01-02-2009, 05:11 PM
Hmm se pare ca tot azi pun continuarea ficului ^^ .Presimt ca o sa fiu cam ocupata in ultima perioada ( stiu ca este vacanta dar am multe programate :( ) asa ca pun acum urmatoarea parte si vad ,sper sa am timp cat mai curand sa si continui.Oricum sa imi fie rusine ca pun un capitol la 50 de ani ...
> Satenul se desprinde din imbratisare si il priveste in ochii albastrii si puri ai acestuia.Desi dezamagirea parca avea de gand sa puna stapanire pe sufletul sau acesta isi gaseste curaj printr siroiul de lacrimi care inca nu isvorise sa ii vorbeasca.Ochii adolescentului erau atat de limpezi si puri,atat de inocenti si nevinovati...Nici daca ar fi vrut nu putea sa ii urasca.
-Nu iti face griji,eu...te iubesc mai mult ca pe orice,si iti pot ierta orice...chiar si cu greutate o voi face pentru ca eu pentru tine as sparge zid chiar si daca asta m-ar costa viata...Dar fratele meu..
Spunand asta pleaca de langa baiat si fiind orbit de gelozie si tradare merge catre camera blondului si tranteste usa cu o putere zdrobitoare.Blondul se trezeste brusc din cauza zgomotului ce ii rasunase in urechi.Era destul de socat , nu de frica sau de aparitia fratelui sau ci de reactia violenta pe care acesta o avusese.Era atat de bland,il stia asa de bine,doar era fratele sau.Aceasta pornire violenta nu i se potrivea deloc.Satenul intra fara a da importanta acelei uimiri de care datea dovada blondul.Alearga pana in locul in care se afla blondul , se arunca peste el aruncandu-i un pumn,foarte agresiv,in fata.Blondul incepe sa rada in timp ce isi stergea sangele ce iesea din buza sparta de pumnul fratelui sau.Printre sangele rosiatic si sarat si zambetul siret blondul spune:
-Deci pana la urma ti-a spus?...Este asa o figura si plin de surprize.Ma fascineaza,pur si simplu.Si crede-ma ca nu am de gand sa renunt.Orice ar fi...Spunand asta blondul il apuca de brat pe saten apoi ducandu-si mana pe tricolul sau ridicandu-l ,pentru ca amenintarea sa aiba mai mare efect.Acesta ridicandu-l ii tranteste un pumn in fata.Dar nici satenul nu sta calm la aceasta rasturnare de situatie.Cei doi frati se trantesc la podea incepand sa se bata,mai rau ca atunci cand erau doar niste copii si se bateau pentru lucruri minore.Diferenta era ca atunci,doar blondul avea aceste reactii violente si satenul incasand intotdeauna bataie.Dar acum era atat de diferit.Nu era o cearta copilareasca,nu era o cearta oarecare,nu era o simpla bataie.Era ceva mult mai profund si greu de inteles.Se luptau pentru singurul lucru care ii ajutau sa mearga mai departe in viata.Demnitatea lor era chiar mai jos decat acest lucru.In timp ce acestia se luptau fara mila sau pic de constienta in fata camerei,langa usa se afla tanarul cu parul albastru ce ii privea in timp ce se bateau.Lacrimile curgeau asemenea unui robinet ce parca nu mai putea fi inchis.Il durea sa vada cum acestia doi se cearta asa,doar pentru el...Cei doi se opresc din bataie,dar era prea tarziu.Adolescentul fuge,nu stia incotro sa mearga dar vroia sa plece din acel loc.Nu vroia sa mai vada cum toate lucrurile importante pentru el se destramau.Din cauza lui..din cauza lui se intamplasera toate acele lucruri.De ce?el nu a vrut asta...nu a vrut!!Pur si simplu se simtea mai rau ca ultima persoana de pe pamant,se ura ..se ura atat de mult.A fugit pana intr-un parc.Se opreste acolo aproape inconstient de fuga sa.Ajuns acolo apare si fata roscata cu ochii caprui patrunzatori.Ren inca nu o zarise,incepuse pur si simplu sa planga.Aceasta se apropie de baiat care era asezat de aceasta data intr-un leagan din parc incercand sa isi aline suferinta prin miscari usoare in leagan.Fata merge langa el si il imbratiseaza cu forta lasand cei doi sani ai sai sa se strecoare in pieptul acestuia.Incerca sa il calmeze.Oare asa vroia sa il cucereasca ?
-Ren te rog sa te calmezi..Sunt aici pentru a te ajuta.vreau sa te ajut.Doar pentru asta sunt prietenii..nu?Baiatul era ca si inconstient, nu stia sigur cine era langa el,dar avea nevoie de o imbratisare urgenta.O imbratiseaza pe tanara roscata din fata sa.Simtea nevoia de a imbratisa un prieten,un simplu amic si nimic mai mult.
In timp ce baiatul se afla in acel parc cei doi frati isi opresic disputa prin gesturile fizice agresive.
-Yuzi termina , numai din cauza ta se intampla aceste lucruri.Este doar vina ta pentru ca il faci sa sufere,chiar asta vrei sa i se intample?nu ziceai ca il iubesti..Esti un al dracu mincions!!Aceste vorbe aproape ca l-au injunghiat pe saten.Simtea cum parca avea un cutin infipt intr-o adanca rana,iar fratele sau reusea sa intoarca acel cutin in multe parti provocandu-i o foarte mare suferinta.Chiar credea ca el este vinovat,dar nu avea timp sa se gandeasca la asta.Cei doi pleaca din apartament pe anumite drumuri,diferite pentru a-l gasi pe baiat.
Desi ajunsi si prin parc,adolescentul nu mai era acolo.El si tanara roscata deja plecasera intr-un alt loc indepartat de oras.Unde domnea o liniste extraordinara.Exact de ceea ce avea nevoie dragutul de adolescent...Stateau langa un copac unde era o umbra linistitoare departata de soarele ce orbea privirile.Ren aproape printre lacrimi ii povesteste fetei cu ochii caprui ce se intamplase...In acest timp ea simtea o durere infernala in suflet.Nu stia ce era acel lucru,dar ceea ce ii spunea o durea..Suferinta lui ajunsese chiar si in sufletul ei.Nu i se intamplase ei,dar atunci de ce sufera si ea?Chiar ajunse-se sa il iubeasca sincer...
-Ren..stii care sunt sentimentele mele pentru tine..Te iubesc,chiar te iubesc...
-Mitsue..te rog chiar nu este momentul potrivit pentru o declaratie de dragoste,plus ca eu..
-Te rog lasa-ma sa continui...nu conteaza asta,nu sentimentele sau declaratia mea,conteaza ceea ce simti tu.Si imi dau seama ca treci printr-un moment cum nu se poate mai dificil..Vreau sa te ajut sa treci peste el,de aceasta data vreau sa iti ofer dragostea si sprijninul meu neconditionat fara intentii ascunse asemenea unei prietene..Vreau sa te ajut sa treci peste acest moment ingrozitor.Adolescentul nu mai spune nimic..O imbratiseaza strans..Dupa cateva ore dupa disparitia misterioasa adolescentul se intoarce in aparatment intrand direct in camera sa si incepand sa planga.Cei doi barbati inca il cautau.Dupa ore in sir de plans si singuratate in camera sa in acel apartament se aud doua voci care mai de care mai tare.Se certau..
-Yuzi sa te ia dracu!! E numai vina ta,orice faci distrugi totul.Daca Renji pateste ceva nu am sa ti-o iert niciodata.Nici mie si nici tie.Iti jur ca daca pateste ceva o sa platesti,rau de tot.
-Larry termina dracului odata.Nu iti dai seama ca amandoi suntem vinovati?Suntem doi imaturi si nu ne dam seama cat de mult il ranim
Cei doi argumentau insa nicunul nu datea vina pe baiat.Acesta iese plangand si tipand
-E numai vina mea.Eu sunt cel care ar trebui sa se comporte asa sa isi ceara iertare si sa paraseasca acest loc.Eu v-am facut pe amandoi sa suferiti si sa va certati tinand cont ca sunteti frati.Ma urasc pentru asta.As vrea sa mor si sa nu mai fiu asa o povara pentru voi si sa nu va mai fac sa suferiti
Baiatul cade in genunchii si incepe sa planga iar si strigand si mai tare :
-Imi pare rau!Imi pare atat de rau...!!
Cei doi barbati se induioseaza si mai tare si incearca sa il imbratiseze insa ..eau doi.Blondul se vede nevoit sa renunte de aceasta data retragandu-se in camera sa.Satenul isi imbratiseaza prietenul.
-Nu esti tu de vina.Si sa nu mai spui niciodata ca ai vrea sa mori,caci eu nu as putea rezista fara tine.As muri si eu.Te iubesc mai mult decat orice.Imi pare rau ca m-am purtat asa, nu era cazul,te-am facut sa suferi inutil.Nu iti face griji te-am iertat pentru ce ai facut doar promite-mi ca nu o sa mai fugi asa?As muri fara tine...Grija pentru tine imi sfasie sufletul.
Adolescentul printre suspine reuseste sa spuna:
-Promit!! Si eu te iubesc..te iubesc enorm..te rog iarta-ma!!
Cei doi incep sa se sarute satenul luandu-l in brate pe adolescent si indreptandu-se spre camera sa... <
> Satenul se desprinde din imbratisare si il priveste in ochii albastrii si puri ai acestuia.Desi dezamagirea parca avea de gand sa puna stapanire pe sufletul sau acesta isi gaseste curaj printr siroiul de lacrimi care inca nu isvorise sa ii vorbeasca.Ochii adolescentului erau atat de limpezi si puri,atat de inocenti si nevinovati...Nici daca ar fi vrut nu putea sa ii urasca.
-Nu iti face griji,eu...te iubesc mai mult ca pe orice,si iti pot ierta orice...chiar si cu greutate o voi face pentru ca eu pentru tine as sparge zid chiar si daca asta m-ar costa viata...Dar fratele meu..
Spunand asta pleaca de langa baiat si fiind orbit de gelozie si tradare merge catre camera blondului si tranteste usa cu o putere zdrobitoare.Blondul se trezeste brusc din cauza zgomotului ce ii rasunase in urechi.Era destul de socat , nu de frica sau de aparitia fratelui sau ci de reactia violenta pe care acesta o avusese.Era atat de bland,il stia asa de bine,doar era fratele sau.Aceasta pornire violenta nu i se potrivea deloc.Satenul intra fara a da importanta acelei uimiri de care datea dovada blondul.Alearga pana in locul in care se afla blondul , se arunca peste el aruncandu-i un pumn,foarte agresiv,in fata.Blondul incepe sa rada in timp ce isi stergea sangele ce iesea din buza sparta de pumnul fratelui sau.Printre sangele rosiatic si sarat si zambetul siret blondul spune:
-Deci pana la urma ti-a spus?...Este asa o figura si plin de surprize.Ma fascineaza,pur si simplu.Si crede-ma ca nu am de gand sa renunt.Orice ar fi...Spunand asta blondul il apuca de brat pe saten apoi ducandu-si mana pe tricolul sau ridicandu-l ,pentru ca amenintarea sa aiba mai mare efect.Acesta ridicandu-l ii tranteste un pumn in fata.Dar nici satenul nu sta calm la aceasta rasturnare de situatie.Cei doi frati se trantesc la podea incepand sa se bata,mai rau ca atunci cand erau doar niste copii si se bateau pentru lucruri minore.Diferenta era ca atunci,doar blondul avea aceste reactii violente si satenul incasand intotdeauna bataie.Dar acum era atat de diferit.Nu era o cearta copilareasca,nu era o cearta oarecare,nu era o simpla bataie.Era ceva mult mai profund si greu de inteles.Se luptau pentru singurul lucru care ii ajutau sa mearga mai departe in viata.Demnitatea lor era chiar mai jos decat acest lucru.In timp ce acestia se luptau fara mila sau pic de constienta in fata camerei,langa usa se afla tanarul cu parul albastru ce ii privea in timp ce se bateau.Lacrimile curgeau asemenea unui robinet ce parca nu mai putea fi inchis.Il durea sa vada cum acestia doi se cearta asa,doar pentru el...Cei doi se opresc din bataie,dar era prea tarziu.Adolescentul fuge,nu stia incotro sa mearga dar vroia sa plece din acel loc.Nu vroia sa mai vada cum toate lucrurile importante pentru el se destramau.Din cauza lui..din cauza lui se intamplasera toate acele lucruri.De ce?el nu a vrut asta...nu a vrut!!Pur si simplu se simtea mai rau ca ultima persoana de pe pamant,se ura ..se ura atat de mult.A fugit pana intr-un parc.Se opreste acolo aproape inconstient de fuga sa.Ajuns acolo apare si fata roscata cu ochii caprui patrunzatori.Ren inca nu o zarise,incepuse pur si simplu sa planga.Aceasta se apropie de baiat care era asezat de aceasta data intr-un leagan din parc incercand sa isi aline suferinta prin miscari usoare in leagan.Fata merge langa el si il imbratiseaza cu forta lasand cei doi sani ai sai sa se strecoare in pieptul acestuia.Incerca sa il calmeze.Oare asa vroia sa il cucereasca ?
-Ren te rog sa te calmezi..Sunt aici pentru a te ajuta.vreau sa te ajut.Doar pentru asta sunt prietenii..nu?Baiatul era ca si inconstient, nu stia sigur cine era langa el,dar avea nevoie de o imbratisare urgenta.O imbratiseaza pe tanara roscata din fata sa.Simtea nevoia de a imbratisa un prieten,un simplu amic si nimic mai mult.
In timp ce baiatul se afla in acel parc cei doi frati isi opresic disputa prin gesturile fizice agresive.
-Yuzi termina , numai din cauza ta se intampla aceste lucruri.Este doar vina ta pentru ca il faci sa sufere,chiar asta vrei sa i se intample?nu ziceai ca il iubesti..Esti un al dracu mincions!!Aceste vorbe aproape ca l-au injunghiat pe saten.Simtea cum parca avea un cutin infipt intr-o adanca rana,iar fratele sau reusea sa intoarca acel cutin in multe parti provocandu-i o foarte mare suferinta.Chiar credea ca el este vinovat,dar nu avea timp sa se gandeasca la asta.Cei doi pleaca din apartament pe anumite drumuri,diferite pentru a-l gasi pe baiat.
Desi ajunsi si prin parc,adolescentul nu mai era acolo.El si tanara roscata deja plecasera intr-un alt loc indepartat de oras.Unde domnea o liniste extraordinara.Exact de ceea ce avea nevoie dragutul de adolescent...Stateau langa un copac unde era o umbra linistitoare departata de soarele ce orbea privirile.Ren aproape printre lacrimi ii povesteste fetei cu ochii caprui ce se intamplase...In acest timp ea simtea o durere infernala in suflet.Nu stia ce era acel lucru,dar ceea ce ii spunea o durea..Suferinta lui ajunsese chiar si in sufletul ei.Nu i se intamplase ei,dar atunci de ce sufera si ea?Chiar ajunse-se sa il iubeasca sincer...
-Ren..stii care sunt sentimentele mele pentru tine..Te iubesc,chiar te iubesc...
-Mitsue..te rog chiar nu este momentul potrivit pentru o declaratie de dragoste,plus ca eu..
-Te rog lasa-ma sa continui...nu conteaza asta,nu sentimentele sau declaratia mea,conteaza ceea ce simti tu.Si imi dau seama ca treci printr-un moment cum nu se poate mai dificil..Vreau sa te ajut sa treci peste el,de aceasta data vreau sa iti ofer dragostea si sprijninul meu neconditionat fara intentii ascunse asemenea unei prietene..Vreau sa te ajut sa treci peste acest moment ingrozitor.Adolescentul nu mai spune nimic..O imbratiseaza strans..Dupa cateva ore dupa disparitia misterioasa adolescentul se intoarce in aparatment intrand direct in camera sa si incepand sa planga.Cei doi barbati inca il cautau.Dupa ore in sir de plans si singuratate in camera sa in acel apartament se aud doua voci care mai de care mai tare.Se certau..
-Yuzi sa te ia dracu!! E numai vina ta,orice faci distrugi totul.Daca Renji pateste ceva nu am sa ti-o iert niciodata.Nici mie si nici tie.Iti jur ca daca pateste ceva o sa platesti,rau de tot.
-Larry termina dracului odata.Nu iti dai seama ca amandoi suntem vinovati?Suntem doi imaturi si nu ne dam seama cat de mult il ranim
Cei doi argumentau insa nicunul nu datea vina pe baiat.Acesta iese plangand si tipand
-E numai vina mea.Eu sunt cel care ar trebui sa se comporte asa sa isi ceara iertare si sa paraseasca acest loc.Eu v-am facut pe amandoi sa suferiti si sa va certati tinand cont ca sunteti frati.Ma urasc pentru asta.As vrea sa mor si sa nu mai fiu asa o povara pentru voi si sa nu va mai fac sa suferiti
Baiatul cade in genunchii si incepe sa planga iar si strigand si mai tare :
-Imi pare rau!Imi pare atat de rau...!!
Cei doi barbati se induioseaza si mai tare si incearca sa il imbratiseze insa ..eau doi.Blondul se vede nevoit sa renunte de aceasta data retragandu-se in camera sa.Satenul isi imbratiseaza prietenul.
-Nu esti tu de vina.Si sa nu mai spui niciodata ca ai vrea sa mori,caci eu nu as putea rezista fara tine.As muri si eu.Te iubesc mai mult decat orice.Imi pare rau ca m-am purtat asa, nu era cazul,te-am facut sa suferi inutil.Nu iti face griji te-am iertat pentru ce ai facut doar promite-mi ca nu o sa mai fugi asa?As muri fara tine...Grija pentru tine imi sfasie sufletul.
Adolescentul printre suspine reuseste sa spuna:
-Promit!! Si eu te iubesc..te iubesc enorm..te rog iarta-ma!!
Cei doi incep sa se sarute satenul luandu-l in brate pe adolescent si indreptandu-se spre camera sa... <