Animezup - forum manga si anime

Thank you ca mai anuntat! Ma bucura faptul ca pui nextul asa de repede :d
Deci inca un capitol superb! Ai de toate descrere, naratiune, actiunea sunt bune si frumoase. Dialogul este bun si el. Mai ai cateva greseli de tastare si gramatica dar, cum am mai spus nu ma intereseaza. Sper ca Sakura sa nu piarda sarcina si sa fie odata fericita cu Sasuke si sa inceteze cu prostia asta cu Karin[ scuzati cacofonia].
Sa ma anunti in caontinuare cand pui nextul! :x

Ja ne!

Hey am adus next’ul si sper sa va placa. Eu iar nu sunt multumita de el dar asta e … mi se intampla mereu. Sper ca voua sa va placa si sa imi dati parerile voastre^^ Lectura placuta>:D<

Capitolul XIX: Te vreau sau nu ?
Partea I

Sakura:

Totul in jurul meu era alb. Auzeam un planset de copil si nu imi dadeam seama de unde se aude. Ma uitam in jur sperand sa gasesc locul de unde se distingea acel sunet insa nimic ... Mi-am inchis ochii lasandu-mi sufletul sa ma poarte dupa acel sunet si sa vad unde este sursa. Nu era podea acolo unde eram eu. Eram de asupra la ... la nimic. Stiam doar ca ma misc pe o intindere mare de nimic. Ma opresc brusc si imi deschid ochii. In fata mea era un baietel brunet si mic, in jur de doi-trei anisori. Nu imi puteam da seama. Era imbracat in negru. Se uita la mine speriat si statea inghemuit.
-De ceeee? Pleaca ... pleaca ce vrei de la mine? Vrei sa ma ucizi? Dupa cat ai tanjit dupa mine? imi spunea aceasta cu lacrimi in ochi.
-De ce sa iti fac rau micutule? il intrebam incercand sa ma apropii de el, insa nu ma lasa.
-Tu? Ce mi-ai facut? Uita-te la tine. Esti o criminala. Vrei sa ma dai spre uitare. Vrei sa ma ucizi. Te crezi o mama buna? Nu il meriti pe tata. Pe Sasuke nu il meriti ... scorpie, tipa cel mic la mine disparand ca prin farmec lasand un nor de fum alb in urma lui.
M-am uitat la cum eram imbracata. Purtam o rochita lunga alba patata toata de sange. Intrebarile copilasului imi apareau in minte. Ma simtema groaznic. El banuiam ca era fatul meu. Copilasul pe care eu il aveam in pantec. M-am prabusit in genunchi si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Dintr-o data am simtit o mana pe umarul meu. Mi-am ridicat privirea inlacrimata si l-am observat pe copilas. Acesta lasa privirea in jos parca suparat de propiile sale fapte. De propiile cuvinte. Ma trase dupa el in fata unei gigante imagini. Pe ea aparura fetele lui Sasuke si a Diei cum plangeau langa mine pe patul din spital. Ma speriasem si instantaneu imi dusesem mana libera la inima si am strans usor pumnul.
Baiaetul se uita la mine si pe acea mare imagine aparu roscata. Aceia vorbise cu o asistenta in asa fel incat brunetul meu sa plece de langa mine ca are ceva sa ii spuna in legatura cu mine. Acesta facu intocmai si o luase si pe micuta mea floricica. In acest timp, roscata intrase si umblase la aparatele mele. Cum-necum aceasta reusi sa dea foc intregului salon. Eram numai eu in el, deci nu mai afecta pe nimeni. Scorpia roscata imi scosese si masca de oxigen sa fie sigura ca inhalez fumul de la incendiu.
Ma speriasem de groaza sa vad acele imagini. Baietelul ma strangea din ce in ce mai tare da mana, vrand sa vada daca sunt bine sau nu. Eu insa eram socata. Nu stiu cum, insa roscata isi prinse unele din firele de par in bratara mea daruita de brunet pe care o iubeam la nebunie. Se pare ca nu isi daduse seama. A iesit repede din salon in timp ce alarmele de incendiu sunau ca nebunele. In incapere au intrat pompierii pentru a stinge focul. Sasuke insa a intrat pe langa el scotandu-ma din incapere in brate. La usa il astepta o traga si ma puse acolo, in timp ce doctorii ma duceau spre o sala in care sa pot primi primul ajutor si sa nu mor eu si copilasul meu. Incepusera sa imi puna iar masca de oxigen si de aceasta data pulsul meu slabea foarte tare. Imi pusesera acele aparate si incercau sa ma readuca cu cateva socuri.
Baietul veni in fata mea si intinse manutele pentru a-l ridica in brate. L-am luat in brate si acesta imi puse ambele manute pe fata si ma privi cu lacrimi in ochi.
-Mamico ... nu vreau sa ma omori pe mine ... insa intoarcete pentru tati si surioara mea. Nu stiu daca eu voi mai trai, insa daca tu ma doresti cu adevarat ... eu voi veni insa vreau sa il ierti pe tati ... si eu voi veni ... dar vreau sa imi promiti mamico, imi spuse acesta rupandu-mi inima in mii de bucatele.
Am aprobat nestiind ce as mai putea zice. Micutul m-a pupat pe obraz si mi-a dat floarea pe care mi-o pusese brunetul in mana, puandu-ma sa o strang si sa inchid ochii. Am facut cum mi se spusese in scurt timp simtind acele socuri oferite de doctori.
Scot un „Ahhh” vlaguit incepand sa respir si deschizandu-mi ochii. Strangeam puternic floarea acei in mana, parca incepand sa ii simt parfumul brunetului. In scurt timp ochii mi s-au inchis pentru o binemeriatata odihna dupa atata fum inhalat. Se pare ca asa trebuia sa se intample.

[center]***Dupa doua ore***[/center]

-Tati ... mami cand se trezeste o sa fie suparata pe mine? auzaeam vocea scumpei mele fetite, cum ii parea rau ca facuse ceva, insa nu stiam ce.
-De ce sa fie tati? Ce i-ai facut ca sa fie suparata pe tine? o ntreaba baiatul cu un ton grijuliu.
-Cand eram in parc .... si mami a vrut sa te sune si i-a raspuns altcineva, eu ma suparasem pe ea si am dat cu pumnii in ea, spuse aceasta incepand sa planga, intrecandu-ma in unele cazuri.
-Nu cred ca mami e suparata pe tine pentru acea chestie, spuse brunetul incercand sa o linisteasca.
-Dar nu se trezeste .... nu ma mai iubeste ... plangea aceasta.
Ma fortam din rasputeri sa imi deschid ochii si sa imi misc mana. Reusesc intr-un final sa imi intredeschid ochii. Nimeni nu se uita la mine asa ca trebuia sa mai clipesc de cateva ori pentru a vedea cat se poate de clar toata imaginea. Imi puneam acum toata forta in mana stanga pentru a o putea ridica si pentru a o mangaia pe cea mica.
-Dia ... nu ... nu voi ... fi ... nu voi fi suparata pe tine ... niciodata, reusesc sa soptesc privind-o pe cea mica avand un zambet mic pe chip.
-Sakura esti bine? ma intreba brunetul.
-Sasuke ... sunt ... bine. Karin ... incerc sa spun
-Las-o pe Karin nu e aici de ce te gandesti la ea?
-Ea a dat drumul incediului ... reusesc sa spun privind tavanul vlaguita. Verifica bratara mea ... ii spun baiatului si acesta se uita si gasise parul acela roscat, infuriindu-se.


[center]***Dupa cateva zile in spital***[/center]


Deja nu mai aveam masca de ozigen, nu mai eram conectata la aparate si totul era bine. Roscata fusese prinsa iar eu eram mai fericita. Oarecum ma impacasem cu brunetul. Si eram o famile fericita. Acum scumpa mea imi povestea ce facuse cu tatal ei si cum se jucau ei si ce poezi invatase si ce povesti ii spuse tatal ei. In tot acest timp in care eu statsem in spital, cea mica imi adusese ursuletul ei sa imi tina de urat. Vroia sa ma ajute si pe mine cum o facea cu ea. Era asa de adorabila. De abia asteptam sa ies din spital pentru a relua totul. Speram ca sa fie bine si in continuare.

Hey yo!
Din nou un capitol superb! Ce pot spune, iti iubesc ficul! Cat ma bucur ca Sasuke si Sakura s- au impacat insfarsit. Descrierea si naratiunea sunt foarte bune, dialogul nu este in ecces, deci prin urmare nu e sec. Ai mai avut cateva greseli de tastare, dar nu sunt importante. Am inceput sa o urasc pe Karin mai mult decat inainte, o detest pursisimplu pe roscata aia *blonda* ~x( si ma bucur ca au prinso.
Astept nextul!

Ja ne! :D

A sosit next-ul:yes: A fost un capitol extraordinar, dar din nou spui ca nu e bun :crazy: si asta ma cam scoate din sarite deoarece din nou te subapreciezi.

Citat:-Tu? Ce mi-ai facut? Uita-te la tine. Esti o criminala. Vrei sa ma dai spre uitare. Vrei sa ma ucizi. Te crezi o mama buna? Nu il meriti pe tata. Pe Sasuke nu il meriti ... scorpie, tipa cel mic la mine disparand ca prin farmec lasand un nor de fum alb in urma lui.

Cred ca replica asta a venit ca un dus rece pentru Sakura:eto:
Am o mare rugaminte pentru tine: pregateste-i lu' Karin un accident frumos si violent si omoar-o, te rog mult de tot:pls:.
Cu next-ul nu te mai presez deoarece o face Larisa pentru amandoua:))
Multa inspiratie si timp liber(scoala :(( ).
:bye:

Lume lume. Va anunt cu parere de rau sau de bine … cum vreti voi :] ca acest fic se apropie de sfarsit. Acesta este penultimul capitol. Ultimul nu stiu sigur daca va aparea tot azi sau in urmatoarele zile, deoarece incepe scoala. Sper sa va placa … si scuzati-ma ca va enervez, insa eu chiar nu stiu sa imi apreciez munca. Tot ce fac mi se pare ca e tampenie. Sper sa va placa. Lectura placuta tuturor si cuze de greseli :*>:D<
Capitolul XIX: Te vreau sau nu ?
Partea II

Sakura:

Iubitul meu ma tinea de mana ca sa nu cad. Coboram incet reptele de la intrarea in spital. In sfarist eram si eu externata. Iubitul meu ma ducea incet catre masina care era parcata aproape. Imi descide portiera si ma lasa sa intru eu prima, apoi imi inchide usa si intra si el pe scaunul soferului si porneste masina pentru a pleca inapoi acasa. Ma tineam incet cu mana de pantec deoarece mai avea tente de a ma durea din cand in cand. Nici nu il condamn pe micutul meu puisor, deoarece a trecut prin atatea si totusi isi mai dorea sa traiasca numai de dragul surioarei lui si a tatalui sau.
Iubitul meu conducea cu grija. Probabil ii era frica sa nu patesc ceva. Stateam ingandurata cu capul lipit de fereastra. Nu stiam ce este cu mine ca ma simteam din ce in ce mai ciudat. Trecusera aproximativ trei luni de cand am ramas insarcinata. In minte imi veneau toate intamplarile si parca toate ma dadeau peste cap. Nu stiam de ce sau in ce mod, insa pur si simplu nu mai suportam aceste lucruri.
Brunetul ma trezeste din visare spunadu-mi ca am ajuns. Imi deschise portiera si mi-a intins mana pentru a ma ridica din masina cu grija. Continuam sa ma tin de pantec, parca vrand sa protejez de orice pericol s-ar fi ascuns la colt. Asta probabil ca era protectia de mama in devenire. Cand am intrat in casa am rams total mirata. Karin se juca cu fiica mea Dia.Cand am intrat ma luat-o repede pe fetita de acolo.
-Maia, strig dupa mama mea si aceatsa venise repde imbratisandu-ma ca am venit acasa. Maia –asa ii ziceam eu mamei– du-o te rog pe Dia in camera ei si stai putin cu ea te rog, ii spun si aceatsa a aprobat luand-o pe cea mica.
Le priveam pe cele doua cum urca scarile pentru a ajunge la camera celei mici. Stiam ca mama o va tine departe de toata galagia ce urma sa se produca in casa de la „discutia”mea cu Karin. Ii simt mainile brunetului cum ma imbratisau de la spate si le punea protector pe pantecul meu, privind-o cu dispret pe roscata cu barbia lipita de umarul meu.
-Ce vrei Karin? Ce mai vrei de la mine? De la noi, de la familia mea ... Ce mai vrei? o intreb pe roscata ridicand tonul.
-Am venit sa imi cer scuze, spuse aceasta. Am vrut sa imi cer scuze pentru tot ce s-a inatamplat. Am fost obsedata de Sasuke atata timp, incat nu ma puteam lasa de el. Era ca un drog pentru mine, spuse aceasta lasandu-ma masca, insa nevrand sa arat asta.
-Se de ce ne spui noua toata chestia asta? Crezi ca ne intereseaza? o intreaba Sasuke rece.
Nu il mai vazusem pe brunet asa de rece. Era ceva neobisnuit mie, ma speria sa il vad in halul asta. M-am intors cu fata catre el, privindu-l ingrijorata. Acesta imi puse mana pe fata in semn de calmare. Se pare ca nu vroia ca eu sa fiu ingandurata. Aceste lucruri ma puteau ingandura foarte tare si sa imi tulbure sarcina. Se gandea mereu la mine, insa eu ma temeam foarte mult sa o am pe aceasta in casa mea.
-Eu va las ... spuse aceasta dand sa plece. Apropo ... Sakura ... Sasuke e curat. Eu ... sunt insarcinta cu Erik, mai spuse aceasta si iesi din casa mea.
Ramasesem proasta uitandu-ma in urma roscatei. Brunetul ma saruta pe obraz luandu-ma de mana, vrand sa ma duca in camera mea pentru a ma putea odihni. Eram insa foarte ingandurata. Am ajuns in camera mea si am ramas impresionata in tot sensul cuvantului. Ma uimise in totalitate. Brunetul ma atingea usor pe umar vrand sa fie sigur ca nu lesin pe acolo.
Patul era acoperit numai din petale de trandafiri rosii. Peste tot ... era diferit. Nimic nu mai era la fel. Totul era schimbat. Si bineaintels ca totul era schimbat in bine. Acum in camera mea patul era unul pentru trei persoane. Ma intrebam de ce ... insa aveam sa aflu cat de curand. Brunetul isi puse mainile in jruul pantecului meu si ma tinea protector. Imi pusesem mainile peste ale sale, simtind fiorii de odicinioara, insa mai apasati ca niciodata. Ceva era neobinsuit la toate aceste lucruri. De ce ma simteam eu oare asa? Poate era din cauza copilasului din pantecul meu. Ma simteam ciudat, foarte ciudat. Dintr-o data simt peretele rece lipit de spatele meu. Se pare ca ingerasul meu avea chef de putina actiune. Incepuse sa ma sarute mai aetisant ca niciodata. Imi inchisesem instantaneu ochii si il sarutam la fel de patimasa ca el. Imi lipsese foarte mult. Simteam ca fara el nu mai pot trai. Atingerile lui catifelate ma faceau sa scancesc din cand in cand simtindu-le.
Buzele sale deja se odihneau dezmierdandu-mi pielea gatului. Cand brunetul vru sa treaca mai departe doua batai in usa ne stricasera toate planurile. Micuta mea printesa aparuse la usa zambind cu ursuletul in brate.
-Mamiii imi este dor de matusica Kikio, se plangea aceasta vrand sa o iau in brate, insa brunetul meu o luase el si o tinea cu fata la mine.
-Vrei sa mergem inapoi in Konoha, iubire? o intreba tatal ei zambind, iar micutei nu ii diplacea ideea.
Ne-am asezat toti pe pat si micuta incepea sa imi povesteasca ce se jucase cu Maia. Fetita mea cat timp eu am fost in spital invatase sa numere pana la zece si sa faca bastonase. Ma uitam la ea zambind. Era asa de mica si totusi invatase multe lucruri.
Deodata simt cateva batai in peretele pantecului meu, zambind instantaneu. I-am luat mana brunetului si am pus-o in locul unde se auzeau acele batai. Dia cum era curioasa a pus si ea manuta.
-Mami, ce e acolo? intrebase aceasta nestiind ce era in acel loc al corpului mamei ei.
-Dia ... scumpa mea, acolo este fratiorul tau si te saluta, spuse brunetul vazand ca eu nu stiam ce sa spun.
Aceasta imi pupa abdomenul si ii spuse fratiorului ei ca de abia asteapta sa il vada si sa se inteleaga bine, ca daca este ceva i-l da ea pe cel mai bun prieten al ei –ursuletul ei favorit– numai sa vina si sa se joace impreuna. Am rams impresionata de acele cuvinte dulci spuse de cea mica. Dupa ce aceasta iesi din incapere, Sasuke se lasa intr-un genunchi in fata mea, intinzand mana pentru a o lua pe a mea si pentru a o pune in palma sa. Din buzunar isi scoase o cutiuta mica, rosie din catifea si o deschise. Acolo era un inel foarte dragut in forma de inimioara cu multe pietricele din aur alb. Era un inel superb. Acesta isi drese vocea si ma privi in ochi.
-Sakura ... vrei ... vrei sa fi sotia mea? ma intreaba acest asteptand un raspuns.
-Daaa, da mami, da ... spune daaa, tipa cea mica batand din palme.
Mama era langa ea si zambea. Cand auzi tipetele Diei, venise si tata si se uita la noi nestiind ce se intampla. Mama ii spuse totul repede, si acum toti asteptau cu inima la gura raspunsul meu, iar mie imi placea sa ii tin in suspans.
-Da! Da vreau, ii spun baiatului zambind.
Acesta imi puse inelul pe deget si ma saruta tandru pe buze. Dia isi lua ursuletul si ne lasasera –mama,tata si Dia–pe amandoi sa avem o noapte frumoasa impruna.

:scary: Ultimul capitol?Dupa ce ca sunt suparata ca maine incepe scoala, mi-ai dat si tu o veste proasta:mean: .
A fost grozav capitolul asta si imi place de Dia foarte, foarte mult.E asa de draguta, cum a venit ea repede si i-a intrerupt pe mami si tati din treaba lor importanta:))
Sunt dezamagita ca nu mi-ai luat rugamintea cu privinta la Karin in considerare:s: ,dar e bine si ca s-a cumintit intr-un final:thumbup:

Citat:Apropo ... Sakura ... Sasuke e curat.

Ce comic a sunat replica asta:))
O sa fie si un sezon 2 nu?:pls:
De abea astept ultimul (ce urat suna:cry: ) capitol
Esti o scriitoare foarte talentata si vreau sa te felicit si sa-ti urez mult succes in continuare:bv:
Kiss!

Am adus ultimul capitol si sper sa va placa. Poate ... am zis poate o sa aduc si un sezon numarul doi. Dar nu garantez nimic :]] Sper sa va placa si acest capitol. Si sa nu va fi dezamagit in acest fic. Lectura placuta tututror >:D<:*

Capitolul XX: Pe vecie, iubire ... pe vecie

Sakura:

Burtica mea era deja foarte mare. Se vedea de la o posta ca eram insarcinata. Mergeam ca un bursucel prin casa. Eram in casa mea si a brunetului. Ne luasem un cuibusor mare in Konoha. Aveam tot ce ne trebuia si servitorii stateau la comanda noastra. Trebuiau sa se asigure ca nu imi lipseste nimic si ca sunt bine douazeci si patru de ore din douazeci si patru. Coboram incet scarile din marmura. In living se jucau ingerasii mei cu papusile? Sasuke se juca cu Dia cu papusile? Nu imi puteam da seama cum de facea el asta. Camlcam usor cu pasi marunti pe marmura rece, acoperita cu un covoras rosu.
Cand brunetul ma vazuse se ridica de jos si vine sa ma ajute sa ma pun pe canapea, insa eu il refuz si spun ca vreau sa ma asez jos langa cei doi. Acesta fusese contra la inceput, insa dupa ce l-am sarutat patimasa pe buze a cedat. Ce imi placea sa il mituiesc in sensul acela. M-am asezat jos langa ei si ma uitam cu se jucau. Dia imi oferise si mie o papusa ca sa ma joc cu ei.
In timp ce ne jucam am simtit ceva ciudat si am privit catre baiat speriata. Acesta era mai speriat decat mine. Brunetul isi scoase telefonul si il sunase pe cumnatul meu sa vina urgent la noi. Dupa ce inchise telefonul sunase la salvare. Cat timp sunase salvarea, Itachi deja ajunsese la noi –statea foarte aproape –ceea ce ma uimise, insa nu mai aveam timp de nimic.
-Mami unde pleaca? intreba Dia ingandurata mai mai ca vroia sa planga.
-Mami a ta pleaca sa iti aduca fratiorul, interveni sora mea speriindu-ma mai mult. Am fost luata din casa si am intrat in masina salvarii.


Sasuke:

Stateam pe un scaun si ma crizam de minune. Nu se auzea nimic din sala in care iubita mea nastea. Eram asa de tensionat. Dintr-o data beculetul de la usa se stinsese. M-am ridicat ca strafulgerat din scaun si l-am privit pe doctorul pe care l-am speriat cand a iesit din salon. Acesta incepu sa rada cand ma vazu ce speriat sunt. Ma uitam la el destul de ciudat. De ce radea?
-Este primul copil domnule Uchiha? Intreaba acesta razand de mine.
-Dumneavoastra ce credeti? Il intreb ironic pe doctor.
Acesta incepuse sa rada si imi spuse ca iubita mea se odihneste si ca daca vreau sa ma duc la ea pot. Imi spuse unde imi este copilasul. Si surpriza pentru mine era baietel. M-am dus mai intai la copilasul meu si dupa m-am dus la iubita mea. I-am aratat o poza pe telefon cu el si aceasta a inceput sa planga instantaneu. Mi-am dat seama ca plange de bucurie. Ma calmasem credeam ca a patit ceva.
In scurt timp a fost adus si copilasul in salon si i-a fost inamnat mamei. Rozaliei nu ii venea sa creada cand l-a luat pe copilas in brate. Il tinea cu atata grija. Se vedea ca il iubeste. Il privea cu atata caldura in priviri, incat numai o mama iubitoare poate face. Rozalia mea se schimbase foarte mult in acesti ani. Nu mai era aceiasi. Parea asa de diferita, dar totusi o schimbare in foarte bine.
-Esti asa cum te-am visat in acea noapte ... spuse aceasta atragandu-mi atentia, nestiind ce vrea sa spuna.
-Ce vrei sa spui iubita mea? o intreb pe fata sarutand-o pe frunte.
-Am visat baietelu nostru ... cand m-ai gaist in bucatarie, imi spuse aceasta reamintinudu-mi acele scene ce ma inebuneu in tot sensul cuvantului.
-Si cum a fost? Ti-a spus ca vrea sa traiasca? o intreb vrand sa aflu mai multe.
-Nu ... a spus ca nu te merit pe tine. Si nici pe Dia, spuse aceasta lasandu-ma masca. Uite-te Sasuke ... copilasul nostru iti seamana leit. Esti tu in miniatura ... spuse aceasta zambind.
-Cum si Dia iti seamana tie, spun si o sarut pe fata dulce pe buze.
-Sasuke ... ce nume ii dam? ma intreaba aceasta lasandu-ma ganditor.
-Orice nume vrei tu, spun sarutand-o tandru pe nasuc.
-Ce zici de Kenji? intreaba aceasta zambindu-mi. Este ca o raza de soare pentru familia noastra, iar Dia este floarea noastra, continua aceasta facandu-ma sa zambesc.
-Kenji sa fie, spun si o imbratisez.
Iubita mea mi-l daduse pe fiul meu in brate iar mie imi era frica sa il tin in brate, nevrand sa il ranesc sau ceva de genul.


[center]***Dupa un an***[/center]


Asteptam in fata altarului ca socrul meu sa o aduca la brat pe iubita mea rozalie. Toti asteptau sa vada cum arata. Numai domnisoarele de onoare stiau. Eram asa de tensionat de nici nu stiam de mine. Vad cum usa de la biserica se deschide si in incapere se lasa linistea profunda. Domnul Haruno o tinea pe iubita mea de brat. Aceasta avea voalul alb pe fata, nelasandu-ma pe mine sa ii vad sclipirea de pe chip. Cand se apropiase de mine tatal sau imi daduse mana ficei sale, nu inainte sa imi spuna sa am grija de fiica lui.
Dupa ce ne-am dat juramintele in fata altarului si toate protocoalele au fost facute, i-am dat jos voalul sarutand-o cu multa patima. Am fi continuat mult asa daca nu era preotul sa ne intrerupa cu o tuse fortata. Iubita mea se inrosise automat la fata si lasa privirea in jos, in timp ce toata lumea radea.
Am luat-o de mana pe rozalie si am ieist din Biserica, fiind intampinati de toti cu flori si orez. Era un ritual sa ne loveasca cu acele boabe de orez. Am luat-o de mana pe rozalie si am ajutat-o sa se urce in caleasca cu sase cai albi. Mama si soacra mea aveau grija de cei mici. I-am sarutat pe amandoi si le-am spus ca ne intalnim a doua zi dimineata.
Eu si iubita mea aveam sa petrecem o noapte minunata impreuna. Se schimbase mult si totusi ramasese aceiasi frumusete sau cum se spune „In timpul sarcinii si dupa aceasta, femeia devina mult mai frumoasa”. Asa era si cu rozalia mea. Era mai frumoasa ca niciodata si fata ii sclipea ca o stea arzatoare.
-Sakura ... viata mea alaturi de tine este deosebita, te iubesc, ii spun acesteaia si o saruttandru pe buze, „soferul” trasurii tragand copertina pentru a avea intimitate in acel sarut fierbinte.