18-12-2010, 10:33 PM
Bon Soir , diars *smile* ! Am o idee , ei bine , un fel de idee ce s-ar putea sa nu va para ataat de originala la inceput, dar trag mari sperante ca o sa va placa .
Lectura Placuta !
~ Prolog ~
Incerc sa inlatur zgomotul produs de agitatia din jur . Ma aflam intr-o gara veche, si chiar si asa, era foarte multa lume in locul acesta ce puteam jura ca ar fi trebuit sa fie pustiu . Parul negru , ce semana cu taciunele si drept nu era pieptanat . Imi cadea in valuri pe spate , iar eu ma uitam cu ochii de caprioara , confuza . Nu puteam intelege cum de un tren reusea sa aiba o asemenea intarziere, dar desigur ca nu aveam ce face .
Am deschis incet buzele , rasufland usor , apoi mi-am dat seama cat de frig putea fi, daca vazusem aerul provocat de rasuflarea mea . Am inchis ochii , strangand puternic manerul geamantanului , apoi am luat-o incet la pas , fara a mai arunca vreo privire la cineva .
Vantul incepuse sa bata puternic , iar cerul acum era plin de nori grei, ca de plumb, ce amenintatu nenorocita de venire a ploii . Oprindu-ma brusc , m-am asezat pe o banca fara sa-mi pese daca era ocupata sau nu , apoi mi-am aruncat instictiv privirea catre panoul ce arata intarzierea trenurilor.
Si poftim, trenul ce ar fi trebuit sa ma duca pana in ploioasa Londra, dar totusi atat de frumoasa, mai avea o intarzier de cinzeci de minute ! Dandu-mi ochii peste cap , m-am foit pe banca, asezandu-mi ambele maini in poala si incercand sa raman cat mai calma posibil .
- Ma scuzati , domnisioara , stiti cumva daca pe aceasta banca se afla un rucsac ?
Auzisem intrebarea pusa , involuntar am tresarit , deschizandu-mi ochii . Privirea mea s-a plimbam de jos in sus , analizand fiecare particica a celui care vorbea . Ce-i drept, arata bine ! Mi-am oprit privirea catre chipul sau , usor palid, cu o nuanta placuta de rosu in obrajii . Imi zambea, descoperind un sir de dinti perfect , iar ochii de onix erau frumos conturati de niste gene dese .
- Nu , imi pare rau , nu am vazut ! I-am raspuns tanaraului , observand ca parul lui era mai inchis ca al meu la culoare . Schitand un zambet , am continuat sa-l fixez cu privirea .
- Ah , atunci multumesc oricum !
Se indrepta de spate , se intoarse pe calcaie si dadu sa plece , oftand simplu . Dar cu un ,,stai" l-am oprit, ridicandu-ma brusc de pe banca . Cred ca semanam cu o disperata ! Mi-am umezit prosteste buzele , apoi mi-am dat parul dupa ureche .
- Cu ce tren mergeti ? L-am intrebat pe brunet , aranjandu-mi fusta plisata , apoi mi-am inchis sacoul gri .
- Numarul patru sute trei, duce spre Londra ! Imi zisese finut, in timp ce ii simteam privirea intensa analizandu-ma . Dumneavostra ?
- La fel ! Un zambet larg mi-a aparut pe chip, rugandu-ma in gand sa stea cu mine in comportiment . Mi-am dres glasul , uitandu-ma in alta parte, usor stanjenita de purtarea-mi cam copilaroasa .
-Cum . . . cum va numiti ? Tot eu pusesem aceasta intrebare . Sincer , imi vena sa ma lovesc cu capul de pereti, sau sa tip , mai bine .
- Alexunder Deadly ! Raspunse , apoi se uita la sacoul meu . Iar dumneavoastra sunteti, daca nu ma insel, Emily Von Geir , nu ?
De unde imi stia numele ? Mi-am inclinar capul, apoi am tresarit, aducandu-mi aminte ca aveam ecusonul de la faculate . Am suras , inca neluandu-mi ochii de la el .
-Da , eu sunt Emily !
Am intins mana prieteneste, gest pe care la facut si el . Ciudat , de cand straini se imprieteneau asa repede ? Numai conta, tot ce era important era ca eu nu aveam sa ma plictisesc .
Dar o avea rece . Mana lui , cand mi-o stransese pe a mea , fusese rece, si parca imi trimisese fiori ingghetati in intreg corpul .
Putea el fi altceva decat pretindea ca este ? Ma intrebam , in timp il studiam atenta, ascultandu-i vorbele ce parca erau tesute cu aur , sunau atat de placut, ma vrajeau , parca ma obligau sa le urmez cursul .
Lectura Placuta !
~ Prolog ~
Incerc sa inlatur zgomotul produs de agitatia din jur . Ma aflam intr-o gara veche, si chiar si asa, era foarte multa lume in locul acesta ce puteam jura ca ar fi trebuit sa fie pustiu . Parul negru , ce semana cu taciunele si drept nu era pieptanat . Imi cadea in valuri pe spate , iar eu ma uitam cu ochii de caprioara , confuza . Nu puteam intelege cum de un tren reusea sa aiba o asemenea intarziere, dar desigur ca nu aveam ce face .
Am deschis incet buzele , rasufland usor , apoi mi-am dat seama cat de frig putea fi, daca vazusem aerul provocat de rasuflarea mea . Am inchis ochii , strangand puternic manerul geamantanului , apoi am luat-o incet la pas , fara a mai arunca vreo privire la cineva .
Vantul incepuse sa bata puternic , iar cerul acum era plin de nori grei, ca de plumb, ce amenintatu nenorocita de venire a ploii . Oprindu-ma brusc , m-am asezat pe o banca fara sa-mi pese daca era ocupata sau nu , apoi mi-am aruncat instictiv privirea catre panoul ce arata intarzierea trenurilor.
Si poftim, trenul ce ar fi trebuit sa ma duca pana in ploioasa Londra, dar totusi atat de frumoasa, mai avea o intarzier de cinzeci de minute ! Dandu-mi ochii peste cap , m-am foit pe banca, asezandu-mi ambele maini in poala si incercand sa raman cat mai calma posibil .
- Ma scuzati , domnisioara , stiti cumva daca pe aceasta banca se afla un rucsac ?
Auzisem intrebarea pusa , involuntar am tresarit , deschizandu-mi ochii . Privirea mea s-a plimbam de jos in sus , analizand fiecare particica a celui care vorbea . Ce-i drept, arata bine ! Mi-am oprit privirea catre chipul sau , usor palid, cu o nuanta placuta de rosu in obrajii . Imi zambea, descoperind un sir de dinti perfect , iar ochii de onix erau frumos conturati de niste gene dese .
- Nu , imi pare rau , nu am vazut ! I-am raspuns tanaraului , observand ca parul lui era mai inchis ca al meu la culoare . Schitand un zambet , am continuat sa-l fixez cu privirea .
- Ah , atunci multumesc oricum !
Se indrepta de spate , se intoarse pe calcaie si dadu sa plece , oftand simplu . Dar cu un ,,stai" l-am oprit, ridicandu-ma brusc de pe banca . Cred ca semanam cu o disperata ! Mi-am umezit prosteste buzele , apoi mi-am dat parul dupa ureche .
- Cu ce tren mergeti ? L-am intrebat pe brunet , aranjandu-mi fusta plisata , apoi mi-am inchis sacoul gri .
- Numarul patru sute trei, duce spre Londra ! Imi zisese finut, in timp ce ii simteam privirea intensa analizandu-ma . Dumneavostra ?
- La fel ! Un zambet larg mi-a aparut pe chip, rugandu-ma in gand sa stea cu mine in comportiment . Mi-am dres glasul , uitandu-ma in alta parte, usor stanjenita de purtarea-mi cam copilaroasa .
-Cum . . . cum va numiti ? Tot eu pusesem aceasta intrebare . Sincer , imi vena sa ma lovesc cu capul de pereti, sau sa tip , mai bine .
- Alexunder Deadly ! Raspunse , apoi se uita la sacoul meu . Iar dumneavoastra sunteti, daca nu ma insel, Emily Von Geir , nu ?
De unde imi stia numele ? Mi-am inclinar capul, apoi am tresarit, aducandu-mi aminte ca aveam ecusonul de la faculate . Am suras , inca neluandu-mi ochii de la el .
-Da , eu sunt Emily !
Am intins mana prieteneste, gest pe care la facut si el . Ciudat , de cand straini se imprieteneau asa repede ? Numai conta, tot ce era important era ca eu nu aveam sa ma plictisesc .
Dar o avea rece . Mana lui , cand mi-o stransese pe a mea , fusese rece, si parca imi trimisese fiori ingghetati in intreg corpul .
Putea el fi altceva decat pretindea ca este ? Ma intrebam , in timp il studiam atenta, ascultandu-i vorbele ce parca erau tesute cu aur , sunau atat de placut, ma vrajeau , parca ma obligau sa le urmez cursul .