început să îmi injectez cocaină de care aveam sa devin dependentă. Era prea târziu ca să mai renunţ, am început să cresc doza pe care o luam acum şi de şapte, opt ori pe zi în funcţie de câţi bani puteam face rost.

Şi deşi auzisem despre atâtea cazuri în care drogaţii ajungeau să moară nu puteam să renunţ mai ales că nu era nimeni care să mă ajute, toţi cei care erau în aceeaşi situaţie ca mine nu mă încurajau ci mă făceau să mă resemnez. În doi an de zile de când devenisem o toxicomană nu fusese nimeni care să îmi zică măcar odată că dacă vreau pot să mă las, toţi îmi spuneau că este imposibil iar noi suntem condamnaţi la dependenţă pentru totdeauna.

Aşa am ajuns să cred şi eu, nici măcar când prietena mea cea mai bună am murit din cauză că şi-a injectat o supradoză nu am renunţat.

Era din ce în ce mai rău devenisem irascibilă, nervoasă, mă certam cu toată lumea pentru că mi se părea că este împotriva mea, iar în momentul în care ai mei au aflat că au în casă o drogată, parcă au înnebunit. Au încercat totul, m-au dus în centre de detoxifiere şi chiar la psiholog şi încet, încet am început să progresez.
Când eram în casă totul era bine mă simţeam în siguranţă, dar imediat cum ieşeam afară teama punea stăpânire pe mine iar într-un oraş aparent liniştit plin de maşini şi de oameni care îşi văd liniştiţi de viaţă realitatea este alta. Pericolul pândeşte la tot pasul ştiu asta pentru că şi eu am făcut pare din ,,oraşul de jos,, unde drogurile sunt totul.

Şi cum de ce îţi este teamă nu scapi m-am trezit că am căzut din nou pradă drogurilor doar că de data asta am depăşit orice limită. De ce spun asta poate pentru că asta a fost ultima mea escapadă înainte de a murii.

Acum sunt doar fantoma a ceea ce am fost cândva, acum că îmi privesc părinţii care stau şi plâng pe acel mormânt în care se afla trupul meu. Probabil dacă aş f trăit mi s-ar sfâşiat sufletul pentru că nimic nu e mai rău decât să îţi îngropi propriul copil.

Atunci am fost prea oarbă ca să văd asta, dar acum am înţeles că nu tu domini drogul ci el pe tine, iar cei care cred contrariul ar trebui să înţeleagă că greşesc.

Eu am înţeles asta, dar mult prea târziu.