Viata dubla [+16]

[L'pti.chat]

ILikeYou , va las pe voi sa va imagnati camera , cu cateva detalii : apartamentul e mic , cu trei camere , iar camera la fel :P

flower_of_hell , sper sa nu te dezamagesc :D

Capiotul 2


Partea 1


Intuneric , de data aceasta din cauza draperiilor ce impiedica razele timizi ale soarelui sa-mi inunde camera.Dau la o parte plapuma alba ce ma gazduise peste noapte si ma indrept spre sifonier , de unde imi aleg niste haine la intamplare , pe care le imbrac cu greu , datorita starii de ameteala.Telefonul incepe sa sune cu incapatanare de undeva de sub perna.Ma indrept intr-acolo si incep disperata sa-l caut pentru a opri acel sunet enervant.
- Alo ?!
- Ceao , esti gata ?
La naiba , ieri i-am promis ca iesim!N-am putut sa-mi tin gura ? Ii comunic Alexandrei locul de intalnire dupa care ies vijelios din casa.Am strabatut repede aleea ce ma despartea de statie.Desi eram o familie instarita , nu-mi placea sa profit de acest lucru.Ma consideram o persoana normala , care nu are nevoie de sofer personal.
Incepea sa ninga , sute de stelute de gheata dansau nebune asezandu-se pe pamantul rece , ca si cum un secret ar trebui ascuns de ochii muritorilor.
- Hey ! Sunt aici !
Trecusem de locul stabilit , cufundata in ganduri uitasem ca trebuie sa ma opresc.Ma intorc pe calcaie , dupa care ii urez colegei mele un an mai bun si toate cele.Uracm in primul troleu ce a venit , indreptandu-ne incet , prin traficul aglomerat , spre centrul orasului , unde se afala patinoarul.
- Cum ti-ai petrecut sarbatorile? O intreb eu pe Ale
- Ti-am povestit . Parintii m-au pasat bunicilor , in timp ce ei pierdeau timpul prin capitalele Europei : O cafea la Viena , micul dejun la Paris si mai apoi se distrau pe Coasta de Azur.
Nu poti fi mai atenta ? Din nou i-ai amintit de ei.Parintii sai , sau bine spus acei dictatori care pretind perefectiunea din partea unui om , nestiind ca ea nu exista pe pamant.Asteapta din partea ei note de zece , premii la olimpiade si cele mai bune locuri la orice alte concursuri.Ale nu poate sa strige cu tarie in glas “Parintii mei sunt cei mai buni” deoarece ar fi mintit cu desavarsire , ceea ce nu-I intra in character.
Am imbratisat-o,deoarece niciodata nu am fost in reletii de prietenie cu incurajarile verbale.O imbratisare valoreaza cat o mie de cuvinte , iar in momentele grele chiar si un zambet poate da la o parte norii din calea ta.
I-am povestit cu lux de amanunte revlionul pe care l-am petrecut eu alaturi de verisorii mei, mai putin acea scena mult prea controversata pentru a i-o relata.Discutia ne este intrerupta de sunetul usilor ce se deschideau , indrumandu-ne spre iesire.N-aveam mult de mers pana la destinatie , am discutat vrute si nevrute pana ce am realizat ca eram in fata unei cabane de dimensiuni reduse , de unde trebuia sa ne inchiriem cele necesare.Coada ce parea kilometrica s-a micsorat si cu pasi marunti am ajuns la doamna ce ne-a servit.
Ne-am urcat pe scena noastra , teritoriul nostru.Eram atat de bune , ne aflam in locul cel mai drag noua , locul unde toata lumea ne admira , locul unde toti vad ca suntem cele mai bune , astfel incat se dau la o parte din fata gratiei noastre,asa cum s-a intamplat si acum.Simteam toate privirile atintite asupra mea, parca auzeam din nou acele aplauze furtunoase ce m-au cutremurat acum acum patru ani , parca imi auzeam din nou numele urmat de mult doritul loc intai.Am inceput sa fac acelasi program pe care l-am pregatit si atunci , simtind cum patinele fac parte din coprul meu , patinoarul imi indruma miscarile , iar invidia celorlati nu ma poate atinge.Ajung la miscarea ce n-am reusit s-o fac decat o data.Ma opresc in mijlocul patinoarului , inchid ochii , si meditez.Nu ma gandesc la ceva anume sau poate totusi … Ma gandesc la singurul loc care-mi reda zambetul pe buze , Franta , tara visurilor mele, locul unde ma simt cel mai bine alaturi de parintii mei.
Ma ridic incet si incep sa patinez cu spatele , pentru a-mi lua avant , dupa care , asemena unei randunele, imi iau zboborul , departe de vulturii ce stau pe margine.Ma simt atat de bine aici in aer , unde nimic nu ma poate atinge , simt respiratia vantului ca-mi magaie fata, iar norii ma vegheaza asemenea unor parinti ingrijorati pentru fiica lor cea mica.Aterizez sigur, perfect si gratios , continuand a patina cativa metri ca mai apoi sa ies de pe scena mea , sa ma intorc printe muritori , unde cunostintele mele in acest sport nu valoreaza nimic.Sunt inca in starea de euforie , o euforie atat de placuta , de care nu vreau sa scap , vreau sa raman acolo , in lumea mea , unde sunt doar o pasare ce-si ia zborul , care nu este barfita de semenii ei.
- Wow, Ella , te-ai depasit pe tine insuti !
In zadar incerca Alexandra sa ma trezeasca la realitate , cum am mai spus-o imi place aici si nu doresc sa-mi parasesc regatul.Este singurul loc unde ma simt in siguranta , in ciuda faptlui ca sunt asemenea unui cacstus intr-un desert , singura , parasita , neatinsa.Zambeam , un zambet stupid imi lumina fata , ingrijorand-o pe Ale
- Adelle!
Am tresarit la auzul acestui nume. Nimeni nu l-a mai pronuntat demult , nici maman, pentru a ma obisnui cu noua viata.Chiar ea m-a obligat sa mi-l schimb , pentru binele meu.Pana acum nu m-a ajutat cu nimic , m-a zapacit , sunt prinsa intre doua vieti , cea perfecta in Strasbourg si viata in Cluj , in tara tuturor posibilitatilor negative alaturi de Alexandra , singura raza de soare in intunericul din mintea mea.
- Aaaa … scuze, hai pe patinoar.
Oricat mi-as fi dorit nu ma puteam opri , deveneam dependenta de drogul meu , patinajul.Nu m-am mai dat in spectacol cu miscari tehnice , ci pur si simplu patinam , ca orice alta persoana ce era in preajma.Imi place sa cred ca patinez asemea unei dansatoare profesionite ce se sincronizeaza cu partenerul sau pentru a executa cei mai gratiosi pasi de vals.Picioarele mi se ridicau pe rand , de pe suprafata ghetii , dandu-mi un avnt din ce in ce mai mare.Fara sa observ , un brunet inalt mi se alaturase in cursa nebuna.Intelegandu-ne din priviri , am niceput un duel , unul in care nu conta cine va castiga.Eram in frunte , patinam cu spatele in timp ce ma scufundam in ochii sai albastrii , ochii sai care te trimiteau in abis la cea mai mica greseala , dar aceeasi ochi care te ajutau sa atingi fericirea deplina , doar printr-o privire.Inca eram prima , dar ceva ma impiedicase sa castig cursa , patinoarul , care inainte ma ajuta , era prietenul meu cel mai bun,ma tradase, iar capul meu se afla acum pe gheata rece.
- Ella ! Ella !
Striga degeaba , lesinasem. De aici nu mai tin minte nimic , doar ca m-am trezit intr-un salon , singura.Albul,acum enervant imi deranja ochii , fiind prezent peste tot , in culoare peretilor , a asternuturilor si chiar in pijamaua mea .Am inchis ochii , pentru a nu mai fi nevoita sa indur aceasta tortura.
- Ella ! Ţi-ai revenit , ce bine!
- Îmi pare rau , nu trebuia să-mi fortez limitele.
- Era chiar chipeş brunetul... spuse Ale visatoare.
- Te-ai îndragostit ?
- Cine e fercitul ? se auzi o voce placută.
Din ascunzatoare ieşi baiatul cu care mă duelasem înainte.
- Cred că tu , am dreptate Ale ?
Un cot in burtă mă anunţă că am greşit.L-am salutat politicos pe brunet , după care l-am criticat , facând apel la bunele maniere.
- De când e permis să asculti discutiile oamenilor ?
- Eu credeam că e permis , când ai aşa ceva la îndemână , spuse el oferindu-mi un frmos buchet de trandafiri.Pour vous...
Deci esti francez ?Asta imi ofera sansa perfecta de a reveni la identitatea mea initiala.
- Merci.
- Avec plaisire , mademoiselle.
Priveam hipnotizata florile ce fusesera omorate ,pentru a-mi fi oferite , iar mia apoi sa se ofileasca…Imi plimb mana deasupra petalelor fine , albe ce ma fascinau.Catifilarea lor ma indruma sa-I mangai din nou , si din nou , pana ce degetul mi s-a oprit in arma lor , un spin.
- Te-ai intepat , spuse el parca cu regret.
O batista alba se patase cu roseata ce-mi strapunse pielea cu cateva clipe inainte.Buzele noastre erau prea aproape pentru a refuza un sarut , dar m-am departat , incet , de brunet.
- Eu ma retrag , spuse el dand sa plece.
- Stai asa , nu-mi spui macar cum te cheama ?
- Je m’appelle Antoine Dupont,spuse el saruntand-mi tandru mana.Buzele sale rosii , infierbantate de dorinta , s-au confruntat cu pielea mea rece , facandu-ma sa tresar.
- Adelaide Martineau.
- Ai un nume frumos , Adelle.
Asa obisnuieste sa ma alinte si tata. De cand eram mica , la intoarcerea sa acasa , alergam spre el , prizandu-ma de barba sa , in incercarea mea dispearata de a-l saruta.Tot timpul m-am simtiti mai legata de el decat de mama.Imi placea sa stau pe genunchii sai , in bratele sale puternice atunci cand se intorcea acasa si mi-as dori sa fac acest lucru si acum…Imi aduc aminte cand m-a luat cu el prima data cu camionul , cand inca mai era sofer.Simteam ca sunt deasupra tuturor ,acolo sus in cabina.Conditiile de trai nu erau propice pentru o domnisoara , dar eu tot timpul am fost mai baietoasa.Inca de la varsta fragede am inceput sa invat marcile masinilor , iar pe masura ce anii treceau deveneam tot mai interesata de aceste autovehicule, pana cand maman m-a obligat sa iau lectii de patinaj.O uram pentru ca imi furase bucuria de a fi alaturi de singurul barbat pe care l-am iubit , il iubesc si il voi iubi neconditionat toata viata.Totusi , incetul cu incetul , am inceput sa indragesc patinajul , iar baitasul disparuse aproape complet din viata mea . Am spus aproape deoarece inca visez momentul cand voi trasari la auzul scartaitului caucurilor intr-un raliu alaturi de papa.
- Te simti bine ? ma trezi vocea brunetului.
- Da , sunt bine .Ce s-a intamplat la patinoar ?
- Ai lesinat in timpul intrecerii si m-am simtit oarecum obligat sa te aduc la spital.Partial a fost si vina mea , oricum ai castigat cursa.
- Pacat pentru tine , cursa nu a fost dreapta.
- Vrei sa zici ca sunt mai slab decat tine ?
- Te pot infrange la orice ora din zi si din noapte , spun eu mai hotarata ca oricand.
- Nous voyons*.
A iesit grabit din salon , iar ceata ce-I imbratisa caracterul l-a acoperit si acum.Am ramas cu privirea atintita asupra sa , oarecum uimita de reactia sa si de faptul ca intelesesem ce a vrut sa zica ,Vom vedea”.

Capitol modificat :D Lasati reply daca vaeti timp\chef

sper ca nu v-au deranjat cuv in franceza , daca da , imi spuneti , si incep sa le mai reduc ....