Animezup - forum manga si anime

Ce ne vom face acum? Acum ne-a prins. Orice vraja a-si incerca ar fi oricum inutil. E mult mai puternica decat mine. ii simt freventa bioenergiei si imi dau seama ca este de ce putin 100 de ori mai puternica decat mine. Totusi am o idee.

Oksana ii spuse lui AnAkin ideea la ureche in timp ce o urmareau pe Imperia.

I-am soptit Oksanei sa nu isi faca griji, sa ma alse acum pe mine sa fac ce vreau sa fac.

Am zis apoi catre Imperia:
-Marita doamna, Imperia. am auzit ca tu esti regina acestor locuri, nu? Vroiam de mult timp sa vorbim cu tine, dar drumul spre tine era greu si anevoios. Insa pentru vitejia de care am dat dovada, infruntand garzile si ajungand pana al tine, cred ca putem sta de vorba, la o masa ca tot omul. nu? De fapt tot ce vroiam e daor sa purtam o discutie.

Cand in sfarsit au ajuns in sala tronului,niste susoteli intre cei doi intrusi o alarmara pe Imperia,dar,dandu-si seama ca nu planuiau ceva ce i-ar putea periclita planul,isi continua drumul anevoios spre tron.Acum nu mai levita,doar avansa cu pasi mici si lenti,unduindu-si corpul ca un sarpe,cu miscari exagerat de ample si dureros de lente din bazin(ooc:va rog sa va imaginati miscarea),cand cel de rasa necunoscuta incerca sa-i atraga atentia si,poate,totodata si bunavointa,cu vorbe dulci,lingusitoare,care nu facusera mai mult decat sa o provoace pe regina.Aceasta se oprise brusc,apoi se intoarse cu fata spre ei,afisand un zambet machiavelic,dezvelindu-si coltii mici,dar ascutiti.

~Si ce te face sa crezi ca eu as vrea?"Bunatatea" mea dovedita de-a lungul veachurilor?Sa nu-ti faci iluzii ca as putea vreodata sa trec cu vederea afrontul de mai devreme.Nu incerca acum sa-ti ascunzi adevaratele intentii in spatele unor cuvinte frumoase.Nu are rost.Dar intodeauna mi-a placut sa stiu cu cine am de a-face,asa ca,din nemarginita mea milostenie,iti dau acum ocazia de a-ti desfasura pledoaria.Te ascult.De fapt,VA ascult,caci doresc sa aud si ce are buna noastra zana de spus.

Spuse toate acestea pe un ton zeflemitor nedisimulat,parca transmitandu-le un mesaj de primejdie,si de asemenea,ca vor trebui sa-si aleaga cu atentie cuvintele.....

Semei umblase toata noaptea incercand sa ia urma vreunui calator ce venea dinspre nord, dar se parea ca nu mai erau asemenea calatori de cand aparuse o anumita Imperia. Nu i-ar fi fost greu sa mearga direct spre nord fara sa urmeze vreo urma, dar vroia sa ajunga intr-un oras sau intr-un loc populat de oameni si sa ii provoace sa discute despre acesta Imperia... iar daca mergea drept putea sa nu dea de niciun oras mult prea multa vreme.

Se aseza sub un copac din apropierea unei case aparent adormite si se uita la cer, asteptand sa apara luna. Luase forma umana mai mult din teama ca va uita cum se mai face cand avea sa ajunga in vreo zona populata, dar avea sa se felicite prentru idee cat de curand, caci usa casei se deschise si o fata iesi parand a fi impinsa afara. Auzi un avertisment din partea unei alte fete dinauntru si pufni pentru sine, intrebandu-se pana unde putea merge stupiditatea. Daca tot era asa de periculos, de ce o mai dadea afara?

Se uita la cer si observa ca se innora, ceea ce nu-i facea nicio placere. Vroia sa incerce sa vorbeasca semenilor lui daca acestia ar fi fost la o distanta de unde luna s-ar fi putut vedea.... dar daca el nu o vedea, nu mai avea niciun rost. Se uita la fata care se oprise in apropiere uitandu-se la el si probabil intrebandu-se daca trebuia sa se teama sau nu.

Yume asculta cu mare atentie avertismentul Kahyei si anume sa se fereasca de regina Imperia si aliatii ei. Observa rezemat de un copac un tanar ce o privea insistent. Cine putea fi? Ce cauta noaptea in padure? Aceste intrebari puneau stapanire pe constiinta ei. Puse mana pe sabie, crezand ca o va ataca, dar vazandu-i ochii tristi, renunta si se apropie mai mult de el.
-Ce cauti noaptea in padure? Ar trebui sa fii foarte atent. Intunericul s-a raspandit, precum tentaculele unei caracatite.
Tanarul nu raspunse si continua sa o priveasca.
-Vad ca nu esti vorbaret...eu sunt Yume, razboinica viselor. Un spirit?
Spiritul se apropie de cei doi si ii spuse razboinicei dinnou de razboiul dintre lumina si intuneric pe care nimeni nu il va putea evita, nici macar ea. Yume intelesese mesajul, venise ziua sa foloseasca sabia in lupte. Spiritul disparu iar ea isi intoarse privirea spre tanar.
-Din cate imi dau seama, nu prea ai un scop...atunci, ce zici daca te-ai alia cu mine impotriva intunericului?

Semei o privi usor iritat. Ii placea noaptea... era singura parte a zilei in care se simtea in siguranta, iar presupunerile fetei erau cam impertinente pentru gusturile lui.

-Nu oricine care se odihneste noaptea sub un copac sta degeaba, si nu oricine decide sa ignore metaforele altora traieste fara un scop in viata. o puse la punct rapid. Am un scop, chiar daca inca n-am gasit calea spre a-l atinge, si nu sunt vorbaret pentru ca nu datorez nimanui nicio explicatie. Acum invinge-l singura pe Bau-Bau, ca eu am trecut de varsta aia.

Pufni, iritat. Poate ca vorbise deja prea mult. Dar pentru el intunericul nu fusese niciodata o metafora pentru rau si nici nu avea sa fie vreodata. Atata timp cat exista intunericul, o umbra in care sa se ascunda, putea sa se intinda cat vroia si cum vroia. Stia ca oamenii se tem de el atunci cand nu arata ca ei, si ca ar incerca sa-l ucida fara ezitare. Mai stia si ca de fiecare data cand fusese in bucluc tot umbrele ii statusera alaturi.

Poate ca Semei se astepta ca Yume sa se enerveze, dar spre surprinderea lui nu a fost asa.
-Te inteleg destul de bine...noaptea este aliatul tuturor, iar lumina lunii speranta noastra.
Tanara privea trista spre luna ascunsa in spatele norilor,cand deodata isi aminti de ziua in care parintii ei fusese ucisi, incercand sa-si protejeze fiica.
-E viata ta si faci ce vrei cu ea! Dar iti dau un sfat tinere lup...
Semei isi intoarse brusc privirea spre ea.
-Credeai ca nu o sa-mi dau seama cine esti? Am fost crescuta de spirite dupa moartea parintilor mei, natura este casa mea. Nu pot fi pacalita asa usor. Insa... tine minte, lupta cu intunericul nu e una usoara, in special pentru catelusii ca tine. Mai bine fugi la stapanul tau... spuse Yume.

Semei incepu sa rada cu pofta. De multa vreme nu mai rasese, dar acum rasul lui era nu doar vesel ci si putin rautacios.

-Eu nu lupt cu intunericul, ci ma folosesc de el... daca ai putut sa-ti dai seama ca sunt lup ti-ai fi dat seama si de asta... Si... eu nu am stapan.

Stia ca zgarda care-i atarna inca la gat dadea indiciul c-ar fi avut candva un stapan, dar era unul din lucrurile care-i aminteau cine e si de unde vine, deci nu avea s-o dea jos, char daca putea.

-Cum spui tu, catelus! Din fericire pentru amandoi e timpul sa plec...Cel mai apropiat oras se afla in nord.
Yume pleca indreptandu-se spre aceea locatie cu un scop si anume sa se intalneasca cu un vechi prieten pentru a afla mai multe informatii despre Imperia si locul unde se afla castelul sau.
Totul parea inghitit de intuneric, luna inca se mai ferea sa-si faca simtita prezenta, insa acest lucru nu o impiedica pe Yume sa-si continue calatoria.
Insa nu stia ca in spatele ei ceva sau cineva o urmarea...

Pentru prima data Semei o privi cu interes real in timp ce se indeparta. Deci se indrepta spre un oras din nord... poate ca pana la urma nu era tocmai o intalnire nedorita. Astepta pana se indeparta putin apoi incepu sa mearga incet pe urmele ei. Daca era doar o pacaleala avea macar avantajul de-asi da seama inainte de a ajunge acolo.

Si continua s-o urmareasca cu indarjire, lasand deoparte vanatul pentru o vreme, chiar daca asta ii slabea putin puterile. Pana la urma, intr-o seara, dupa ce se asigura ca fata adormise, se apropie de foc si lua in dinti o bucata de carne ramasa cazuta in jar. Nu era tocmai o delicatesa, dar din moment ce nu putea vana in voie nu putea face mofturi. Tocmai vroia sa duca bucata de carne intr-un loc mai ferit pentru a o manca in voie cand se tresi cu o sabie impungandu-l usor intre ochi. Fusese prins, dar nu avea de gand sa lase carnea si nici sa fuga.