30-12-2010, 05:15 PM
Mai nou mi-am descoperit un nou ''talent'' si anume la poezii. Nu sunt prea buna din cate o sa vedeti, dar totusi va rog sa lasati critici dure, fiindca ma vor ajuta.So, voi posta doua poezii:
Lumina se naşte în ochii aceluia ce crede,
Că lumea nu-i decât o adiere de vânt...
Ce respiră frenetic o vreme
Şi apoi încetează şi piere.
Gândul pieirii o duce departe,
Prin compasurile timpului infinit,
Ce se joacă în cerc,
Cu alte lumi paralele demult uitate.
Speranţa se pierde şi ea prin orele sufletului.
Ce trecut dureros la un moment dat,
Şi chinul visării se transformă-n plăcere
După ce demoni ai uitării se-ascund
Prin alte si alte unghere.
Lumina nu-i decât o stare
Căci timpul trece şi întunericul apare.
Că-n sân e poarta spre alte lumi ce nu ştiu
Că din mâinile reci ale timpului nu ai scăpare.
ÃŽntregu-mi trup e greu
Ca pietrele de moară,
Ce o să piară
Mereu.
Auzind
Noaptea asurzitoare,
Gându-mi pleacă zâmbind
La viaţa-mi surprinzătoare.
Nimic nu mă împiedică să visez
Şi vreau să salvez,
Cu firul vieţii urât,
Care vine după noi târât.
Cel ce vrea trupeasca-i mântuire,
Dar nu-şi poate duce crucea, visează
Să ia destinul altuia
Şi apoi abjurează.
Asta e tot, deocamdata. Va astept parerile/criticile/sugestiile, orice este binevenit. ^ _^
Spre alte lumi
Lumina se naşte în ochii aceluia ce crede,
Că lumea nu-i decât o adiere de vânt...
Ce respiră frenetic o vreme
Şi apoi încetează şi piere.
Gândul pieirii o duce departe,
Prin compasurile timpului infinit,
Ce se joacă în cerc,
Cu alte lumi paralele demult uitate.
Speranţa se pierde şi ea prin orele sufletului.
Ce trecut dureros la un moment dat,
Şi chinul visării se transformă-n plăcere
După ce demoni ai uitării se-ascund
Prin alte si alte unghere.
Lumina nu-i decât o stare
Căci timpul trece şi întunericul apare.
Că-n sân e poarta spre alte lumi ce nu ştiu
Că din mâinile reci ale timpului nu ai scăpare.
Învelişu-mi pământesc
ÃŽntregu-mi trup e greu
Ca pietrele de moară,
Ce o să piară
Mereu.
Auzind
Noaptea asurzitoare,
Gându-mi pleacă zâmbind
La viaţa-mi surprinzătoare.
Nimic nu mă împiedică să visez
Şi vreau să salvez,
Cu firul vieţii urât,
Care vine după noi târât.
Cel ce vrea trupeasca-i mântuire,
Dar nu-şi poate duce crucea, visează
Să ia destinul altuia
Şi apoi abjurează.
Asta e tot, deocamdata. Va astept parerile/criticile/sugestiile, orice este binevenit. ^ _^