[Yaoi] Clover

[Kimera]

Bun asa cum am spus ieri am venit cu noul fic yaoi. Ce va avea special? Pai nu va fi doar un cuplu in acest fic, ci trei asa ca aveti grija sa nu va incurcati in relatii [ca eu una deja sunt zapacita *laughs*]

Varsta minima: 18 ani
Gen: yaoi
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata

Capitolul 1

Ren:

Sunetul armei se facu auzit, iar in urma lui se prabusi inert la picioarele mele corpul tradatorului de Garry. Sangele sau incepuse sa se apropie de adidasii negru cu alb pe care ii purtam, asa ca m-am dat cu un pas in spate. Am facut un semn din cap catre cei doi asistenti ai mei sa termine de curatat in jur. Pasii mei apasati rezonau in intreaga parcare subterana dand un aer solitar acestei seri de toamna. Uram sa-mi petrec timpul liber alergand dupa vreun aiurit de tradator ce imi incurca mie planurile. Ce-i drept, am o placere sadica de a-i extermina deoarece au indraznit sa actioneze impotriva mea, in loc sa fie recunoscatori ca le sunt un sef bun si ca i-am primit in mafie. De, lumea umana este plina de idioti asa ca asteptarile trebuie sa fie medii. Am urcat in bugatti-ul meu negru trantind portiera din reflex. Cred ca sunt prea stresat. M-am privit in oglinda retrovizoare si am realizat ca parul meu castaniu era in toate partile de parca mi-as fi bagat degetele in priza. Am trecut cu mana prin el aranjandu-l cat de cat, in timp ce ochii mei de un caprui-ciocolatiu priveau vigilenti parcarea sa nu carecumva sa apara vreun acolit al nemernicului ucis adineaori. Lumina neoanelor din parcare imi scoteau in evidenta pielea usor bronzata, ce in bataia lor parea alba ca varul. Am calcat acceleratia saturandu-ma sa stau acolo si am iesit din parcare. Luminile semafoarelor, felinarelor si al farurilor pareau benzi colorate prin intuneric la ce viteza aveam, insa nu-mi pasa. O luasem pe strazile laturalnice ale Tokioului asa ca nici politia nu avea treaba cu mine in aceasta seara. Am parcat in spatele blocului meu la locul obisnuit, apoi cu o apasare de buton al cheilor masinii, aceasta se blocase si isi pornise alarma. Am intrat in bloc mergand la lift si chemandu-l. In timp ce asteptam am inceput sa butonez un telefon plictisit. Sunetul usilor ce se deschid mi-au captat atentia asa ca am urcat in lift apasand butonul etajului zece. Odata ajuns in fata usii de mahon a apartamentului am deschis usa, insa nici bine nu apuc sa intru ca una dintre damele mele de companie imi sari de gat, aproape lasandu-ma fara aer.
- Lilith, stai dracului la locul tau!
Spun iritat, indepartand-o pe tanara ce parea de nouasprezece ani maxim si de fapt chiar atat avea, fiind cu cinci ani mai mica decat mine. Bineinteles, pentru mine timpul sau viata sunt relative avand in vedere ca sunt un demon, dar asta era alta poveste. Parul verde-crud al fetei era prins intr-o coada ce se misca de colo-colo deoarece zapacita nu avea stare. Ochii ei de un verde-smarald ma priveau incantati de parca era un copil ce tocmai vede o plasa cu dulciuri. Am analizat imbracamintea ei si am ajuns la concluzia ca nu avea deloc gusturi la ceea ce inseamna asortare sau moda. Purta un fel de vesta alba, iar in fata unde trebuia sa vina sutienul avea cateva dungi verzi de aceeasi culoare cu esarfa ce o inconjura. Purta o pereche de pantaloni scurti albi, iar pe sub ei colanti de un verde-neon ce ii ajungeau deasupra genunchiului. In jurul acestora era o bucata de material ce parea o fusta, aceasta fiind de aceeasi culoare precum esarfa, adica verde-crud. Toata costumatia era oarecum completata de adidasii ei de un galben deschis, in concluzie mi se face rau. Cel putin adidasii aia erau de interior asa ca nu-mi murdareste parchetul, eu insa prefer sa raman in sosete sau cu picioarele goale. Am pasit pe parchet indreptandu-ma spre living. Am intrat in camera spatioasa si bine luminata ai carei pereti aveau culoarea oceanului dand un aer rece incaperii, la fel si parchetul negru. Mobila ce avea aceleasi combinatii de culori pastra seriozitatea camerei dandu-i de asemenea si un aer luxuriant. Pe canapeaua din piele statea cealalta dama de companie, adica Yomu alaturi de pustiul ce avea acelasi rol precum cele doua fete- sa ma satisfaca. Yomu purta un kimono nipon de culoare albastru cu alb, insa nu era lung ci era transformat intr-un fel de rochita pana deasupra genunghiului, picioarele ei fiind acoperite de ciorapi lungi de un albastru inchis. Parul argintiu al tinerei de douazeci de ani era prins cu o fundita neagra ce ii scotea in evidenta ochii verzulii foarte deschisi ce dadeau impresia unui galben atunci cand priveai in lumina. Aceaasi ochi ce dadeau senzatia de galben ii apartineau lui Takashi- tanarul de aceeasi varsta cu Lilith- acesta avand un fel de nuanta de caprui foarte deschis ce se asorta perfect cu parul sau blond inchis. Acesta purta un kimono albastru spre negru, iar in jur o esarfa foarte larga si lunga aceasta fiind rosie. M-am trantit pe canapea intre cei doi, iar Lilith care tocmai venise a adus patru pahare de vin rosu pe care le-a lasat pe masuta de sticla din fata canapelei, iar ea s-a asezat pe un fotoliu din acelasi material precum canapeaua.
- Deci, ce ati facut voi trei astazi? Intreb din lipsa de ocupatie in timp ce luasem unul dintre paharele de cristal cu picior si il dusesem la gura gustand din lichidul rosu.
- V-am asteptat, Ren-sama.
Aud vocea calma precum un susur de parau al argintiei. Desii eram obosit aveam chef sa ma distrez putin. Trebuia sa recunosc ca-mi placea mai mult baiatul in pat decat cele doua fete deoarece ele nu reuseau sa ma satisfaca in caz ca erau singure, iar de la un timp ma saturasem de ele, in timp ce pustiul parca era mai bun pe zi ce trecea. Mi-am pus mana pe dupa gatul lui sorbind inca din paharul cu vin.
- Ren-sama, ce doriti sa faceti asta seara? Intreba vesela si plina de viata Lilith.
- Am chef de Takashi, iar voi doua ar fi cazul sa faceti un show destul de interesant cat sa va acord un suficient.
Am spus plictisit sorbind din pahar. Cele doua facusera ochii mari de parca le-as fi spus sa se arunce de pe balcon. Se pare ca aveau nevoie de lamuriri la propozitia mea de adineaori.
- Vad ca nu va duce capul... Lasati-o balta, mi-ati stricat cheful. Takashi, misca!
Spun calm ridicandu-ma de pe canapea si lasand paharul pe masa. L-am tras pe baiat dupa mine, trecand prin hol si ajungand in camera mea. O incapere imensa predominata de culoarea albastru inchis precum cerul noptii prezenta pe pereti, iar pe jos negru, nonculoare ce invaluia si mobilerul camerei. L-am aruncat practic pe Takashi pe patul cu baldachin din mijlocul camerei inchizand usa in urma mea. Speram doar sa nu ma plictisesc rapid din cauza oboselii...