Animezup - forum manga si anime

:))Enjoiala la citeala:))
Scuze iar de volum.((
Aţi auzit multe istorioare de dragoste, însă nu a-ţi auzit-o pe a mea.

Adeseori nu-mi relatez jalnicele suferiri într-un carnet, dar, asta merita. nu încep cu afirmaţia "A fost cea mai frumoooaaasă relaţie pe care am avut-o vre-o dată". fiindcă, normal, e banal să spun asta, reese că celelalte au fost normale, bune, groaznice, însă fiecare are gustul, plăcerea, farmecul ei aparte, fără decare, cine ştie cînd ajungeai la o performanţă exersată în dragoste. E şi normal, să perzi o relaţie--e ca cum pierzi un an ca şomer. Dar afirmaţia mea, îmi va fi de învăţătură, că însăşi nu e corect aşa cum credeam. Să crezi că lumea e la fine din cauza singurătăţii dragostei e absurd. Sunt o mulţime de lucruri, pe care în adolescenţă nu le facem parte. Am dedus-o şi eu, căci am fost şi eu o adolescentă, şi nu una, dar cu mai multe fiţe. Dar să ştii pentru totdeauna, nu regret că am ales calea destinului meu...

06.06.10
E gata şi cu ziua de azi. A fost cald, cald de mama focului. Am stat bleaşcă de sudoare în încăperea colegiului, de-ţi treceau fiorii, gîndindu-te la lumea asudată din jurul tău. E doar începutul verii, oameni, la ce se va ajunge în iulie. Mi-e teamă să mă gîndesc, însă sunt fericită că voi da Bacul, şi nu voi suferi mîrşava adiere a acestor încăperi, poate, dă Domnul să ajung pe litoral vara asta. Păi da organizasem si-n an, o călătorie de vis la ocean, se pare că a fost de trezire, nu de vis, fiindcă, ca de obicei una din colegele mele era la corigenţă, şi ne ruga-se să nu plecăm fără ea. Chiar zicea să ne facă parte de bilete de avion pentru vara aceasta. Mă cam pune faptul la îndoială, fiindcă o duce şi anul acesta cu stîngul. Nu zic că sunt la extremă înălţime, dar o duc bine şi cu băieţii şi petrecerile. Nu sunt, şi nu voi fi o atotştiutoare prinsă de manuale şi teste, gata cu micuţa brunetă a claselor primare. Da, am fost elevă exemplară pînă în a cincea, purtam chiar ochelărei, cu ramă albă şi mă rîdeau într-una. Desigur limita lor sa sfîrşi în a şasea, cînd le purtam doar acasă.
Am avut azi şi o petrecere la Leslei acasă, şi-a chemat prietenul, colegele de grupă, printre care eram şi eu, prietenele de bloc şi sală. Am fost vre-o douăzeci. Desigur fetele, toate, au venit cu iubiţeii sau parteneri deja de viaţă. Eu la moment, am făcut o criză de nervi iubitului, care ma părăsit cu prima lui ocazie. Păi. am suferit mult...pînă azi seara.
Am sosit la Les, împopoţonată, pe cînd ea făcu-se o petrecere la bazin. Eram gata s-o rup din cauza că nu mă anunţase, şi mai bine, m-a făcut de rîs. Dar, mi-a propus un costum de baie, şi nişte chestii feteşti, de care aveam mare nevoie în această perioadă. Casa deja era pustie cînd coborîsem din baie. Dar venea muzică din spate şi m-am repezit la sunet. Oribil ce urăsc singurătatea şi întunericul, îndeosebi singurătatea, singurătatea e un prieten cu întunericul. Însă ajunsă la melodie, am fost şocată să văd piscina, care posibil era mai mare decît suprafaţa casei. Am fost şocată să privesc băieţii în costum de baie trendy, care mi-au plăcut mult, îmi rodeam unghiile de gelozie. Dar mai mare mi-a fost şocul să-l revăd pe fostu, înotînd aproape gol în piscina colegei, fapt ce m-a dezis de la scăldătoare în această seară, fiind, chiar foarte cald. Leslei s-a rîs mult auzind motivul nedorinţei mele, şi-mi propuse o meserie la grătar, ce mă incintă mult, chiar plăceam să gătesc. Am făcut o fumăraie, dar care aducea un miros încîntător de frigărui. Les se apropie şi scăldase carnea cu vin roşu mustos, lăsînd focul grătarului să pîlpîie. Am lăsat gătitul la o parte, am dat de cea mai guralivă fată din colegiu. Încercasem să trec pe alături, dar desigur a învins neplăcerea plăcerii. M-a ţinut la sfat o jumate de oră, după care, şi-a luat flecăreala cu altă fată, fericire mie.
Les a anunţat un concurs la piscină, nu am participat, dar m-am amuzat mult. Am fost juriul şi judecătorul fiecăruia. Majoritatea fetelor de la sală erau zdravene, la fel şi Les, aveau o masă musculoasă incredibilă, cele de la colegiu slabe, slăbănoage, iar cele de la bloc, normal, grasuţe. Jocul deveni amuzant cînd băieţii trebuiau să suie pe umeri fetele. Erau vre-o trei, patru băieţi musculoşi, îţi ardeau ochii la vederea lor, mulţi slăbănogi, dar cu masură facuţi şi unu, doi obezaşi. Leslei şi-a ales un slăbănog, care şi-a rupt coastele după ce o tirise prin apă. Fostu ridicase o slăbănoagă de la colegiu, pare pe acea guralivă. A fost un meci avantajos şi amuzant.
După, am servit frigărui şi am cîntat nişte melodii apărute nu demult la post. A fost o noapte ocupată cu de toate. Luna era nouă şi strălucea apa bazinului de parcă Leslei aprinse becuşoare de brad la fundul bazinului. Era încîntător. Am reuşit să aprindem un foculeţ, căci noaptea deja era m-ai răcoroasă pentru înot, şi ne-am gîndit la rug. Am fost jalnic cuprinsă de singurătate privind cuplurile ce se încălzeau, unul de la altul la rug. În ochi îmi clipeau lacrimile, eram fericită pentru ei, însă nu mă simţeam fericită în ochii lor. Les mi-a simţit frămîntările şi mi-a permis să merg la baie. N-am stat pe gînduri prea mult, nu puteam să le privesc săruturile. Am stat la baie cam mult, nu reuşeam să privesc ora, nici nu vroiam. Eram să prind iar o criză de nervi, dar nu aveam pe cine s-o revărs. M-am gindit la fostu, care, cred a fost nedumerit să-mi privească reacţia turbulentă. Îmi imaginam o mulţime de neplăceri pe care i le făcusem, mă gîndeam la BAC, şi la cum îl voi da, şi cine mă va susţine dacă îl voi pica. Pesemne rugul serii mi-a provocat o melancolie bizară, ce-mi destrămase o seară perfectă, o petrecere la care puteai doar visa, însă visul se termină. Ce proastă am fost să cred că se va termina totul fără criza mea de nervi!
UÅŸa de la baie emise un jalnic zvon, la care eu am strigat:
"Les! Lasămă în pace, mergi şi te distrează." am spus-o răguşit, simţindu-se plînsul în cuvinte, nici nu eram sigură că după uşă e Les, sau dacă este însăşi cineva. Dar nu era nici Les, nici cineva, era fostu. M-am încruntat şi nu eram sigură de ce spunesem anterior. El tot zăcea în pragul uşii, făcînd semn că nu voi ieşi. M-am întors la oglindă, încercînd să nu plîng, dar proasta de mine, sunt la oglindă, mă vede. Atunci nu mă gîndeam la asta.
"Şi...iar o criză de nervi? E pasivă, în comparaţie cu cea care, mi-ai făcut-o mie. Nu ştiu ce a dat în tine atunci, dar serios, am fost surprins să te văd urlînd la mine. Nici mama, cît e de severă la ale ei, nu mi-a făcut aşa o prezentare festivă de nervi." alegoric şi amuzat se răsti la mine podoaba. Deunde ştia el ce aveam la moment. Deunde putea el şti, că, atunci îmi murise creatorul, mama de şaizeci de ani. De unde putea şti că la moment picase examenul de admitere la lucru din motivul anterior. Deunde poate şti că pot rămîne falimentată, fără părinţi şi lucru. Cum să le ştie şi să le înţeleagă fără să le spun lui, dacă trăieşte excelent cu părinţi, pe contul lor.
"Ce ştii tu despre viaţă? Îmblînzitor al părinţilor! Ce ai suferit pînă acum?"
"Nu o începe de la capăt, nu voi susţine iar criza ta, şi ce am suferit nu te priveşte"
"Nu mă priveşte, deoarece nu există şi dacă întradevăr nu-mi doreşti urlatul, ar fi bine să pleci."
"Nici nu am de gînd!"
"Mhhhh! De ce eşti atît de încăpăţînat, la ce bun dar mi-ai venit? Să mă tratezi ca pe un copil ce nu-şi tine sub control actiunile?"
"Nu! Am venit să te înţeleg." aşezîndu-se lîngă mine, mă privi sincer."Serios, ştiu că nu toate fetele sunt uşor de înţeles, chiar îmi place faptul că eşti secretoasă, strigînd, în loc de a-mi explica. Îmi place să mă ţin sub control, şi să înţeleg ceea ce nu-mi poţi spune. Am auzit că ai picat exmanenul de lucru. Aşa-i?"
"Aşa-i!"am spus-o neîncezător.
"Acesta a fost motivul crizei tale?"
"Nu doar asta, picatul a fost doar urmarea.."
"Atunci care a fost motivul picatului?"tot mă privea gînditor şi serios.
"Mi-e greu, greu să-ţi spun. Mi-e greu să mă gîndesc, dar să pronunţ, e dezastruos..."
"Poate ghicesc? E vorba de şcoală?"am dat din cap că nu. "de mine" iar nu. "de prietene?"iar am făcut că nu. "Poate părinţi?" şi deodată lacrimile mă trădase.
"Aşa, totuşi e vorba de părinţi.."se gîndi el."Au divorţat, defapt, demult sunt divorţaţi. S-a îmbolnăvit mama?"am dat din cap că nu, plîngînd în hohote.
"Nu s-a îmbolnăvit?Nu-mi spune că a..."atunci l-am privit cu ochii înlăcrimaţi jalnic, am dat din cap afirmativ şi am început să urlu. Colegul mă cuprinse şi-mi şopti.
"De ce nu mi-ai spus la moment, ai aşteptat să se ajungă la asta?"
"Nu credeam că mă vei înţelege!"printre lacrimi am rostit eu.
"Îţi sunt prieten prostuţ-o, sunt dat ca să te-nţeleg, cum crezi că eram în stare să te-nţeleg, cînd nu stiam pentru ce ţipi."
M-am ataşat de maioul său ce mirosea a frigărui, era cald şi mă simţeam ca lingă un bodygard ce îmi ducea lipsa de aparare. Nu mai puteam săi privesc ochii, erau prea frumoşi pe lingă ai mei. Ai mei bleaşcă, cu şiroaie de umbră şi rimel. Îşi trecuse mîna printre firele mele de păr. Parcă le număra una cîte una, să nu cumva să fi pierdut unul de la ultima întîlnire. Mi-a ridicat bărbia cu două degete.
"Chiar ai crezut că aşa de repede vei scăpa de mine? Îţi doreşti prea multe!"se rîse şi doar îmi atinse în sărut buzele îmbrăţişîndu-mă din nou.