26-08-2010, 01:31 PM
Chuu ^.^ Ce mai facetii ? Hai, gata, terminati cu raspunsurile ca n-am chef de voi [P.S . Gumeam :]] ] Cum ziceam, m-am apucat de un fic, cred ca original, si as vrea sa ma criticati dur, dar cu bun simt . Si daca va place sa comentati, ca eu nu ma supar, chiar deloc :]] E o love story, dar un gen mai ciudat putin .
Primul capitol din viata mea de atunci :
Mergeam spre scoala, pe acelasi drum, de fiecare data . Aveam o viata asa monotona, asa de plicticoasa . Mereu ma trezeam la sase jumate, mereu luam metroul pana la scoala, mereu ma intanleam cu aceeasi colegi . Foarte neplacut, si stresant in acelasi timp .
Dar a fost o zi, una mai speciala, atunci cand Alexander Night a sosit la mine in clasa . Un tip inalt, brunet, cu niste ochii intunecati ...arata asa de bine, exact ca un inger . Poate ca ce va povestesc eu aici vi se pare neinteresant dar credeti-ma , va fi la un moment dat .
~~~
M-am trezit cu un sentiment ciudat, de graba . Ceasul indica ora sase fix . Ce ciudat....eu niciodata nu ma trezeam inainte sa sune aceasta masinarie . Am dat din umeri, nestiind ce sa cred si am coborat jos din pat, ducandu-ma spre baie . Simteam o nevoie importanta, de a-mi prinde parul astazi . Oare de ce ? N-aveam idee .
Dupa dusul revigorant, mi-am prins parul la spate, intr-o coada de cal . Tot vroiam sa plec mai repede la scoala . Ce Dumnezeu se intampla ?
Am deschis usile din lemn masiv, ale dulapului si mi-am luat uniforma rosie . O fusta neagra cu motive florale, rosi si o camasa, cu decolteu destul de mare , ce purta insinga liceului pe bust .
Dupa ce m-am imbracat m-am uitat la ceas . Era si patruzeci ! De ce nu sunase ceasul ? Am uitat sa-l pun aseara ? Nu...nu cred !
Poate ca...Am dat din umeri, uimita de aceste intamplari , total necunoscute mie . Am iesi din camera, luandu-mi rucsacul, coborand scarile grabita. Mama nu era acasa, era la bunica . Bun, atunci n-am chef de micul de jun . Ies din casa, aproape fugind pana la statia de metrou . Ce aveam ? De ce faceam asta ? Nici eu nu stiam, dar trebuia sa o fac . Era aparoape obligatoriu .
Ajunsa la metrou, mi-am luat bilet si am intrat. M-am asezat pe un scaun liber si mi-am pus castile de la IPhone in urechi . Ah, ma enerva sunetul asta ! Ce ? Dar mie imi placea sa ascult muzica..acum de ce nu mai imi placea ? Ce se intampla cu mine ?!
Ajunsa la destinatie, am iesit alergand din metrou si am ajuns aproape de scoala . Oare cat o fi ceasul ? Nu stiu, dar trebuie sa ajung mai repede in clasa . Treceam pe langa oameni de langa mine, de parca n-ar fi existat . Vantul imi batea in fata si ma facea sa inchid ochii albastri, iar eu nu puteam sa ii inchid pentru ca imi disparea imiaginea baiatului ce-mi tulbura mintile.
Am intrat in curtea scoli, niciun elev . Cum se poate una ca asta ?! Am marit ochii si am dat din umeri . Nu mai alergam, obosisem . Picaturi de sudoare imi curgeau pe fruntea albicioasa . Am intrat in scoala, doar cativa elevi neimportanti . Isi faceau si ei viata , stateau pe coridoare . Am trecut pe langa ei, nebagandu-i in seama, nici macar cu privirea si am deschis usa clasei mele !
Sentimentul de graba disparuse, nu mai era . Dar era cineva in clasa . Cine ?!
Am inceput sa merg cu pasi marunti, uitandu-ma la fiecare banca . Nimic schimbat, absolut nimic . Ceasul de pe peretele auriu arata ora sapte fix . Deci....imi luase douazeci de minute sa ajung la scoala . Mai era inca o ora pana sa inceapa orele . Nu pot sa cred una ca asta ! M-am grabit ca o proasta ca sa il intalnesc pe un tip necunoscut , pe care nu-l vazusem in viata mea .
Mi-am ridicat privirea de jos si m-am uiat la baiat . Era brunet, era inalt....si avea ceva ce ma atragea spre el , asa ca un magnet . M-am apropiat de el, punandu-mi bratele pe pervaz si l-am examinat atent . Ochii negri, ca noaptea, buzele pline...senzuale ! Ce faceam ? Admiram fara sa cunosc ! Dar il cunoasteam, il stiam...il vazusem undeva...Dar unde ?
S-a uiat la mine, uimit de prezenta mea si m-a salutat .
Mi-am dres glasul, am clipit de vreo trei ori si i-am spus :
-Te cheama Alexander ?
De ce pusesem intrebarea asta stupida ? Si ce era cu numele asta ?! Imi tot aparuse in minte de cand ma trezisem . Ma enervam . Nu stiam absolut nimic si mi se parea ca totul in jurul meu e o minciuna . Ca tot ce am trait eu pana acum, n-a fost adevarat, am trait intr-o lume pustie...intr-o lume fara acest om, inca necunoscut mie, dar cunoscut inimi mele !
~~~
Cred ca ati inteles ce-am vrut sa spun . Asa l-am intalnit pe "El" ! A fost un moment magic, aparoape de nedescris, dar totusi eu v-am spus cate ceva . Pana la urmatoare intamplare cu al meu Romeo, va las sa va ganditi de ce s-a intamplat asa . Nici eu n-am aflat, si nici nu vreau sa aflu . Imi place cum soarta si destinul au lucrat impreuna, cum s-au gandit sa mi-l aduca pe acest baiat .
Poate ca nu ma credeti, dar asa s-a intamplat . Asa a fost el, in urma cu doi ani...acum el nu mai e, dar asta e o alta poveste, un alt capitol din viata mea !
Primul capitol din viata mea de atunci :
Mergeam spre scoala, pe acelasi drum, de fiecare data . Aveam o viata asa monotona, asa de plicticoasa . Mereu ma trezeam la sase jumate, mereu luam metroul pana la scoala, mereu ma intanleam cu aceeasi colegi . Foarte neplacut, si stresant in acelasi timp .
Dar a fost o zi, una mai speciala, atunci cand Alexander Night a sosit la mine in clasa . Un tip inalt, brunet, cu niste ochii intunecati ...arata asa de bine, exact ca un inger . Poate ca ce va povestesc eu aici vi se pare neinteresant dar credeti-ma , va fi la un moment dat .
~~~
M-am trezit cu un sentiment ciudat, de graba . Ceasul indica ora sase fix . Ce ciudat....eu niciodata nu ma trezeam inainte sa sune aceasta masinarie . Am dat din umeri, nestiind ce sa cred si am coborat jos din pat, ducandu-ma spre baie . Simteam o nevoie importanta, de a-mi prinde parul astazi . Oare de ce ? N-aveam idee .
Dupa dusul revigorant, mi-am prins parul la spate, intr-o coada de cal . Tot vroiam sa plec mai repede la scoala . Ce Dumnezeu se intampla ?
Am deschis usile din lemn masiv, ale dulapului si mi-am luat uniforma rosie . O fusta neagra cu motive florale, rosi si o camasa, cu decolteu destul de mare , ce purta insinga liceului pe bust .
Dupa ce m-am imbracat m-am uitat la ceas . Era si patruzeci ! De ce nu sunase ceasul ? Am uitat sa-l pun aseara ? Nu...nu cred !
Poate ca...Am dat din umeri, uimita de aceste intamplari , total necunoscute mie . Am iesi din camera, luandu-mi rucsacul, coborand scarile grabita. Mama nu era acasa, era la bunica . Bun, atunci n-am chef de micul de jun . Ies din casa, aproape fugind pana la statia de metrou . Ce aveam ? De ce faceam asta ? Nici eu nu stiam, dar trebuia sa o fac . Era aparoape obligatoriu .
Ajunsa la metrou, mi-am luat bilet si am intrat. M-am asezat pe un scaun liber si mi-am pus castile de la IPhone in urechi . Ah, ma enerva sunetul asta ! Ce ? Dar mie imi placea sa ascult muzica..acum de ce nu mai imi placea ? Ce se intampla cu mine ?!
Ajunsa la destinatie, am iesit alergand din metrou si am ajuns aproape de scoala . Oare cat o fi ceasul ? Nu stiu, dar trebuie sa ajung mai repede in clasa . Treceam pe langa oameni de langa mine, de parca n-ar fi existat . Vantul imi batea in fata si ma facea sa inchid ochii albastri, iar eu nu puteam sa ii inchid pentru ca imi disparea imiaginea baiatului ce-mi tulbura mintile.
Am intrat in curtea scoli, niciun elev . Cum se poate una ca asta ?! Am marit ochii si am dat din umeri . Nu mai alergam, obosisem . Picaturi de sudoare imi curgeau pe fruntea albicioasa . Am intrat in scoala, doar cativa elevi neimportanti . Isi faceau si ei viata , stateau pe coridoare . Am trecut pe langa ei, nebagandu-i in seama, nici macar cu privirea si am deschis usa clasei mele !
Sentimentul de graba disparuse, nu mai era . Dar era cineva in clasa . Cine ?!
Am inceput sa merg cu pasi marunti, uitandu-ma la fiecare banca . Nimic schimbat, absolut nimic . Ceasul de pe peretele auriu arata ora sapte fix . Deci....imi luase douazeci de minute sa ajung la scoala . Mai era inca o ora pana sa inceapa orele . Nu pot sa cred una ca asta ! M-am grabit ca o proasta ca sa il intalnesc pe un tip necunoscut , pe care nu-l vazusem in viata mea .
Mi-am ridicat privirea de jos si m-am uiat la baiat . Era brunet, era inalt....si avea ceva ce ma atragea spre el , asa ca un magnet . M-am apropiat de el, punandu-mi bratele pe pervaz si l-am examinat atent . Ochii negri, ca noaptea, buzele pline...senzuale ! Ce faceam ? Admiram fara sa cunosc ! Dar il cunoasteam, il stiam...il vazusem undeva...Dar unde ?
S-a uiat la mine, uimit de prezenta mea si m-a salutat .
Mi-am dres glasul, am clipit de vreo trei ori si i-am spus :
-Te cheama Alexander ?
De ce pusesem intrebarea asta stupida ? Si ce era cu numele asta ?! Imi tot aparuse in minte de cand ma trezisem . Ma enervam . Nu stiam absolut nimic si mi se parea ca totul in jurul meu e o minciuna . Ca tot ce am trait eu pana acum, n-a fost adevarat, am trait intr-o lume pustie...intr-o lume fara acest om, inca necunoscut mie, dar cunoscut inimi mele !
~~~
Cred ca ati inteles ce-am vrut sa spun . Asa l-am intalnit pe "El" ! A fost un moment magic, aparoape de nedescris, dar totusi eu v-am spus cate ceva . Pana la urmatoare intamplare cu al meu Romeo, va las sa va ganditi de ce s-a intamplat asa . Nici eu n-am aflat, si nici nu vreau sa aflu . Imi place cum soarta si destinul au lucrat impreuna, cum s-au gandit sa mi-l aduca pe acest baiat .
Poate ca nu ma credeti, dar asa s-a intamplat . Asa a fost el, in urma cu doi ani...acum el nu mai e, dar asta e o alta poveste, un alt capitol din viata mea !