Why can't a girl fight with love???

[Jasmine]

- Tara! Imi cer scuze iubito, dar micuta asta vrea ca fratele ei drag si scump s-o rasfete. Nu-i asa surioara? spuse Mark incercand s-o hraneasca ca si cum ar hrani un copil mic. De ce nu vrei? Aa, gata, stiu! Vrei sa-ti si mestec? intreba acesta sarcastic.
- Vrei sa-ti mesteci dintii? rabufni adolescenta ridicandu-se de la masa. Iesi din bucatarie, si in curand se auzi si usa de la intrare trantita. Misa isi lasa capul pe masa, suspinand adanc. Mark insa, fierbea de nervi si de ingrijorare. Incepu sa injure si sa bombane, ridicandu-se de la masa val vartej. Isi lua geaca din cuierul de la intrare, iesind pe usa la fel ca sora sa.
- Hehe, se pare ca pana la urma chiar sunt frati. chicoti Misa.
- Dar Misa, nu crezi ca ar trebui sa mergem si noi s-o cautam? Adica, orasul e mare, si o fata noaptea singura...Daca i se intampla ceva?! intreba ingrijorata studenta.
- Ar fi inutil sa mergem si noi. Mark s-a dus dupa ea, si chiar daca nu o gaseste, Tara isi poate purta singura de grija.
Afara, roscatul incerca sa dea de urma surorii sale, insa aceasta era de negasit. Alerga prin multimea impresionanta de oameni, care erau asemenea unor roboti, stiind fiecare de unde vine, unde se duce, si ce va face. Din cand in cand mai aparea in peisaj si cate un cuplu de adolescenti, unii aratandu-si dragostea tuturor, altii tinandu-se sfios de maini.
Dupa cateva de cautari indelungate printre gigantii orasului, tanarul se opri obosit pe o banca, sprijinindu-si capul in mainile care ii pareau mai aspre ca niciodata. O cauta pe Tara prin tot orasul, strabatandu-l in lung si-n lat, insa nici urma de ea. Mark se gandea sa nu cumva sa fi parasit orasul, sa fi plecat inapoi! Daca ar fi fost asa, planurile lui erau naruite! Ar fi pierdut concursul fara macar sa fi incercat! Dar in acest moment concursul era ultima lui grija. Vroia sa-si gaseasca sora! S-o imbratiseze, si s-o simta alaturi de el! Vroia s-o stie bine, s-o stie aproape!
Isi ridica privirea din asfalt, si vazu doi copilasi dusi de mama lor, un baiat, si o fetita. Copila era frumos imbracata, ca o papusa. Avea niste ghetute de blana, ornamentate cu niste ciucuri care sareau o data cu pasul acesteia. Coditele impletite erau date pe spate, cazandu-i natural pe geaca maronie. Isi tinea fratele de mana, straduindu-se sa tina pasul cu acesta...Era atat de draguta!

Flashback

- Mark, Mark, mai incet! O sa cad! spuse fetita care abia se tinea dupa fratele ei
- Hai mai repede! O sa intarziem si mama se va supara pe mine! Hai odata, Tara!
- Aauch! Uaah!
- Gata, gata, nu mai plange. E doar o cazatura. Hai, te duc eu in spate daca nu poti sa mergi! ii spuse acesta zambindu-i dulce micutei. Tara se resemna si dupa o jumatate de ora au ajuns acasa.
- Unde ati fost?! Aveti idee cat e ceasul?! Am intarziat la ceremonia de deschidere! Tatal vostru ne asteapta! tipa Sara la copii acesteia.
- D-dar mami, Tara s-a impiedicat si..
- Ca de obicei oaia neagra a familiei trebuia sa faca ceva! Off, ce ma fac eu cu tine fetito?!
- Mami...eu..
- Taci! Sa nu te aud! Intra in masina odata sau ramai acasa, nu-mi pasa!

End of flashback

" Si a ramas acasa. Mama i-a zis tatei atunci ca si-a luxat glezna, dar dupa ce ne-am intros, Tara nu mai era...Imi aduc aminte ca nu a zis niciodata ca nu putea sa mearga. Heh...ce vremuri... Am gasit-o dupa cateva ore in parc, sub un copac. Tata inebunise cand a vazut ca disparuse...Si aia a fost doar prima data cand a plecat de-acasa...Prima data..."
Se ridica fulgerator de pe banca, si incepu sa alerge inapoi spre casa. Dupa 15 minute ajunse in fata blocului, dar nu intra, in schimb se uita frenetic in jurul sau, incepand sa dea tarcoale cartierului. Nu-i lua mult sa gaseasca ceea ce cauta,in fond, un petec de natura intr-o lume dominata de masini si constructii gigantice era ceva pretuit de oameni. Intra grabit in parculet, si dupa putin timp un zambet imens i se asternu pe chip.
- Tara! In sfarsit te-am gasit! spuse roscatul apropiindu-se de banca pe care statea ghemuita sora sa.
- M-mark..Eu...Nu vreau sa te vad! Pleaca!
Baiatul se aseza calm langa sora sa, ca si cum nu ar fi auzit deloc ce i-a zis ultima data. Se uita visator la cer, admirand peisajul nocturn.
- Stii...cand eram mici, mereu veneai noaptea la mine in camera si ne uitam la cer amandoi pana adormeam. Imi aduc aminte cand le dadeam stelelor nume, sau cand ziceam ca soriceii planuiesc in secret sa construiasca o nava spatiala, sa zboare pana la luna si s-o manance pe toata! Pe atunci credeam ca luna e facuta din cascaval... Heh, ce amintiri...Si mama mereu se supara cand vedea ca mereu dormeam impreuna! Ha...dar cand nu veneai tu, mergeam eu la tine si intotdeauna era asa! Cand erai mica erai atat de draguta, niciodata nu lasam vreun alt baiat sa se apropie de tine. spuse acesta razand, dupa care isi continua povestirea: Aveai niste rochite superbe albe cu danteluta...Tata mereu iti aducea cate o rochie cand venea din calatoriile sale! Erai o papusa! Si te iubeam atat de mult...Cand ma strigai, cand ma strangeai in brate, cand plangeai ca nu pot sa ma joc cu tine, cand te raneai cumva si mereu te tineam de mana cand tata iti trata rana! Erai atat de dulce si inocenta, si eu ma simteam mandru ca-ti sunt frate si ca pot sa te protejez! Dar acum...ai crescut si te-ai facut tot mai frumoasa. Ai invatat sa te aperi singura, nu mai ai nevoie de mine...
- Mark.. dar atunci eram copii...Ai plecat dupaia si m-ai uitat complet..
- Eu am plecat, mama nu te mai cearta ca dormi in camera mea...Tata nu-ti mai cumpara rochii...Timpul a trecut, si totusi un singur lucru nu s-a schimbat: te iubesc prostuto! Cum poti sa crezi ca mi-am uitat surioara?! Tocmai pe tine?!
- Mark!
- Hai sa ne intoarcem, ceilalti trebuie sa fie ingrijorati. spuse acesta sarutand-o pe frunte parinteste
- D-dar, ce-o sa-i zic prietenei tale? M-am comportat urat, probabil crede ca sunt o pustoaica sclifosita si aroganta...
- Niste scuze ar fi indeajuns.
Cei doi se indreptara spre apartamentul lui Mark, unde ceilalti ii asteptau ingrijorati in jurul mesei. Cand ii vazura inapoi, iesira bucurosi in intampinarea celor disparuti.
- Tara! tipa Misa de bucurie imbratisand-o pe roscata. Stiam eu ca Mark te va gasi! spuse aceasta facandu-i cu ochiul baiatului.
- Ma bucur ca v-ati intors. spuse Maggie zambind calduros
- Maggie, eu...imi pare sincer rau! spuse adolescenta. Stiu ca m-am comportat in cel mai urat fel cu tine, dar te rog sa nu-ti faci o impresie proasta despre mine, sau despre Mark! Te rog sa-mi mai dai o sansa! spuse aceasta pe nerasuflate. Tanara izbucni in ras, si o lua pe roscata in brate.
- Chiar semeni cu fratele tau! spuse aceasta chicotind.