Animezup - forum manga si anime

Prolog


Am inchis ochii inca o data. Saruturile lui fierbinti imi acopereau corpul cu fervoare. Imbratisarile patimase ma faceau sa imi pierd simtul ratiunii. Simteam cum usor usor sunt purtata intr-o alta lume si era atat de bine, puteam sa inchid ochii si sa ma las usor dusa de val. Momente ca acestea ma faceau sa simt ca traiesc, eram eu... eu si cel de langa mine. Putin imi mai pasa de ce spune lumea, de scandalurile ce aveau sa urmeze, parca toate devenisera amintiri irelevante ale trecutului meu patat. Lucruri ce urmau sa se intample erau deja trecute in randul amintirilor. Ce rost avea sa tin evidenta pentru ce am facut zilele trecute, sau pentru ce urmeaza sa se mai intample. Important era momentul in care traiam. Si da, era perfect. Simteam de fiecare data cum sunt mistuita de flacari, atrasa in acest joc patimas, devorata de soarta si redata inapoi realitatii doar pentru a incepe de la capat acest joc dureros de dulce...


Capitolul 1


Paseam cu atentie ca si cand totul ar fi fost calculat. Mersul, alura, fiecare gest, fiecare privire. Totul trebuia sa fie perfect, iar decorul imi era mai mult decat favorbail, caci coridorul liceului era acum gol, ecourile tocurilor mele putand fi auzite perfect in toate salile de clase. Se sunase de mult si toti elevii constiinciosi probabil ca incepusera orele. Nci macar cei deopotriva cu mine nu mai erau pe coridoare. Dar la jumatatea orei la ce puteam sa ma astept?
Si totusi, continuam sa merg ca si cand toti ochii ar fi fost atintiti asupra mea, iar eu nu aveam voie sa fac nici cea mai mica gresala.
M-am apropiat de usa si dupa doua batai scurte am intrat in sala de clasa. Bineinteles toate privirile s-au intors spre mine. Aceleasi din totdeauna. Stiam pe derost ce gandeste fiecare, asa ca nu se merita nici macar sa ma ostenesc sa le acord minimul de importanta provenita probabil din bunul simt. Si probabil ca desi intentionasem sa fiu putin mai amabila cu profesoara, vocea mea trebuie sa fi rasunat la fel de plictisita si dezinteresata ca de fiecare data, caci aceasta nu a fost prea incantata de prezenta mea.
-Buna dimineata... ma scuzati ca am intarziat. Pot sa intru?
Probabil ca ar fi trebuit sa-i astept raspunsul, dar in definitiv avea sa palavrageasca putin despre lipsa mea totala de respect si apoi avea sa ma trimita in banca. Sau eventual sa ma dea afara, nu ca ar fi contat prea mult. Asa ca m-am asezat in banca.
-Domnisoara Rovas... punctuala ca de obicei.
Puteam simti nota intepatoare din vocea ei, doar ca in momentele acestea eram prea preocupata. "Sa-mi fac o programare la intretinere pentru unghii in ora urmatoare sau sa astept sfarsitul orelor?" Bineinteles nu a parut prea incantata de respectul meu evident... sau poate o deranjase faptul ca stateam mai mult cu spatele la ea decat cu fata, in incercarea de a-mi gasi un loc cat mai confortabil in banca, dar pana la urma era problema ei, nu a mea.
-Vad ca lucruri precum orele nu sunt prea importante pentru tine draga mea. Ce ai zice daca ne-ai explica putin anumite aspecte din tema. Inca avem incertitudini si tocmai ma pregateam sa verific cand ati binevoit sa apareti.
Stiam perfect ca vrea sa ma arda cu vreo nota proasta. Doamne chiar nu intelegea ca nu ma intereseaza?
-S-ar putea sa nu stiu sa raspund, mai bine alegeti pe altcineva.
Eram plictisita si asta era evident, iar profesoara tocmai se pregatea sa ia masurile de riguare, cand unul din colegii mei interveni putin cam deplasat as putea spune. Si totusi nesemnificativ.
-Doamna... lasati-o. Probabil a avut o noapte lunga de este atat de obosita.
Ranjea frenetic si se parea ca toti erau de acord cu el, caci desi nu ma sinchisisem prea mult sa ma intorc, am putut auzi mai multe rasete prin spatele meu.
-Hai sa lasam comentariile acestea va rog si sa trecem la teme. Domnisoara iesi te rog frumos la lectie.
Nu aveam chef de o cearta si chiar intentionasem sa ma abtin, dar se parea ca rabdarea mea era pusa serios la incercare in aceasta dimineata.
-Te mentii bine draga dupa atatea nopti lungi.
Stiam perfect cine spusese aberatia asta, iar din nefericire pentru el replica a iesit mai mult decat involuntar, caci m-am intors cu acea privire dominatorea care ma facuse "celebra" printre colegii mei si nu numai si i-am serivt-o pe tava.
-Scumpule... nu visa la ce nu poti atinge.
I-am facut cu ochiul dupa care m-a bufnit rasul si m-am intors sa imi iau geanta. Ce rost avea sa stau eu la ora asta? Nici macar nu-mi placea. Nici macar nu-mi trebuia.
Avusesem o seara atat de placuta incat scoala nu era tocmai un mod agreabil de a-ti incepe o noua zi.
Cred ca a mai strigat profesoara ceva dupa mine. Nu cred ca imi mai aduc aminte ce, dar oricum nu erau prea multe de lauda. Cred ca in defintiv m-am ales cu o nota mica sau cu o absenta. Si cateva epitete si metafore la adresa mea. "Ah... oare cine este acum pe Ever?" Trebuie sa dau niste telefoane.
Bineinteles ca erau si acestea inutile. Intotdeauna se gaseau persoane pe Ever ca doar era una din cele mai populare terase din oras si ce era si mai frumos era faptul ca faceam doar cinci minute de la liceu pana acolo.
Am ajuns destul de repde si cum banuisem, terasa era plina dar azi chiar nu aveam chef de discutii interminabile si barfe inutile, asa ca am preferat sa ii evit subtil pe toti. Bineinteles ca in momentul in care am patruns in cafenea toate privirile s-au indreptat spre mine. Unele pline de bucurie ca ma revad, iar cele mai multe pline de invidie prost mascata. Dar si eu eram destul de buna la jocurile astea asa ca am zambit politicos tuturor si am trimis bezele scuzandu-ma prin semne ca nu pot sa le tin companie, dupa care m-am asezat la o masa mai retrasa.
Era tot ce aveam nevoie... o cafea buna si...
Nici nu am apucat sa imi finalizez gandul, caci degetele mele deja tastau numarul de telefon pe care il memorasem in doar cateva minute.
-Hei... nu ai dat nici un semn de viata in dimineata asta.
Eram mai mult decat vesela iar simplul gand ca aveam sa il revad cat mai curand imi facea sa imi bata inima cu atata putere incat si vocea mea capatase nuante diferite, dar se parea ca el nu era chiar atat de vioi ca mine.
-Dormeam...
Stiam ca doarme mult, mai ales cand e obosit, iar noaptea trecuta... ah fusese minunata. Si totusi, putea sa isi dea interesul mai mult, dar daca aveam sa continui sa insir ganduri mii si mii fara sa scot un sunet probabil ca avea sa imi inchida asa ca mi-am mentinut tonul vesel.
-Iubitule, esti epuizat?
Cred ca am ras cu pofta in amintirea placuta a momentelor acelea ce parca se terminasera acum cateva ore si probabil ca si el a remarcat veselia mea... poate putin cam exagerata.
-Ai ceva sa-mi spui sau esti plictisita?
Ok. Puteam sa accept ca el este epuizat, dar chiar putea sa mai schimbe tonul asta din cand in cand. Pana la urma eram iubita lui si aveam tot dreptul sa-l sun la orice ora fara vreun motiv prea serios.
-Nu cred ca am nevoie de un motiv sa imi sun iubitul.
-Sa iti suni ce?
Asta chiar ma luase prin surpindere. Cum adica "ce?" facea pe prostul sau cum, caci daca avea chef de glume, tocmai devenise una proasta.
-Iubitul.
Am incercat sa par mai mult serioasa decat ingrijorata, dar nu stiu care a fost in realitate reactia mea, caci raspunsul lui m-a lasat complet dezarmata.
-Anelise... nu stiu despre ce vorbesti.
Tonul lui de nevinovat ma scotea din minti in aceeasi masura in care ma facea sa imi pierd sirul ideilor. Cum adica nu intelegea despre ce vorbesc, doar noaptea trecuta fusese minunata pentru amandoi, amintiri pe care eu una nu aveam sa mi le sterg din minte, iar el?
-Vorbesc despre noaptea trecuta.
-Ah...sti? Doar nu ai luat totul in serios.
"Poftim?" Chiar vreau sa cred ca nu am auzit asta.
-Ane... a fost o petrecere reusita. Muzica buna, bautura, distractie si bineinteles distractia noastra de dupa. Dar suntem maturi ce naiba, amandoi stim sa diferentiem lucrurile.
Eram pur si simplu socata, tipul asta imi spunea verde in fata ca pentru el totul era egal cu zero. Iar eu?
-Cred ca glumesti.
Nu stiu daca spusesem ceea ce trebuia, dar sigur spusesem ceea ce aveam in minte.
-Mi-e somn, chiar nu am chef de discutii. Cine stie, poate mai vorbim... se pare ca noi doi stim sa ne distram de minune.
Iar ultimul lucru pe care l-am auzit inainte ca telefonul lui sa se inchida a fost ranjetul ala de autosatisfactie care probabil ca ii cutremura tot corpul acum.
Nu stiu daca eram furioasa, sau poate doar socata, nu intelegeam prea multe. Retin doar ca in momentul in care chelnerita m-a intrebat ce doresc, i-am spus ca vreau o cafea fara zahar.

Capitolul 2


Nu aveam pentru ce sa-mi fac griji. Tipul era un idiot daca avea impresia ca voi da doi bani pe "glumita" lui. In definitiv doar el a pierdut. Pot gasi barbati ca el la tot pasul, eu sunt putin mai greu de obtinut. Genul ala, la care aspiri toata viata si ai o singura sansa, iar daca ai pierdut-o pufff. Totul se transforma in fum si iluzii desarte. Cei drept se terminase cam repede. Ma asteptam sa tina mai mult, la urma urmei a lasat impresia ca si daca ar fi o joaca, joaca asta nu s-ar rezuma la o seara.
Nu stiu cat mi-am batut capul intorcand problema asta pe toate partile, dar retin ca deja ajunsesem acasa. Spre fericirea mea azi eram singura. Poate doar Gertrudis mai era prin casa incercand sa rearanjeze lucrurile inca o data si inca o data pana cand totul avea sa fie perfect. Imi placea de ea ca nu vorbea mai mult decat trebuie si atunci cand o facea trebuia sa fie doar intrebata. Plus ca ne tinea casa impecabila.
M-a privit mai mult ca sigur cand am intrat in casa, stia ca trebuie sa fiu la scoala. Dar pentru binele ei stia cand sa taca. Iar acum a tacut. Asta sau se alegea cu o scadere drastica din salariu mai ales ca ai mei erau plecati iar in State iar eu dispuneam de tot dupa bunul plac.
-Gertrudis, adu-mi te rog o salata de fructe pe terasa, o limonada si pregateste piscina. Ah si sa nu uit, vreau sa imi pregatesti totul pentru diseara. Am o petrecere exclusiva si trebuie sa arat impecabil.
Nu trebuia sa raspunda si nici nu aveam pretentia. Stiam ca oricum va face ceea ce ii spun, iar eu eram mult prea plictisita sa intretin o conversatie cu servitoarea. Vroiam doar sa ma bucur de salata mea de fructe si de o dupamiaza splendida la piscina. Perfect!
Ziua a trecut repede. Apucasem sa ma relaxez suficient cat sa nu fiu obosita toata noaptea. Era deja ora zece cand am inceput sa ma aranjez. Asta era singurul lucru pe care adoram sa il fac singura. Nu aveam incredere in nimeni cand venea vorba de machiajul, parul sau hainele mele. Eu stiam cel mai bine ce mi se potriveste, iar in seara asta... ce pot sa spun. Eram un succes.
Am ajuns relativ repede si cred ca era aproape miezul noptii, dar oare nu asa si trebuia sa fie? Nici o persoana importanta nu ajunge prima la un eveniment. Cei ce conteaza se lasa intotdeauna asteptati.
Salonul era imens si ce imi placea si mai tare era piscina interioara din camera alaturata, dar spre dezamagirea mea, gazda inchiriase doar sala festiva... nu si piscina.
Lumina era perfecta, nici prea puternica dar nici obscura. Imi invaluia buclele negre intr-o aureola misterioasa, ce atrageau instantaneu privirile tuturor. Asta sau poate ca adevaratul efect il produsese rochia mea. Era exact cum imi placea, cum ma avantaja. Scurta, mulata, aurie si bineinteles un decolteu generos. Tinuta care imi evidentia toate calitatile, caci fara modestie puteam sa dau usor clasa tuturor vedetelor acelea sterse din revistele Playboy.
A fost suficient sa apar pentru a ma face remarcata, caci inainte sa apuc sa salut pe cineva, o mana puternica imi inlantui mijlocul tragandu-ma aproape de el si soptindu-mi la ureche.
-Arati divin in seara asta.
Recunoscusem tonul acela adorbail care avea in el toate nuantele interzise si care era o placere pentru urechile mele. Respiratia calda imi atingea usor lobul urechii trimitandu-mi fiori pe sirea spinarii, dar preferam calmul racoritor in locul acelei senzatii de toropeala interioara. M-am intors usor cu fata catre el si mi-am pus mainile in jurul gatului sau potrivindu-mi cuvintele asa cum stiam ca ii place sa le auda mai mult.
-Charles, doar in seara asta?
Il priveam insinuant pe sub gene, stiam ce efect avea asupra lui si stiam ca in acele momente se ivise o ocazie pe care o asteptam de mult timp. Ah da, Charles Renson, unul din cei mai bogati tipi din zona as putea spune. Chiar mai bogat decat mine si asta spunea multe. Il cunoscusem prima data la o petrecere, un majorat al unei prietene, acum doi ani. Mi se paruse incantator, divin, intangibil.
Pe vremea aia eram doar o pustoaica, aere de vedeta, necunoscuta de nimeni. Muream de invidie privindu-le pe toate tipele alea agatate de gatul lui. Incercasem mult timp sa ii atrag atentia dar se parea ca tot ce obtinusem fusesera doar comentarii de genul "Esti foarte draguta pentru varsta ta" sau "Arati destul de bine mai fetito, ai grija ce faci cu asta". Dupa care evident il pierdeam din vizor iar el se intorcea la fetele lui. L-am adorat din umbra si mi-am jurat ca intr-o zi un astfel de barbat voi avea si eu, pana la urma aveam tot ce-mi doream, bani, faima, reputatie, un sir interminabil de adoratori... cred ca in sfarsit venise vremea si pentru piesa de rezistenta.
Dar se parea ca gandurile lui nu erau intru totul de acord cu ale mele caci in loc de raspuns imi afisa un zambet nevinovat si se departa usor de mine reluandu-si locul la una din mese.
Ma ardea limba sa il intreb de ce bate in retragere dar chiar atunci una din blondele acelea de la masa -a carei prezenta nici nu apucasem sa o memorez- mi-a luat-o inainte. S-a ridicat foarte frumos de pe scaun si s-a asezat in bratele lui, iar din cate am observat lui i-a provocat o placere enorma, caci nu a durat prea mult ca acesta sa isi strecoare o mana prin parul ei tragand-o cat mai aproape de el, in timp ce cu cealalta mana ii inlantuia mijlocul in acelasi mod patimas in care o facuse si cu mine cu doar cateva secunde in urma. Sarutul lui dominator isi pusese amprenta pe intreaga ei faptura caci geamatul ei de placere ajunse pana la urechile mele.
Pierdusem o lupta... se parea ca Charles avea deja seara asigurata, iar eu eram inca o pustoaica frumoasa in ochii lui, genul acela de fata pe care o admiri si apoi treci mai departe la una care "stie meserie".
Dar seara era abia la inceput si stiam cat de multe pot schimba cateva pahare cu whisky.
-Ane?
Super, una din prietenele mele de la cafenea. Oare de ce nu o observasem pana acum? Stiu... nu era importanta. Dar aveam nevoie de o companie asa ca, de ce nu?
Mi-am reluat zambetul dintotdeauna si m-am apropiat de ea.
-Karla!
Bineinteles, schimburi de pupici, complimente despre haine si toate cele si da! Whisky!
Cred ca eram deja pe la al treilea pahar, iar muzica ma facea sa ma simt in largul meu, cand am realizat ca tot eram intrebata ceva. Ah da...era Karla care nu intelegeam prea bine ce vroia.
-Deci?
-Deci ce?
-Ahh... nu mai urmarit. Era exasperata ca trebuia sa o ia de la capat dar mie nu-mi pasa si cred ca si ea stia destul de bine asta. Sau poate ca avea sa afle in curand.
-Azi la cafenea. Erai cam ravasita.
-Intradevar?
-Da!
-Nu retin...
Nu glumeam, chiar aveam un lapsus in acele momente... dar da. Parca retin si eu ca fusesem putin agitata, numai ca motivul nu mi-l aminteam prea bine.
-Imi pare rau dar chiar nu-mi sta gandul la asta. Habar nu am ce oi fi avut. important este ca sunt aici si ma distrez... si se anunta a fi o seara mare.
M-am lasat pe spate savurand momentul de glorie din mintea mea dar am fost intrerupta brutal de prietena mea care se ridica de pe scaun si se aseza in bratele mele.
-Hai spune-mi Ane, cunosc privirea asta.
Si eu o cunosteam pe a ei. Era beata. Nu retin ca bause decat vreo patru pahare cu mine, dar cine stie de cand era aici? Si ce ma interesa pe mine?
-Am ganduri mari in seara asta draga mea.
Am prins-o de mijloc si am privit-o insinuant. Stiam ca adora jocurile astea, mai ales la un pahar si speram ca nu o sa mai continue cu intergoatoriul. Si se pare ca intr-un fel mi-a indeplinit dorinta.
-Ahaaa... ai asteptari ceva de genul?
Si inainte sa apuc sa mai scot inca un sunet mi-a cuprins fata in maini si s-a apropiat de mine. Buzele ei erau moi, carnoase, aproape ca te rugau sa musti din ele, sa le sugi si sa le musti iar si iar, dar senzatia era prea greu de urmarit caci limba ei violenta isi facea treaba impecabil. Nu era primul sarut pe care Karla binevoia sa mi-l ofere cadou inainte de o reusita. Si ce pot sa spun, intotdeauna functiona. Caci ma simteam incurajata. As fi mintit sa spun ca nu ma simteam bine, ea chiar stia ce face. Nu era de mirare ca prietenul ei trecea peste toate infidelitatile pentru a ramane langa ea, iar jocurile astea intre fete il incitau si mai tare pe el, astfel ca inainte sa apuc sa ma simt prea bine cineva o indeparta pe Karla de langa mine "luand-o in posesia lui".
Era normal ca Dave sa intervina asa, ca doar astfel de saruturi trebuiau sa ramana doar pentru el, dar stiu ca nu se supara daca generoasa Karla imi mai facea si mie cate unul cadou... asa de incurajare.
Scena asta ne-a adus cativa admiratori si cateva urale si ce pot sa spun. Ma simteam bine. Mai ales ca eram in centru atentiei. Zambeam frenetic tuturor, dar privirea mea se opri la o singura persoana care parea sa nu observe micul nostru spectacol. Asta pentru ca si el avea propriul lui spectacol privat, din cate se putea observa, caci se mutase cu blonda lui pe canapea pentru mai mult confort, iar acum fata lui era cu totul adancita in sanii imensi pe care tipa ii oferea cu placere.
"Tarfa!"

Ok, văd că nimeni nu ţi-a lăsat un com până acum. Voi lăsa eu <33
O să dau acuşica un edit : ]
Pam pam...Am revenit cu editul XD

Prolog: Da, îmi place. E scris la persoana 1 din câte observ şi chiar mi-a plăcut. E scurt dar modul cum ai descris acea "scena" m-a surprins într-un mod plăcut. Gramatica e în regulă şi sincer nu am ochit în prolog nici o greşeală de tastare sau de exprimare. Ai un limbaj frumos, se vede că eşti citită şi ai o descriere plăcută. Deşii mă vei considera perversă mie mi-ar fi plăcut să ai un prolog ceva mai lung. Eventul să povesteşti mai mult acea scenă :]] Dar e bine şi aşa.

Capitolul unu: Hm... a fost bun. Ai un stil de-a scrie plăcut şi uşor de citit. Iar idea ficului mi se pare originală. Bine, cel puţin aşa cred eu. Gramatica a fost şi aici ok. Eşti foarte atentă la greşelile de tastare şi asta e foarte bine. Se vede ca reciteşti capitolul măcar o dată înainte de-al posta.
Estetica capitolului e bună, singura chestie pe care am observat-o e acea că în unele locuri ai probleme cu virgulele. Ba nu le pui, ba le pui unde nu trebuie. Doar atât : - ? Hm..altceva.. Aaa da, titlul. Ei bine, nu pot spune că titlul mă impresionează. E numele personajului principal din câte mi-am dat eu seama, dar oricum e mai bun decât un titlu lung şi care nu atrage deloc cititorul...
Aşşşa... personajele. Ei bine, în mare nu ai descris decât un personaj. Pe Anelise. Deşii nici despre ea nu ştiu prea multe. Dar mi-am dat seama că e genu' de fată răsfăţată, probabil o bogătaşă cu nasul pe sus. Fizicul nu i l-ai descris, dar pot spune că psihicul da. Şi încă foarte bine. Mi-am dat seama ce fel de fată e :]]]
Hm..alt personaj. Doar tipul ăla de la telefon şi care am presupus că era şi în prolog. Şi nu am habar cine e O.O Adică Anelise nu i-a spus numele. Dar îmi pare rău, oarecum pentru ea :]] Aşa zisul ei prieten a
fraierit-o. Per total capitolul a fost bun. Şi dimensiunile au fost ok, deşii mi-ar fi plăcut să fie scris cu diacritice fiindcă se citea mai uşor, îmi place şi aşa.

Capitolul doi: ''trecut repde''- trecut repede; ''gazda inchirisae''- gazda închiriase; ''important''- Important. Astea sunt greşelile de tastare pe care le-am ochit în acest capitol. Şi la fel, câteva virgule.
La fel, descrierea din acest capitol mi-a plăcut. Cum spuneam, ai o descriere plăcută şi chiar mă mir că nu a lăsat nimeni comm până acum. Capitolul ăsta mi-a întărit convingerile. Anelise chiar e o fată de bani gata. Genul de fată bogată, frumoasă, cu tot ce vrea. XD Ea ca personaj e ok, dar ca şi caracter..hm... mi se pare doar o fetiţă răsfăţată :]] Mai mult m-a atras acel Charles. Genul de tip bogat, arogant, casanova. Cel puţin aşa mi se pare, după modul cum l-ai descris. Ai un limbaj frumos *mă repeeet... * şi cum spuneam îmi place idea ficului.

Aşa, după ce am citit acest două capitole + prologul pot spune că ficul îmi place. Îmi place că scrii cu italic gândurile lui Anelise. Îmi place cum îi descrii sentimentele and so. Nu o mai lungesc, pentru că nu are rost. Ficul e bun şi se vede că nu e prima ta lucrare.
Tot ce mai pot spune e că aştept nextul. *hugs*

lou - Multumesc frumos pentru comentariu. O sa corectez acele greseli... cat despre partile mai "picante" vor urma la momentul lor... de asta pot sa te asigur :>
Voi avea o problema cu postarea continuarii deoarece nu am prea mult timp liber, dar imediat ce imi voi rezolva problemele voi veni cu urmatorul capitol.
Sper sa fiu inteleasa si sa continui sa citesti :*

O sa incerc sa postez capitolele regulat... pentru ca am abandonat povestea o lunga perioada de timp.


Capitolul 3


Petrecerea era acum in adevarata ei splendoare, caci orele doua erau perfecte in astfel de situatii. Era greu sa mai spui daca cineva din acea sala avea vreo idee despre ce se intampla in primul rand cu el, cu atat mai putin habar nu avea de cei din jur. Muzica era asurzitoare, luminile mici, multe, colorate, parca mai rau te orbeau decat sa iti ofere vreun ajutor. Sticle goale, pahare sparte, cupluri ce acaparasera canapelele, animatoare frenetice... Totul, totul era greu de explicat. Poate si din simplul motiv ca nu imi puteam da seama prea bine unde ma aflam.
Erau niste mese, intr-un colt al salii, dar ciudat. Nici o canapea, nici un scaun, nimic. Sau poate ca fusesera de toate candva. De parca ar mai fi contat. Eram terminata... era palpitant!
M-am clatinat cativa pasi pana cand am ajuns langa zid. Era rece si mie imi facea bine. Stiam ca pe undeva trebuie sa fie o terasa, asta, sau o camera cu piscina. Ah da, piscina. Asta aveam nevoie.
Am incercat sa caut usa ce dadea in sala alaturata, dar se parea ca ochii mei refuzau sa comunice in vreun fel cu creierul. Atata fum, culori, sunet, bautura, da... a fost multa bautura. Tigari, cu siguranta au fost destule. Si parca a mai fost ceva, chiar nu mai stiu ce, dar important este ca m-am simtit de milioane. Iar acum, eh, acum trebuie doar sa gasesc usa. Cat de greu sa fie?
O mana puternica m-a prins de brat fortandu-ma sa ma intorc putin cam brutal as putea spune. Eram prea epuizata ca sa incerc sa gandesc asa ca m-am lasat dusa de val. Pur si simplul m-am intors si i-am cazut in brate.
-Charles... ai venit?
Si surpriza. Nu era Charles. Sau era? Parca era tot brunet... sau sa fi fost blond si lumina sa fi cazut aiurea? Nu nu... el trebuie sa fi fost. Sau nu?
-Esti o zdreanta!
Da... suieratul acela teribil ce mi-a zgariat auzul era clar al unui strain. Charly nu mi-ar fi spus asa ceva... nu... el ma iubeste.
-Charly?
Nu stiu ce m-a trezit la realitate, poate palma lui care m-a facut una cu pamantul? Sau poate ca am cazut singura? Greu de spus. Dar ala clar nu era Charly al meu.
Si s-a facut lumina. Nu retin exact de unde, dar un reflector a luminat nu doar fata lui, ci si mintea mea.
- Bratt!
Nu cred ca am reusit sa imi aud vocea ca sa realizez cat de degradant sunase, dar expresia de pe fata mea probabil ca se intiparise chiar si in minte... asta sau doar greata provocata de revederea lui.
Ciudat. Retin ca mi-am facut multa inima rea din cauza tipului astuia. Iar acum? Acum ce naiba ma mai lega de el? Nimic! Absolut nimic! Era doar o inconveninenta... si totusi... unde era Charly al meu?
Nu cred ca am apucat sa imi sucesc prea mult gatul prin sala, caci aceeasi mana puternica m-a ridicat de pe podea si a inceput sa ma tarasca... catre ce? Canapea? Sau un scaun? Sau poate ca plecam acasa.
Si m-am oprit. In sfarsit mi-a dat drumu caci daca mai continua asa simteam caavea sa imi smulga mana cu totul. Se parea ca i s-a inmuiat si lui inima... poate ca vrea sa ma duca in brate?
Nici una nici alta. Caci a fost suficient sa privesc de dupa corpul lui imens ca sa imi vad salvarea. Da! Ingerul meu venise.
-Charlyeee...
Nu pot sa imi dau seama cum a sunat vocea mea, dar stiu ca atunci cand am vrut sa-i sar in brate am fost izbita violent de o canapea.
-Stai dracu jos si nu mai abera!
-Charlyeee...
-Esti penibila.
Simteam privirea lui asupra mea... macar atata lucru puteam sa realizez si eu. Dar cred ca nu-mi pasa prea tare, sau poate ca nu imi dadeam seama prea bine de ce realizam si de ce nu. Si totusi unde eram?
-Poate ca e penibila, dar nu crezi ca exagerezi?
Da... ingerul meu era aici sa ma salveze. Aveam sa plec cu el. Aveam sa ne petrecem noaptea impreuna, sa fie frumos, sa fie cum nu a fost cu nici un altul de pana acum... avea sa fie el, avea...
-Nu te baga!
Cine era nenorocitul asta care imi intrerupea sirul ideilor mele perfecte cu vocea aceea sfredelitoare? De neiertat!
-Domnisoara a venit singura!
-Si pleaca, cu mine!
Ahh... asta era frumos. Se certau pentru mine? Si asta ce cauta aici?
Cred ca abia acum o observasem pe Nadia -ce ciudat ca abia acum mi-am adus aminte de numele spalacitei- care se holba plictisita la Bratt in timp ce atarna ca o maimuta de bratul lui Charlye al meu.
-Iubitule, hai sa ii lasam. Cu siguranta el stie ce face.
Poftim? Adica cine se crede asta? Ce isi inchipuie ea? Ca poate sa se uite asa la mine si sa isi dea cu parerea? Sau ce... o fi mai breaza?
-Tarfa dispari!
Si cred ca asta a fost momentul cand cei trei au format o echipa... impotriva mea? Parca asa a fost.
Nu mi-am adus aminte prea multe. Stiu doar ca isterica aia a inceput sa urle suficient cat sa o stie tot localul, iar Charlye al meu a incercat sa o linisteasca. Pacat ca isi uitase "lesa" acasa, caci cateaua nu mai avea oprire. Iar apoi? Asta chiar e ceva ce nu mai retin. Stiu doar ca atunci cand m-am trezit era deja ora patru iar eu stateam intinsa pe un sezlong. Ca sa vezi... am gasit sala cu piscina.
Era bine... era chiar bine... puteam sta aici o vesnicie. Dar nu era nimic de baut? Frate... nici chiar. Astia nu au auzit de serviciu la piscina? Nu stiu dece ma mai straduiam sa caut ceva pe langa sezlong cand stiam clar ca nu voi gasi nimic. Dar am gasit... ah!
-Karla!
-Iubi in seara asta ai facut-o lata... mai bine ca oricand.
Rasul ei isteric ma zgaria pe creieri. Dar nu imi stricau niste informatii.
-Deh... toate lucrurile bune incep cu mine.
-Si se termina cu sange si lacrimogene!
Iar rasul ala isteric. Tocmai acum cand spunea si ea ceva interesant. Nu stricau mai multe detalii.
-Detaliaza iubita mea caci sunt multe sanse sa nu nimeresc din prima pe care usa am ajuns aici.
-Sau brate.
-Deci?
O priveam curioasa caci ea mai avea putin si exploda de fericire. Scandalagia asta adora tot ce se lasa cu batai si barfe picante. Iar eu eram felul principal al zilei... noptii, cine mai stie?
-Deci nici nu stiu de unde sa incep.
Vorbea iar prea repede si inteligibil mai mult ca sigur, dar mai bine incercam sa prind cateva fraze caci a doua oara cred ca aveam sa aflu din vreun ziar.
-Cu inceputul...
-Da. Sa vezi. Deci cand am venit, ca am fost cu iubi la baie... nah aveam ceva de rezolvat... intelegi tu
-Da, da inteleg...
-Asa... si cand. Ghici.
-Ghici?
-Da! Bratt al tau si cu Charles Renson transformasera sala de festivitati in propriul lor ring de bataie. Ah... ar fi trebuit sa il vezi pe Bratt, era plin de sange. Bine nah, nici Charles nu o ducea mai bine, pentru ca iubi tau s-a luat si de spalacita si Renson a vrut sa o protejeze nah. S-a ales cu o bataie buna.
-Ea?
-Nu,el.
-Pe dracu!
-Calmeaza-te iubi nu-i timpul pierdut.
Da da... astea erau momentele cand ii adoram rasul isteric si iesirile absurde... care, ca sa vezi. Nu mai erau absurde.
-Si eu cum am ajuns aici?
-Pai sa vezi. Bratt a vrut sa te tarasca dupa el, dar se pare ca Charles nu l-a lasat, cu toate ca aia tot urla la el sa nu se mai streseze pentru orice catea.
-Catea?
-Da lasa asta, nu e important. Oricum Bratt a trebuit sa plece, ca era oricum facut de ras mai mult decat suficient. Se fini!
-Si eu?
-A da... Renson te-a cules de pe o canapea si te-a dat in primirea noastra.
-A voastra?
-Daaa... eu si Dave!
-A da.
-Unde e Dave?
-Nu stiu... eu am ramas cu tine.
-Poti sa pleci!
Stiam ca nu vrea sa o mai lalaie aiurea pe aici, mai ales ca barfa era deja fumata. Iar eu nu aveam chef de miortaielile ei asa ca puteam foarte frumos sa o expediez. Iar ea? Ahh... o ador cand imi recepteaza mesajul fara sa protesteze. Si a plecat. Cred ca era si Dave cu ea.
Puteam in sfarsit sa ma duc acasa si sa...
-E cineva aici?
Stiam sigur ca auzisem pe cineva desi nimeni nu-mi raspunsese.
M-am ridicat incercand sa-mi gasesc pantofii dar cred ca era inutil, mai ales ca acum totul era clar. Nu fusese un zgomot, mai exact, acela fusese un geamat. Si se pare ca nu eram singura aici...