Animezup - forum manga si anime

Da un nou fic, o combinatie intre Death Note si Naruto. Sper sa fie reusit pentru ca miam dat silinta la el ;;). Va deveni mai Naruto din cap 3 incolo. Deci abracadabra ^_^:

If you try to lie to me... { by Denissu}

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/manga Death Note creat de Tsugumi Ohba ÅŸi Takeshi Obata si nici din animeul Naruto ale carui personaje apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma acestora.

Capitolul 1

Seara se revarsa peste imprejurimi aducand un strop de adiere printre bratele copacilor. Soarele fuge si se ascunde departe in abisul norilor stingand lumina sa mareata si prevestind intuneric profund. O perdea clara si densa de bezna se iveste numaidecat peste tot. Norii sclipitori isi mai arata o ultima data frumusetea peste locuri, dupa care isi ia ramas-bun, anuntand finalul unei noi zile.
Noaptea e in toi. Luna incepe sa apara cu binisorul in patura de intuneric absurd. Ochii ei sunt orbi si aurii, si cu toate astea atat de stralucitori si vegheaza peste pamant. In jurul ei nu exista singuratate, numai liniste mormantala si unicul ei insotitor: Luceafarul. Amandoi formeaza un cuplu stelar si fac ca noaptea sa nu mai para atat de sumbra si infricosatoare. Stelutele marunte si rare par niste licurici in comparatie cu divina luna. In camera mea se simte un miros placut si inchis de flori ofilite, mai exact orhidee purpurie. Am tinut-o fara mila si fara pic de apa si astfel si-a gasit un sfarsit incet si chinuitor. Petalele ei incepusera sa devina aspre si sa cada pana a ramas goala.
Stau rezemetata de geam si privesc nimic altceva decat incetosata mea relexie.Ochii mei sunt verzui, cum ii avea sarmana mama. Niciodata nu mi-a placut verdele, decat nuanta ochilor mei si ai mamei mele. Parul il am castaniu, in trepte si pana la nivelul cotului. Imi placea inainte de a se termina toata catastrofa sa-l port desfacut, acum nu mai fac asta. Mi se pare un gest exagerat si desprins din scenele cu grupuri de fete increzute si fumatoare. Bretonul il am scurt si e facut pe dreapta cararea. Din profil nasul meu se pare mic si carn, dar el defapt are o corectura lenta si eleganta ce schimba nota fetei.
Este tarziu, iar eu nici nu m-am schimbat de uniforma asta afurisita. Tinuta mea este una stearsa fara simt al modei sau macar un gust al intentiei de a face o imbracaminte calumea. Bluza alburie care da spre cenusiu, cu un guler movaliu si cu cravata alba asortata era obligatia fiecarui student sa poarte. Si fusta este cu volanase si mov. Sa fiu stundenta in anul intai e greu, la 19 ani, cand tot ce mi-e mai drag este dificil, pentru ca sunt majora, am terminat liceul, ma astept sa iau o pauza, dar trebuie cariera pentru dorintele mele.In ultima perioada m-am imprietenit cu culoarea neagra, toate nuantele le ador. Tata ma tot innebunea ca de ce ma imbrac in culoarea mortii: '' Jinhuida, de ce porti negru?''
Raspunsul meu a fost scurt si intepator: '' Pentru ca mi-a murit sufletul!'' Si asa si este, decand mama a murit acum doi ani, de atunci parca si existenta mea si-a pierdut valoarea.
Acum stau intepenita la luna cea minunata si privesc cu atata atentie, parca acea stralucire densa si seaca mi-e specifica si ma invaluie in mister. Mai auzisem de un baiat caruia ii murisera ambii parinti ucisi, era din clanul Uchiha si viata lui il facuse sa vada totul negru si razbunator. Mi se pare ca se numea Sasuke. Dar totusi nu imi pasa caci n-am treaba aici.Un ciocanit finut imi patrunde in urechi tocmai cand sa vorbesc cu steluta mea, in speranta de a-mi reveni.Eu il poftesc calma sa intre, usa se deschide si nu apare nimeni. Oare delirez eu? Usa tocmai s-a deschis singura?! Ma ridic s-o inchid. La o clipa mai tarziu ma simt epuizata si intepenita de parca cineva pusese stapanire pe corpul meu.Ma simt, de parca parasesc lumea fizica. Nu stiu de unde provine aceasta senzatie.
In putin timp, ma pomen intr-un loc intunecos, lipsit de orice mobilier. In fata mea apare o naluca, o fantoma care o pot deslusi abia dupa ce se apropie. Imi vinea sa mor pe loc, ochii au inceput sa inlacrimeze, iar cu mana dreapta tremuranda si grea am incercat sa o apuc. Nu am reusit. Apoi printre buzele amare, reusesc sa o chem si sa vorbesc.
- Mama?
- Jin! Ce e cu tine, fata mea?
- Mama, intoarce-te imi este foarte dor de tine!! Te implor, spun eu repezit, plangand si sughitand.
Am un nod un stomac care devine dureros. Mainile ei caldute se alipesc de obrajii mei si incearca cu varful degetelor sa-mi stearga lacrimile.
- Draga mea...Shhht...Sa-i spui tatalui tau sa aiba grija de tine si de Light.Sa fii cuminte, sa inveti si demonstreaza ca esti fata mea.
- B-bine!
Ma trezesc epuizata in lumea reala. Cad pe patul care era fata in fata cu usa si la dreapta mea aveam un birou cu laptop.Langa geam se afla sifonierul meu paraginit. Cuprind perna in brate, ma fac ghem si incep sa plang galagios. Light vine in camera mea, si uimit , se aseaza langa mine.
- Jinhuida, ce ai?
- Lasa-ma, sa nu te vad!
Fratele meu era tuns scurt cu breton ce-i acoperea intreaga frunte. Spre deosebire de mine, ochii lui aveau culoare castanie, semn ca semana mult in partea tatei. Buzele sale erau atat de bine definite si subtirele ca-mi venea insasi mie sa le sarut daca eram prietena sa, dar suntem frati.Camasa lui era cam zdrentuita, parea sa fi venit iar de la bar si avea doi nasturi descuiati. Cu toate astea nu avea nici un miros de bautura.
- Jin, zi-mi ce s-a intamplat? Zile in sir stai in camera, nu te mai recunosc, cu mine nu vorbesti, cu tata nici atat! Esti sora mea, te iubesc!
- Termina cu declaratiile astea, pana la urma ma mir ca poti simti ceva. Tine minte, eu nu voi iubi niciodata un frate ca tine, cel care a fost Kira.
Ma ridic furioasa si plec lasandu-l pe el cu gura cascata si paralizat de uimire. Trantesc usa in urma mea si plec undeva sa nu aud de el;ma duc in camera mamei...

Yeeey, sunt prima la comm! :)
In primul rand, ideea mi se pare originala si foarte tare- nu am mai citit fic'uri Naruto combinate cu idei din Death Note:-?.
Ceea ce mi-a placut mult a fost descrierea de la inceput. M-a lasat ceva de genul "wow O_O". Ai folosit niste expresii foarte frumoase ;).Naratiunea este si ea de laudat si se impleteste foarte bine cu dialogul care, de altfel, nu este deloc sec.
Cam astea ar fi de spus. De-abia astept nextul si mult succes la scris:*.

Multumesc de comm Purppleberry si sper sa va placa si acest capitol ^_^ :* :x :


Capitolul 2

Camera mamei era ceva mai departe de a mea, situata undeva la capatul holului. Mi-era asa de dor de ea, incat atunci cand intram aveam impresia ca e un spatiu fara mobila, un loc nou cu aer inchis si paienjeni in coltul peretilor.
Undeva langa patul ei si al tatei, mireasma parfumului de iasomie inca mai e prezent. Slab si totusi, ma face sa crap de nervi si sa-mi pun singura capat. De ce a trebuit ea sa moara? Sa ma lase singura in voia sortii.Tata se poate recasatori. E tanar, iar fratele meu e un narod cu fost intentii ucigase. Doar eu, pot pastra echilibrul in familie, dar acum cu fiinta mea macinata, nu mai sunt in stare.
Ma asez in patul mamei si ii cuprind perna purpurie in brate. Camera parintilor avea mobilata cu pat pe mijloc, in fata aveau un televizor suspendat langa geam, iar fereastra era acoperita mai mereu de perdele inflorite. Pernita ei din catifea o asez sub capul meu. E atat de moale si ascunde tot farmecul parintelui meu. Brusc, toate amintirile imi navalesc in minte, repezite si neclare. Totul pare confuz si imi provoaca chiar dureri. Lacrimile iarasi nu mi le pot stapani si le dau drumul, stricand tot farmecul pernei. Buzele-mi sunt arse si tremurande. Nu pot scoate o vorba. Sunt singura si nu contez pentru nimeni din aceasta familie. Suspin cu sughituri incat fratele meu trecand pe coridor, ma aude. Intra in camera fara a bocani si se holbeaza din pragul usii. Face doi-trei pasi mari si grabiti si se aseaza pe pat.Isi trece degetele grosute si fortoase prin parul meu mangaindu-l. Eu il simt , dar ii ignor prezenta. El imi ridica barbia spre a ma uita la el. Ochii lui caprui intensi afisara un regret, eu incerc sa ascund dorul patimas si jelitul dupa mama. Cu varful degetelor imi atinge buzele si il privesc putin stanjenita de gestul lui.
- Jinhuida, asculta imi pare rau ca am fost suparat pe tine! Eu stiu ca te afecteaza plecarea mamei, caci ea ti-a fost cel mai alaturi!
- Light, pleaca! Nu vreau sa te vad! Urasc ca am frate pe Kira!
- Jinhuida, sunt satul!! Am inteles, am ucis, dar pentru bine, rata crimelor scazuse cu 70 %, dar cand am alfat pretul platit, am renuntat!
- Pentru mine in niciun caz n-ai fi ucis!Te rog sa te intorci in camera ta! zic eu rastita si ridicandu-ma de pe pat.
Light satul de reporusurile mele, imi ia ambele maini, le ridica deasupra capului si ma tranteste in patul parintilor, cu el peste mine.
- Asculta sunt satul de reprosurile tale! Tu nu esti perfecta! Mai tarziu, vei afla un secret care iti va spulbera orice amintire sau idee! Si pana atunci, s-a terminat cu fratele bun!
- Da-mi drumul; despre ce tot vorbesti? Da-te jos de pe mine!
- Sa-ti spun printeso! Tu nu esti sora mea in totalitate!
Vestea lui m-a tulburat. Am crezut ca imi venea sa lesin. Inima incepuse sa bata cu putere ca-i pot auzi cutremurul.
Nu mai am control asupra mea. Sunt adoptata ? Imposibil! Am continuat sa plang. Light inca era deasupra mea si acum pare sa se lase mai cu greutate. Doar nu are intentii ascunse sa ma botjocure? Nu dupa cat am indurat!
El se apropie de urechea mea si cu o voce calma si calda imi spune:
- Nu esti sora mea in totalitate, suntem frati dupa mama, tu esti fata ei dintr-o alta casatorie!
Ma calmez cand aflu ca nu sunt adoptata, nu-i de mirare ca mama mi-era asa de apropiata. O indrageam din cauza ca si ea facea la fel, fiind un copil dorit si iubit mult.Fratele meu se ridica de pe mine si pare mai bland. Eu raman paralizata de vestea pe care mi-a spus-o. Timp de 17 ani , mi-a fost ascuns acest secret. Dar cine e tatal meu? S-ar putea sa fii fost facuta inafara unei casatorii. Si mama sa fii pretins ca sunt a tatei.
Plec derutata din camera si il las pe Light in urma. Planuiesc sa ies la o plimbare sa-mi limpezesc gandurile. Ma duc in camera, imbrac un hanorac maro peste uniforma si imi iau pantofii negrii cu toc. Exact cand sa plec pe usa de la intrare, venea tata de la serviciu. El se uita uimit la mine. Poarta un costum negru si o valiza misterioasa. Fruntea lui e lucioasa si aproape cheala pana in crestet, ochii ii sunt autoritari si o mustata eleganta ii schimba toata corectura fetei.Pornesc indiferenta pe langa el. Cand sa ies, glasul lui patrunzator ma opreste:
- Jinhuida, unde ai de gand sa pleci?
- Putin prin parc! Vreau o pauza!...