22-04-2008, 10:19 AM
Dragoste imposibila
Scriu fiindca e liniste, e miezul noptii si e liniste. Luna, stapana viselor mele imi arunca sulite dureroase in suflet, caci in a ei aura ea pastreaza un inger. Un inger pentru care perfectiunea este un cuvant inferior, doar puritate. In ale mele ganduri ma pierd iar imaginea lui imi bantuie cosmarurile aducand o umbra de fericire in inima mea.
Vad cum viata-mi trece prin fata ochilor iar eu doar privesc, nu ating caci nu vreau sa ma-nobolnavesc si mai rau de amor. Fiindca eu, suflet ratacitor, m-am indragostit de-un inger calator.
Stelele si luna se-aduna in fata fererstrei mele facand jocuri de lumini ce ma vrajesc. Pe-o raza aluneca usor o scanteie argintie pana-n a mea incapere. Ochi-mi rosii stralucesc usor visand la un moment d-amor. Scanteia prinde forma de-ndata ce fata mi-o zareste si se transforma intr-un baiat cu plete dalbe si ochi albastrii asemeni cerului noptii careia-i apartine. Un zambet el schiteaza privind a mea fata pagana, de demon din adancuri urcat pe pamant doar sa zareasca zambetul ce l-a vrajit pe vecie. Ochi-mi rosii ca focul si parul lung si drept de aceiasi culoare, chipul meu demonic ce acum privea dragastoas la inocenta ce i se arata.
Al meu inger se apropie si cu a sa mana ma mangaie dragastos pe obraz, inchizandu-si ochii frumosi si apropiindu-si al sau chip de al meu imi da o prima si ultima sarutare disparand cum eu ridic ale mele gene negre si lungi.
O dragoste imposibila, o clipa de iubire ce se pierde in neant, lasandu-ma doar cu un blestem de dragoste, facandu-ma doar o fata normala ce trece prin viata povestind oamenilor despre a sa dragoste imposibila. Caci sa te revad nu mai pot, fiindca eu sunt demon, tu esti inger, si doar speranta-mi ramane, ca si tu plangi dupa mine.
Vad cum viata-mi trece prin fata ochilor iar eu doar privesc, nu ating caci nu vreau sa ma-nobolnavesc si mai rau de amor. Fiindca eu, suflet ratacitor, m-am indragostit de-un inger calator.
Stelele si luna se-aduna in fata fererstrei mele facand jocuri de lumini ce ma vrajesc. Pe-o raza aluneca usor o scanteie argintie pana-n a mea incapere. Ochi-mi rosii stralucesc usor visand la un moment d-amor. Scanteia prinde forma de-ndata ce fata mi-o zareste si se transforma intr-un baiat cu plete dalbe si ochi albastrii asemeni cerului noptii careia-i apartine. Un zambet el schiteaza privind a mea fata pagana, de demon din adancuri urcat pe pamant doar sa zareasca zambetul ce l-a vrajit pe vecie. Ochi-mi rosii ca focul si parul lung si drept de aceiasi culoare, chipul meu demonic ce acum privea dragastoas la inocenta ce i se arata.
Al meu inger se apropie si cu a sa mana ma mangaie dragastos pe obraz, inchizandu-si ochii frumosi si apropiindu-si al sau chip de al meu imi da o prima si ultima sarutare disparand cum eu ridic ale mele gene negre si lungi.
O dragoste imposibila, o clipa de iubire ce se pierde in neant, lasandu-ma doar cu un blestem de dragoste, facandu-ma doar o fata normala ce trece prin viata povestind oamenilor despre a sa dragoste imposibila. Caci sa te revad nu mai pot, fiindca eu sunt demon, tu esti inger, si doar speranta-mi ramane, ca si tu plangi dupa mine.