Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Yaoi] Raman cum sunt..

#11
Ahh mai romantic de atat nu se poate?:((...deja intr-un fel plang, intr-un fel, nimic mai mult^^.Este tare adorabil, dar nu inteleg cum de Mihai nu a reactionat asa cum reactioneaza de obicei cei care nu sunt de acord cu lucurile de genul asta.Hmm cred ca si de aceea imi place asa de mult.Scurt cei drept capitolul de abi astept urmatorul pentru ca este super pana acum si nu vreau nici in ruptul capului sa renunt, sa aflu, ca sunt curioasa si next-ul. Sa-l aduci repede^^..A da, am uitam un lucru esential: spor la scris
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”

#12
Capitolul 6

Acum il sarutam si eram pe culmile extazului, acum lumea mea se prabusea sub greutatea acelor cuvinte, "Ramai cum esti.".
Totul se intamplase atat de repede. Alegam fericit prin parcul Herastrau, era cam innorat insa eram foarte fericit. Fara alte vesti, Mihai imi spuse ca a venit iar in Bucuresti, si ca doreste sa ne intalnim, dupa o lunga perioada in care nu ne scrisesem deloc. M-am oprit in fata unei banci, iar cam la 8 metri in fata mea se afla Mihai. I-am strigat fericit numele, iar ceea ce am vazut... ochii sai ma priveau cu raceala. Nu erau aceiasi ochi pe ca mi aminteam. Am inghitit in sec si am inchis ochii, poate ca mi se parea. I-am deschis iar, insa tot cu aceeasi expresie m-am intalnit. Am inaintat. Inca speram ca ma inselasem. Omul din fata mea tacea, nu scotea nici un cuvant.
- Mihai.. am intraznit sa spun dupa acel moment de tacere. Mai aveam cativa pasi pana in dreptul sau. Am vrut sa continui, dar glasul lui ma opri. Avea o durere in voce usor de recunocut.
- Paul.. a suspinat si si-a coborat privirea. Zi-mi.. zi-mi ca nu e adevarat. Te rog. tonul sau devenii unul disperat, ma implora, insa habar nu am ce. Zi-mi ca nu e adevarat. a repetat incontinuu.
- Ce? Mihai, spune-mi ce s-a intamplat. am vrut sa ma apropii, insa..
- Nu. a articulat hotarat si a facut un pas inapoi. Mai intai spune-mi. Neaga-mi ca nu esti.
Deja banuiam ce vroia sa spuna. Ce aveam sa fac? Cum puteam sa-i neg ceva? Puteam sa-i ascund, dar nu sa-l mint in fata. Nu ma simteam in stare sa fac asta.
- Neaga-mi tot. Neaga tot ce am aflat. Neaga injuriile care au fost aduse la adresa ta. Te rog. in ochii sai lacrimile incepura sa prinda radacini. Te rog, neaga-mi ca ai fi ceea ce spune tata.
Am cazut in genunchi. Simteam cum cerul imi apasa pe umeri. Lumea mea incepea sa se prabuseasca.
- Da. am intraznit sa-l privesc in ochi. Imi pare rau. Daca as putea sa schimb ceva..
- M-ai minti din nou. a spus intr-un oftat, incepand sa-si stearga lacrimile. Du-te. Ramai cum esti. si mi-a intors spatele.
Aceste trei cuvinte mi-au strapuns pieptul, intrand adanc, faurindu-mi rani. Am privit pamantul, incepuse sa ploua, imi priveam chipul de mincinos in timp ce ii auzeam pasii. Vroiam sa plec de acolo si sa il strang in brate, sa ii spun ca-mi pare rau, sa il implor sa ma ierte. Insa nu aveam curajul. Pe langa ca eram mincinos mai eram si un mincinos las..
***
Terminam odata pentru totdeauna socotelile, viata. Eram pe cale sa apas pe tragaci, insa soneria suna fara oprise. In niciun caz nu era postasul. M-am ridicat in picioare, eram inca cu revolverul in mana si ma intreptam incet spre usa, iar sunetul soneriei nu se mai oprea. O ultima intalnire cu un om inainte sa imi dau duhul. Am ajuns in fata usii, am apasat cu greu pe clanta.
Am clipit de cateva ori. Ori visam ori aveam halucinatii. Mihai era in fata mea, cu chipul incadrat in lacrimi. L-am privit mirat, mintea isi batea in cel mai aprig mod joc de mine. Tineam revolverul strans in mana, gata sa termin toate socotelile in cateva secunde si sa ma pot odihni in tulburatoarele amintiri placute cu el. Intr-un moment de neatentie din partea mea Mihai imi sare in brate, nu stiu de ce, dar ma simteam atat de... bine in bratele sale. A trebuit sa simt cum imi cedeaza picioarele si cad pe gresia rece pentru a-mi da seamna ca asta nu e un vis, ca Mihai e in bratele mele si si strange puternic.
- Imi pare rau! Te rog, nu o face! Te rog! i-am auzit vocea disperata cum ma implora sa nu apas ape tragaci.
Cu toate ca pe inauntru tipam, vroiam sa-l sarut, tot ce am putut face a fost sa il imbratisez ca si cum nu i-as mai da drumul niciodata si sa incep sa plang. Nu mai vroiam sa il las sa plece iar, faceam orice pentru al tine langa mine. L-am sarutat. Am reusit sa-i dau putin drumul cat sa il pot saruta, insa m-am revansat sarutandu-l probabil in cel mai pasional si adanc mod posibil.
Si-a despartit buzele de ale mele si m-a privit, in ochi, insa nu am rezistat mult si l-am sarutat din nou. Mi-am despartit buzele de ale sale doar pentru a ma ridica cu el in brate, revolverul l-am abandonat pe jos si usa am inchis-o. Am mers in dormitor si l-am lasat usor pe pat, punandu-ma peste el si incepand sa-l sarut. Il sarut pe gat, urechi, ii musc usor lobul urechii cat sa-l excit, apoi cobor pe piept. Ii desfac camasa si cu care era imbracat si nu am lasat parte din pieptul sau nesarutata. Il sarutam si ii muscam usor pielea.
M-a tras usor pana am ajuns cu fata in dreptul fetei sale, atunci m-a sarutat si a incercat sa murmure ceva. Nu a reusit din prima, insa a doua oara am reusit sa inteleg. I-am tras usor jos pantalonii si l-am mangaiat. Simteam cum tremura sub mine, cum imi cere sa il protejez. Am intrat usor in el, era atat de fragil.. L-am alintat si sarutat, tinandu-l numai de mana, pe tot drumul catre extaz. Eram apropape. Amandoi. L-am imbratisat strans cand am simtit ca am ajuns la capatul drumului, iar dupa cateva minute l-am tras si pe el langa mine, eliberandu-ne amandoi in acelasi timp. M-am ridicat usor, simteam cum parul mi se lipea de frunte, eram total transpirat si epuizat. Probabil nu insa asa ca el. Era dedesuptul meu cu ochii inchisi, bretonut tot ii era pe frunte. L-am dat usor pe spate si l-am sarutat pe frunte, apoi m-am lasat usor pe o parte, tragandu-l langa mine si lipindu-mi corpul de el sau.

"When the night falls on you
You don't know what to do
Nothing you confess
Could make me love you less

I'll stand by you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you
I'll stand by you.."


Am inceput sa fredonez. Era deja spre dimineata, zorii zilei. M-am intors catre Mihai si l-am sarutat pe frunte. Ah, in sfarsit ma simteam complet. Ma simteam invincibil. Acum ca il aveam pe Mihai langa mine, ca era doar al meu, nu mai conta nimic. Vroiam sa plutesc pe un nor tinandu-l de mana. L-am privit cum isi deschide usor ochii. Ma privi umpic confuz insa imediat cum se dezmeticeste mai bine ma ia in brate si isi ascunde fata la pieptul meu. L-am mangaiat.
- Nu-mi vine sa cred.. am cugetat.
- Ce? m-am intrebat uitandu-se la mine.
- Ca.. m-am ridicat in sezuta. Ca esti aici, ca esti in bratele mele, ca esti din nou langa mine. Stii cat ma rog sa nu ma trezeasca cineva si sa-mi spuna ca a fost un vis? Sunt atat de fericit ca te am cu mine, insa terorizat de ideea ca totul e un vis. s-a ridicat si el si mi-a atins obrazul.
- Imi pare rau. Din cauza mea ai ajuns sa crezi toate astea. Din cauza mea ai vrut sa faci toate astea.. m-a sarutat si m-a mangaiat.
Mi-am coborat incer chipul, pana cand am ajuns sa-mi sprijin funtea de umarul sau. L-am imbratisat. Ma durea inima. L-am strans puternic in brate si am inceput sa plang. Ce ma faceam daca il pierdeam din nou? Cum mai puteam trai? L-am tinut in stransoare mult. Vroiam sa raman acolo, nu conta, vis, realitate. Vroiam sa raman acolo, in patul ala, alaturi de iubitul meu.
[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.

#13
*Heartbeat*
Chiar emotionant, parca as vedea o drama la TV. Genial si as spune multe ca-mi place mult ca Mihai a facut o alegere buna. Eroul nostru era sa se sinucida, asta a fost uimitor.Total imprevizibil si la fel de frumos.Toate declaratiile si tot, tot. Inceputul capitolului chiar a fost promitator si interesant.Nu m-am putut opri pana nu am citit tot.As fi vrut sa fie mai mult, cine nu vrea.
Imi plac mult vresurile in engleza.Foarte frumos.
Deci astept continuarea, bafta^^
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”

#14
Citii de la inceput. Scrisei doar ce-mi paru ca nu-s greseli din neatentie + chestii pe care nu strica sa le stii. Mnup, nu ma astept sa citesti tot.

Capitolul 1

Copii sunt foarte neastamparati + Copii iti duc dorul
Copiii, in ambele cazuri. Nu sunt niste copii oarecare, stie exact despre cine vorbeste, deci ai nevoie de articol hotarat.

la vedere, pentru ai raspunde cat mai repede fiintei mult iubite
A-i raspunde. Vine de la "a ii raspunde (ei)".

"Munca" mea consta in a ademenii femei spre cabaret
A ademeni (un singur i). E infinitiv. + Are doi i doar la perfect simplu, persoana I singular: eu ademenii.

impotriva celor care vroiau sa le ademeneasca
Fie voiau (de la verbul "a voi"), fie vreau (de la verbul "a vrea").


Capitolul 2

cu parti de graffiti pe ele datorita rebelilor din sat
Daca folosesti prepozitia "datorita", atunci consideri ca rezultatul este unul pozitiv. Daca nu-l vrei pozitiv, poti folosi "din cauza".

M-am departat de gramada de copiii si m-am dus la ea, luandu-i mana si sarutandu-i-o.
Gramada de copii. E doar plural, n-ai de ce sa-l articulezi.

Promit ca va i-au maine. Ba chiar si mai bine, o sa va i-au cu mine
Iau, fara cratima in ambele parti. Vine de la verbul "a lua".

El, cel care ma facu sa vreau sa ma schimb, ma facu sa visez, ca mai apoi sa imi calce visele in picioare
Perfectul simplu nu prea merge aici. Nu prea - deloc, adica.


Capitolul 3

Am putut sa-i vad ochii albastrii
Ochii albastri (un singur i). "Ochii" e deja articulat; scriind "ochii albastrii" e ca si cand ai scrie "papagalii zgomotosii" in loc de "papagalii zgomotosi" / "ciocolatelele micutele" in loc de "ciocolatelele micute" / "ardeii iutii" in loc de "ardeii iuti" / "tipele inaltele" in loc de "tipele inalte". Um, cred ca ai prins ideea.

Avea buzele subtirii si roze, arcuite intr-un zambet inocent.
Buzele subtiri (un singur i). + Buzele roz. "Roz" e adjectiv invariabil, adica ramane "roz" indiferent pe unde-l pui: floare roz, flori roz, fluture roz, fluturi roz.


Capitolul 4

si eu, si prietenul meu Andrei luptasem si tinuram piept cu o ambitie absurda reformei comunismului
Luptaseram si tinuseram. "Luptasem" e forma de mai mult ca perfect pentru persoana I singular (eu luptasem), or tipul nu-i singur. "Tinuram" e forma de perfect simplu pentru persoana I plural: noi tinuram (acum putin timp), tie-ti trebuie mai mult ca perfect.

Atunci cand presedintele fusese impuscat, sarisem unul in bratele celuilalt, cantam, radeam, tipam...
Sariseram. "Sarisem" e la timpul mai mult ca perfect, persoana I singular (eu sarisem), ai nevoie de plural (noi sariseram).

Perfectul simplu se formeaza de la radical cu un sufix si doua terminatii, iar mai mult ca perfectul cu doua sufixe si doua terminatii. La mai mult ca perfect, sufixul pe care nu-l folosesti la perfect simplu e -se-, altfel spus: daca-ti vrei verbul la mai mult ca perfect, asteapta-te sa ai un "se" mai pe la sfarsitul lui, daca vrei perfect simplu, asteapta-te sa n-ai.

incat sa ii intreaca pe fii lor?
Fiii (e articulat). Pluralul lui "fiu" este "fii" (doi i), daca ii adaugi articol hotarat (alt i) te alegi cu trei i.


Capitolul 5 + Capitolul 6

el v-a crede in continuare ca sunt doar fiul unui bogatas
Va crede. E viitor. Se scrie cu cratima atunci cand poti adauga (fara a schimba sensul propozitiei) voua / dumneavoastra / pe voi / pe dumneavoastra.

tonul sau devenii unul disperat
Deveni. La perfect simplu, persoana a III-a singular (el, tonul) are un singur i.


Cuvinte scrise gresit:

ar fi fost o injura la adresa firii umane. - injurie
defapt mai degraba ele pe mine - de fapt
Victimile erau femeile din inalta societate. - victimele (de la pluralul "victime" + articolul hotarat "le")
A fost in stare sa-si lasa propiul copil - propriul
Deabea imi stapaneam corpul, sa nu sara pe el. - de abia
sa imi strapunga si ultimile sentimente pentru el. - ultimele
cu ochii nergii ca taciunea - taciunele
buzele intre deschise care ma provocau - intredeschise
Ma privi umpic - un pic


Chestii generale:

- ai greseli de tastare (din moment ce stii ca punctele de suspensie sunt "...", trei adica, iau si asta tot ca greseala de tastare). Ai putea sa recitesti inainte sa postezi si sa corectezi.
- de obicei, in texte ca asta, cifrele se scriu cu litere
- dupa ce-ti vorbeste personajul, daca continua ca narator, iti trebuie virgula + daca dupa ce un alt personaj spune ceva (ceva la sfarsitul caruia ai pune punct), vrei sa continui ca narator, nu se pune punct, ci virgula
- ai destul de multe virgule care nu sunt necesare si fie ingreuneaza citirea, fie schimba (subtil, totusi) sensul a ceea ce voiai sa spui (de exemplu, diferenta dintre atributiva explicativa si cea determinativa). Pe ici pe colo mai si lipsesc virgule.
- ai repetitii suparatoare
- uneori cam scartaie logica

Spor la scris!

#15
Capitolul 7


Razele soarelui ne-au gasit sarutandu-ne. Nu mai vroiam sa-i dau drumul. Niciodata. Mi-am trecut degetele peste muchia chipului sau si am continuat atingerea pe buze, i le-am sarutat atent si l-am privit. A zambit si si-a intors privirea. De ce nu te uiti la mine? De ce vrei sa ma faci gelos? Am suspinat si m-am dat la o parte de pe el. Am coborat din pat si mi-am luat pe mine lenjeria intima. M-am imbracat cu o pereche de pantaloni din blug, subtiri si am luat pe mine o camasa alba. L-am privit din nou pe Mihai care se acoperise cu cearsaful.
- Cine era ea?
- Ea... Cine?
- Mihai, nu te preface. Te-am vazut, stii bine, eram la un metru in fata voastra. E sotia ta? L-am intrebat cu vocea stinsa.
- Da, a spus intr-un oftat.
Am urmat eu. Am oftat, ducandu-ma inapoi pe pat. L-am mai sarutat odata, apoi am plecat. Eram atat de gelos... M-am incaltat cu pantofii, i-am lasat lui Mihai o pereche de chei agatate in cuier si am iesit pe usa. Cand am iesit din scara m-am lovit de o briza calda de vara, fix in fata. Am inchis ochii incercanati si am plecat la munca. Acum la cea serioasa. Cand am ajuns in cabaret, nimic nu mai semana cu ce era seara acolo. Acum era doar o sala goala de spectacole. Nu mai erau femeile cu pene impletite in par, cu tone de machiaj pe fata ca sa-si ascunda cicatricile facute de amantii gelosi, nu mai era muzica asurzitoare. Scaunele pe care isi odihnisera sezuturile barbatii dezgustatori de grasi, cu camasi gata sa crape si consoartele lor, pline de perle si sclipici, acum erau acoperite cu cearsafuri albe. La fel si mesele, cu fetele albe patate de vin rosu, coniac si cafea, erau acoperite de carpe albe prafuite. Am auzit un zgomot si m-am intors, in fata mea aparand o femeie imbracata cu halat albastru si cu un mop in mana.
- Paul, te-am seperiat, mama? Imi pare rau, a spus femeia si mi-a zambit, apropiindu-se.
- Nu-i nimic, tanti. Credeam doar ca e altcineva.
- Dar ce ai patit? Ce-s cearcanele astea? Nu poti sa dormi?
M-a intrebat intrebat vizibil ingijorata. Nu stiu ce aveam, insa oricunde ajungeam atrageam atentia si grija femeilor, toate doreau parca sa fiu bine si sanatos. Poate toate femeile erau fie prea bune la suflet, fie aveau o viata esuata, iar acum, la batranete, doreau sa faca ceva ce sa le lumineze viata pentru mult timp. I-am zambit si am negat cum ca as avea ceva, dand o petrecere cu un vechi prieten cauza cearcanelor. Am salutat-o si m-am dus in biroul meu. Am ales cheia din cele multe pe care le aveam si am deschis usa din lemn masiv. Inauntru era un aer inchis, se vedea ca nu mai era aerisit de ceva zile. Am deschis larg geamul si am lasat aerul curat sa inunde incaperea ascunsa si asa de dulapuri pline cu plicuri si hartii. Ar trebui sa fac o curatenia candva pe aici.
Am oftat si m-am dus pe birou, am aruncat toate plicurile colorate direct in cos si am ales hartiile importante. Am aruncat o privire pe fiecare, erau acte cu privire la venitul incasat, amenzi si plangeri. Plangerile femeilor la adresa barbatilor care le bruscau. Toate isi gaseau alinarea in mine. Gaseau pe cineva care le mintea ca va face ceva, pentru ca tot ce puteam face era sa restrictionez acesul barbatului aici o perioada de timp, iar cei mai multi se linisteau de la atat. Altii insa continuau abuzul, iar atunci trebuia anuntata politia. Cateodata politia nu facea nimic, iar atunci omul isi pierdea cardul de acces aici. Am rezolvat cele cateva acte ce mai erau de rezolvat, am strans cele trei amenzi, am luat bani din seif si am plecat sa le platesc.
Am salutat-o pe tanti Mariana si am plecat. Afara era cald si soarele ma orbea. Ajuns in fata unei institutii masive, am intrat. Deja stiam prea bine drumul, iar oamenii de acolo erau obisnuiti cu mine. Prima data toti m-au privit ciudat, unii dintre ei urat, insa cu timpul s-au obisnuit si acum nici ca ma mai baga in seama. Am platit femeii de acolo si am plecat. In drum spre iesire am primit un telefon.
- Alo, Celia, ce e?
Fata mi-a povestit ca era intr-o camera de hotel, un 'vacar' o dusese acolo si o abandonase, o batuse si ii luase banii. Am linistit-o, i-am spus sa ramana la telefon si am plecat spre ea. Hotelul era departe, asa ca am oprit un taxi si i-am cerut sa ma duca acolo. Nu stia numele hotelului, insa eram mai mult decat sigur unde e. I-am cerut soferului sa nu plece, dandu-i banii pentru cursa aia. Am intrat in hotel si batranul de acolo m-a cunoscut pe loc.
- O fata inalta, cu parul brunet-roscat lung.
Barbatul a aprobat si mi-a dat cheia camerei, ne mai spunandu-mi cum ajung. Deja stiam toate camerele de aici. Cand am intrat in camera am gasit-o pe Celia pe pat, acoperita cu un cearsaf si cu parul rasfirat prin tot patul. Am ridicat-o si i-am prins fata intre mainile mele. Parul ii cadea pe fata, avea ochii rosii si vineti.
- Trece cu machiaj.
Am incurajat-o si am ajutat-o sa-si puna ce mai ramaserera din haine pe ea. O fusta rosie scurta care a ramas intreaga si o bluza neagra transparenta. Restul era pierdut. Lenjeria ei era bucati. Am luat-o pe brate si am coborat cu ea scarile, i-am lasat batranului bacsis asa cum fac mereu bentru buna-vointa sa si am iesit din hotel. Taxiul inca era acolo. Am urcat-o pe Celia in spate si eu m-am dus in fata, langa sofer. I-am dictat o adresa si acesta a plecat. In cateva minute eram in fata unui bordel. I-am dat banii soferului, cu cativa lei in plus, si am luat-o pe fata de pe bancheta. Femeile din bordel, cand m-au vazut, au iesit in fata mea. Erau si ele obisnuite cu asta. Au luat-o pe Celia doua dintre ele, iar alta, Ioana, se oprii sa vorbeasca cu mine.
- Ce a patit? M-a intrebat fata, care nu avea mai mult de 26 de ani, ingrijorata.
- A batut-o unul, am oftat si am privit-o. I-a luat banii, am spus, iar fata si-a dus mana la gura.
- Saraca... a oftat si a privit in spate.
- Ioana, va mai trebuie ceva?
- Nu, nu... O sa avem noi grija de ea, nu-ti face griji, m-a calmat. Daca nu avem grija una de alta, cine sa mai aibe? Nu gasesti peste tot oameni ca tine.
I-am zambit si am imbratisat-o. Cat incercasem sa le apar pe ea si pe Celia, care nu era decat o adolescenta de 16 ani, sa ajunga aici. Am simtit un cutit in inima cand am auzit de prima isprava a Celiei, ca ajunsese o curva de trotuar. Pe Ioana o cunosteam din facultate. De ea mi-a fost si mai frica sa nu ajunga aici, si ajunsese direct in mormant. Era o fata cu tot viitorul in fata, insa destinul a adus-o aici. Cel putin aici se aveau una pe alta, aveau grija una de alta. Mi-am luat la revedere de la fata si am plecat, suspinand. Fetele astea trebuiau invatate sa aibe grija de ele insele, ca altfel o vor pati mult mai rau. Pot fi omorate, daca nimeresc un client mai psihopat.
Am privit cerul albastru si mi-am bagat mainile in buzunar. Oare ce facea Mihai?
[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.

#16
Tare capitol.Mi-a parut rau de saraca Celia(apropo imi place numele),a fost batuta si jefuita,ce bestie ar putea face asta unei copile de 16 ani (spun asta nelund in calcul meseria ei)?!Ma intreb cum naiba a ajuns ea o curva,pare fata buna.Ma bucur ca cele de la bordel au ajutat-o,Ioana are dreptate,daca nici ele nu se ajuta intre ele atunci cine?!Ce baiat de treaba este Paul,bravo lui.Apropo nu imi place de sotia lui Mihai.Sper ca cei doi sa nu mai fie "incurcati" de sotia lui Mihai.Debea astept next-ul,bafta la scris!P.S:Inca mai astept ciocolata!
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#17
Uuua, cand am zis ca ma emotioneaza, cred ca am gresit in acest capitol care m-o lasat cu gura cascata. Mihai casatorit? Bun, nu ma asteptam. O surpiza... mare surpriza. Sper doar ca sotia lui Mihai sa nu ii impiedice cu ceva, in cele din urma sa iasa totul cu bine.
Restul a fost doar o mica aventura. Imi pare rau pentru Celia si am bucur ca a ajutat-o Paul, Macar atat dupa ce sufera atat, iar Ioana o prietena buna ^^. Bravo Paul esti cel mai bun om (si la propriu)
Te astept cu Next si bine ca l-ai adus mai repede decat mi-ai spus^^
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”

#18
Cat de lomathic...
Imi place mult de Paul si Mihai, mai ales de Mihai, pare asa simpatic. :o3
Deci,deci,deci eu o sa te bat daca nu pui next! >:)

#19
Capitolul 8

Paul, Paul? Frate, nu ceda, lupta, bai!

Un miros de aer curat imi intra in corp, il caut pe Mihai cu mana insa in zadar, nu mai era. Am oftat si m-am ridicat, uitandu-ma la ceas. 6:00. Da, am uitat ca aseara a plecat in graba dupace primi se un telefon. Incerca sa ma minta spunandu-mi ca e un coleg de munca, insa ii stiam toate gesturile, cand mintea i se intunecau ochii. Stiam ca il chemase nevasta-sa. Nu aveam ce face, trebuia sa accept asa. Eram gol sub cearsaf, mi-am luat o pereche de pantaloni largi si subtiri, dim bumbac. M-am dus in bucatarie si mi-am pus apa intr-un ibric, punand-o pe aragaz, pentru o cafea. Am turnat praful cu miros imbietor, ce ma droga pur si simplu, alaturi de o lingurita de zahar. Cand se mai racise putin, am turnat-o intr-o cana mare, pentru ca aveam nevoie. Cu cana in mana m-am intors pe hol, privindu-ma in oglinda. Aveam niste pungi imense sub ochi. Am luat prima gura din cafea. Corpul mi se incalzi si deja ma simteam mai revigorat. Suna telefonul fix. Lenes, am ridicat receptorul punandu-mi-l la ureche.
- Paul Avramovici? Aici primarul comunei Chiajna. Cu parere de rau va anunt ca locinta doamnei Maria Avramovici a luat foc. Doamna a ars in incediu, insa copiii sunt toti bine. Va rugam sa va prezentati in maxim o saptamana, daca puteti.

Nimic nu mai suna la fel. Toate celelalte cuvinte iesite din gura primarului le auzeam in departare. M-a cuprins o moleseala si am scapat cana din mana, la fel si receptorul. Incheieturle au inceput sa-mi tremure incortrolabil si am cazut pe jos. M-am gasit plangand ca un copil, mi-am acoperit fata cu palmele si am continuat sa plang. Cum...? Cum de s-a inamplat asa ceva? Cum de tocmai mama?

- Paul, am veni- Paul, ce s-a intamplat?, i-am auzit vocea lui Mihai si l-am privit.
Ma privea ingrijorat, a cazut in genunchi langa mine si m-a imbratisat. Continua sa ma intrebe ce am, insa nu puteam sa scot nici un cuvant. Eram paralizat, lacrimile continuau sa-mi curga pe obraji si incheieturile sa-mi tremure. Mihai m-a strans tare in brate, incepand sa-si plimbe mainile prin parul meu. Micul meu Mihai, daca ai stii ce am patit...
- A murit mama... Am suspinat si mi-am pus chipul pe umarul lui. A murit mama, Mihai!
A oftat trist si m-a strans mai tare in brate. Incerca sa ma calmeze, insa nu reuseam. Cum ma puteam calma cand fiinta ce a avut grija de mine sfarsise arsa?


Ma trezisem in intuneric. Unde era Mihai? Unde eram eu? Nu ma puteam misca, nu puteam deschide ochii sau vorbi. Presiunea ce imi apasa corpul era mult prea mare, simteam cum incet ma sufoc, pieptul si capul imi erau turtite si nu reuseam sa gandesc. Ma apuca un tremurat incontrolabil. Mi-am deschis mintea, iar un sentiment imens de frica ma invada. Eram din nou singur, fara mama, fara Mihai, singur cum nu am mai fost vreodata. Imi simteam obrajii uzi. Plangeam fara sa imi mai dau seama, iar in gura imi aparu un gust amar. Picaturi de ploaie. Apoi o furtuna. Cantitati mari de apa cadeau pe mine, simteam apa rece pe buze, insa corpul meu ardea. Simteam ca desesubtul meu e iadul intruchipat. Incepusem sa ma zbat, vroiam sa plec de acolo... cumva.

Am deschis ochii respirand sacadat. Priveam tavanul dormitorului. M-am linistit cand am vazut unde sunt, si am privit in stanga unde era Mihai, cu mana pe fruntea mea. Am inchis ochii ca apoi sa ii deschid mai calm, privindu-l pe Mihai si dorindu-mi sa-mi spuna ca am lesinat pentru ca m-am lovit cu capul de masa. Am incercat sa spun ceva, insa ramasesem cu gura deschisa privindu-l pe el, observandu-l imbracat intr-o camasa neagra.

- Mama... e adevarat? am chinuit cuvintele.

A incuviintat si m-a privit trist. Am incercat sa ma ridic, insa am reusit numai ajutat de el. Am oftat si i-am cerut un pahar cu apa. Se ridica repede si fugi in bucatarie, intorcandu-se cu un pahar plin cu apa. Am luat o gura si l-am privit pe Mihai. L-am luat de mana si l-am tras spre mine, sarutandu-l. Aveam buzele uscate si reci, intalnindu-le pe ale sale, calde si moi, am simtit cum in mine arde o dorinta. Ma simteam ultimul om ca ma gandesc la asta imediat dupa moatea mamei. Mihai a rupt sarutul, ducandu-si doua degete pe buze.

- Te simti mai bine? Trebuie sa mergi sa vezi ce faci, cu copiii, cu tot.

Am incuviintat. Mi-am dat jos cearsaful si am coborat la marginea patului. M-am ridicat mai greu, inca aveam picioarele amortite. Imi venea sa plang, insa ma abtineam. M-am dus la sifonier si am scos o pereche de blugi si o camasa neagra. Am luat repede blugii pe mine si la fel si camasa, ducandu-ma in bucatarie. Aveam nevoie de cafea. Mihai veni in urma mea si ma intreba ce doresc, i-am raspuns ca aveam nevoie de cafea si in timp ce turna din ibric intr-o ceasca, l-am imbratisat de la spate.

- Te iubesc nespus, sa nu uiti asta, i-am soptit sarutandu-l pe gat.

Si-a lipit spatele de pieptul meu si a lasat cana pe bufet. Si-a lasat capul sa cada pe umarul meu si m-a privit cu ochii sai albastrii. Parca ma penetra cu privirea. Avea buzele intre deschise, ma invita sa-l sarut. Mi-am unit incet si aproape nesimtit buzele cu ale sale, revenind si sarutandu-l tandru pe gat. L-am luat de mana. Numai el ma va putea face sa trec de tot.
[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.

#20
Ura,capitol nou!Ma bucur ca ai postat next-ul!Offf...saracul Paul,nu pot sa cred ca i-a murit mama,se vede clar ca este distrus,cine nu ar fi?!Sper sa aibe taria de a trece mai departe si sa nu se lase prada durerii,deoarece copii aceia, au nevoie acum de el mai mult ca oricand.Si sper ca Mihai sa ii fie alaturi,pentru ca,cum spune si Paul,numai el poate sa il faca sa uite de tot!Iar nevasta-sa sa se duca in treburile ei si sa nu il mai deranjeze pe Mihai!!!Astept urmatorul capitol,spor la scris si bafta in continuare!P.S: Nu-i asa ca se poate ca nevasta-sa lui Mihai sa ramana blocata vreo luna,nu mai mult,in Muntii Himalaya cu Yeti?!Te roooog!
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.