Animezup - forum manga si anime

- Draga mea, fiul meu este un adevărat poet şi un cântăreţ înnăscut, şi i-ar face mare plăcere să te curteze, desigur, dacă îi dai tu voie.
- Dar, după cum cred că aţi auzit vorbindu-se, fiul meu ştie să vorbească fluent trei limbi străine, cânta magnific şi se poate vedea că e topit după dumneavoastră, domnişoară Andrews, iar el ar vrea să vă curteze, dacă îi permite-ţi, normal.
- Îmi pare rău să vă dezamăgesc doamnelor, dar eu sunt complet afonă şi nu aş putea niciodată să le apreciez talentul lor nemaiîntalnit. Acum, vă rog să mă scuzaţi, dar trebuie să mă ocup şi de alţi invitaţi, doar e petrecerea dată în onoarea mea.
Domnişoara Andrews a făcut o reverenţă politicoasă şi apoi a plecat să o ajute pe mama ei cu ceilalţi oaspeţi. Mersul ei era elegant şi impunător, ţinându-şi tot timpul bărbia ridicată. Era ca un trandafir uimitor de frumos într-o întreagă grădină de buruiene. Prin mintea ei frumoasă îi treceau multe gânduri, însă niciodată nu s-a gândit să se căsătorească cu un bărbat la vârsta pe care o are, şi desigur că nu o va face. E prea tânăra, aşa cum îsi spusese chiar ea de multe ori, şi nu ar fi permis să fie logodită cu un bărbat pe care nu-l iubeşte. De când şi-a făcut intrarea în societate, Angèle a primit multe oferte de la mulţi peţitori, dar nu a acceptat niciuna. Nu era îndrăgostită de niciunul dintre ei şi chiar de-ar fi depăşit vârsta potrivită unei domnişoare pentru a se căsatori, nu ar face aşa ceva fără să ţină măcar puţin la bărbatul cu care avea să-şi petreacă restul vieţii sale.
Ochii ei fermecători cercetau cu prudenţa încăperea impunătoare de bal, parcă cu dorinţa să găsească pe cineva anume, acel cineva special. Dar, la fel de repede cum a găsit persoana pe care o căuta, la fel de repede minunatul ei zâmbet i-a pălit pe chipul ei asemenea fildeşului.
El era acolo, iar ea avea nevoie de el. Nu-l iubea, dar simţea o mare afecţiune pentru el. Oricum erai, nu aveai cum să nu fi pe loc fermecată de stilul lui deosebit, de manierele lui sau de culoarea ochilor lui albaştrii. Acei ochi albaştri de care i-a fost ei dor în ultimul timp cât a fost plecat la Paris, dar aceiaşi ochi albaştri care acum o privesc pe domnişoara de lângă el. Angèle s-a simţit brusc mai rău de cum a văzut cine îl însoţea pe bunul ei prieten. Dar ca şi cum el ar fi ştiut că ea îl spionează, şi-a mutat imediat privirea pe domnişoara Andrews, i-a spus ceva fetei de lânga el şi aproape într-o clipă era lângă Angèle.
- Frumoaso, ce mai faci ? tânărul i-a luat dosul palmei şi le-a sărutat cu buzele lui superbe.
- Of, Nicolas, mi-a fost extrem de dor de tine în tot acest timp în care ai fost plecat la Paris. Să nu mai pleci atât de mult niciodată.
Fără îndoială, Nicolas era un bărbat incredibil de frumos, cu ochii albaştrii uimitori şi părul şaten, la care toate mamele aspirau să le fie ginere.
- Cât de dor ? a întrebat el pe un ton ce nu putea fi mai seducător de atât. Atât de dor încât să vrei să te căsătoreşti cu mine, cherie ?
- Nicolas, ţi-am spus de atâtea ori că ţin la tine, dar doar ca la un bun prieten, iar acum te rog să închidem acest subiect. Apropo, cine era domnişoara cu care erai mai devreme ?
- Sper că nu sunteţi geloasă, milady. Oricum, e doar o cunoştinţă pe care am reîntalnit-o.
Angèle se simţi imediat mult mai bine după ce prietenul ei îi spuse că domnişoara aceea e doar o cunoştinţă. Nu îl iubea în felul în care o femeie iubeşte un bărbat, dar era geloasă pe oricine se apropia de el. Era mândră şi orgolioasă, şi foarte posesivă, dar avea un atu. Era nemaipomenit de frumoasă în această seară şi ştia asta foarte bine. Toţi oaspeţii se uitau cu admiraţie la ea . . . chiar toţi.
Chiar ÅŸi Nicolas.
- Cherie, arăţi extraordinar, dar cred că ştii deja asta.
Ochii lui o sorbeau din priviri. Părul abundent şi şaten îi cădea în valuri şi era împodobit de multe agrafe strălucitoare şi cu perle. De un verde cum nu s-a mai văzut, ochii îi erau cea mai mare comoară. Era înaltă şi zveltă. Unică. Frumoasă şi sofisticată. Mai frumoasă decât orice altă fată prezentă la bal. Şi se distra de minune conversând cu amicul ei, Nicolas.

Berry :x New fic <3 De cand asteptam sa-l postezi. Imi place extrem de mult titlu, imi inspira ceva foarte placut. Ce pot sa spun despre primul capitol ? Numai laude. Te admir pentru faptul cum povestesti, adica actiunea se petrece cu mult timp in urma si acei oameni au un mod de a vorbi=]] Nu ma prea pricep eu la asta, dar te felicit pentru modul cum scri, te descurci sa creezi o atmosfera specifica acelui an, 1855. Inteleg ca ai citit multe carti scrise cu mult timp in urma, bravo. Pe mine una nu ma prea pasioneaza xD
Mi-a placut la nebunie dialogul dintre Angele si Nicolas, m-a emotionat intr-un fel, dar nu stiu exact de ce.=]]Nu prea se stie care e treaba cu cei doi, dar e bine ca lasi urme de mister, faci cititorii mai curiosi xD Pe mine una m-ai facut chiar foarte mult si sunt nerabdatoare sa vad ce se va intampla in continuare.

Citat:- Of, Nicolas, mi-a fost extrem de dor de tine în tot acest timp în care ai fost plecat la Paris. Să nu mai pleci atât de mult niciodată.
Fără îndoială, Nicolas era un bărbat incredibil de frumos, cu ochii albaştrii uimitori şi părul şaten, la care toate mamele aspirau să le fie ginere.
- Cât de dor ? a întrebat el pe un ton ce nu putea fi mai seducător de atât. Atât de dor încât să vrei să te căsătoreşti cu mine, cherie ?

Partea asta a fost cea mai tare, Nicolas are un mod de a vorbi, pare atat de provocator si de dulce.=]] Chiar vreau sa aflu mai multe despre acest personaj. Imi place deasemenea si de Angele, am putut sa creez o imagine despre ea din descrierea ta. Se pare ca se gandeste mult la casatorie, in sensul ca nu este pregatita sa faca acest pas, deoarece este foarte tanara. O inteleg, si eu as face la fel ca ea. Nu vrea sa se casatoreasca daca pe barbatul respectiv nu il iubeste cu adevarat, deoarece casatoria inseamna dragoste in primul rand. Nu face acest lucru doar pentru ca trebuie sa se casatoreasca si o admir pentru modul in care gandeste .
Te descurci nemaipomentit la descriere, imi place foarte mult cum descrii personajele si sentimentele acestora. Angele nu prea e sigura de sentimentele ei pentru Nicolas, se pare. Spune ca nu-l iubeste, dar este geloasa daca il vede in preajma altor femei. Naratiunea se impleteste foarte bine cu dialogul, care l-a randul lui nu este sec.
Tot ce regret este faptul ca acest capitol nu a fost putin mai lung. Totusi de data aceasta o sa spun ca nu conteaza cantitatea ci calitatea, lucru la tine care chiar se observa. Adica de data asta nu prea ma intereseaza marimea capitolului atata timp cat ai scris superb si te felicit pentru asta. Astept urmatorul capitol cu nerabdare si sper sa vina repede, deoarece sunt curioasa sa vad ce se va intampla pe parcurs. Spor la scris si sa nu te lasi de aceasta poveste, deoarece este minunata.

Me here. >:D< Eu am citit o parte din capitol mai devreme. Ti-am mai spus si pe mess parerea mea despre capitol. Este exact la ce ma asteptam de la tine. Cand am citit celalalt fic al tau, nici nu mi-am dat seama ca este primul fic al tau. Povestea este destul de interesanta, iar titlul potrivit. Scrii destul de bine. Ai redat cu finete rafinamentul unei fete din acei ani. Nu am vazut greseli de tastare, dar nici nu prea m-am uitat dupa ele. Capitolul este cam scurt, dar un capitol lung este cam plictisitor, iar unii si+ar pierde rabdarea citind. Un capitol nu foarte scurt, dar nici lung, este bun.
Spor la scris si multa inspiratie.

Heya,draga mea sotioara !


Cum puteam sa nu las un comm la un fic ca asta ? XD Primele doua chestii cre m-au atras: Titlul, care e asa de misterios... nu stiu... Eleganţă şi pasiune ... suna asa romantic si misterios XD Apoi, ar mai fi si acel mic " ~ 1855 ~ " de la inceputul capitolului...Iubesc ficurile din anii "trecuti" si al tau imi place enorm.
Imi place cum ai descris balul, personajele, dialogul intre personaje. Totul, chiar si descrierea este adecvat secolului 19, sa crezi atmosfera acelui secol . Chiar daca capitolul nu a fost foarte lung ( si pentru asta sper ca te vei revansa, cu nextul mai repede : x ) mi-a placut. Actiunea n-a fost grabita, firul narativ, pentru inceput imi place, iar personajele au personalitati modelate chiar pe gustul meu. Adica, "domnisoara Andrews" e asa de eleganta si rafinata, si chiar i-ai scos personalitatea in evidenta ) si chiar daca ea sustine cu nu-l place pe Nicolas, eu presimt ca, totuci va nutri sentimente pentru el. Cat despre Nicolas...ce sa spun...e un scump, un adevarat "domn" si e foarte amuzant... " Atât de dor încât să vrei să te căsătoreşti cu mine, cherie ?" Pe bune, la faza asta
chiar m-a bufnit rasul la cat tupeu a avut :]]
In rest... ma bucura faptul ca scrii la pers. a 3 a ( asa poti fii omniprezenta si ai posibilitatea de-a arata varietatea sentimentelor unui personaj) si faptul ca folosesti diacritice. Imi place ca scrii ingrijit, fara greseli ( cel putin eu n-am vazut..), iar capitolul e colorat( oke, de regula nu-mi plac ficurile colorate...dar asta nnu-i in o suta de culori, de toate culorile curcubeului. plus ca aces movaliu, sau ce'o fi el, nu deranjeaza la ochi) deci, imi place pentru ca nu e o culoare suparatoare.
Cam atat am avut de zis.... astept cu nerabdare urmatorul capitol, si sunt curioasa cum va continua povestea intre Nicolas si satena, pentru ca sunt sigura ca ei sunt personajele" principale" XD
So... spor la scris si posteaza nextul cat mai repede:X
Bye^_^ *hugs*

Merci pentru comentarii, fetelor >:d< . Sper să vă placă şi acest capitol la fel de mult xDD .

Capitolul doi

___

Un vânt răcoros şi proaspăt, care purta cu el aroma unei dimineţi de mai şi plăcutul parfum al florilor de cireş, a pătruns uşor în camera lui Angèle. Domnişoara Andrews se trezi dintr-un somn adânc, presărat cu zeci de vise neterminate, dulci, dorind cu disperare să mai poată lenevi în patul său comod şi mare. Deschise ochii şi se îndreptă încet spre fereastră larg deschisă şi inspiră aerul plăcut de primăvară. Adora acest anotimp. Privi în jos, la lacul din faţa casei sale, şi a dorit să poată să stea şi să se minuneze de peisaj o zi întreagă.
Cu o graţie rar întâlnită, îşi mişcă picioarele pe covorul moale până la noptiera de lângă pat şi a chemat-o pe doica ei, Margaret, sunând dintr-un clopoţel mic, placat cu aur şi argint. Îşi iubea doica, era pentru ea ca o a doua mamă.
Intrând în camera special creată pentru a se schimba, Angèle îşi schimbă furoul de noapte cu o rochie de culoarea piersicii coapte, cu un decolteu generos, mulată pe talie şi ornată cu câteva perle albe, scumpe. La urechi îi strălucesc o pereche de cercei micuţi, fini, din aur, iar gâtul ei este împodobit de un colier moştenit de la străbunica ei.
În timp ce servitoarea ei îi peria părul, ea îşi verifica ţinuta în oglinda. Excelent, a exclamat ea în gand. Ţinuta ei este demnă de o prinţesă frumoasă . . . elegantă şi rafinată.
Privea pierdută tavanul, jucându-se cu o şuviţă din părul ei şaten care cădea valuri peste umeri, când în cameră a intrat brusc, neglijând întru totul codul bunelor maniere, Nicolas.
- Cherie, arăţi . . . minunat, spuse domnul Dupont apropiindu-se de ea şi acaparându-i buzele într-un sărut pasional.
- Nicki, ţi-am spus de atâtea ori că nu îmi place să intri în camera mea fără măcar să baţi şi să mă săruţi aşa. Suntem doar prieteni! zise Angèle după ce se eliberă din strânsoarea creată de braţele lui puternice. Atât . . . şi punct, adăugă ea repede, dar îşi dădu imediat seama că el nici nu o asculta.
- Reguli, reguli şi iar reguli, chicoti el exagerând tonul. Nu sunt importante toate astea, cherie. Important e ce îţi voi spune acum : vreau să mergi cu mine la un picnic. Emily ne aşteaptă deja jos, în trăsură, împreună cu fratele ei, iar apoi mergem să o luăm şi pe Diana. Merci că ai acceptat, scumpo, spuse el repede.
- Dar nu am fost încă de acord! exclamă Angèle furioasă.
- Dar ştiu că vei accepta, răspunse Nicolas Dupont pe un ton seducător în timp ce o trăgea după el afară din cameră.


Privea cum femeia uşor beată şi ameţită cobora scările din marmură către trăsură. O vedea împiedicându-se de poalele rochiei şi un surâs pervers i-a apărut pe chip. Nu era decât o muieruşcă ieftină şi plictisitoare. Frumoasă, dar vulgară, îşi spuse el în gând. Sorbea lichidul maroniu din paharul din cristal, trăgând cu degetul arătător conturul său. Un caleidoscop de imagini îi perindau prin cap. De la primele clipe când a intrat în casa de jocuri de noroc, până la frumoasele momente când roşcata focoasă gemea de plăcere sub el. A avut o seară plăcută şi, mai ales, pasională cu această tipă. Îşi amintea cum aproape ea l-a sedus şi un alt zâmbet i-a apărut pe chipul proaspăt bărbierit. De cele mai multe ori, femeile erau cele care îl seduceau de îndată ce aflau cine este.
Ducele Daniel Robert Weston era amuzat de întreaga întorsătură a situaţiei sale. Când el ar fi trebuit să îşi găsească o soţie, el se juca cu nişte femei uşoare. Nu avea chef de însurătoare. Îi plăcea viaţa de desfrânat pe care o ducea şi nu ar fi vrut să o schimbe. Femeile veneau şi plecau. Nu era nici una importantă în viaţa lui.
A arătat un semn cu mâna majordomului de lângă şemineu, iar acesta i-a adus imediat un alt pahar plin cu lichidul amărui care îl încânta. Şi-a văzut reflecţia în tava de argint pe care o ducea servitorul şi imaginea lui îl încânta. Era frumos şi narcisist. Matur şi masculin. Ochii săi grii erau ca de gheaţă şi şuviţe din părul lui negru îi cădeau uşor peste faţă.
Brusc, aproape pe nesimţite, în biroul lui a intrat o fată brunetă şi frumoasă, puţin nervoasă, puţin exasperată, afişând un desgust profund pentru brunetul cu ochii îngheţaţi din faţa ei.
- Cine era acea . . . femeie care a plecat ? chiar dacă domnişoara a pus întrebarea pe un glas nervos, vocea ei suna ca zgomotul unor clopoţei pe un câmp plin de flori plăcut mirositoare.
Daniel Robert Weston îşi privea sora examinând-o din cap până la picioare. Fără nici un dubiu, ea era o fată tânără şi deşteaptă. Semăna mult cu mama lor. Are aceiaşi ochi grii, ca de gheaţă, ca ai lui, dar la comportament sunt foarte diferiţi. Ca apa şi uleiul. Ca vinul şi limonada.
- Nimeni important, Diana, spuse bărbatul afişând un zâmbet leneş pe chip.
- Sincer, poţi să te culci cu câte femei vrei, nu îmi pasă asta, dar aş prefera să nu le aduci acasă, frate.
Daniel i-a zâmbit leneş, puţin supărat, şi a revenit cu privirea pe fereastră.
Domnişoara Diana Weston a oftat zgomotos şi s-a dat bătută în faţa fratelui ei. Nu avea nici o şansă să îl facă să renunţe la obiceiurile sale depravate. Era pur şi simplu plictisită de comportamentul lui. A dat să iasă din cameră, dar vocea puternică a fratelui ei a oprit-o din drum.
- Când ai balul deputantelor, Diana ? a întrebat el pe un ton detaşat.
- Peste trei zile şi sper că, pentru binele tău, vei fi acolo, altfel vei regreta. Vreau să revezi pe cineva anume . . . cred că ştii despre cine vorbesc.
- Nu am nevoie să o faci pe peţitoarea, dragă soră.
Înainte ca cineva să mai poată spună ceva, un majordom a intrat în cameră să o anunţe pe domnişoara Weston că o aşteaptă prietenii ei să meargă la picnic. După ce a făcut o reverenţă politicoasă, a ieşit din cameră lăsându-l singur pe fratele ei.

Of, of...cat am intarziat.. Lexxi mi-a luat-o inainte....
Deci...in sfarsit a aparut si noul personaj ;)) Daniel, desii eu un mic "afemeiat" mi se pare un personaj incredibil de interesant XD "Era frumos ÅŸi narcisist" cata dreptate ai :X Desii nu-mi prea plac persoanale narcisiste, pe el pot spune ca deja il ador : x "Matur ÅŸi masculin" Incep sa iubesc acest personaj XD
Capitolul imi place, imi place ca nu ai greseli de tastare si oricare alt fel de greseli si ca folosesti diacriticile. Dialogul e ok, nu e sec, iar replicile lui Nicolas sunt foarte funny ( tipu' asta chiar e un insistent :]] ) . Cat despre Angèle.... ce pot sa cer? E eleganta si orgolioasa si imi place caracterul ei. Chiar e un personaj care iese in evidenta. Cat despre celalalt personaj..Diana, parca :-? Hm..ce pot sa spun...probabil e un personaj secundar, sau chiar episodic si nu prea ma impresioneaza persoana ei...
Marimea capitolului a fost in regula, chiar daca m-ai lasat in suspans...adica te-ai oprit exact cand incepea partea cea mai interesanta...picnicul... Orikum...te astept cu nextu' pentru ca sunt curioasa, si asa cum a spus si Lexxi cred ca va fi un triunghi amoros
Spor la scris si iti astept nextul <33
Byeeee>:D<

Cum am zis, am venit cu un comment. Capitolul este ami lung, ceea ce e bine. Nu ştiu, capitolul este aşezat bine în pagină. Daniel e ... Un fel de băiat frumos, pe care fetele şi`l doresc şi totuşi nu pare interesat cu adevărat de una. Am văzut o greşeală mică: grii - gri. În rest, greşeli de tastare nu am văzut, şi nici nu le-am căutat.
Nu prea îmi place spaţiul pe care îl laşi între punctele de suspensie.
Mi-a plăcut fraza asta.
- Sincer, poţi să te culci cu câte femei vrei, nu îmi pasă asta, dar aş prefera să nu le aduci acasă, frate.
Se vede că Daniel este afemeiat, iar sora lui este vizibil deranjată de acet lucru.
Spor la scris şi multă inspiraţie.

Sa vedem, mie mi-a placut mult titlul ,de cand l-am vazut am stiut ca povestea asta are eva special . Ador faptul ca actiunea se petrece in secolul al 19-lea , este ceva fascinant la perioada aceea, iar povestile de dragoste de atunci sunt superbe.
Personajele : Angèle- inca din prima replica a ei mi-am dat seama ca este umpic cam mandra si orgolioasa, insa ea e si frumoasa si ca intotdeauna asta estr un avantaj , desi nu cred ca frumusetea si rafinamentul ii eclipseaza defectele. Faptul ca este indecisa in legatura cu sentimentele ei pentru Nicolas , desi ea le neaga ma face sa nu o prea agreez. Intr-un cuvant mi se pare un personaj rasfatat.
Nicolas- e chiar dulce baiatu' , ma fascineaza personajului si chiar mi se pare umpic rebel . Replicile lui sunt foarte bine alese si el chiar pare indragostit intr-o oarecare masura de Angèle. Chiar mi-ar placea sa aflu mai multe detalii despre acest personaj.
Daniel - imi place personajul acesta chiar daca e el mai rebel si cam afemeiat, bine si cam narcisist , dar asta e o alta mancare de peste. Atitudinea lui e cam delasatoare si duce o viata depravata,dar fiecare are cate un defect. Oricum ar fi ador acest personaj.
Diana- mi se pare ca e un personaj tipic acelei epoci , cuminte, supusa si grijulie. Se vede clar ca are o antipatie fata de comportamentul fratelui sau.

Capitolul acesta , cat si cel anerioar sunt superbe , imi place ca alegi cu grija replicile personajelor , astfel incat sa nu fie deplasate pentru aceea epoca.Mi-a placut partea cand Nicolas a intrat peste Angèle in camera.
Pai modurile de expunere se imbina frumos si nu este exagerat nici unul. Am vazut o greseala e tastat : "top"- ton si parca mi s-a parut ca undeva lipseste o virgula, dar numai stiu exact unde.
Foarte frumoasa ideea povestii si astept nextu , spor la scris :*