[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Imi cer inca o data scuze pentru capitolul anterior care a fost un dezastru total. Sper ca am reusit sa ma revansez cu acest capitol ^.^"

Capitolul 10

Inca o picatura ce se zdrobeste in ritmul ei accelerat de suprafata sensibila a lichidului din ceasca mea, trimitand-o pentru putin timp inapoi de unde a venit, precum o cursa, ademenind-o inapoi inainte ca aceasta sa scape. Ceaiul se racise de mult timp, iar eu priveam doar absorbit cum incetul cu incetul, lacrimi cristaline de cer isi gasesc capatul de drum peste el. Nu mai plouase de mult, aveam nevoie sa revad acea perdea ca de ceata, ma calma deseori. Mana mea se apropiase de toarta de portelan si ridicasem in urma unui sunet aclimatizat ceasca, apropiind-o de buze si luand inca o gura din ceai.
- Nu prea cred ca mai are vreun gust.
Vocea feminina ce venea din partea cealalta a terasei imi atrase atentia si in urma unei miscari usor mecanice, ochii mei se intalnira cu cei metalici caracteristice vrajitoarei din fata mea. Aceasta se apropia de mine cu pasi marunti, executati parca cu teama de a pasi, ceva ciudat la adresa ei, lucru ce ma lasa sa ghicesc ca Yuna nu era in regula.
- Nu prea mai conteaza daca are gust sau nu, in fond s-a racit de mult.
Am spus zambind cald si asezand cu grija ceasca pe farfurioara confectionata din acelasi materia cu aceasta. Mi-am retras mana sub protectia kimonoului continuand sa fixez cerul ce incepuse sa-si dezlantuie dragonii de lumina, vantul si tunetele contribuind la imaginea unui urlet puternic.
- Si eu care credeam ca va fii doar o ploaie linistita, dar se pare ca se transforma in furtuna. Akio, nu este indicat sa ramai afara cand vremea e asa.
- Nu ma deranjeaza, imi place.
Am spus zambind si am invitat-o pe femeie sa ia loc langa mine, ceea ce si facu. Linistea de mai devreme era din nou prezenta, insa intr-un fel sau altul Yuna era total presata si sugrumata de minutele ce se scurgeau. Nu imi puteam da seama ce anume o facea sa aiba acea expresie ingrijorata gravata pe fata ei, speram doar ca sa decida sa-mi marturiseasca.
- Stii, castelul asta nu a fost modificat niciodata...
- Am observat si eu asta, Yuna, dar nu vad care ar fi importanta acestui detaliu.
- Una imensa...
Ultimele cuvinte spuse de ea imi atrasesera atentia, facandu-ma sa devin suspicios. La ce sa foloseasca faptul ca decorul castelului este sau nu schimbat? In fond stiam ca ceva ma lega pe mine si acest palat, insa nu intelegeam sub nicio forma importanta catorva decoratiuni care oricum ar fi putut si mutate. Probabil ca Lordului nu i-a placut alta asezare si asta ar fi tot.
- Stii, uneori ma intreb de ce a trebuit sa fii tu... De ce ai meritat-o...
- La ce te referi, Yuna? Recunosc ca am trecut prin destule, dar nu credeam ca asta sa te preocupe asa de tare.
Am spus zambind, luand iar in maini ceasca de ceai. Priveam atent lichidul usor maroniu si transparent, cand un mic tranzet aruncat pe suprafata cerului ma facuse sa tresar, scapand portelanul ce se risipise in mici cioburi in jurul meu. Se pare ca nu eram prea atent in ultima vreme la felul cum reactionez, incepusem sa tresar si la o simpla atingere sau sunet. Presupun ca am inghitit cam multe, iar asta incepe sa aiba efect. Mi-am spus in timp ce inspiram adanc, eliberand apoi aerul din plamani printr-o rasuflare usor intretaiata.
- Mai bine as chema una din servitoare.
Am zis ridicandu-ma de pe scaunul de lemn pe care stateam, pasind incet catre bucataria castelului, unde ar trebui sa gasesc una din menajere. Mi-am simtit incheietura prinsa de degetele femeii, stransoarea fiind usor ferma.
- Ramai, te rog, aici. Vreau sa mai vorbesc cu tine... Macar pentru putin.
- Yuna, te comporti tare ciudat, sincer.
Am spus buimacit, insa i-am ascultat ruga si imi reluasem locul. Nu imi puteam da seama ce o adusese in starea asta. Acum ca ma uitam mai atent la ea, chipul ii era palid, ochii exprimandu-i un fel de tristete ce contrasta cu zambetul acela bland de pe buzele ei- total necaracteristic.
- Nu ma comport ciudat...
Spuse ridicandu-se usor si facand cativa pasi, stand in fata mea la o oarecare distanta. Apoi, dupa o miscare usoara a mainii ei prin aer, de parca ar incepe un dans, continua:
- Pur si simplu am de gand sa termin asta. Am realizat ca esti mai aproape de Lord si ai incredere in el, insa nu vreau ca apropierea asta sa fie facuta printr-o cortina trasa asupra unui trecut.
- Ce? Te rog, explica-mi caci eu unul nu mai inteleg nimic din tot ce faci sau zici, este straniu..
Eram cu adevarat bulversat, in timp ce ea doar surase de parca se astepta sa spun acele cuvinte- nu ma mir, era ciudata cu adevarat, insa de data asta nu se definea prin acea nebunie si usorul sadism obisnuit, ci mai degraba printr-o caldura si o tristete ce iti sfasie inima cand o privesti.
- Akio, sa nu te lasi doborat vreodata... Inspirase adanc, parca dorind sa mediteze, apoi continuase propozitia:
-Bitawan kung ano ang iyong nakatali sama-sama, at mga bisita na sa sandaling mo pinalayas sumpa...
De nicaieri un pumnal ii strapunse pieptul, provocandu-i o rana adanca ce incepu sa reverse sange, imbracand-o pe vrajitoare in propriul lichid al vietii. Ea se prabusise in genunchi, ducandu-si mainile la rana si scotandu-si pumnalul- lovise un punct vital, inima. Am ramas stupefiat. Yuna continua sa-mi zambeasca atat de cald, iar eu am dorit sa ma apropii de ea, dar am simtit bratul cuiva pe umarul meu, iar cand m-am intors l-am vazut pe Brian.
- Trebuie sa o ajutam, nu stiu ce a patit, eram aici si...
- Nenorocito! Ai jurat sa tii vraja aia pana la final, sa o duci in mormant cu tine!
- Nici macar eu, o vrajitoare atat de sigura pe mine, rece si retrasa nu am putut sa privesc la cum iti bati joc de o viata... Vorbele i se oprira de o tuse violenta, mana ei fiind acum plina de propriu-i sange.
- Dar, este prea tarziu, caci vraja e completa, iar eu voi duce in mormant vina de a te fi ajutat, dar nu pacatul asta. Katapusan!
Astea au fost ultimele ei cuvinte. Am privit-o cum trupul ei se intindea pe podea, ochii ei urmandu-si cursul de a se inchide pe veci. Orice spusese cu siguranta era o vraja care il deranja pe Lord pana peste cap, caci isi folosise flacarile, incinerand trupul vrajitoarei, chipui fiindu-i brazdat de o furie pe care nu o intelegeam. M-am departat de acolo, fiind speriat de ce tocmai vazusem. El a aruncat pumnalul... Deodata am simtit ca nu am aer, nu imi era bine... Mi-am dus mana la gat, incercand sa raspir. Barbatul realizase ce mi se intampla si venise langa mine rapid, incercand sa ma calmeze cumva, sa ma faca sa iau aer, insa era imposibil. Nu mai puteam respira nicicum, simtind ca imi vajaie capul, iar apoi pur si simplu am orbit. Nu mai vedeam nimic, doar pur intuneric, si incepuse tot corpul sa ma doara ingrozitor. M-am intins, incepand sa respir in cele din urma, insa o faceam cu greu, luand guri mari de aer, rapid si abia putand sa le eliberez. Parca mi se rupea fiecare os din corp, in timp ce capul imi era tescuit. Si moarta era mai placuta decat momentele astea. Nu intelegeam ce e cu mine, iar intr-un final m-am calmat, iar totul incepuse sa redevina clar, insa eu eram schimbat intr-o anumita privinta si eram sigur ca Lordul stia asta. Nu, nu e "Lord", este... Acea persoana...