Animezup - forum manga si anime

Fic nou! Inspiratie multa! Sper sa va placa , e primul meu fic la originale. Astept critici si comentari.

Cap 1: Ghinion si Noroc, Suferinta si Fericire....

Lumina lunii lumina trupul fara viata din bratele Luciei. Nimeni nu era in jur pentru ai acorda sprijin sau ajutor. Vantul facea frunzele sa fosneasca si sa strice linistea. Doar plansul fetei si fosnetul frunzelor se mai auzea in cartierul parasit. Tricoul alb al Luciei era plin de picaturi de sange. Trupul lui Marcos era in bratele ei, o pata rosiatica se afla pe pieptul lui. Expresia fetei ramasese aceeasi de cand fusese impuscat de banda lui Lucas Greywolf, era intrebatoare, nelinistita dar buzele lui intruchipasera un zambet micut. Avea doar 20 de ani, viata lui se sfarsise , trupul lui nu mai era doar sufletul se afla langa ea, doar el o mai veghea. Cand crezuse ca putea fi fericita, Dumnezeu avusese grija sa-I i-a si ultima frimitura de dragoste, iubire si fericire. In urma cu un an mama ei murise de un atac de cord, dupa o luna de la moartea mamei ei murise tatal ei. Era blestemata sa ramana singura! Ramasese doar cu ingerul ei pazitor, Fabrizio. Fratele ei mai mare avea grija de ea, avea grija ca Lucia sa nu mai sufere. Avea parul saten, ochi verzi ca ai surori ei si pielea alba ca prima zapada. Dar cand Lucia il cunoscuse pe Marcos acesta ii incredintase lui toata incredearea si toata paza pentru iubita lui surioara. Acum , murise si el. Era prea tanar, era prea tanara ca sa pateasca una ca asta. Fabrizio era plecat in New Jersey, prietena ei , Amelia era in calatorie cu matusa ei in Paris, iar ea ramasese singura . Era obligata sa duca o viata plina de chin si suferinta. Avea blestemul nefericirii, chinului si suferintei.
Parul ei roscat era pus peste umeri obositi, ochi verzi ca algele marii erau rosi din cauza plansului, buzele de culoarea sangelui rosteau cuvinte de magaiere, pielea alba ca omatul era picurata de lichidul rosiatic. Hainele albe , acum erau manjite cu pete de sange. Ochi caprui al lui Marcos ramasesera spre Lucia. Erau intrebatari, puneau intrebarea “De ce? “, i-o puneau Luciei care nu avea raspunsul. Buzele lui aspre formasera un mic zambet. Corpul lui fara viata statea in bratele Luciei, era picurat de lacrimi pline de iubire, era patat de sange.
Fata se ridica in picioare, il lasa pe Marcos langa un copac si incepu sa-si caute mobilul in geanta stralucitoare. Il gasi dar o lasase bateria. Incepu sa injure si dadu cu el de pamant. Intoarse capul spre baiatul ce statea rezemat de trunchiul batran al copacului. Incepu sa planga si mai tare. Nu stia ce sa faca!

Incepu sa alerge spre nestiut. Poate gasea pe cineva care putea sa o ajute. Spre norocul ei luna nu fusese acoperita de nori si ii lumina drumul. Fugea fara sa stie pe unde merge. Era intr-un cartier necunoscut ei. Intr-un loc parasit, fara oameni, doar animale. Atunci ii tresari in minte unde trebuia sa mearga. In apropiere era o gradina zoologica. Poate ca mai ramasesera angajati. Alerga ca o nebuna in pustietate. Gradina era departe, nu era in apropiere vreun magazin sau ceva de genul. Se vedea ca blestemul ei o urmarea la fiecare pas. Nu putea macar o data in viata sa aiba noroc? Nu, nu putea! Poate ca Dumnezeu avusese grija ca la nasterea ei sa vina Zana Blestemelor si sa-i dea darul asta. Sau poate ca destinul nu putea sa gaseasca punguta cu noroc si o gasea doar pe cea cu ghinion. Ce ganduri putea sa aiba..Ii venea sa rada la nebuniile spuse in gand. Dar acum avea alta treaba mai importanta de facut. De fiecare data cand se indeparta mai mult de copac intorcea privirea pentru a vedea daca Marcos mai era acolo.

Dupa o jumatate de ora de mers ajunse in fata gradini. Era inchisa. Nimeni nu se auzea, era o liniste patrunzatoare.Gradina zoologica era pustie. Acum trebuia sa se intoarca inapoi spre locul une Marcos ramasese, trebuia sa gaseasca alt loc unde ar putea fi cineva care sa o ajute. Pentru ea nu prea era normal ca gradina sa fie inchisa, dar era destul de normal pentru ca ceasul era 00:30. Ridica capul spre cer si tipa. Nu mai suporta! Avea ghinion in toate, iubitul ei murise, nimeni nu era aproape de ea, nimeni nu-I acorda umarul pe care sa planga, nu era nimeni caruia sa-I impartaseasca suferinta ei, nu era nimeni care sa o asculte si sa o inteleaga!
In legatura cu cei care il omorasera pe Marcos , nu stia nimic despre ei. Decat auzise zvonuri ca sunt cea mai cunoscuta banda din L.A. Mai stia ca seful lor era un barbat pe nume Lucas Greywolf. Avea 21 de ani, avea parul negru, ochi albastri ca cerul fara pic
de nor si pielea ca de Indian. Asta si era, un Indian. Din cate aflase numele lui de familie era si numele tribului din care facea parte. “Greywolf” insemna lupul gri, deci era un nenorocit care avea pofta de razboi. Ii omorase iubitul si ea avea sa se razbune. Atunci cand il va cunoaste, desigur. Ce amuzant ar fi fost in alte privinte gandul asta, dar acum era naucitor.
Auzea pasi venind din spate. Ii era frica sa intoarca privirea. Cel sau cea care era in spatele ei nu se grabea sa vina spre ea. Era asa liniste incat putea sa-I auda respiratia. Era regulata si fara frica nu ca a ei. Cand trupul acelui cineva ajunse la spatele ei, ea tresari. Ii era foarte teama, nu isi putea inchipui decat cum avea sa moara. Respiratia celui din spatele ei ii sulfa in ceafa. Dupa cum simtea trupul celui din spatele ei era bine facut si nu ii inspira prea multa incredere. Nu spunea nimic, nici ea nu indraznea.
Cu foarte multa teama in glas spuse:
-C….cine….esti?
Astepta raspunsul , dar tacea. Avea sa o enerveze foarte tare. Daca asta vroia , reusea foarte bine. Isi daduse seama ca era barbat dupa forma trupului sau.
Fara vreo ezitare, spuse:
-Sunt……..

De aici va las sa va dati singuri seama cine este necunoscutul. Nu va dau indicii. Astept critici si comentari! Va pwpicesc:*:*

Lucia: http://media.photobucket.com/image/anime...t.jpg?o=12
Fabrizio: http://media.photobucket.com/image/anime...es.jpg?o=9
Amelia:http://media.photobucket.com/image/anime%20girl%20with%20brown%20hair/JoySakura/Brown%20Girl/window.jpg?o=40
Lucas: http://media.photobucket.com/image/anime...d.jpg?o=33
Marcos: http://media.photobucket.com/image/anime..._l.jpg?o=2

Sper sa va placa imaginile. :D

Vad ca nu dati comentari....Va rog frumusel, mult, mult dati un comm....Am venit cu capitolul 2. Sper sa va placa, si nu in ultimul rand dati comentari ca nu va doare manuta.....Princess va pwpiceste:*:*:*


Cap 2: Frica , teama si admiratie…

Miscarea maini lui o facu sa se trezeasca la realitate. Pana atunci ramasese cufundata in inchipuirile ei groaznice. Isi imaginase cum avea sa moara, sau mai rau de atat nenorocitul din spatele ei avea sa o faca sclava lui, sa profite de ea si dupa aceea sa o omoare cu multa cruzime.
Ii auzise vocea, ii simtea respiratia, iar acum miscarea lui. Ce avea sa se intample cu ea? Dupa ce rostise acele cuvinte ii era si mai teama sa afle raspunsul. Macar, daca nu o omora, daca o gasea cineva care sa-I salveze viata avea sa spuna politistilor cine a incercat sa-I i-a viata.Dar asta nu avea cum sa se intample! La ce blestem o urmarea nu putea sa scape de acest barbat. Auzea cum scotea ceva din buzunarul jachetei pe care o avea pe el. Poate era un pistol? Sau un cutit? Oricum ea se gandise la miile de moduri ale mortii ei.
Ii puse mana peste abdomenul ei plat. Se plimba cu mana peste pieptul ei. Ii simtea bataile inimii. Erau neregulate, erau pline de frica. Asta si ii placea. Incerca sa puna mana pe sanul ei dar ea il dadu la o parte. Se intoarse cu fata spre el, ochii ei verzi priveau pamantul, le era teama sa-l vada. Vroia sa o violeze, sa o omoare si multe altele. De unde o cunostea? Ea stia sigur ca acest barbat nu era un oricare pustan care are chef de putina “actiune”, era un om important.
-Cum spuneam, Lucia Hamilton……Eu sunt…..Tacea. Nu spunea nimic. Oare din ce motiv nu spunea cine e.

De unde ii stia de numele? Din instinct Lucia se dadu un pas in spate. Vroia sa plece de aici, vroia sa se intoarca inapoi la Marcos, vroia sa scape!
Cu ultima frimitura de curaj pe care o mai avea, spuse:
-Cine dracului de crezi? Lasa-ma sa plec! Cine esti? Ce vrei de la mine, idiotule?
Respira greu, nu isi daduse seama ca spusese aceste intrebari in repezeala. Isi intoare privirea spre el. Nu putea crede! Era chiar……Ramase muta, uimita de cine avea in fata. Nu putea crede ca era chiar el……chiar…

Ii vedea privirea plina de mirare, plina de teama si razbunare.
-In sfarsit ti-ai ridicat privirea spre mine, Hamilton. Imi dau seama ca sti cine sunt dupa fata pe care ai facut-o! Sunt chiar eu, Lucas Greywolf!
Privirea lui ii inspira teama, vroia sa plece dracului de’aci , sa se intoarca la iubitul ei. Daca tot nu mai era, putea sa o ajute. Pana la urma sufletul lui era cu ea, o pazea de cele rele. Ei bine, uite din nou o dovada ca destinul nu te cruta si ca Dumnezeu uita de tine in momentele cele mai importante. Nu stia de ce ii tot apareau in minte imagini frumoase, triste si groaznice cu Marcos. Primele credea ca erau frumoase, adica primele clipe impreuna, cele triste erau amintirile in care ea si Marcos se certau si ultimele, sau ultima, moartea lui! Uras amintirea aceea. Corpul lui fara viata, sangele patandu-I camasa alba, zambetul micut de pe fata. Nu o suporta!
Acela nu era Marcos al ei. Marcos avea un zambet pana la urechi, era asa optimist incat o molipsea, si in momentele grele in loc sa fie trist radea cu lacrimi in ochi. Aceala era Marcos de care era indragostita!
Lucas incepu sa inanteze usor spre Lucia care nu facea nici o miscare. Ochi ei o priveau atent. Fata lui era linistita, nu avea nici o promblema din cauza ca o speriase pe fata.
-Nu mai ai cuvinte? Fi linistita, inca nu ti-am facut nimic, asa ca nu mai fi incordata.
- Terminaa! Mi-ai omorat iubitul, ipocrit ce esti! Nu te apropia de mine ca altfel…..ca altfel…Dar nu mai apuca sa spuna ceva pentru ca Lucas era in fata ei. O privea, o asculta, nu-l interesau cuvintele ei.
-Altfel ce? Tipi, ma omori? Nu ai cum……
De ce il privea cu teama, si in acelasi timp cu admiratie? Ce vedea la el? Marcos era iubitul ei, la el se uitase asa, nu putea sa se uite la ucigasul pazitorului ei. Nu putea! Nu intelegea un singur lucru. Nu intelegea de ce il privea asa, o enerva lucrul asta.
Isi intoarse privirea in alta parte. Trebuia san u se mai uite asa la el. Il privea doar cu coada ochiului, nimic mai mult.
-Lasa-ma sa plec! Promit ca tac, nu spun nimic politiei. Doar lasa-ma in pace, Greywolf..
Lucas trase aer in piept si intoarse privirea spre cerul instelat, cu luna rece ce le acompania.
-Te las sa pleci, dar nu uita un singur lucru, Lucia! Ti-am spus pe nume, bravo mie! Rase usor dupa care isi reveni la glasl rece, nepasator. De acum inainte te voi vizita…Nu-ti face griji…spuse dand usor cu mana prin aer ……Nu-ti voi face nimic, dar nu-ti promit. Ii facu cu ochiul si se intoarse cu spatele.
Lucia ramasese muta. O v-a vizita, asta nu-I de bine. Intelese ca nu trebuie sa spuna ceva politiei altfel v-a dea face cu el. Privea barbatul indepartandu-se cu pasi inceti , parca se pierdea in intuneric.
Lucas se intoarse cu fata spre ea si spuse:

-Era sa uit… Corpul iubitului tau….aaaa….l-au luat angajatii mei, cred ca l-au dus la vreun spital din apropiere. Am numarul tau, deci cand o sa te sun sa raspunzi, si de acum inainte spune-mi pe nume…..La revedere ! Facu semn cu mana si pleca.
Privea silueta masculina, perfecta ce se pierdea printer perdelele frunzelor. Rasufla usurata si incpu sa fuga spre locul unde il lasase pe Marcos. Stia ca nu mai era acolo , dar macar putea sa-si i-a geanta si sa plece spre apartament….

Sper ca va placut.....Nu uitati sa dati comentari:D

Hello.
Nu ti-a lasat nimeni coment? Ok, comentez eu.
Capitolul unu... Ai facut la inceput niste repetitii destul de deranjante, dar ti-ai mai revenit in cuprins. Nu mi-a placut ca ai scris niste numere pe acolo cu cifre, se scriu cu litere. Faza cu gradina zoo... Defapt mereu e cate cineva pe acolo, caci animalele trebuie pazite. Trecand peste (este ficul tau, faci ce vrei), ideea nu este prea originala... Insa merge.
In capitolul doi am vazut o imbunatatire fata de primul capitol. Sentimentele nu mi-a placut cum au fost descrise, sincer nu prea am trait momentul. Descrierea personajelor nu a fost prea amanuntita, dar a fost bine. Mi-am format o perere despre cei doi.

Spor la scris!
Per-asnsamblu, totul e destul de OK. Continua sa lucrezi.

Bye Bye, kisses from Sapphi.

Hmmm, pai ce sa zic? In primul rand imi plac foarte mult personajele. Ai descriere, naratiune, dialog, eu asa cred. Imi place foarte mult al doilea capitol, ai stiut sa pui mare importanta pe Lucas(sweet) si pe Lucia, cred ca asa o chema. Lucas, Lucas ce badboy esti :)) Sincer, Lucas e un ingeras.....Imi place de Lucia, pacat de ea, cred ca Lucas o sa fie rau, nuh? (Doamne, oare de ce tot il mentionez pe Lucas? ) Te rog sa vii repede cu continuarea!:*

Zbye, te pwpick:d

Nu il mai continuii. Imi pare rau, probleme....poate ca nu mai am idei pentru el. SoRyY.