Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Viata mea

#1
Traiesc intr-o lume fara sens, cu dumnezei morti;
O lume ce e parghie pentru alte lumi;
O lume cu o singura ratiune
De a fi eu o constiinta vie.

Lumile ce au la baza lumea aceasta
Sunt pline de sens si de bucurii,
Au dumnezei vii ce iubesc binele
Iar aici raul e pus doar ca sa fie biruit.

Dar ma trezesc apoi tot in aceasta lume,
In aceasta placenta nenorocita
Ce pute tot mai tare a putrezeala
Si-n care nu ma pot zbate de stramta ce e.

Mi-as infasura cordonul ombilical in jurul gatului
Sa scap de placenta asta blestemata
Dar apoi mi-amintesc de cei ce asteapta sa ma nasc
Si de cea care ma insoteste pe acest drum spre lumina.

Si asa din inertie imi petrec zilele si noptile
In placenta asta blestemata si putrezita
Cu un Dumnezeu ca impuls si inertie
Si c-o fata cu par balai si ochi albastri.




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)