Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

escaping from reality...

#1
sall everybody... eu scriu in general poezii pt revista scl dar am zis sa postez cateva ca sa stiu cam la ce nivel sunt... deci criticati cat mai mult...

Visare…

Stai, confuz, pe asfaltul rece .
EÅŸti surd ÅŸi orb la tot ce trece ,
Te pierzi intr-o lume creată de tine
O lume lipsită de orice raţiune.

Şi rătăceşti în lumea ta
Unde realul nu mai exista,
Unde ai dreptul să visezi
ÃŽn care numai tu contezi.

Dar ploaia te cuprinde cu a ei răcoare
Trezindu-te-ncet, din visare
Te ancoreaza-n realitate
Şi trebuie să mergi... mai departe




Prea tarziu...

Am întarziat,
Ai plecat deja
Cad, nu esti acolo.
Plâng... sunt slaba.
Mă ridic,
Am prieteni aproape.
Merg înainte,
ÃŽmi lipseÅŸti.
Te întorci... plang
Înca sunt slabă.
Te apropi
Vrei să ma săruti
Te resping... înca mă doare.
- De ce?
- Ai plecat.
- Am făcut-o pentru tine.
- NU!
Fug... mă prinde.
- Te iubesc!
- E prea târziu...
Vreau să plec, mă ţine strâns
- Iartă-mă...
Scap, alerg, cad.
- Åži eu te iubesc...




Rătăcind pe strazi...


Pierdută, încă mai rătăcesc pe străzi,
Te strig... dar nu pari că m-auzi
Şi cad, pradă, unor dureri istovitoare
Căci iar nu mi s-a deschis nici o cărare.

Incet, mă ridic de pe jos
Şi sunt cuprinsă de un vant tăios
Merg înainte, durerea nu o mai simt,
Precum o marionetă, nimic nu mai simt

Se-ntunecă, e deja târziu
Cu fiecare secundă e tot mai pustiu
Şi încă rătăcesc pe aceleaşi străzi întunecate
Ce sunt acuma de viată secate.

Sunt iarăşi singură, mi-e iarasi frică
Iar lumea mea e tot mai seacă,
Şi mi se pare că totul se destramă,
Intr-o secundă, totul se curmă.



O sa mai postez cateva alta data daca ii ceva de ele...
4

#2
Buna!
Le-am citit si unele parti mi s-au parut... sterse... in consecinta am modificat cate ceva pentru a le face mai... profunde...
Sper sa nu te superi.
Citat:
Visare…

Stai, confuz, pe asfaltul rece .
EÅŸti surd ÅŸi orb la tot ce trece ,
Te pierzi intr-o lume creată de tine
O lume lipsită de orice raţiune.

Şi rătăceşti în lumea ta
Unde realul este "a visa",
Unde n-ai dreptul să "visezi"
ÃŽn care numai tu contezi.

Dar ploaia te cuprinde cu a ei răcoare
Trezindu-te-ncet, din "lipsa de visare"
Te ancoreaza-n "realitatea cea reala"
Şi trebuie să mergi... mai departe, fara şovaiala!




Prea tarziu...

[...este cam prea... mult prea... stearsa]

Am întarziat,
Ai plecat deja...
Cad, nu esti acolo,
S-a-ntamplat deja.
Plâng... sunt slab(a)
Si te vreau acum
Mă ridic, cum pot
Cu prietenii aproape.
Merg incet,
Merg înainte,
ÃŽmi lipseÅŸti,
De ce as "minte" [in operele literare, mai ales in poezii, sunt acceptate greselile gramaticale, daca ajuta la o mai buna inţelegere sau expresivitate a textului]
Tu te întorci... eu plang,
Eu înca sunt slab(ă).
Te apropi, iar,
Vrei să ma săruti
Te resping...
Ma doare inca o data...
- De ce?
- Iar ai plecat.
- Am făcut-o pentru tine.
- NU! ...doar ai plecat!
Fug... mă prinde.
- Te iubesc! imi spune.
- E prea târziu...
Vreau să plec, dar el, strans, ma tine
- Iartă-mă...
Scap, alerg, cad.
- Åži eu te iubesc...




Rătăcind pe strazi...


Pierdută, încă mai rătăcesc pe străzi,
Te strig... dar nu pari că m-auzi
Şi cad, pradă, unor dureri istovitoare
Căci iar nu mi s-a deschis nici o cărare.

Incet, mă ridic de pe jos
Şi sunt cuprinsă de un vant tăios
Merg înainte, durerea nu o mai simt,
Precum o marionetă, ca o papuşa sunt,
Stiu ca ma doare, dar nimic nu mai simt...

Se-ntunecă, e deja târziu
Cu fiecare secundă e tot mai pustiu
Şi încă rătăcesc pe aceleaşi carare
Alte străzi întunecate,
Aceeasi durere istovitoare,
Ce sunt acuma de viată secate,
Ma trec fiori... am prea multe pacate.

Sunt iarăşi singură, mi-e iarasi frică
Iar lumea mea e tot mai mică,
Ea a secat de toţi si de toate,
Eu, de ceilalti, sunt mult prea departe
Şi mi se pare că totul se destramă,
Intr-o secundă, totul pare de aramă...

Iar, iar sunt singura intr-o lume moartă,
Iar, iar sunt vie intr-o lume depravată,
Iarasi te caut, dar nu te gasesc,
Iarasi te vreau, esti tot ce-mi doresc...
...Tu, Fericire, doar tie-ti zambesc... [soptit]


[center][Imagine: forgive_people.jpg]
[Imagine: this-is-my-limit-83836-530-398.jpg][/center]

#3
hello.. am mai adus o poezie

Cercul vieţii...

Cuprins de rutină,
Te pierzi în banal
Şi aştepţi în surdină
Să se deschidă un portal.

Astepţi, si totusi ţi-e frică
Să te debarasezi de lumea asta mică
Ţi-e frică că o să te pierzi
Şi în nimic nu o sa poţi să crezi.

Dar în final, toţi renunţăm
Poate de frică, sau poate ţi-ai pierdut credinta
Cert îi că ajungem iar să suportam
Acele lucruri la care n-am putut a renunta.

4

#4
sper k am mai evoluat cv fata de celalalte poezii
astept comentariiiiii....


Inger demonic



Inger demonic, mult prea ironic
Zambet frumos, suflet de piatra
Recunoste! Esti al iadului ucenic
Un hot de suflete, seara de seara...

Aripi prea albe, inima neagra
O alta lacrima varsata in van pentru tine
Ochii iti sunt prea verzi, privirea prea clara
Aceleasi reci cuvinte, mereu ti le voi spune.

Parul prea lung, buze subtiri
A caror gust dulce, inca il simt
O noapte prea lunga, atatea presimtiri
De prea mult timp, mirosul nu ti-l simt.

Hainele albe, inelul de un negru intens
Soaptele ti s-au pierdut demult in intuneric
O lumanare cade, prea repede s-a stins
Deschizi fereastra incet, imi pari la fel de angelic.

Trupul ti-e firav, pari neajutorat
Ochii-ti sunt mari, esti atat de mirat
„- Doar nu credeai ca am plecat?”
Eram ironica, tu doar m-ai sarutat.

Esti atat de naiv, tu nu sti cine sunt!
Eu sunt primul inger, cazut in pacat
Trecutul a fost, viitorul imi e crunt
Si sufletul meu de mult a secat...

Si tu esti doar o alta victima,
A dorintei mele nesfarsite, de ura.
Si incet te ineci in negura
Unei nopti fara noima...
4

#5
hello.. nu am mai postat demult pe aici si am zis totusi sa revin chiar daca nu ii mare lucru
cred ca astea o sa ramana ultimele poezii scrise de mine, prefer sa ma axez de acuma incolo strict pe proza pentru ca sunt relativ mai priceputa decat in latura asta :D

Ganduri aiurea...


Stateai pasiv in fata mea
Si te priveam, si priveam prin tine
Si parca se stinse-se lumanarea,
Si poate am uitat de tine.

Si in fata mea a aparut un pictor
Care, absurd, radea de mine
Sau poate ca radea de tine?
Nu l-am intrebat, stiam ca nu o sa-mi rasunda.

Si am plecat mai departe
Pe strzile de mintea-mi bolnava create
Si te-am lasat sa crezi c-am disparut,
Sau poate m-ai uitat deja.

Dar ce rost ar fi avut
Sa ma intorc la realitate,
Cand proprile-mi ganduri
Mi-au devenit prea abstracte...




Condamnarea unui suflet


Viseaza! Suflet pustiu,
Mi-a ajuns posomorarea ta inocenta.
Sterge-ti de pe chip privirea pierduta
Si nu-mi mai raspunde la intrebari cu "nu stiu".

Ti-am spus, nu vreau un suflet nud, epuizat
Secat de vise si poate chiar mai rau.
Nu mai privi ploaia, tacut si intristat
Cand de atatea lucruri, tu esti condamnat.

Deschide-ti aripile, invata iar sa zbori
Lasa-te purtat, danseaza in ploaie
Arunca tigara, nu ma privi cu ochii nepasatori.
Vino cu mine, nu mai sta incuiat in odaie.

Esti incapatanat, nu ti-a ajuns cate ai facut
Chiar vrei sa-mi las mintea, sa te ucida fara mila
Ma deprimi, nu mai sta atat de tacut.
Viseaza! Suflet pustiu...




Ganduri de primavara


Mi-am dezbracat viata
De hainele pline de amintiri
Si mi-am desirat miile de ganduri
In ate pline de dorinta.

Si am jucat sah cu sufletul meu
Intr-o dorinta absurda de al invinge.
Dar in final am ramas doar cu un rege
Si el a castigat, cum de altfel o face mereu.

Si m-am transpus intr-o alta ramura a dementei
Si am alungat toata iarna ce dormea in mine
Zambeam, imi era cald si atat de bine.
Am uitat chiar si de cersetorul ce sta la coltu casei.

Cersetorul ce imi ceruse un strop de primavara,
Iar eu i-am raspuns cu atata nepasare:
"Gaseste-ti singur primavara"



Dorinte idioate



In ce naiba s-a transformat iubirea aia zguduitoare
Si ce-i cu dorinta asta nebuna de a te vedea distrus
Cersind iubire la un colt de strada prafuit
Sfarsind scuipat in fata, lovit, batjocorit

Ti-as infinge singura cutitul in inima goala
Dar nu vreau sa ma murdaresc de sangele tau murdar
Si atunci te gonesc doar din inima mea, cu acelasi dispret
Nesfarsit, chip prafuit de lemn, caine jegos.

Ti-a fost greu sa-mi pastrezi acea particica din suflet
M-ai vazut naiva. Acum priveste-ma din nou
Si spune-mi ce naiba a mai ramas din mine?




stiu ca ultima ii putin (mai mult) cam... nici nu stiu cum sa zic, aveam o stare ciudata cand am conceputo, acuma sunt speriata de propria persoana cand ma gandesc la ce stari idioate am cateodata
ok, termin cu palavrageala
astept comentari

app: am schimbat si numele post-ului, ininte era "simple versuri" si mi se parea cam sec desi nici asta nu ii cine stie ce...
4

#6
WoW:zuppy06: Esti chiar talentata.Fata de tine sunt...Brocoli...>.>
[Imagine: tumblr_ljt9kkUjPo1qe6xr2.gif]

"An intellectual solve the problems,a genius avoid them"

#7
Salut, hai să trec şi eu pe la tine, să comentez ultimile 4 poezii:
Prima:
Citat:Pe străzile de mintea-mi bolnava create
Of amalgam de tipuri de rimă, mai bine scriai direct rimă albă, şi nu te mai complicai, sau poate, rămâneai la rima împrecheată.
Chiar că cândurile sunt aiurea, nici ideea, nu e mai brează, în această poezie.

A doua:

Citat:Viseaza! Suflet pustiu,
.................................
Si nu-mi mai raspunde la intrebari cu "nu stiu".
aşa da, cât mai multe rime de acest gen, cu părţi diferite de propoziţie.
Ei, acel cineva căruia te adresezi, va dispărea, odată ce-l uiţi :)



A treia:
Citat:Si am jucat sah cu sufletul meu
Vers sublim...
Citat:"Gaseste-ti singur primavara"
am simţit tensiunea acestor vorbe aruncate cerşătorului. :)

A patra:

Citat:Ti-as infinge singura cutitul in inima goala
Dar nu vreau sa ma murdaresc de sangele tau murdar
Corectează :)

Citat:Si atunci te gonesc doar din inima mea, cu acelasi dispret

ciudat, te-ai lăsat mânată de sentimente pe aici :)

În ansamblu, ai de lucrat niţel la elementele de prozodie şi scrie te rog cu diacritice T_T
Bye! Have a good day now!
I've been wrong, I've been down
Into the bottom of every bottle
These five words in my head
Scream *are we having fun yet?*

#8
Traind o iluzie


Mi-am strans intre degete inima albastra
Si mi-am lasat inima sa te viseze cateva secunde
Sperand ca voi avea puterea sa te alung din ea pentru totdeauna

Dar mereu am folosit cuvinte prea mari
Si vazandu-ti chipul am uitat pentru o secunda
Ca exist, ca tu nu existi...

Si am fost iarasi eu, iarasi noi
Si am uitat ca ploua, si respiaratia ta
Imi incalzea trupul amortit de frig

Si cine spune ca nu poti trai o iluzie?
Cine spune ca niste vise absurde nu te pot face fericit,
Nu te pot face sa simti din nou?

Caci eu ma regasesc in tine, scumpa iluzie
Si aripile tale gri ma poarta departe
Lasandu-ma sa-mi amintesc, sa simt, sa visez...
4

#9
Suntem egali în faţa morţii



El era acolo, sângerând, privind fragmente din propria viaţă
A luptat pentru patrie şi s-a pierdut în nefiinţă.

Ea uda zecile de scrisori, cu lacrimi neînsemnate
Aşteptându-şi, probabil, propria moarte.

În altă parte, nişte ochi albaştri şi-ngroziţi,
Lăcrimând sânge, îsi priveau părinţii omorâţi.

Eu, râdeam, cu lacrimi, privindu-i cu dispreţ
Cum se bat pentru o paine, grămadă, într-un coteţ.

Copii, jeguri umane sau intelectuali pierduţi
Nu contează, de război toţi suntem la fel loviţi

Doar eu rânjesc, privind pe geam jocul de gloanţe,
Şi oamenii, doar marionete controlate de nişte aţe.

’’V-am spus ca nu îi pasă, nimănui nu îi pasă!”
Strig entuziasmat, lovind cu pumnu în masă.

În faţa mea, se mai dărâmă un bloc albastru.
Doar eu rămân, neatins, stând în picioare, mândru

Şi lângă mine stă întins un trup de om zâmbind ironic,
Şoptind resemnat: ’’În faţa morţii am devenit atât de mic!”




cea mai macraba poezie pe care am scris-o vreodata cred
era pentru concursul ce se organizase dar daca s-a anulat am zis sa postez totusi poezia aici :P
4




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)