Animezup - forum manga si anime

Capitolul 9
Linistea dinaintea furtunii

Drumul meu obisnuit spre biroul domanei Tsunade. Ce noutate. Ce misiune prosteasca mai are sa-mi dea de data asta? Imi dau ochii peste cap dupa care imi continui drumul monoton. Nu am ce face. Neji este plecat intr-o misiune de o saptamana si ceva iar eu habar n-am cand se va intoarce. Sper ca nu a apatit nimic. Gata Sakura, nu te mai alarma degeaba. Vorbim de Neji. Neji Hyuga, unul dintre cei mai buni ninja ai satului. Asa patesc de fiecare data cand el este intr-o misiune. Ma infioara gandul ca a patit ceva. Daca-l vad chiar si cu o mica zgarietura incep sa ma panichez. Insa ma panichez dintr-un singur lucru. Orice kunai cu care poate fi zgariat poate contine otrava. Acesta este singurul motiv care ma sperie.

Oricum, nu credeam ca voi trece vreodata peste tot ceea ce am patit. Parca intr-un fel incidentul cu Sasuke m-a facut sa-mi deschid ochii si sa observ cu adevarat persoana care ma iubeste pentru ceea ce sunt. Mereu am crezut ca persoana care imi va fi jumatatea de-a lungul vietii ramase va fi el insa m-am inselat cu adevarat. Am crezut intr-o iluzie. In ceva ce nu se va intampla. Acum un an sau mai bine nu credeam ca voi putea fi alaturi de un alt baiat. Ma credeam loiala lui Sasuke desi nu-l mai vazusem de mult timp. Mereu credeam ca este ceva care ne leaga. Ceva peste puerile mele. Un lucru pe care nu l-am putut intelege insa pe acea vreme nu facusem cunostinta cu greutatile adevarate ale vietii.

Este ciudat faptul ca vorbesc despre astefl de lucru la aceasta varsta si mai ales ca nu a trecut chiar atat de mult timp de cand am renuntat la sentimentele mele pentru el. Dupa ce m-a lasat insarcinata in inima mea erau doua tipuri de sentimente care se luptau sa puna stapanire. Ura si iubirea. Cand m-am intalnit cu el pentru ultima oara am crezut ca tot iubirea a castigat lupta, daca este sa o numesc astfel insa acum imi dau seama ca intr-un fel am fost la fel precum Ino. Doar o fana. Iar el a reusit sa se joace cu mine. Aceasta parte a vietii mele nu cred ca o voi uita niciodata. Desi nu mai am nici un sentiment pentru el imi doresc tat de mult sa uit felul in care m-a tratat.

Fara sa-mi dau seama ajung in biroul blondei si intru fara a mai bate la usa. Aceasta isi ridica privirea din foile pe care le are pe birou si ma priveste ciudat dupa care ofteaza. Fac cativa pasi si inchid usa in urma mea dupa care privesc incaperea in care suntem doar noi doua. O intreb din priviri ce s-a intamplat iar aceasta imi spune ca trebuie sa ajunga si Naruto. Oftez la randul meu dupa care caut cu privirea un loc in care pot sta jos si observ un fotoliu crem. Ma indrept catre el si ma asez dupa care mai analizez incaperea insa in cateva secunde isi face aparitia blondul care gafaie. Il privesc ciudat dupa care ma uit la Tsunade.

Stam asa fara a spune ceva pret de cateva clipe care pentru mine mi s-au parut a fi ani intregi isorisiti. Intr-un final isi deschide gura pentru a ne anunta insa este oprita de zgomotul provocat de usa care se deschide iar in incapere isi fac aparitia...Sasuke si Karin. Ma holbez la ei, la fel facand si Naruto dupa care zambeste si-l saluta de parca nu s-ar fi intamplat nimic acum un an si ceva. Ma incrunt la blonda dupa care Tsunade isi drese vocea si ne intreaba daca Sasuke ar merita sa fie pedepsit. O intreb de ce ne cere tocmai noua aceasta parere iar raspunsul nu conteneste sa apara. Ne spune ca noi, fiind fosti colegi de echipa avem dreptul de a ne da cu parerea.

Ceea ce spunem noi conteaza destul de mult si are nevoie de cel putin doua raspunsuri pozitive din trei. Trei? Mai este si Kakashi sensei. Incerc sa spun ceva insa Naruto mi-o ia inainte si isi incolaceste bratul in jurul gatului brunetului in semn de prietenie dupa care spune ca este de acord. Ma incrunt la el dupa care simt privirea brunetului atintita spre mine. Ma priveste in ochi pret de cateva clipe dupa care se uita la decolteul maieului meu. Pe chipul sau apare din nou acelasi zambet insa doar eu il observ deoarece cand roscata ajunge langa el acesta afiseaza o fata extrem de serioasa. Ma musc de buza nervoasa dupa care spun nu si parasesc incaperea fara a mai da ochii cu cineva.

Alerg prin sat pana ajung in fata fostei mele locuinte si intru in aceasta, in urma mea usa auzinde-se cum este trantita. Ma asez pe un scaun din bucatarie dupa care dau drumul lacrimilor. Naruto, tradatorule! Cum ai putut? Tu stii foarte bine ce s-a intampla. Tu sti foarte bine ce a vrut sa-mi faca de fapt si acum tu accepti sa se intoarca la noi in sat de parca nu s-ar fi intamplat nimic? De parca ceea ce am patit eu a fost ceva normal? Imi ascund chipul umed in palme si incep sa plang mai tare. Baietii. Sunt toti la fel. Nu pot sa cred. In primul rand daca nu as fi fost eu, el si Hinata nu ar fi fost impreuna iar el tot ar fi ramas indragostit de mine.Din cauza faptului ca nu mai detine acele sentimente fata de mine a facut asta? Doar atat am insemnat eu pentru el? De ce a trebuit sa se intoarca? Viata mea a fost perfecta pana acum. Dupa ce ca mi-a stricat-o si abia am reusit sa mi-o refac acum el crede ca poate veni aici si sa se comporta de parca nimic, dar absolut nimic nu s-ar fi intamplat intre noi.

Votul meu practic nici nu conteaza. Tsunade a spus clar, doua din trei si pun pariu ca sensei va accepta deci va trebui sa-l vad des. Foarte bine, voi accepta acest lucru insa nu vreau sa-l prind inapoi in echipa sapte. Nu are ce cauta! De ce totusi am impresia ca Tsunade fix la noi il va pune si mai ales o va pune si pe roscata aia afurisita? Oftez dupa care ma ridic lenesa si parasesc locuinta indreptandu-ma spre lacul care se afla la iesirea din sat. Merg usor insa maresc pasul cand imi dau seama ca ma pot intalni cu orice prieten sau mai bine zis presupus prieten si va incepe sa ma interogheze.

De ce toate astea mi se intampla numai mie? De ce viata asta este asa tocami cu mine? Daca nu m-as fi nascut oare cum ar fi fost? Sau hai sa nu exageram. Daca nu l-as fi intalnit niciodata sau daca nu m-as fi indragostit de el. Atunci prezentul ar fi frumos acum? As trai viata ca orice alta adolescenta? M-as distra cu prietenii, as sta impreuna cu parintii. Mama, tata, v-am pierdut. Tocmai cand am cea mai mare nevoie de voi, v-am pierdut. Pentru eternitate.

In douazeci de minute ajung la rau si ma asez la marginea sa privindu-l sau mai bine zis privindu-mi reflectia din el. Incep iarasi sa plang iar cristalele mele se unesc impreuna cu apa in care se afla portretul meu iar la contac aceasta se misca putin distrugandu-mi chipul plin de tristete. Imi inchid ochii si raman asa insa cand mi-i deschid in apa mai exista o reflectie si anume cea a lui Kasashi-sensei. Ma intorc speriata spre el iar acesta isi pune mana pe umarul meu incercand sa ma consoleze.
-Stii Sakura, am auzit ce s-a intamplat si daca tu nu vrei ca el sa se intoarca atunci nu voi vota ca el sa nu primeasca pedeapsa.

Il privesc mirata dupa care un mic zambet imi apare pe chip. Acesta tresare cand vede dupa care ofteaza si priveste lung in fata. Probabil ar fi sperat ca eu sa-i spun ca alegerea ii apartine lui. Stam asa pret de cateva clipe dupa care imi intinde o poza veche de pe vremea cand aveam treisprezece ani. O privesc si incep sa-mi aduc aminte de toate intamplarile si peripetiile prin care am trecut. Cateva lacrimi isi fac aparitia pe chipul meu insa sensei le sterge cu grija. De ce toti il vor inapoi? Stiu, asa doream si eu inainte insa dupa ce mi-a facut nu-mi doresc ca el sa stea aici. Nu are nici un drept. Spre mirarea mea nu numai ca nu mai am sentimente pentru el ba chiar am inceput sa incoltesc in inima ura adevarata.
-De ce sensei? De ce vreit sa stea aici? Dupa tot ce mi-a facut? Atat de putin va pasa de mine? Il alegeti pe el iar pe mine ma aruncati precum o carpa folosita? incep sa striga cat ma tin plamanii si plang in hohote.

Durerea care a pus stapanire pe mine este mult prea mare. De ce doresc toti atat de mult ca el sa se intoarca? De ce il prefera pe el? De ce? Continui sa plang iar sensei doar ma priveste. Nu face nici o miscare. Ma priveste si atat. Ce am facut sa marit asa ceva? Observ ca atunci cand imi este lumea mai draga, fix atunci totul devine un abis plin de rautate care ma doboara de fiecare data de parca eu as fi dusmanul tuturor. De parca pe acest pamant eu sunt un parazit care nu merita sa traiasca sau sa simt fericire si iubire.

Imi sterg lacrimile dupa care ma linistesc. Stau asa pret de cateva minute si privesc apusul. Acele culori parca imi intra in inima si imi coloreaza viata care este in alb si negru vazuta de ochii mei indurerati, de inima mea rupta care odata ce gaseste ceva frumos se ataseaza usor si incepe sa sufere curand. Asa sunt eu si ma urasc pentru asta. Sunt mereu neputincioasa. Mereu am fost si mereu voi fi. Dupa ce ma calmez ma ridic in picioare si zambesc, fortat insa spre uimirea mea nu se observa. Ii spun lui Kakashi-sensei ca mi-as dori sa schimb votul si sa aleaga si el ce doreste insa il rog sa nu-i spuna lui Sasuke noua mea alegere dupa care plec.

Nu am ce face. Cum am spus, oricum ar fi fost votul meu el tot ar fi ramas in sat si daca sensei ar fi facut aceasi alegere ca mine toti ar fi aflat ca eu l-am influentat si m-as alege cu tot satul in capul meu si sincer nu doresc acest lucru. Insa nici nu doresc ca brunetul sa afle ca mi-am schimbat votul. De ce? Ca mai apoi sa creada ca sentimentele pentru el au ramas aceleasi dupa tot ce mi-a facut? Dupa felul in care si-a batut joc de mine? Nu, in nici un caz. Am ales aceasta varianta doar pentru ca nu aveam ce face. Practic sensei a vrut sa ma faca sa-mi schimb alegerea nu doar sa-i dau permisiunea. Nu sunt atat de proasta incat sa nu-mi dau seama.

Merg pe aleile intunecate, nici nu mi-am dat seama ca am intrat in sat sau ca s-a intunecat atat de tare insa cu-i pasa? Neji este plecat deci nu am motiv sa ma intorc acasa prea devreme. De obicei si-ar face griji ca as putea pati ceva si chiar pot spune ca atunci cand sunt in preajma unui alt baiat, complet necunoscut lui devine gelos. Zambesc, ce-i drept prosteste insa ce sa-i faci? Intr-un fel este haios sa faci un baiat gelos desi stie ca tin la el foarte mult.

Ajung intr-un loc ferit de lume iar faptul ca este intunecat il face de-a dreptul infiorator. Cand am ajuns eu aici? Privesc locul dupa care dau sa ma intorc insa simt cum sunt prinsa de mana si trantita brutal de gardul de lemn care ma mir ca nu a cedat. Incerc sa tip insa vinovatul isi pune mana libera peste gura mea si ma priveste in ochi. Ma pierd in acei ochi abisali insa nu pentru mult timp deoarece incep sa ma zbat. Ca de obicei fara folos. De ce nu ma mira acest lucru? Nervoasa imi infig dintii in mana lui ceea ce-l face sa o ia de la gura mea dupa care imi prinde nervos mainile deasupra capului.
-Ce vrei?
-Pe tine, imi spune acesta in timp ce incepe sa-mi sarute gatul dupa care isi infige dintii ceea ce ma face sa gem putin.
-Din cate stiu tu ai pe cineva care te asteapta si la fel si eu, ii spun in timp ce zambesc invingatoare.

Ma priveste mirat, neintelegand la ce ma refer. Incep sa rad precum o isterica dupa care ii pronunt numele celui care imi detine inima. Cand aude acest lucru ma elibereaza si se da cativa pasi mai inapoi dupa care sta precum o stana de piatra. Zambetul nu mi-a pierit nici acum de pe buze. Imi dau parul pe spate astfel incat sa ma observe dupa care vreau sa plec insa din nou ma prinde de mana numai ca de aceasta data nu ma mai izbeste de gard ci ma priveste in ochi mirat si cu o urma de...tristete? Ridic o spranceana dupa care ii spun ca sunt ocupata si-mi trag mana dupa care dispar intr-un nor de fum. Ajung acasa foarte repede si spre surprinderea mea acolo se afla Neji. Il intreb cand a venit insa acesta nu-mi raspunde ci doar ma imbratiseaza si ma intreaba unde am fost pana acum.

Ii spun ca m-am plimbat dupa care ma asez la masa. Ca de obicei acesta mi-a citit gandurile si mi-a asezat in fata o ceasca de ceai de urzica. Ii zambesc si-i multumesc dupa care sorb lichidul usor astfel incat sa nu ma frig. Se aseaza la randul sau la masa si-mi spune ca a afla ca Sasuke s-a intors in sat si a auzit si de faptul ca eu nu votat pentru el ci impotriva sa. Continui sa sorb fara a mai spune ceva iar linistea se pune peste noi. Daca ar sti ca mi-am schimbat alegerea cred ca ar face o criza de gelozie si ar spune ca inca mai tin la brunet.

Dupa cateva minute ma ridic si ma imbrac cu niste pijamale galbene dupa care ma intind in pat si adorm usor.