Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Viata dubla [+16]

#21
Cap 8

- Ella ! Trezeste-te !
- Ce s-a intamplat ? spun eu somnoroasa .
- E sapte treizeci . Trebuie sa mergi la scoala.

Am deschis ochii incet , clipind de mai multe ori , deoarece imaginea nu-mi era foarte clara. Mana calda a mamei m-a mangaiat , alintandu-ma. Ce dor mi-a fost de ea ! Ce dor imi este sa fiu din nou doar o fetita mica , rasfata . Imi lipsesc ziele insorite pe care le petreceam impreuna cu parintii , de plimbarile nocturne alaturi de ei , de povestea ce mi-o spunea mama in fiecare seara si de filosofiile tatalui meu.

Zambeam
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#22
Presupun ca era Antoine,sau Alex,sau Bogdan?Cred ca din trei pot s-o nimeresc.
Interesant capitolul,dar cam putina actiune.Nu prea inteleg faza cu Maya,adica cum isi permite sa se sarute de fata cu Adelle?Este un gest deplasat.
Mi-a placut descrierea,chiar ai reusit sa emani anumite sentimente.Capitolul a fost ok,greseli putine,a fost lung,nu prea plictititor,dar as vrea sa aud si de Antoine:D.
AStept urmatorul capitol.
[Imagine: c2a0c0530aa349b5ea812cc0f25d1c261282427224_full.png]
Tnx nibbles:X
[Imagine: ss-sig.png]
[Imagine: ss34ef-sig.png]
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.

#23
Cap 9


Corpul sau bine lucrat , umerii lati , totul imi parea atat de cunoscut. S-a intors . Ochii sai negri asemenea carbunilor , in care parea ca se reflecta stralucirea parului sau , m-au vrajit o data , mi-au patruns in suflet , si vor ramane acolo pentru totdeauna.

- Bogdan ! Strig eu cu infrigurare .
- Recunoaste , ti-a placut , zise el muscandu-mi usor buza de jos . Eram cat pe ce sa te fac a mea , sa-ti simt sanii lipiti de pieptul meu , respiratia calda .

De ce trebuie sa ma mint ? Da ! Mi-a placut , mi-au placut atingerile sale tandre inca din prima zi in care am fost impreuna. Combinatia fatala intre “bad-boy” si romantic mi-a dat batai de cap o data cu prima privire ce mi-o aruncase.Corpul meu vibra sub atingerile sale , iar el , profita la maxim de asta , a fost si va fi prima mea dragoste. Ma cunoaste cel mai bine , mainile sale imi stiu corpul mai bine decat oricine , iar buzele sale ,buzele sale moi si dulci , reusesc de fiecare data sa ma faca sa fierb de placere.Baiatul in fata caruia am lasat garda jos , ma ataca acum cu propriile arme , se folosea de faptul ca-mi stie toate secretele , ca e foarte aproape sa-mi citeasca gandurile , dar NU ! Nu-i voi insela pe cei doi bruneti , desi imi plac saruturile sale , simt cum buzele mele vor mereu sa-I fie aproape , dar nu pot , nu acum .

I-am intins hainele facandu-I semn sa se imbrace.

- Ne mai vedem , pisi , spuse el resemnat , lingandu-mi tandru buza de sus.

Un fior rece m-a fulgerat si o dorinta imensa a pus stapanire pe mine. Vroiam sa-l sarut , sa-l simt in mine , sa-I simt mainile magaindu-mi sanii…Am vrut sa ma intorc sa-I simt buzele , dar constiinta m-a oprit . Of ! Daca nu ar exista acea voce interioara ce te mustra intotdeauna , pretutindeni , voce care nu te iarta , care te urmareste indiferent daca o primiesti sau nu , alaturi de tine.

M-am imbracat repede , mecanic as putea spune , gandul fiindu-mi tot la brunetul ce-mi tulburase ziua , la zambetul sau ironic, cateodata pervers , la ochii sai balnzi , ce ascundeau o fiara cand era vorba de dragoste …Am iesit val-vartej din magazin si fara nicio explicatie , impreuna cu Alex , am plecat acasa … Acel loc care doar dupa nume se numeste acasa , acel loc care defapt e doar o cladire, unde mi-am pierdut toata viata. “Acasa” e in Franta , acolo mi-e sufletul , acolo mi-e gandul , acolo-mi erau ochii caprui , cand mainile lui Alex ma masau tandru. Degetele sale se plimbau libere pe pielea mea , strecurandu-se nestingherite pe sub materialul moale ce ar fi trebuit sa ma apere de frig. Ma lasam prada senzatiilor ce ma relaxau , mainilor sale tandre , degetelor sale ce-mi masau atente pielea. Ma saruta pe lobul urechii , coborand incet , trecandu-si buzele peste pielea fina a gatului , ajungand la buzele mele. Ii raspundeam la sarut , ii tachinam limba , ii atingeam usor buzele , aprinzand din ce in ce mai tare flacara pasiunii din sufletul sau.

- Mergem la tine ? intreba el soptit.
- Da , parintii-mi sunt plecati , ii raspundeam eu printre saruturi.

Spre bucuria noasta , am ajuns repede si , grabiti am coborat din taxi , in timp ce Alex ii arunca cateva bancnote soferului , strigand mult știuta replica “pastreaza restul !”

Am pasit alert pana in dormitor , unde lampa ce lumina discret incaperea dadea un aer romantic atmosferei. M-a dus in brate pana pe pat , unde m-a lungit atent pe așternuturile albe. Incet , fara sa se grabeasca mi-a scos bluza , mai apoi panatlonii , dezvaluindu-mi picioarele subtiri , iar spre final sutienul si materialul ce-mi acoperea pestera. S-a pus deasupra mea ,admirandu-mi corpul ,sorbindu-ma din priviri , in timp ce eu il invitam sa ma guste. Incetul cu incetul , saruturile coborau tot mai jos , in timp ce mana sa se juca prin parul meu , iar mainile mele apucau si mai tare asternuturile , strangandu-le in pumni de placere. Simteam ca fierb , simteam fiecare por din pielea mea cum urla de placere , simteam ca fiecare celula din corpul meu il vrea aproape.

Limba sa se juca nestingherita pe pieptul meu , coborand spre sani , lasand dare umede ce se uscau instantaneu datorita atmosferei incinse. Cobora tot mai jos , pana ce , ajuns la zona ce era tot timpul ferita de lumina , a inceput sa-si plimbe buzele pe piciorele mele , coborand incet , ca mai apoi sa urce flamand catre buzele mele.

- ELLA !

Vocea cristalina a mamei mele imi rasuna in urechi , dar Alex parea ca nu aude. Stiam ca nu va fi bine , stiam ca nu-mi permise sa am o relatie cu el , dar la fel de bine stiam ca ei ar fi trebui sa fie la bucuresti in acea noapte.

- Alex , hai imbraca-te , si du-te acasa. O sa pretind ca nu te-am vazut aici . Hai repde , spuse mama exasperata de atitudinea brunetului.

- De ce ati venit ? DE ce ? Acum jumatate din viata mea s-a prabusit ! Mai bine ramaneam in Franta cu Antoine , strigam eu , in timp ce lacrimile imi siroiau pe obrajii rosii.

LA auzul acestor cuvinte , Alex s-a oprit , a ramas stupefiat. Acum chiar mi se prabusise jumatate din viata. Brunetul a continuat ganditor sa se imbrace , pana cand l-am vazut plecand. Stiam ca e posibil sa fie ultima data cand il voi vedea si nu mi-as fi dorit sa se fi terminat asa ...

Mi-am ascuns fata in moliciunea pernei , incepand sa plang. Pentru ce plangeam ? Pentru nesabuinta mea , pentru dragostea unui baiat , iubire , pe care , e posibil sa n-o fi meritat ? Stiu ca e gresit, dar ii iubesc , ii iubesc pe amandoi , in moduri diferite , pentru lucruri difertie , dar ii iubesc , simt asta.

Acum aceste vorbe nu mai au niciun sens , cand el a plecat , iar Antoine e in Franta . Vreau sa dorm , dar somnul ma ocoleste incapatanat sa-mi fure aceasta noapte. Vreau sa mor , vreau sa ajung in Rai sau in Iad , dar stiu ca nicaieri nu voi putea scapa de imaginea lor … Doar in vise , taramul unde totul poate fi real , unde iti croiesti viata asa cum ti-o doresti …

Stiu , e ff scurt [1100 cuvinte :D ] dar promit ca ma voi revansa in capitolele urmatoare.

p.s Sorry pentru greselile de ortografie :D
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#24
In primul rand scuze de intarziere.
Acum despre capitol, da este scurt, dar pana la urma continutul conteaza nu?
Deci, cum de ea vroia sa face dragoste cu Alex, dar cu Antoine nu prea a vrut. Vezi ca incepi sa faci diferente intre ei si ma supar :P .
Se pare ca viata asta dubla a ei ii va face cateva probleme. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce va zice mama ei, deoarece a prins-o intr-o postura nu prea decenta, si cu baiatul nepotrivit(dupa spusele ei).
Asa ca poveste este foarte interesanta, si chiar ii place modul in acre ai continuat.Nici Bogdan nu este asa rau, dar e tipul acela de baiat care se joaca cu fetele, si oarecum imi cam displac.(se cred mai presus)
Greselute nu am vazut,deci e ok.Astept urmatoul capitol.
[Imagine: c2a0c0530aa349b5ea812cc0f25d1c261282427224_full.png]
Tnx nibbles:X
[Imagine: ss-sig.png]
[Imagine: ss34ef-sig.png]
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.

#25
Distrusa , sparta in mii de bucatele , trista , deprimata …sunt doar cateva din cuvintele ce ma pot caracteriza in aceasta dimineata. Nu merit asta ! Nu merit sa sufar atat doar pentru ca soarta mi l-as scos in fata pe Antoine si mintea imi era incetosata de dorinta cand il zaream pe Alex. Nu merit sa fiu pedepsita doar pentru ca am suflet , pentru ca iubesc , pentru ca sunt iubita. Merit sa fiu pedepsita pentru alegerea mea , alegerea mea dubla , gresita , o alegere mult prea grea. Nu m-am simit pregatita sa renunt la unul dintre ei , constiinta m-ar fi mustrat incontinuu , iar eu ... nu as fi fost multumita de alegrea facuta , sunt sigura ca , indiferent care ar fi fost norocosul , nu as fi fost satisfacuta de respingere. Am ales sa ma bucur alaturi de doua persoane simultan , sa plang pentru doua persoane , cand ele nu stiu una de cealalta si intr-un final sa fiu acuzata pentru greseala facuta.

Cearcane adanci imi brazdau fata , iar ochii obositi de nesomn imi intunecau chipul altadata luminat de fiorul dragostei.Scartaitul clantei ma trezeste din visare , imi intorc privirea spre sursa sunetului : mama. Corpul sau zvelt mi se infatisa inaintea ochilor , iar pe chipul sau se putea citi o figura grava , ce nu putea prevesti nimic bun.

- Am decis sa pleci in Franta , alaturi de Antoine. Vom afla la ce liceu este si vei merge acolo , impreuna cu el , asa te vom putea avea sub supraveghere, spuse ea calm.

O lacrima dorea sa-mi apara in coltul ochiului , o lacrima in care se contopeau fericirea de a fi impreuna cu Antoine si mahnirea ca voi sta departe de Alex. Cine castiga ? Nu stiu , eram in dilema , stiam ca binele invinge intotdeauna , dar acum , in aceasta situatie , care era binele? Care era partea buna din aceasta alegere ?

Maman a iesit afara , inchizand usa in urma ei , lasandu-ma singura. Priveam peretii , acei pereti inauntrul carora parea ca e scrisa viata mea , pereti ce m-au ascultat , pereti carora m-am confensat , pereti care mi-au suportat loviturile fara sa scoata un cuvant.Priveam tavanul albastru , albastru ca cerul senin de iunie , albastru ca ochii lui …

M-am mobilizat , incet , si m-am pregatit de o noua zi de tortura . Nici chiar Alexandra n-a putut sa-mi patrunda in minte , in suflet , intram din nou in acea lume ,acea lume doar a mea , unde nimeni si nimic nu putea intra . Imi doream sa intru acolo , sa fiu din nou pura , sa ma simt din nou un copil , sa nu mai vorbesc cu nimeni , sa fiu doar eu , eu si gandurile mele.

Ajunsa la scoala privirea imi era refugiata tot in albul muradr al peretilor , alb ce ma linistea , alb ce-mi oferea un sentiment de siguranta , unul fals , dar care ma ajuta a trec peste criza mea. Orele treceau mai repde ca niciodata , minutarul ceasului parea ca se misca mult prea repede fata de ritmul sau normal , dar apoi realizam …eram in lumea mea , lumea unde eu faceam regulile , lume unde totul se desfasura asa cum imi doream eu , unde controlam totul , sau cel putin asta vroiam sa cred.

Inca o ora , doar o ora si voi putea fi din nou acasa , impreuna cu gandurile mele , cu eu-l meu , cu personalitatile mele.O fereastra era deschisa , ma indreptam spre ea , intr-un ritm normal , pana ce mi-am vazut picioarele jucandu-se in aer , in timp ce eu stateam gata oricand sa sar. De ce sa sar ? Poate pentru ca trebuia sa fac o alegere pe care am evitat-o atat timp ? Pentru ca il iubeam pe Alex , dar el nu m-ar fi primit inapoi ? Pentru ca jumate din viata mea , implicit o parte din sufletul s-au dus pe apa sambetei cand l-am vazut iesind pe usa cu capul plecat ? Nu am putut , nu am putut sa mor … Stateam pe pervaz , privind in gol . “Esti o lasa!” imi spuneam . De ce ? De ce eram o lasa ? Doar pentru ca nu puteam renunta la Antoine pentru Alex sau vice-versa ? Sau pentru ca nu am fost in stare sa-mi iau viata , sa scap de toate astea ? Un agnd mi-a fulgerat prin minte... “ Maman “ Da , eram lasa , doar ca avem un motiv , fiinta blanda , calda , ce ma imbratisa cu tandrete de fiecare data cand plangeam …Pentru ea , pentru ea am ramas si vreau sa raman pe aceasta lume.

Cu grija mi-am adus picioarele pe pamant, odata cu mintea , gandirea si sufletul . Revenisem la normal , ma aflam din nou in sala de clasa , minutarul se misca normal , aveam din nou aceleasi probleme , si paream a fi mult mai optimista.

Ultima ora a trecut repede , o barfa , o discutie , o gluma au mai condimentat cele saizeci de minute care ne desparteau de weekend. Imediat ce clopotelul a anuntat terminarea orelor toti am roit-o spre iesirea din clasa , pentru a ajunge cat mai repede afara , sub cerul senin ce iarna. Cu cat ma apropriam mai mult de parterul scolii , cu atat mai clar vedeam acea scena … Maya si Alex … Cu fiecare secunda din acea imagine incepeam sa cred ca lui Alex i-a placut, altfel ar fi dat-o la o parte din prima clipa cand buzele sale pline de acid le-ar fi atins pe ale lui. Cu cat ajungeam mai aproape de locul in care el m-a inselat pe fata , cu atat mai tare imi batea inima iar lacrimi cristaline vroiau sa-mi intunece chipul. De ce plangeam ? Nu , nu plangeam pentru ca el ma inselase , ci pentru ca stiam ca si eu o faceam si am facut-o de la inceput. Pentru ca simt ca-l iubesc , sufletul imi urla dupa atigerile sale , iar ochii sai , noaptea furtunoasa a ochilor sai m-au vrajit si ar fi fost mia bine daca aceasta pasiune ar fi ramas secreta , nestiuta , ascunsa in sufletul meu , ar fi trebuit sa stea acolo , in intuneric …

- Ella ! Haide !

Vocea sa blanda ma trezea mereu din visare , intotdeauna cu aceeasi tandrete , ma indruma inapoi pe pamant.Am urmat-o cuminte , pana la doua strazi distanta unde am fost nevoite sa ne despartim. Cu o privire ciudata , ganditoare , Ale m-a parasit , ingrijorarea citindu-se in ochii sai caprui . O stare ciudata , ca o ameteala , a pus stapanire pe mine. Simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare , vedeam copacii invartindu-se pe langa mine , iar in capul meu era o furtuna de nedescris. Incetul cu incetul , pleopele imi deveneau grele , ca de plumb , apropiindu-se din ce in ce mai mult , pana cand totul era scufundat intr-un intuneric de nepatruns…


E putina actiune , stiu , dar sper sa compensez cu urmatorul capitol. Acesta a fost un fel de descarcare emotionala , sentimentele mele in acea seara. Daca nu se ridica la inaltimea asteptarilor o sa-l refac , dar fara garantia ca va fi mai bun :P
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#26
Sincer, eu chiar ma bucur ca mama ei doreste ca ea sa ramana cu Antoine , insa ea nu poate decide singura.Fetita asta iubeste doi baiteti diferiti, si mai este atrasa si de un al III-a.
Capitolul mi-a placut, chiar daca, cum ai zis si tu a avut putina actiune.Te-a salvat descrierea, deoarece nu a fost seaca, chiar interesanta si captivanta.Ai descrie bine sentimentele.Nu este nevoie sa mai rescri acest capitol, oricum sunt sigura ca o sa te revansezi in urmatorul.
Citat:pentru doua persoane , cand ele nu stiu una de cealalta
Din cate tin eu minte, o data la cinematograf, Alex a sarutat-o pe Adelle, insa Antioine a inteles-o si nu a zis nimic.DEci se poate spune ca stiu una de cealalta.
Acum, de cand Antoine este in Franta?De ce a ramas acolo, sau mai bine pentru ce a vebit in localitatea un Adelle locuieste?
Astept nextu,vreau sa vad cine o va ridica de pe jos, deoarece a lesinat...
[Imagine: c2a0c0530aa349b5ea812cc0f25d1c261282427224_full.png]
Tnx nibbles:X
[Imagine: ss-sig.png]
[Imagine: ss34ef-sig.png]
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.

#27
Scuze de inatrziere si sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor :D


Cap 11

Intuneric , un intuneric pe care nici macar sclipirea din ochii-mi caprui nu-l poate patrunde , un intuneric mult prea sobru , mult prea apasator , care cu fiecare secunda devine iritant , pana cand aud un fosnet . Pana sa deschid ochii , persoana ce-mi tulburase somnul plecase ,lasand in umra sa doar un parfum placut si un trandafir , floare ce-mi treze amintiri placute , prima seara cu Antoine si primul sarut ...Ca de obicei , gandurile imi sunt intrerupte de suntetul usii deschizandu-se, dar pana sa-mi intorc privirea , asistenta deja ma salutase , trecand grabita prin fata patului meu , pana la ferestre , pe care le deschisera , lasand aerul primaverii sa ma invioreze.

- Nu te supara , nu stii cine a lasat trandafirul ?
- Nu, imi pare rau . Cum te simti ?Azi poti pleca acasa. N-ai prea mancat ieri , am dreptate ?

Am dat din cap aprobator , oarecum fastacita de situatia in care eram pusa. Deci lesinasem … Ma intriga faptul ca nu-l vazusem pe salvatorul meu , probabil si cel care lasase floarea. Oricum , puteam sa plec acasa , dar doar daca eram insotita de cineva . Extraordinar ! Mama si tata nu sunt acasa , iar Ale are cor astazi.Cu emotii covarsitoare in suflet si un gol in stomac , am luat telefonul in mana si ma pregateam sufleteste sa indur un viitor refuz. Macar puteam sa vobesc cu el , si daca ma refuza , dar macar clarificam situatia. Tototusi , inca sper ca dragostea sa e destul de oarba , iar el ma iubeste atat de mult incat sa lase sufletul la carma , in locul ratiunii. Cu mana tremuranda formam numarul brunetului , asteptand cu inima la gura raspunsul sau . Cu fiecare ton ce parea ca-mi urla in ureche emotiile imi cresteau , iar inima parea ca vrea sa-mi zboare din piept pentru a-l ghida inapoi la mine. Dupa aproape trei tonuri , i-am auzit vocea , voce ce-mi rasuna in urechi asemenea unei melodii calsice ce te linisteste in cele mai trensionate momente.

- Alo ?!
- Buna , Alex ! Spun eu sfioasa.
- Aa , tu erai ? raspunse el.

Tonul I se shimbase , il simteam mai rece , deja il auzeam refunzadu-ma.

- Da ... Imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat si …daca ai vrea sa ma asculti...
- Da , spuse el .
- Ti-am povestit de Antoine . Ei bine , cat timp parintii mei au fost plecati Antoine m-a invitat la Strasbourg.
- Aha , rapunse pe acelasi ton plictisit.
- Ma ierti ? Te iubesc , si-o stii … Nu te-as insela niciodata , iti jur.

Minteam cu desavarsire , dar declaratia mea ar fi fost una sincera in circumstante normale.Dar nu raspunse , lasa tacerea sa vorbeasca in locul lui . Linistea aceea apasatoare imi inunda timpanele , anuntandu-ma ca nu mai merit dragostea sa .

- Mai esti acolo? ii spun eu .
- Scuze , trebuie sa inchid .

Cuvintele sale imi rasunau in urehe cu nenumarte ecouri , Auzeam din nou , si din nou aceleași cuvinte si apoi liniste. Se auzeau doar loviturile mele in salteau cu arcuri ce salta la fiecare miscare. Siroaie de lacrim in strabateau obrajii , pierzandu-se in lenjeria patului. Acum simteam cu adevarat consecintele alegerii mele , simteam gustul ca de pelin al refuzului , gustul atat de acru al dorului de persoana iubita , gustul sarat al lacrimii ce-o varsam pentru el. Meriatm sa fiu pedepsita , stiam ca nu sunt in stare sa ma ocup de o relatie cu un singur baiat , dar am fost egoista , m-am gandit doar la binele meu , nu la faptul ca unul dintre cei doi s-ar putea simti respinsi. Mi-am dorit sa joc pe doua fronturi , sa am sanse duble de a fi ranita , sa lupt impotriva lui Alex impreuna cu Antoine , sau invers. Am ales sa lupt impotriva mea , impotriva vietii mele care era normala pana sa-l sarut pe Alex . Acel sarut … Nu-mi pare rau c-am facut-o , imi pare rau ca am continuat , ca m-am lasat dusa de val , ca nu am fost destul de matura incat sa-mi asum o posibila alegere.

Pe cand credeam ca cerul este pe cale sa se prabuseasca peste mine , soneria telefonului ma trezeste la realitate.

- Buna , pisi , spuse interlocutorul ironic.
- Bogdan ?
- Da , pisi , continua el pe acelasi ton . Alex m-a rugat sa vorbesc cu tine . A avut o problema , vezi tu , parintii . Pentru asta sunt prietenii.
- Asta a zis el ?
- Da , ce naiba , nu ma crezi ? Sti ca nu te-as minti … numai in cazuri extreme.

In mod normal i-as fi inchis telefonul in nas , dar de data asta aveam nevoie de el si dupa tonul sau nu pare pus pe rele . Il cunosteam destul de bine , se schimba de la ora la ora , de la persoana la persoana. Putea sa fie cel mai bun prieten , sau frate cu Satana. I-am povestit repede cele intamplate , dupa care l-am rugat sa vina sa ma conduca acasa. In cateva minute l-am vazut intrand in salon cu un frumos trandafir pe care mi l-a oferit in timp ce-mi saruta tandru mana. Si-a ridicat capul ,privindu-ma in ochi , lasandu-ma pe mine sa-I admir chipul , zambetul inocent si stralucirea blanda din ochii sai negri ca smoala. I-am multumit politicos printr-un zambet la fel de inocent ca al lui , dupa care l-am urmat pana la iesirea din spital.

Ajunsa afara , am inspirat adânc aerul primaverii ce-mi invada simturile.Cat am asteptat acest anotimp , anotimp al florilor ,al renașterii , anotimp ce reprezinta puterea de o lua de la inceput. Zapada se topise lasand in urma numeroase balti ce acopereau soselele , dar in special trotuarele.

- Imi place primavara . Ai sansa sa o iei de la inceput , sa renasti o data cu natura , sa-ti reincepi viata, spuse el visator , privind cerul senin.

Il priveam ciudat , stupefiata de cuvintele ce-si croisera drum catre sufletul meu , incapatanandu-se sa ramana acolo. Vazand mirarea din ochii mei , brunetul m-a intrebat ironic:

- Te mai hlobezi mult ? Spuse el intinzandu-mi bratul.

Am zambit usor , luandu-l de brat. Mergeam agale printre trecători , dintre toti , noi paream ca nu avem nici o grija , radiam de fericire , glumeam , depanam amintiri , povesteam ca doi priteni dupa o lunga despartire.Imi povestea de noi sa colegi , de noile sale colege , de noua sa iubita , Karissa , o bruneta cu ochii albastri , iar eu ii povesteam de cele mai noi cupluri din clasa , cele mai noi barfe , cele mai mici note luate si toate cete s-au intamplat de la plecarea sa. Imi placea sa-mi aduc aminte de orele de educatie fizica , cand ramaneam doar noi fetele in sala, impreuna cu brunetul , jucand volei . Erau clipe cand puteai sa descoperi noi calitati ale colegilor si momente cand incepeai sa le minimalizezi defectele. In cele din urma , Bogdy era un baiat super , un coleg ca toti ceilalti , unul de care toate fetele am fost îndrăgostite la un moment dat.Imi place compania lui , chiar daca zambetul sau este de multe ori superior , glumele sale te bine dispun mereu.

- Ei bine , am ajuns , merci mult.
- N-ai pentru ce , draga mea.

Am zambit usor , dupa care l-am sarutat pe obraz de trei ori , obicei frantuzesc la care n-am putut sa renunt.Stiam ca ma expun unui risc , dar aveam încredere in colegul meu , nu in fostul meu prieten ,aveam incredere in acel baiat care o iubea pe Karissa , nu acel Bogdan care-mi daduse fiori in mall.Dar nu a facut nimic , m-a imbratisat cald , si mi-a soptit:

- Mi-a fost dor de tine . De cel ego al tau care poate fi cel mai bun confident al unui baiat . Imi cer scuze pentru cele intamplate , de cand ne-am inatlnit , doar ca .. stii tu …

- Prima dragoste nu se uita . Stiu , dragul meu. Te-am iertat si sa stii ca te-as ruga sa ne vizitezi mai des.

Atunci am simtit ca totul se terminase. Atunci relatia noastra ca iubiti s-a incheiat si deveneam intr-un mod ciudat foarte buni priteni.Poate avea dreptate , in pesimismul meu de sagetator , uitasem de acea latura a mea pe care aproape o dizolvasem din personalitatea mea.Ma bucuram ca sa terminase , desi il iubisem , a fost prima mea dragoste, dar ma bucuram ca viata nu avea sa mi se complice si mai mult. L-am imbratisat , dupa care , parca cu parere am intrat in casa , cu un zmabet inocent pe chip.

- Unde ai fost pana la ora asta?

Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:

- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?

Un zambet ce dadea spre unul tmapit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sami cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.

Nu era acel ton glumet al tatatul meu. Ma bucura prezenta sa , nu-l mai vazusem de mult timp, dar tonul sau imi displacea total .I-am rapuns ironic ca am facut o vizita la spital in lipsa lor. Iar el mi-a taiat-o brusc , spunandu-mi ca vom pleca in Franta . Mama imi făcuse deja bagajul si urma sa placam cu avionul spre Strasbourg. Atunci imi amintisem , trebuia sa vorbesc cu Alex , nu conta cum , dar trebuia sa-mi au la revedre asa cum se cuvine.Am plecat repede in camera si cu un urias gol in stomac l-am sunat pe Alex . Dupa nici doua tonuri , vocea voioasa a brunetului rasuna in receptor:

- Ciao !
- Ciao , Alex , spun eu oarecum socata de tonul brunetului . De ce mi-ai inchis telefonul ? Macar ai ascultat ce am zis ?
- Bella si mama erau in camera. Nu vroiam sa ma dau de gol , asa ca am preferat sa inchid. A venit Bogdan ?sper ca nu te-ai suparat pe mine.
- A venit . M-ai iertat ? Putem sa ne intalnim undeva , vreau neaprat sa vorbesc cu tine.
- Da , la tine la scoala , e bine ?

Un zambet ce dadea spre unul tâmpit imi lumina fata pana acum incetosata de gandul unui posibil refuz. Puteam sa-mi iau ramas bun asa cum se cuvine , puteam sa clarific situatia , sa-mi cer scuze. Puteam sa-l sarut din nou , sa-I simt parfumul ce ma inebunea imediat ce-l inspiram , puteam sa-mi pierd mainile prin parul sau negru.

Am iesit val vartej din casa , zambind tot drumul pana la scoala , luminand fetele oamenilor ce ma priveau socati de buna dispozitie. Incepeam sa-l vad , asa ca am inceput sa lerg , din ce in ce mai alert pentru a putea sari in bratele sale . O data ajunsa la el , ma simteam in siguratnta ,simteam ca nimic nu se poate intampla , ma simteam protejata. L-am sarutat lung , imbratisandu-l sin ce in ce mai strans , ca si cum nu-mi doream sa-l pierd. Vroiam sa memorez acele buze , acele buze rozalii , acele buze pentru care stiu ca voi plange… Am intrerupt sarutul , aducandu-mi aminte pentru ce venisem.

- Voi pleca in Franta. Asta au decis parintii mei , pentru a sta departe de tine , spun eu abia stapanindu-mi lacrimile.
- Te voi astepta , spuse el ridicandu-mi barbia . Te voi vizita , voi face orice pentru a nu mai vedea tristetea in ochii tai , iti promit.

Il priveam in ochii sai negri , ochi blanzi , de care avea sa-mi fie un dor nebun , dar voi rezista , stiu ca voi rezista .

“Ale !! “ stig eu . Da , uitasem de Ale , trebuia sa-i spun la revedere , trebuia s-o iau de la inceput . Abia cum realizam ce se intampla , o luam de la zero , o luam de la inceput intr-o tara straina , da tara pe care o numesc acasa , dar intotdeauna te poti simti bine acasa ? Nu m-am gandit niciodata cum ma voi acomoda acolo , cum vor fi francezii , cum va fi invatamantul . Stiu doar ca voi merge de liceu cu Antoine , in clasa a 9a , in sistemul nostru . Imi era frica , imi era frica ca va trebuie sa-l las pe Antoine acolo si eu sa ma intorc aici , deoarece nu m-as fi putut acomoda . O frica ciudata imi cuprinse sufletul , frica pentru acel posibil moment in care ar trebui sa recunosc , da , vreau sa ma intorc in Romania , vreau sa ma intorc in tara pe care a urat-o dintotdeauna .

L-am imbratisat lung pe brunet , stand asa cateva minute , in liniste , lasand fosnetul vantului sa vorbesca pentru noi . In cele din urma , cu lacrimi in ochi , l-am parasit , indreptandu-ma spre casa , uitandu-ma din cand in cand in urma , pentru a-I vedea silueta disparand .

Nu dupa mult timp , am ajuns la Ale. I-am explicat situatia cu toate detaliile , i-am spus sa nu-si faca giji , si sa-si continue cu grija studiile la scoala de muzica , deoarece era foarte talentata.

- Sa ma suni cana ajungi , spuse ea cu glasul tremurat.
- Da , sper sa nu uit . Sa ai grija de tine , si cu cine te cuplezi . Apropo , Bogdy are prietena , Karissa . Deci ar trebui sa stai departe de el .
- Crezi ca dupa ce mi-a facut mi-as dori sa mai stau langa el ? Nu-ti face griji pentru mine , voi fi in regula.

Incet , cu regret , am pasit pe scarile casei pana ce m-am gasit afara , privind in urma mea , gandindu-ma ca nu voi mai urca acele scari o vreme , ca nu va trebui sa astept zece minute pana cand Ale va fi gata de plecare . MI-as fi dorit sa pot plange , sa-mi permit sa plang , dar ce rost ? Ce rost sa vars atatea lacrimi ca mai apoi sa nu se intample nimic ? Ce rost ar fi avut sa-mi fi spus ca-mi va fi prea greu ? Incercarea moarte n-are , asa ca , de ce nu?

Priveam cu melancolie aleea , arborii , totul . O lacrima se incapatana sa-mi curga pe obraz , asa ca am lasat-o , nu i-am stat in cale . Vroiam ca in acea lacrima sa se adune toate grijile , temerile mele si sa dispara imediat ce lacrima se topea incet pe pamantul insetat.

Cu mana temuranda , am intrat in casa , unde mama si tatal meu deja ma asteptau gata de plecare . Am luat o geanta in mana si-am urcat intr-un taxi , impreuna cu ai mei . Ciudat … Ultima data cand am plecat in Franta il aveam pe el alaturi , aveam nerabdarea fireband in vene si curiozitatea starnindu-mi interesul . Acum nu . Parca nu gandeam nimic , doar priveam in gol , asteptand sa ajung la aeroport .

Calatoria a durat doar o ora , iar peisajul nu l-am putut admira , deoarece era cam tarziu pentru a mai vedea frumoasele privelisti .

***

Ora sapte , dimineata . Prima mea zi la liceul Saint Exupery din Strasburg . Daca am emotii ? Da , foarte mule , dar sper ca totul va fi bine iar cu ajutorul lui Anotine sigur voi putea trece de ziua asta . Dupa aceea toate vor fi la fel , o rutina zilnica .

Ma ridic lenesa din pat , ma invart de cateva ori prin casa pentru a o descoperi . Nu e cu mult mai mare decat cea din Romania , doar ca , e mult mai modern mobilata . Trei camere dintre care 2 dormitoare si un living . Nu e enevoie de mai mult. Ca de obicei , parintii mei sunt plecati , incep sa nu ma mai intreb dimineata unde sunt , ce fac , sau cum se simt.

Ma intorc in camera mea , unde , pe scaunul de la birou observ o fustita si o camasa destul de dragute , iar langa ele , pe birou , un bilețel in franceza “Asta e uniforma ta , te-as ruga s-o imbraci , regulamentul e foarte strict la liceu “ . Am luat hainele si dupa o inspectie amanuntita , le-am imbracat . Vestita fustita in corouri arata destul de bine laturi de sacoul rosu . Multumita de imbracaminte , am coborat din nou jos , pentru a maca ceva , foarte repede , deoarece , ca de obicei , eram in intarziere . Dupa micul dejun am luat-o la fuga printre strazi , cautand disperata liceul unde trebuia sa ajung . Intr-un final l-am gasit , dar imediat ce am ajuns acolo am avut o mare surpriza …
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#28
Un capitol urias:))
Cu siguranta s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele.
Mi-a placut enorm cum ai continuat firul povestirii, dar totusi inca mor de nerabdare sa aflu cine a dus-o la spital.
Am fost placut surpinsa de comportamentul lui Bogdy, ma bucur ca si-a gast o noua prietena, si m-a surprins modul in care s-a comportat, modul in care i-a vorbit, limbajul pe care l-a folosit, calmitaea di tonalitaea vocii.
E greu sa te muti de colo colo, meru trebuie s-o iei de la capat, ca cunosti noi oameni, sa te adaptezi la fiecare mediu in care aterizezi.E greu, sa-ti lasi prietenii in urma si toate amintirile frumoase despre anumite locuri...e greu.
Imi place ca ai combinat multe lucruri in acest capitol. Are o nota de melancolie, putina actiunea, multe imagini vizuale, descriere, tot.
Astept sa vad cum va fi viata in Franta, cum va fi la liceu pentru Adelle.Oare ce surpriza va avea?Ceva legat de Antoine?
Foarte frumos capitolul, special, superb.Felicirarile mele, in ciuda faptului ca la un momet dat ai repedat vreo 2 fraze, dar in fine , nu mai conteaza, sa pui continuarea repede.
[Imagine: c2a0c0530aa349b5ea812cc0f25d1c261282427224_full.png]
Tnx nibbles:X
[Imagine: ss-sig.png]
[Imagine: ss34ef-sig.png]
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.

#29
Imediat ce am pasit in curtea liceului , un val de amintiri m-au napadit . Subit , imaginea unui blond imi aparuse in minte , in timp ce buzele sale se miscau pentru a-I pronunta numele , Karl . Cu fiecare pas pe care-l faceam , imaginea lui imi era toto mai clara , ii puteam deslusi usor trasaturile fetei , puteam admira acei ochi de verzi , ca de felina , in care pare ca se rafrang cateva nuante din parul sau .

- Aici erai , spuse brunetul in franceza . Ai facut cunostinta cu noii tai colegi?
- Non [ nu ] …
- Bien , bien . Atunci vom merge impreuna sa te prezint , spuse el indrumandu-ma catre clasa a 9 a A , dupa spusele sale .

Nu intelegeam cu ce motiv , din ce cauza , inima imi batea tot mai repede in timp ce ma apropriam de clasa mea . Odata ce am ajuns alaturi de colegii mei , aproape uitasem sa respir , fapt ce m-a adus periculos de aproape de un lesin . Vazandu-ma cazand , blondul pe care-l visasem m-a prins in brate , in timp ce-mi lovea usor fata cu palmele .

- Adeline , esti bine ? Striga Antoine .

**
Nu se poate sa fie acea Adeline . Nu e posibil ca eu sa ma fin indragodtit de ea . Dar buclele sale aurii , ce-i acopereau ochii caprui … NU ! nu pot sa ma îndragostesc de ea …
**


- Da , sunt bine . Mersi … vroiam eu sa spun cautandu-I privirea blondului , dar acesta disparuse .Cine era baiatul ? intreb eu atragandu-I atentia brunetului .
- Te las in grija Annei .Eu sunt in clasa a 10 a A . Ne vedem mai tarziu , spuse el plecand , dar nu inainte de a ma saruta scurt .
- Salut ! Sper sa te simti bine cu noi , spuse ea in romana .
- Esti romanca ?
- Moi ? Non ! [ Eu ? Nu ! ] M-a invatat Antoine un pic de romana , spuse ea intr-o limba stalcita .

Anne era o fata de statura medie , al carui zambet o insotea mereu , cu ochii de un albastru patrunzator si parul blond ,asemenea unei cascade aurii , ce-I cadea pana mai jos de umeri .

Nu-mi imaginasem ca francezii sunt atat de ospitalieri , ca ma voi simti atat de bine inca din prima zi aici , la liceul Saint Exupery . Anne ma facea sa cred ca cineva a rupt o bucata din personalitatea Clarei si a impletit-o cu caracterul blondei . Am urmat-o cuminte pana in clasa , unde urma sa ne petrecem ora de franceza .Mari emotii imi cuprinsera corpul , dar nu in legatura cu ora , ci in legatura cu misteriosul meu coleg . Oircat i-as fi cautat privirea prin clasa , acesta se incapatana sa nu apara .

- Adeline Martineau !
- Oui , prezenta .
- Vino in fata si prezinta-te, spuse profesoara pe un ton lejer .

Fara prea multa tragere de inima , am urmat-o pe profesoara pana in fata clasei , unde m-am prezentat , am spus cateva lucruri despre mine , dupa care i-am ascultat pe toti colegii mei spunandu-si numele . Toti mai putin el , baiatul din visul meu , cel care ar fi trebuit sa-mi fie coleg de banca , dupa spusele profesoarei.

**
Ea e ! Acelasi accent romanesc , aceeasi franceza impecabila , aceeasi voce blanda , suava , acelasi nume elegant …
**


Priveam spre usa de la intrare , aveam impresia ca vad acei ochi , acei ochi verzi , dar clipeam si ei dispareau , fiind din nou acoperiti de mister .

**
Ar trebui sa fiu mai precaut !
Nu stiu cum voi putea rezista impreuna cu ea in banca . Nu gasesc puterea de a ma opune dorintei sa simt din nou acele buze , sa-i inspir iarasi parfumul…

**


NU puteam sa uit acea imagine , nu puteam sa ignor acele mici cristale ce-I aprura in coltul ochiului cand auzi numele Adeline , nu puteam sa uit tremurul mainilor sale cand m-am lasat in voia lor ... DE Ce fugise ? De ce ma evita , de ce se ascundea ? O multime de intrebari incercau sa-si gaseasca raspunsul in timp ce privirea imi era atintita in intunericul tablei . Eram mult prea cufundata in ganduri pentru a auzi vocea blanda a profesoarei , sau pentru a-I remarca mana miscandu-se in aer incercand sa explice lectia . Ii desluseam vag corpul subtire si parul prins in coc . Ochii sai aprigi priveau in fiecare coltisor al clasei pentru a se asigura ca toti elevii isi iau notite . Nici eu nu faceam exceptie , scriam totul, intelegeam totul , dar ignoram totul , sau mai bine spus incercam sa fiu doar eu , impreuna cu gandurile mele . Mana mi se misca absenta , colorand in albastru paginile caietului , in timp ce ochii caprui ai profesoarei se plimbau prin clasa .

- Sunteti liberi ! Adeline , te rog sa ramai.
- Desigur .
- Stiu ca esti obisnuita cu un alt fel de invatamant . Sper ca ai inteles lectia de azi si vreau sa mai sti ca invatamantul din tara noastra se bazeaza pe mai multa parctica , mai multe activitati , proiecte sau lucruri de genul .
- Ma bucur ! Chiar imi pare bine ca am ales acest liceu . Elevii sunt foarte prietenosi , spun eu indreptandu-mi privirea catre Anne , care ma astepta pe coridor .
- Bine , cred ca ar trebui sa mergi in pauza .

Am urmat sfatul profesoarei si am plecat impreuna cu Anne in curtea liceului . Totul era diferit , in mijloc se afla o fantana arteziana uriasa , iar pe margine elevii isi puteau gasi refugiul ocupand una din banci . Toata curtea era incojurata de un gard verde , iar langa acesta erau cateva randuri de panselute inca neinflorite .Nimanui nu-I pasa ceea ce se intampla in jurul sau , nimanui nu-I pasa daca strigai cu toata puterea . Pentru ei nu conta . Te ascultau , fara sa te priveasca , dupa care , cu acelasi calm , cu aceeasi buna-dispozitie isi continuau discutia .

- Cum a fost prima ta ora ?
- Antoine , spun eu sarutandu-l . A fost super , minteam eu . Profa e extraordinara , explica foarte bine , spun eu fara sa stiu ca sunt privita .

**
Nu-mi vine sa cred ca m-am indrgostit de iubita lui ! NU pot concepe asta !
**


- Vino , trebuie sa-ti fac cunostinta cu cineva , spuse el tarandu-ma in urma lui .

Ne-am indreptat catre una din banci, unde aveam sa-mi cunosc colegul de banca.

**
Antoine , crede-ma , nu-ti doresti sa se intample asta !
Voi incerca sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , ca si cum nu i-as fi simtit niciodata savoarea buzelor …
**


- Karl , pe unde ai umblat , spuse brunetul batundu-l pe umar .
- Am pierdut vremea . Cine e domnisoara ? intreba el privindu-ma fugar .
- Ea e Adeline , daca ai fi fost in clasa ai fi cunoscut-o .
- Incatata , spun eu incercand sa-l privesc in ochi , insa blondul si-a ascuns privirea in pamant.
- El e cel mai bun prieten al meu , spuse Antoine.

**
Nu credeam vreodata ca o sa ajung sa-mi tradez prietenul doar pentru un sarut . Nu ma gandeam ca o sa las in urma acel juramant doar pentru ea , pentru buzele sale . Ce-I facut e facut . Acum doar trebuie sa uit ceea ce am facut … Pe cine mint ? Nu pot s-o uit , nu pot sa-I uit ochii , nu pot sa-I uit chipul cand il visa pe el , nu pot sa uit momentul cand , impins de aburii dorintei am sarutat-o . Dar nu s-a trezit , a ramas in lumea viselor , alaturi de Antoine al ei . Ce drept am eu sa intervin in relatia lor ?
**


- Asta asa e ! spuse el gumind .

Au inceput sa povesteasca despre alte subiecte decat cele care ne intereseau pe noi , asa ca eu impreuna cu Anne ne-am refugiat pe o alta banca , nu foarte departe de ei . Blonda a inceput sa ma previna asupra profesorilor , care dupa spusele ei , nu erau la fel ca si cea de franceza . Apoi am ajuns la probleme mai intime , cum ar fi relatiile cu baietii . Auzind modul in care eram privita in Romania , Annei nu-I veni sa creada ca baietii au pierdut o asemenea fata doar din cauza unei repuatii castigata din greseala . Cand am intrebat-o daca are prieten , blonda s-a simtit oarecum stanjenita de intrebare , avand in vedere ca baiatul pe care-l placea era chiar Karl . Sigura problema era ca el nu stia acest lucru , asa ca m-am gandit sa investighez putin in urmatoarea ora , asta daca blondul avea de gand sa se arate .


Asta a si facut . Tacut , a intrat in clasa fara sa scoata macar un sunet. Ochii sai priveau prin podeaua rece , in timp ce mana arunca mecanic ghiozdanul pe banca. Imediat ce s-a asezat , l-am intrebat , aproape inconstient:

- Tu ai fost , asa-I ? Tu ai last trandafirul , tu m-ai sarutat …


**
Cum si-a dat seama ? Credeam ca dormea …
**


- Intuitia feminina e de vina. Tu ai fost asa-I ?
- Da , eu am fost . Si-mi pare foarte rau pentru ce am facut ! Te implor , nu-I spune lui Antoine , e cel mai bun prieten al meu …
- Shht ! ii spun eu atingandu-I buzele cu degetul aratator . Nu-I spun nimic . La urma urmei si mie mi-a placut ,am si eu o vina .

Ora a decurs nomal , iar planul meu de a afla cat mai multe despre colegul meu de banca a dat roade . Incet si cu grija , incepand cu intrebari simple legate de viata sa , am ajuns la capitolul relatii. In momentul in care l-am intrebat daca place pe cineva , el a raspuns cu nonsalanta ca l-am înnebunit inca de cand a inceput Antoine sa-I povesteasca despre mine. Auzind aceste lucruri , simteam ca pamantul imi fuge de sub picioare iar cerul se prabuseste peste mine . Nu puteam sa cred ca ma place , ca acel gest , acel gest ce parea ca nu are nicio importanta , avea sa-l aduca pana in punctul in care se va indragosti de mine . Nu puteam sa cred ca sansele Annei de a fi cu el au fost spulberate de insusi persoana care a vrut s-o ajute. Dar ce vina aveam eu ? DE ce puteam fi acuzata doar pentru ca nu m-am opus ?

Relatia cu Alex a inceput la fel . Un gest nevinovat , dar caruia i-am atribuit multiple semnificatii , gest pe care l-am visat nopti la rand , gest a carui amintire inca imi da fiori. Oriunde plecam , oriunde incercam sa ma ascund , parea ca viata dubla , triunghiurile amoroase ma urmaresc pretutindeni . Speram ca prietenul lui Anoine va intelege ca noi ne iubim si nu se va amesteca . Off ! Cand credeam ca am scapat de acea viata dubla , cand credeam ca o data cu acele replici dintre mine si Edy s-a sfarsit acel triunghi si aveam sa vin aici , sa fiu alaturi de Antoine si sa-l vizite cateodata pe Alex . Imi era dor de el , chiar daca il vazusem cu o zi in urma . Imi era dor de zambetul sau , de ochii sai , de imbratisarile sale…

- Sunteti liberi , ma trezi vocea profesoarei .

In acelasi moment , telefonul incepu sa sune , iar atunci cand am privit ecranul pentru a vedea cine ma apeleaza , pe chip mi-a aparut un zambet abia inflorit.

- Ce faci pisicuto ?
- De cate ori ti-am spus ca renunti la apelativul ala ? Spun eu glumind.
- Ok , ok . Ce face frantuzoiaca mea ?
- Bien , tres bien [bine , foarte bine ]. Ma gandesc la voi , la tine , la Clara , la Alex …Tu , ce mai faci ?
- Bien , spuse el glumind . Pe acasa , pe la scaoala , la un suc cu Kari …

Am continuat discutia cu brunetul mult timp , pana cand , aducandu-ne aminte ca ceea ce faceam noi presupunea si un credit, ne-am luat la revedere , nu inainte sa fiu obligata sa-I promit lui Edy ca ma voi intoarce in Romania macar pentru cateva zile. Amintindu-mi de Clara , am sunat-o si pe aceasta , explicandu-I totul , de la cel mai mic amanunt pana la mica mea aventura cu Karl.

- Esti nebuna ! Chair nu te credeam in stare de asa ceva , spuse ea cu usoare nuante de gluma in voce.
- Haide , m-am criticat eu destul , nu cred ca mai e nevoie s-o faci si tu . Lasam subiectul asta deoparte . CE s-a mai intamplat ?

Ca de obicei , bruneta mi-a relatat cele mai noi barfe , cele mai noi cupluri fomate in randul elevilor , sau , de ce nu , si in randul profesorilor.

- Mi-e dor de tine … spuse ea cu vocea trista
- Si mie , draga mea . Dar sper ca la sfarsitul saptamanii sa ma intorc , pentru cateva zile . Atunci voi putea discuta cu Alex si Edy , spun eu ultimul cuvant doar pentru mine.
- Ok , vorbim mai tarziu . Trebuie sa intru la ora . Te-am pupat.

AM inchis telefonul , in timp ce un zambet melancolic imi lumina chipul . Am urmat-o pe Anne pana in clasa , unde orele s-au desfasurat normal . Nu am mai incercat sa vorbesc cu brunetul despre colega mea , parea sa fie zadarnic . Am luat parte la ore , am raspuns , am primit note , dupa care am plecat acasa.

Nimeni nu locuia prin apropriere , asa ca mergeam singura . Imi placea sa admir parcurile , sa ma opresc pe o banca , sa numar frunzele cazand , sa ma bucur de viata .
Ajunsa acasa , am avut surpriza s-o gasesc pe mama mea in living , care parea a fi foarte agitata.
- Mama , s-a intampla ceva ?
- Tatal tau …spuse ea innecandu-se in lacrimi.


Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie si pentru intarziere . Sper insa ca marimea capitolului sa compenseza asta :D.
Old nick - mary2we

S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...

My pics on dA

My pics on AnimeZup

Viata dubla - my fic


#30
Well tin sa te anunt ca am citit capitolul acum ceva timp, insa m-am gandit abia acum sa il si comentez.
LUngimea este foarte buna, si sincer nu prea am observat greseli de tastare sau lucruri de genul asta. Scrii ca deobicei, foarte ingrijit.
Actiunea m-a impresionat, un nou liceu, noi prieteni, noi iubiri. Simt totusi ca ai cam schimbat din personalitate lui Antoine, sincer imi place mai mult cum era in ROmania. ( mai tanrdu, mai frantuzesc, sper sa revi la foarma asta).MA gandeam ca va pertrece mai mult timp cu el...
Acum intervine si dita dubla, a "scapat" de Alex sau Bogdy dar da de KArl, si partea prosta este ca prietena lui Adelle s-a indragostit de el.
Sper ca pana la asfarsit sa se rezolve.Adelle sa ramana cu Antoine si nu stiu, poate vor mai aparea personaje noi...
Astept urmatorul capitol.
[Imagine: c2a0c0530aa349b5ea812cc0f25d1c261282427224_full.png]
Tnx nibbles:X
[Imagine: ss-sig.png]
[Imagine: ss34ef-sig.png]
In the deep darkness the only light is you.
I am lost in my dark memories and in my foolish illusions.
In my dark world full of suffering and tears you are my way to happiness.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Viata Dubla L'pti.chat 20 13.288 20-03-2011, 03:09 AM
Ultimul răspuns: ~*Fallen* ~* Angel*~


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)