Animezup - forum manga si anime

Deci am venit şi eu cu un fic nou. Eu voi vorbi din perpectiva Victoriei. Sper să vă placă şi dacă am greşeli mii de scuze! Aştept comentari, păreri

Capitolul unu.

Este o zi ploioasă în New York, stau pe scaun în bancă şi mă uit în caiet. De când mă ştiu nu mi-au placut regulile, pot spune ca le ştiu dar de ce să le urmez? Mulţi mă cataloghează ca fata nebună, fara viitor. Am prieteni, am familie, am casa, nu duc lipsa de nimic. Pot spune că nu mai sunt “prinţesa lui taticu” şi că sunt o fire mai dură. Dar profesorul de matematica mă trezeşte la realitate.
-Victoria iesi la talbă si rezolvă exercitiul. Îmi spune acesta aratandu-mi tabla.
Mă ridic încet de pe scaun , merg lângă tablă iau o bucată de cretă în mână şi ma uit la exrciţiu ca la felul paisprezece. Mă uit prin clasă se uită la mine de parcă ar ştii ca nu stiu rezultatul. Închid ochii inspir şi expir. Deschid din nou ochii mă uit la ceilalţi dupaceea la ceas, secundele trec lafel si rabdarea profesorului.
-Deci ştii raspunsul sau îţi pun nota trei? Ma intreba acesta privind in catalog.
-Raspunsul este -8. Am spus eu cu ochi închisi gata să primesc nota trei.
-Culmea, treci la locul tau. Ai nota 7, poate o să mai treci si tu pe la şcoala. A spus acesta trecandu-mi nota in catalog.
Ma duc înapoi pe scaun şi aştept dulcele sunet al copotelului care anunţă sfarsitul orelor. Când sa sunat mi-am pus caietul si penarul în ghiozdan l-am închis şi îl pun pe un umăr. Ies din clasă , cobor scarile din faianţa , in faţa uşi ma aşteapta Vlad. Este un tovaraş de-al meu din copilarie.
-Buna , ce dumnezeului ai facut de ai întarziat? Mă întreba acesta îngrijorat.
-Buna , bine sa trezit b*u ălă de matematica să mă asculte. Am spus eu ieşind din şcoală
Acesta are în mâna stranga o chitara electrica. Pare a fii un Ghibson Les Paul. Am început să alergăm pe straduţe întunecoase pâna am ajuns la „ascunzătoarea” noastră. Am ajuns in faţa unui bloc parasit. Am sarit gardul din fier ruginit. Am intrat acolo, lemnul puterd, peste tot câte o un perete distrus. Am intrat într-o camera care nu are geamuri lânga pereţi sunt cate două amplificatoare, si câteva reflectoare. Pe jos stau trei baieţi care se uita la noi de parca iar fi văzut pe „Romeo şi Jilieta”
-Ce faceţi porumbeilor? Ne intreba unul dintre aceştia.
În cateva clipe piciorul meu se află pe între picioarele sale. Acesta se uita la piciorul meu de parca ar fii moartea.
-Să nu mai spui asta în viaţa. Am spus eu râzând de faţa acestuia.
Am plecat de lângă el mi-am conectat microfonul şi am început sa repet o melodie. Dar telefonul a început să îmi vibreze în buzunar. M-am oprit , am scos telefonul din buzunar şi am văzut că am primit un mesaj de la mama. Citesc mesajul şi mă bufneşte râsul. Se pare că mama iar are o zi proasta la serviciu şi iar începe să îmi bage în cap ca muzica nu mă ajută la nimic şi să renunţ. De asta nu o ascult. Tata este plecat mai mereu deci nu prea are cine sa mă bata la cap. Am închis telefonul ca sa nu o apuce pe mama geniala idee să mă sune.
Am început să cântăm. Vocea mea suna bine deşi nu am repetat ăndeajuns ca să îmi încălzesc vocea. Orele au trecut destul de repede şi sa făcut ora şase şi jumătate , apusul soarelui este minunat dar din nefericire trebuie să plec cat mai este lumină ca de nu cine ştie ce o sa facă părinţii noştri. După ce mi-am luat cartela am intrat în metrou si am mers câteva staţi. Când îmi aduc aminte de o scurtătură , am mai mers o singura dată pe aici şi sunt numai seringi şi un miros greu de suportat. Că să nu îmi ţin prea mult respiraţia am luat-o la fugă şi am ajuns in spatele blocului meu. Am recunoscut stelele pe face le-am făcut când eram mai mica. Am deschis uşa grea din oţel. Am urcat in lift , mi-am scos telefonul este deja ora opt fără zece minute. Sper că mama să nu facă spectacol iar sa le dam bătrânelor din bloc motiv sa ne bârfească o săptămână. Am intrat în casa precum hoţi dar mama mă aşteaptă , culmea a venit şi tata.
-Victoria , du-te schimba-te de haine si vino la masă. Îmi spune mama oarecum supărată.
-Bine , vin repede. Am spus eu intrând in camera mea , mi-am scos o pereche de pantaloni scurţi negri un maieu albastru cu un decolteu destul de generos. În camera mea am doar strictul necesar. Un pat dublu , un birou , pe peretele de vizavi de pat si birou se afla dulapul pentru haine si un spaţiu pentru televizor am ieşit din camera , mama şi tata deja servesc cina. M-am aşezat pe un scaun cat mai aproape de uşă . Am luat câteva înghiţituri din friptură. Se vede pe faţa mamei ca o să am de dat câteva explicaţi. După ce am terminat de mâncat am vrut sa mă ridic dar mama şi tata mi-au spus ca avem ceva de discutat. Nu îmi place să le dau explicaţi , iar babele care stau în apartamentele vecine o să ne bârfească.
-Victoria la cât ţi-a spus mama ta sa fi acasă? Mă întreba tata serios.
-Pai care mesaj? Am spus eu minţind de îngheaţă apele.
-Nu ai primit nici un mesaj? Mă întrebă tata privindu-mă mai rău ca pe o criminală.
-Nu am primit nici un mesaj! Am spus eu luând o faţa de picata din cer.
-Adu-mi telefonul.
-Bine. Am spus eu ridicându-mă de pe scaun si luând telefonul de pe pat. Am intrat repede în meniu şi am sters mesajul de la mama si toate mesajele pe care le-am primit in legătură cu zilele în care am chiulit. Tata sa uitat in telefon si nu a văzut nici un mesaj de la mama. Noroc ca mama nu prea ştie sa trimită mesaje si la băgat în mesaje neexpediate. Tata mă lăsat în pace şi am scăpat de interogatirou. Trebuie să recunosc mă cam doare gâtul de la cât am cântat. Sper să nu rămân fără voce. M-am aşezat în pat am dat drumul la televizor. Nimic care să mă amuze. Am închis ochii in minte au început să îmi vina tot felul de versuri. Deschid ochi si privesc tavanul. Mă ridic din pat îmi iau prosopul îl pun pe umăr, intru în baie încui uşa după mie. Dau drumul la duş şi mă dezbrac intru sub duş picăturile fierbinţi de apă îmi încălzesc pielea. După o oră ies din baie într-un halat alb din satin. Mi-am pus pe mie lenjeria intima un tricou roşu si o pereche de pantaloni scurţi albi.
M-am pus în pat iar somnul m-a cuprins destul de repede. Orele au trecut pe nesimţite la ora şase a început să îmi sune telefonul. Ce urăsc şcoala si alarma. Am oprit alarma şi mi-am pus plapuma peste cap. După câteva minute mă ridic in picioare încă somnoroasă. Intru în baie îmi fac siesta ies din baie cu parul ud si într-un halat. Intru în camera încui uşa, îmi usuc parul, din dulap îmi scot o pereche de pantaloni negru trei sferturi cu o grămadă de buzunare si lanţuri un tricou alb destul de decoltat mă întind după o cutie dar din greşeală a venit peste mine tot mormanul de cutii. A intrat mama in camera care vede toate cutiile pe jos si rămâne socată pentru câteva secunde.
-Ce sa întâmplat aici a venit potopul cu podium? Mă întrebă mama amuzată de câte cutii sunt pe jos.
-Nici aşa. Sa întâmplat ceva? O întreb eu punându-mi mâinile pe cap.
-Masa va fi gata in câteva minute. Mă anunţa aceasta ieşind din camera.
-Macar câteva cutii sa strâng. Am spus eu uitându-mă cu groază la cutiile cu adidaşi, pantofi, cizme.
Fără să mai spun nimic am început să strâng adidaşi fără sa mai pun cutiile cum erau puşi, am pus cutiile una peste alta până am făcut iar un turn. Am închis dulapul , mi-am făcut ghiozdanul dar nu mă prea străduiesc un caiet de matematică , unu de română , pixuri.
Dacă nu m-am prezentat scuzele mele. Numele meu este Victoria , am 16 ani sunt la liceul de muzică. Sunt vocalista trubei Black Roses. Sunt bruneta şi am ochi roşi.
După ce m-am mai uitat o data in oglinda mi-am luat haina din piele neagră am ieşit din cameră.
-Scumpo nu mai stai să mănânci? Mă întreabă mama serioasă.
-Nu mai am timp. Am spus eu ieşind pe uşa valvârtej.
Este doar şapte fără zece minute, razele soarelui nici nu s-au arătat. Am sărit pe scări deoarece de seara trecuta am vorbit cu Andrew să ne întâlnim în faţa blocului în care repetam. Am început sa alerg pe strada de parca aş fi urmărită la ora asta sunt doar câini pe stradă. Nu am luat metroul am alergat aşa de dimineaţă. Fără să îmi dau seama ca sunt urmărită cu adevărat. Am ajuns la şapte si douăzeci de minute.
-Pe unde o fi? Am spus eu destul de încet.
-A dat drumnezeu sa vii şi tu anul asta. A spus acesta ieşind dintr-o încăpere întunecoasă.
-Deci am venit aşa cum am vorbit aseară , ce vrei să îmi spui aşa de urgent? L-am întrebat eu curioasă.
Flashback
-Victoria? Ma intreaba acesta privind apusul soarelui.
-Da? Îl întreb eu închizând ampificatoarele.
-Mâine la ora şapte fix vreau să fi aici , singura. Îmi spune acesta serios şi iese din încăpere.
End flaschback
-Pai ce vreau eu să îţi spun este că mă intreb , poate ai vrea sa fii. Dar acesta nu a mai apucat să spună nimic deoarece Vlad a intrat prin spărtura dintr-un zid.
-Ştii cred ca trebuie sa plec. Am spus eu lăsându-l pe acesta cu buza umflată.
Se vede pe faţa lui Vlad o oarecare ură pentru Andrew.
-Ce se petrece? Îl întrebă acesta aşteptându-se la un răspuns din partea acestuia.
-Nimic care să îţi peste ţie. A spus acesta nervos la culme deoarece fusese întrerupt.
Când a auzit aceste cuvinte Vlad sa apropiat de acesta un pumn de la lipit de perete.
- Spune ce vroiai să îi spui cu atâta dăruire ca de nu te calc în picioare! Îi spune acesta nervos strângându-l de gât.
Acesta nu a scos nici un cuvânt dar ia dat un pumn in abdomen.

Încă o data mii de scuze pentru greşeli şi gramaticale si de exprimare etc. Scuze daca este prea scurt.

Heya(*.*)

Un nou fic se pare,si e in colaborare.Interesant:)

Acum sa trecem la fic.Probabil ca este primul tau fic,dar nu te descurci chiar asa de rau,insa nici foarte bine.La descriere nu pot spune ca mi`a placut,avand in vedere ca nu ai descris mai nimic.Incearca sa descrii mai mult sentimentele personajului si chiar si lucrurile,caci am vazut ca ai incercat asta,dar mai mult te bazezi pe descrierea hainelor sale.In mare parte am inteles cate ceva,insa nu sunt lamurita complet,probabil ca este vina mea,caci sunt tare obosita,insa sunt sigura ca dupa cateva capitole voi fi la curent cu totul.Naratiunea nu pot spune ca a fost buna,pentru ca as mintii.Ai legat destul de frumos cuvintele intre ele,dar ai cateva fraze fara sens .Actiunea a fost putin grabita,sau putin cam mult pot spune.Incearca sa o lasi mai moale si sa faci totul cat mai in dealiu,iar atunci totul va fi bine.Cel putin avand in vedere ce am spus despre actiune,nu a fost plictisitoare sau banala,si mi`a facut mare placere sa citesc.Dialogul este atat cat trebuie si nu este sec.Imi place.Greseli de tastare si exprimare am vazut,probabil din cauza emotiilor,nu?Cat despre titlu nu am ce critica,este bun si capitivant,plus ca am o slabiciune pentru cuvantul "dragoste"[:))].Astept nextu`,ca`s tare curioasa cum va evolua povestea si ce se va mai intampla cu Victoria.
Si ca tot veni vorba de Victoria,iti spun sincer ca nu am putut inca sa`mi formez o parerea despre ea,pentru ca nu ai descris`o destul si nu i`am putut intelege personalitatea.Sper ca pe viitor sa faci asta.
Am incercat din rasputeri sa nu fiu dura,avand in vedere ce capitol ai putut face,dar daca o sa se mai repete asta nu o sa mai fiu la fel.
Cam atat cu comentariul.Astept next si repede:X

Ja ne` si multa inspiratie:*

Hey , am trecut si eu pe aici =] . Ce pot sa spun ? Mi-e chiar imi place ideea acestui fic , desi nu cred ca am aflat exact subiectul xD . Oricum nu pot sa aflu intreaga idee a fic-ului doar din primul capitol , corect ? =]] . Nu am venit aici sa te critic , doamne fereste , deoarece nimeni nu e perfect si nimeni nu s-a nascut invatat =] . Deci o sa iti spun ce e gresit pentru a te corecta , ca pe viitor capitolele tale sa fie mult mai frumoase decat acesta .

Am observat cateva greseli de tastare , dar nu sunt chiar multe . Nici nu am stat sa le urmaresc ca un detectiv xD . Am observat ca ai scris "s-a" de vreo 2-3 ori legat . Ai grija , deoarece s-a se scrie mereu cu liniuta atunci cand nu reprezinta un pronume posesiv ( ex : cartea sa ) . Ma rog , cred ca sti si tu asta =]] .

Iti lipseste descrierea . Pe parcurs incearca sa descri mai bine actiunea si sentimentele personajelor , deoarece nu prea am putut sa imi fac o imagine despre Victoria , care este una dintre personajele principale . Ai grabit mult actiunea , trecand prea repede de la o intamplare la alta . Nici naratiune nu prea exista , deoarece dialogul predomina extrem de mult . Incearca sa imbini si naratiunea , folosind mai mult descrierea .

Citat:Mă ridic încet de pe scaun , merg lângă tablă iau o bucată de cretă în mână şi ma uit la exrciţiu ca la felul paisprezece. Mă uit prin clasă se uită la mine de parcă ar ştii ca nu stiu rezultatul. Închid ochii inspir şi expir. Deschid din nou ochii mă uit la ceilalţi dupaceea la ceas, secundele trec lafel si rabdarea profesorului.

Nu mi-a placut deloc aceasta parte . A sunat chiar banal , avand greseli de tastare . Nu stiu cum sa explic , mai citeste tu o data aceasta parte . Tie iti suna bine ? xDD .

Cam atat am avut de spus . Inca o data , nu am vrut sa te critic , ci am spus ce m-a deranjat la acest capitol. In general , mie chiar imi place si am sa il citesc in continuare . Sa nu te lasi de scris , deoarece totul are un inceput . Astept noul capitol , spor la scris ambelor persoane <33 Chuu xD

@Onytsa♥ - Mulţumim pentru comentariu şi sperăm ca acest capitol să fie mai bun ! Te mai aşteptăm.

@Nya - Nyuţă, acelaşi tip de critică constructivă cu care m-am obişnuit şi care-mi place. Well, sper să-ţi placă chapu meu [ doar e al meu şi nimeni nu scrie mai bine ca mine :)) ] . Aşa, te mai aşteptăm .

@B3ky - Weeell, mulţumim pentru comentariul consistent şi pentru că-ţi place cât de cât. Te mai aşteptăm, dear .

Capitolul doi
Vladimir P.O.V.

Începutul acelei zile a fost unul total monoton şi plictisitor. De fapt, viaţa mea era aşa, nimic interesant nu se întâmpla în ea. Singurul lucru mai interesant şi care mă bucura era trupa. Adoram să cânt la chitară şi a face parte dintr-o trupă era un lucru minunat. Putea şi lumea să-mi vadă talentul. În plus, mai era şi tipa aia Victoria care mi se părea destul de simpatică. Adică, era o prietenă bună şi ne înţelegeam cât de cât.
La şcoală, totul a fost extrem de plictisitor. Am stat în ultima bancă de la geam şi m-am culcat la câteva ore sau, când nu puteam să adorm, desenam cu un pix pe banca de un albastru deschis. După ore întregi de chin, am reuşit să scap din clasa cu pereţii de un alb bolnav. Acolo mă simţeam ca într-un penitenciar. Am mers pe strada prăfuită, cu chitara în spate, spre locul unde repetam. Ca de obicei, străzile uriaşei metropole erau murdare şi oamenii se agitau de parcă venea Apocalipsa. Oraşul asta, mult prea agitat, mă enerva uneori. Într-un final, am ajuns în faţa blocului dărăpănat unde aveau loc repetiţiile. Marea majoritate a geamurilor erau sparte, zidurile crăpate şi câţiva pereţi dărâmaţi. Arăta precum un bloc ce a supravieţuit după un război. Uşa, din metal, era deschisă, dar mie nu-mi plăcea să intru pe acolo fiindcă mirosea prea tare a igrasie. În partea stângă a zidului, aproape de colţ, era o gaură mare, parcă făcută de o bombă. Am intrat uşor prin ea, călcând pe bucăţile de ciment prăbuşite. Când privirea mi s-a acomodat cu puţinul întuneric din dărăpănata încăpere, am putut vedea o privelişte minunată. Lipită de suprafaţa rece a peretelui era Victoria. De o parte şi de cealaltă a capului ei se aflau mâinile puternice ale nesuferitului nostru coleg de trupă, Andrew. Amândoi îl detestam pe adolescentul înalt, cu părul roşcat. Sentimentul nostru faţă de el era dat de caracterul său impulsiv şi de violenţa lui. Nervos, l-am întrebat ce dorea să-i spună Victoriei, de se aflau într-o postură atât de minunată. N-a răspuns, dar am mai întrebat pe un ton enervat. Imediat ce Andrew a plecat de lângă fată, ea s-a tras de lângă perete şi s-a dus să stea cât de departe a putut de el. Tipul s-a apropiat de mine, dar n-am schiţat nici un gest. Nu-mi era teamă de un puştiulică care acţiona fără să gândească o clipă. Poate că următoarea lui mişcare m-a luat prin surprindere pentru că nu credeam că avea de gând să-mi dea un pumn în burtă. Am început să tuşesc, dar i-am răspuns cu un şut în burtă. Pumni, şuturi şi lovituri puternice au urmat în continuare, fiecăriua curgându-i sânge de pe nas sau din gură. Victoria, ne privea uimită, dar şi înfricoşată, urlând cu disperare să ne oprim. Niciunul n-a ascultat. Andrew m-a lipit de perete şi mi-a dat capul într-o parte, dorind să-mi dezgolească gâtul. A zâmbit şi, în locul caninilor lui nu prea ascuţiţi, am putut vedea nişte perechi de dinţi precum nişte ţepuşe. M-am înfricoşat şi m-am întrebat ce putea fi Andrew, dar nu aveam nici un răspuns concret. I-am dat un şut în burtă şi m-am eliberat, mai apoi observând cum a ridicat mâinile în aer.
-Bine, mi-a ajuns să mă bat cu tine pe un motiv total stupid. Renunţ, a spus cu o voce rece.
L-am privit stupefiat cum alerga spre ieşirea din bloc şi, din starea de reverie, m-a trezit Victoria. Mi-a sărit în spate şi a zâmbit, bucurându-se că presupusa noastră luptă s-a terminat. Ea a sugerat să nu mai mergem la repetiţii fiindcă niciunul nu mai avea cheful sau dispoziţia necesară. Am întrebat-o ce ar dori să facem pentru că acasă nu doream să ajung şi vroiam să înlătur ce am văzut la Andrew.
-Ce ai zice să mergem Hard Rock Cafe? A întrebat Victoria, parcă citindu-mi gândurile.
Am aprobat tăcut şi am ieşit amândoi din blocul dărăpănat, cafeneaua fiind în apropiere, la vreo două străzi depărtare. Hard Rock Cafe era locul meu favorit în materie de locuri. Adoram cum arăta înăuntru şi, ce să mai, îmi plăcea totul. În drumul nostru, m-am cufundat în gândurile mele profunde. Oare ce era Andrew? Am văzut clar caninii lui ascuţiţi şi am simţit cum îşi dorea cu ardoare să-mi sfăşie carnea gâtului şi să-mi sugă sângele. Cred că am înnebunit, dar acel lucru mi se părea cu desăvârşire imposibil. Putea tipul ăla extrem de enervant să fie un vampir? O creatură mitică, care, după părerea mea, nu exista. Nu puteam să percep un astfel de lucru ciudat. Am oftat.
-Am ajuuuns ! A spus Victoria, plină de viaţă, arătând spre uşa unei clădiri din cărămidă, pe care scria, cu litere mari, Hard Rock Cafe.
I-am zâmbit şi am intrat în local, unde ne-a întâmpinat un bărbat cu părul lung şi câteva piercinguri în buză. În talie, purta un şorţ negru pe care era un cerc galben, înăuntrul căruia scria numele localului. Ne-a poftit înăuntru cu politeţe şi ne-a arătat o masă de două persoane, lângă geam. Am mers printre numeroasele tablouri şi instrumente muzicale aşezate cu bun gust pe pereţi. Ne-am aşezat la masă şi am comandat două cafele. Chelnerul a plecat cu un carneţel mototolit în mână. Victoria privea un model de chitară care a aparţinut unui celebru chitarist.
-Ce ţi-a spus Andrew? Am întrebat eu din pură curiozitate.

Heya(*.*)

Yuuupi, ai pus capitolul II si sunt prima :yes:

Acum sa trecem la comentat. Poi, ce-i drept te-ai descurcat mult mai bine decat Demon_Girl, experienta si-a spus cuvantul tare si raspicat. Ei bine, capitolul a fost bun, iar povestea incepe sa prinda contur din ce in ce mai mult. Va fi un fic cu vampiri sa inteleg, o sa-mi placa. La descriere te-ai descurcat bine, insa as vrea si mai mult (nu ca eu o fac mai bine:))).Naratiunea a fost buna si nu am nimic de comentat aici. Dialogul este bun, nu faci exces de el si nu este sec, plus ca ultima replica m-a tine in suspans inca de pe`acum. Actiunea a fost destul de buna, deloc plictisitoare si lucrurile au decurs normal. Mi-a placut faza cu bataia, nu a fost foarte lunga, insa scurta asa cum a fost m-a introdus perfect in poveste, plus ca eu ador bataile[:))]. Vladimir, imi place numele sau, insa nu ii pot comenta inca personalitatea pentru ca nu ai dat detalii foarte multe despre asta. Sper ca in urmatorul capitol al tau sa o faci.
Ei bine, capitolul acesta a fost mai bun si comentariul meu arata asta. Sper ca si Demon_Girl sa evolueze cat mai repede.
Greseli de tastare/ exprimare nu am vazut.Cam asta a fost tot.Astept capitolul III, ca`s curioasa ce va raspunde Victoria, cum va reactiona Vladimir la raspunsul primit, ce se va intampla intre cei doi.Dupa cum obeservi am multe intrebari si sper sa gasesc un raspuns in capitolul urmator.

Ja ne` :*

@Onytsa♥ - Mulţumim de comentariu. Te mai asteptam. Sper să fie pe placul tau.

Capitolul trei.

Vocea sa calmă m-a readus la realitate. De fiecare dată când mă gândesc la Andrew îmi vine să îmi rup parul din cap. Am lăsat capul în jos, câteva şuviţe de par îmi cad pe chip.
-Doar el ştie ce a vrut să îmi spună. Poate vroia să îmi spună că trebuie să chem o ambulanţă să îl duca la spitalul de nebuni. Am spus eu privindu-l pe acesta care a zâmbit deoarece nu este exclus ca Andrew sa fie nebun. Într-un final a sosit si chelnerul cu cele două cafele.
Nu a mai apucat să îmi spună nimic pentru ca telefonul a început să vibreze în buzunar. A scos telefonul care este un Iphone 4G negru. Acesta a primit un mesaj. Simt ca îmi vibrează şi mie telefonul în buzunar. Îl scot şi citesc mesajul scris cu majuscule.
„Vei muri la miezul nopţii când vei adormi.” Teama nu are rost deoarece primesc astfel de mesaje zilnic, dar tot sunt vie.
Vlad citeşte mesajul părând uşor amuzat. Am gustat cafeaua, noroc că nu are zahăr în exces, după două ore am părăsit localul. Soarele a apus iar mândra luna împreuna cu fiicele sale veghează străzile foarte aglomerate. Vlad a luat un taxi iar eu am mers pe jos până acasă, mă simt urmărită, merg din ce în ce mai repede. Când vad blocul intru val-vârtej pe uşă din metal. Când am vrut să urc în lift am observat pe jos un prezervativ folosit. Am început să râd zgomotos la gândul ca bătrânele din bloc nu au găsit alt loc în care să îşi satisfacă poftele trupeşti decât in lift. Odată ajunsă în casă fără mama şi tata care să mă bata la cap mi-am aruncat ghiozdanul pe unul dintre cele doua fotolii din piele şi am intrat în bucătărie. Frigiderul este plin cu mâncare gătită. Dar mie îmi ajunge pentru două luni cât a gătit mama. Am luat o sticla de apa rece din frigider şi m-am dus în sufragerie. Am dat drumul la televizor să mai aud ce se mai petrece prin lume. Mă uit prin frigider şi caut ceva cât mai uşor şi mai repede de pregătit. Am luat o salată verde, o legătura de mărar, o legătura de pătrunjel verde, puţin leuştean, câteva ridichii, sare, ulei de măsline si zeamă de lămâie. Mi-am pus salată pe o farfurie si am luat-o cu mine în sufragerie. Când să înghit aud soneria, înghit repede si pun farfuria pe o măsuţă, mă uit le vizor şi îl vad pe Vlad aşa ca descui uşa şi îl invit să intre. Acesta îşi lasă chitara jos la fel si ghiozdanul.
-Ştii am primit toată ziua mesaje de la un număr necunoscut, în fiecare ora primesc mesaje în legătură cu răpirea sau moartea ta.
-Stai aşa mai exact de când? Îl întreb eu privindu-l ca pe un extraterestru.
-De la bătaia cu Andrew, primesc mesaje de genul „Tic-tac, moartea Victoriei este aproape mai are trei ore”
Îl privesc uimită dar şi înfricoşată pe acesta. Nu ştiu cum să iau vestea, ori ca pe o glumă sau să o iau în serios. I-am spus că mai bine ar dormi câteva ore. Si l-am dus către camera pentru oaspeţi. Este cea mai spaţioasa camera, culoarea pereţilor este ocru, un pat de două persoane cu baldachin din lemn de cireş, o fereastră pe care se pot vedea străzile luminate si mereu aglomerate. În fata ferestrei doua fotolii din catifea, o măsuţă tot din lemn de cireş, în fata patului se afla un televizor LCD atârnat de perete, o lustră care luminează întreaga încăpere. Ies din camera încet in timp ce acesta se uita la toate detaliile camerei. Mă duc în bucătărie scot o tavă, tai cartofi si scot din frigider o casoleta cu pulpe, le scot pieliţa si le pun în tavă, peste carne şi cartofi pun mirodenii pun apă si bag tava la cuptor. După o oră masa este gata, pun pe farfurii mâncarea. Îmi scot sorţul verde si mă duc după Vlad. Bat încet la uşă si intru. Acesta se ridica în şezut şi mă priveşte neştiind ce se petrece.
-Vii la masă? Am întrebat eu privindu-l pe acesta care pare lihnit.
Acesta nu a mai scos nici un sunet si m-a urmat până în bucătărie. Când am intrat în bucătărie surpriză Andrew stătea pe un scaun şi mă privea de parca ar vrea să mă violeze.
Vlad s-a pus in faţa mea dar acesta a fost mult prea rapid aşa ca i-a dat un pumn in burta lovindu-se de uşa din lemn. M-am dus la el dar Andrew m-a luat pe sus si a sărit cu mine pe geam. Acesta m-a lovit în burtă leşinându-mă. Mă trezesc peste două ore legata la mâini, picioare şi la gură. Acesta se întoarce către mine şi îmi zâmbeşte răutăcios. În locul caninilor mici canini săi sunt mult mai mari si mai ascuţiţi. Acesta mă ia de faţa si îmi da capul într-o parte. Privindu-mi gâtul fin luminat de razele lunii. Oare Vlad mă v-a salva?

Heya(*.*)

Am revenit p`aci. Ce bine ca ai pus capitolul III, insa bucuria mi-a disparut in mare parte dupa ce am citit.

Mai draga, scuza-mi atitudinea idioata, dar cand ai de gand sa evoluezi? Cand vrei asta, sa ma anunti si pe mine. Ma, eu nu inteleg, ai primt sfaturi/critici cate si mai cate, ti s-a explicat cu lux de amanunte ceea ce-ti lipseste, deci nu inteleg de ce nu-ti schimbi scrisul. Ti s-a explicat tare si raspicat (la figurat vorbind) ceea ce ai nevoie, insa eu nu vad vre`o schimbare. Cei care vad asa ceva sa ma instiinteze.

Poi cum spuneam, capitolul nu a fost un dezastru, insa m-a lasat rece. Descriere ca de obicei nu ai si nu cred ca mai este nevoie sa-ti explic ceea ce vreau la descriere, dar ca sa fiu sigura am sa mentionez asta: vreau exprimarea sentimentelor, descrierea locurilor, lucrurilor etc. (cred ca ai inteles ideea). Naratiunea a fost slabuta. Actiunea, sincera sa fiu, dupa capitolul lui Metal, ma astaptam sa fie plina de mister si suspans, insa mare mi-a fost dezamagirea cand am auzit raspunsul pe care Victoria i l-a dat lui Vlad. Deci, te rog, puteai gasi ceva mult mai bun. Plus ca a fost cam grabita si cam plictisitoare. Dialogul, cum spuneam, speram sa fie mult mai interesant, insa m-ai dezamagit, dar cel putin nu a fost sec.
Am vazut unele expresii banale si care m-au cam zgariat pe creier, sincer. Ar trebui sa gasesti ceva care sa inlocuiasca cuvintele si expresiile alea. Imi cer suze, dar nu o sa le mai mentionez, caci mi-e cam lene, insa cred ca daca vei citi capitolul vei vedea despre ce vorbesc.
Ti-as recomanda sa ti cont de sfaturile mele, caci este spre binele tau si al ficului vostru. Ideea este buna, dar daca vei continua sa scrii in acest fel nu vei face decat sa inrautatesti situatia, si este pacat, caci eu vreau ca acest fic sa continue. Nu trebuie sa te superi pe mine, caci tot ce am mentionat mai sus este spre binele tau, iar asta te va ajuta sa devi mai buna.

Ja ne` si mult noroc, vei avea nevoie:D

Helăău Demon_Girl, Me†al :3
Păăi, am citit totul de la început, şi per total ficul mă captivează, însă trebuie să recunosc că, deşi capitolul scris de Me†al m-a încântat, cel scris de Demon_Girl m-a cam lăsat rece. Adică, fără supărare, cum a spus şi Onytsa, experienţa îşi spune cuvântul. Stai liniştită, nu spun că eu sunt mai bună ca tine, poate din contră. Însă aşa cum spunea şi Onytsa, încearcă să ţii cont sfaturile pe care le primeşti.
Şi în legătură cu, capitolul tău Me†al, nu cred că am nimic de obiectat. Greşeli de tastare nu am văzut, şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut.
Me†al, aştept nextuu' :3
Ja'! :*