Vengeful desire

[MiraA]

Am reusit sa aduc si aici nextul poop si ms de comuri:*

Capitolul 6

Ce dracu fusese in mintea mea? De ce a trebuit sa reactionez asa? Lasand la o parte faptul ca intrasem in panica in nenorocitul ala de lift, de ce a trebuit sa-i permit sa ma sarute? Ba mai mult de ce naiba n-am simtit repulsie cand buzele sale le-au atins pe ale mele? De ce mi-a placut...? Stai un pic... mi-a placut?! Asa ceva nu mi se putea intampla tocmai mie! Nu cu un barbat, nu cu acel barbat.
Era duminica dimineata si eu eram- nicio noutate aici- la munca. Mi-am lasat capul sa se odihneasca pe birou pentru cateva secunde, pana ce l-am auzit pe Samuel strigandu-mi numele. Cand m-a vazut atat de molesit s-a incruntat un pic si a oftat.
-Ce e cu toata lumea in dimineata asta?
-Care toata lumea, Samuel? Suntem numai noi doi aici, l-am intrebat, dupa ce am cascat sanatos.
-Seful e aici, dar, din nu stiu ce motiv, e in aceeasi stare ca tine. Ciudat, niciodata nu l-am vazut asa.
-Lucas e aici? am intrebat, sarind de pe scaun direct in pozitia de drepti, revenindu-mi instantaneu. Adica, domnul Young...asta am vrut sa zic...ma balbaiam ca un idiot. Era din cauza lipsei de somn. Numai din cauza lipsei de somn.
-Aha...s-a intamplat ceva cu voi doi ieri? Barbatul ma masura din cap pana in picioare cu o privire curioasa.
-Nuuu...sigur ca nu. Ce e face sa crezi asa ceva?
-Probabil faptul ca esti atat de agitat...de cand te cunosc, e prima data cand te vad agitat.
-Ti se pare. Lipsa de somn. Nu am dormit prea mult in ultima vreme. I-am zambit, incercand sa ascund sentimentul de neliniste care ma cuprinse inca din clipa in care imi spusese ca Lucas era in aceeasi cladire cu mine. Dar la ce ma asteptam pana la urma. Doar era cladirea lui. Ma doare capul, am zis oftand si m-am lasat din nou jos in scaun, ca si cum sursa mea de energie auxiliara se terminase...
-Poate ar fi mai bine sa mergi acasa. Oricum am terminat pe aici ce avea de facut. Nu mai are rost sa ramai. Promit ca nu te spun sefului. Mi-a facut cu ochiul complice si a plecat, lasandu-ma singur cu gandurile mele ce erau din ce in ce mai confuze.
Pana la urma m-am decis sa-i accept propunerea si sa plec acasa, caci, din nefericire pentru mine, nici in noaptea precedenta nu dormisem prea mult. Sau mai bine zis, nu am dormit de loc.
Mi-am luat scurta de piele ( astazi renuntasem la costum, pentru o imbracaminte casual) si am iesit, indreptandu-ma cu pasi tarsiti spre scari, apoi spre parcare subterana unde ma astepta motocicleta.
Ajuns jos nu mica mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe Lucas stand sprijinit de portiera masinii sale, fumand o tigare linistit.
-Ma intrebam cand o sa apari...Se uita la mine cu aceeasi privire intensa, care imi facea pielea sa se infioare si minte sa reproduca imagini din seara precedenta. Imagini de care eu nu eram tocami mandru. De ce am impresia ca ma eviti?
-De ce te-as evita? l-am intrebat, folosind un ton hotarat, care ascunde destul de bine tensiunea sufleteasca.
-Poate din cauza a ceea ce s-a intamplat aseara...
-Aseara, nu s-a intamplat nimic!
-Eu cred ca s-a intamplat, zise cu acelasi ton degajat.
-Atunci, tu te inseli, i-am replicat uitandu-ma oriunde numai la el nu.
-Atunci, de ce esti atat de agitat? De ce nu ma privesti in ochi? De ce vrei sa fugi de mine?
-Asculta aici, Lucas, am zis enervat, uitand ca stau de vorba cu seful meu, nu fug de tine, nu sunt agitat si pot al naibii de bine sa te privesc in ochi. Mi-am ridicat privirea spre el, ignorand inima care o luase la glop si palmele care imi transpirara. Multumit?! NU S-A INTAMPLAT NIMIC. Punct
-Esti amuzant cand te enervezi. Zambetul sau era atat de dezarmant, incat mi-am uitat toate gandurile. Am raams incremenit, cu cheile de la contac in mana, uitandu-ma tamp la el. Nu ma gandeam ca sub invelisul acela frumos cizelat se afla un caracter atat de vulcanic, continua, apropindu-se de mine pana ce am putut sa-i simt respiratia fierbinte pe pielea gatului. Sau de incitant...zise si se apropie si mai mult, pana ce trupurile noastre se atinsera usor. M-am uitat la el cu ochi speriati, de catelus probabil, caci a inceput sa rada.
-Ce e asa de amuzant?
-Vezi ca esti agitat? intreba, redevenind serios. Daca nu erai agitat, nu ai fi reactionat asa, nu te-ai fi enervat si.... aaa.. inca mi te-ai fi adresat cu "domnul Young", nu cu Lucas. Cazu un pic pe ganduri. E prima oara cand mi-ai zis Lucas. Ti-ai dat seama?
Am injurat incet si mi-am plecat privirea in pamant ca sa nu vada intentiile criminale din ea. Omul acesta era dracul gol, iar eu venisem aici ca sa incep o lupta cu el. Si din pacat picasem in plasa lui.
-Scuze, am mormait cu jumatate de gura, nu reactionez prea bine cand ma enervez. Imi pare rau si pentru ce s-a intamplat acum si pentru seara trecuta, domnule Young.
Rase din nou si-mi cifulii un pic parul si asa rebel, care acum, chiar nu mai statea defel.
-Poti sa-mi spui Lucas. Nu ma deranjeaza. Cat despre aseara...m-ai speriat. Mana sa aluneca pana sub barbia mea, ridicand-o astfel incat sa-i intalesc ochii albastrii scrutatori. De cat timp suferi de claustrofobie?
Poate ar fi fost mai bine sa nu-i raspund, dar privirea sa m-a fermecat si, din nou mi-am uitat intentiile initiale si gura a vorbit fara mine.
-De mic...am cazut intr-o fantana si am ramas blocat acolo o noapte intreaga. Nu-mi plac nici spatiile inguste, nici intunericul. Oftand m-am departat de el si i-am intors spatele,asezandu-ma pe motocicleta si invartind cheia in contact.
-Nu se va mai repeta. Mi-am pus casca in cap si am dat sa plec, nu inainte de a-i arunca o ultima ocheada scurta.
Nu a zis nimic, ci mi-a lasat cale libera. Am apasat pe ambreiaj, delectandu-ma cu sunetele brute pe care le scotea motorul si am iesit din parcare, lasandu-l pe Lucas undeva in spate, inca urmarindu-ma cu privirea.