Unlimited Pleasure

[MiraA]

Capitolul 25

M-am linistit un pic dupa ce Mike a zis ca ma iubeste si ca sunt diferit fata de ceilalti, dar undeva in adancul meu ma intrebam daca nu se va satura si de mine intr-un final si nu va trece la urmatoarea persoana interesanta care va pasii in acest garaj. Am inghitit in sec cand aceasta posibilitate isi facu aparitia in mintea mea, doar atunci dandu-mi seama cat de mult tineam la el. Nu cred ca as fi suportat sa-l pierd. Nici macar nu vroiam sa ma gandesc la una ca asta. Il cunosteam de putin timp si totusi devenise foarte important pentru mine. Puteam sa spun cu siguranta ca mi-as da si viata pentru el, dar nu stiam daca el ar face acelasi lucru.
In timp ce lucra la masina lui Joshua a inceput sa-mi povesteasca diverse lucruri despre el, tot timpul omitand detalii despre copilaria si inceputul adolescentei sale. Fiecare intrebare pe care o puneam era deviata, pana ce am prins idee si al lasat-o balta. Daca nu vroia sa-mi spuna nu aveam sa-l oblig...pana la urma nici el nu stia multe lucruri despre mine si probabil nici nu le va stii vreodata, cel putin nu din gura mea.
Am simtit ceva vibrand si am inceput sa ma caut in buzunare, pana ce mi-am agsit telefonul. Era mama. Ma intrebam ce dorea, caci vorbisem cu ea de dimineata, inainte sa vin aici cand am fost sa ma schimb si atunci nu-mi zisese nimic.
-Da, mama...ce s-a intamplat? am intrebat-o usor ingrijorat.
-Taki...trebuie sa-ti spun ceva, dar nu vreau sa te superi...
-Ce s-a intamplat? Mike ma privii curios cand auzi tonul pe care il folosesc.
-Am omis sa-ti spun ceva, zise, ezitand si continua...trebuie sa ajunga...
Dar nu apuca sa termine propozitia ca o voce binecunoscuta, ce ma facu sa tresar se auzii din usa garajului.
-Takiiii!!!
-Mika! am zis uimit cand am vazut-o alergand spre mine si sarindu-mi in carca de parca ea ar fi cantarit cat o pana si eu as fi fost un nenorocit de culturist.
-De unde stii? am auzit vocea mamei in telefon.
-E aici, am raspuns si am inchis.
Cu coada ochiului am vazut expresia de pe chipul lui Mike care nu prevestea nimic bun. Maxilarul sau era inclestat si mainile si le tinea stranse in pumni pe langa corp. Am inghitit in sec...fix de asta mai aveam nevoie acum...
-Mika, ma sufoci...da-te jos de pe mine, femeie! i-am zis usor enervat de comportamentul ei de copil. Se bosumfla un pic, dar ma asculta, dupa care imi depuse un sarut usor pe unul dintre obraji, zambind poznas.
-Taki, asa te comporti tu cu mine? Nu ne-am mai vazut de 6 luni si deja m-ai uitat? intreba fluturandu-si genele, intr-un mod inocent, care mie imi dadea fiori. O cunosteam mult prea bine pe Mika, ca sa stiu ca sub acest comportament de copil nevinovat era o bestie dezlantuita. Am vrut sa zic ceva, dar nu ma lasa, ci continua, pe chip aparandu-i un zambet ce-mi ingheta sangele in vene. Hai atunci sa-ti amintesc, zise pocnindu-ma cu putere peste fata, facandu-ma sa ma dezechilibrez si sa cad la picioarele lui Mike, care privea uimit scena.
-Uite ce e, doamna, nut-i permit sa vi aici si sa-mi iei la pumn angajatii, se apuca brunetul sa vorbesca, dar Mika nu prea il baga in seama
-Tu, zise fata la un moment dat, nu te baga. Nu e treaba ta! apoi se intoarse spre mine si ma pirosi cu o privirea de-a dreptul fioroasa.
-Ce dracu a fost in capul tau, copil zvapaiat ce esti? Se presupunea ca renunti! urla ea la mine si se apropie mai mult. M-am ridicat si ocolindu-l pe Mike am inceput sa fac cativa pasi in spate. Ce daca fugeam de o femeie? Nu aveau decat sa rada baietii, dar daca eu eram un simplu demon, ea era regina peste toti...si o experta in lupta corp la corp...
-Mika, daca te-ai calma si m-ai lasa sa vorbesc, vei vedea ca nu e chiar asa cum ai auzit...am incercat sa o fac sa asculte de ratiune, dar degeaba. Am injurat printre dinti si m-am aplecat, luand in mana o cheie...
-Nu e chiar asa? ai participat la o cursa, Taki...ai reintrat in lumea asta si deja esti ranit, zise uitandu-se la mainile mele bandajate.
-Stai departe de mine! Am o...cheie frantuzesca, am zis intr-un final, dandu-mi seama ce tin in mana...Si stiu sa o folosesc, am continuat. Puteam sa aud chicotelile amuzante a colegilor mei, dar nu prea imi pasa ca ma comportam ca la circ.
-De ce dracu ai participat?
-Pentru ca il insultase pe Tokan, am urlat cat m-au tinut plamanii si mi-am plecat ochii in pamant, caci deja se umezisera.
Am auzit oftatul ei resemnat, dupa care i-am simtit mana mangaindu-mi crestetul.
-Ai ramas acelsi copil prostut si idealist, imi zise zambind. Fratele meu a murit...cuvintele lor nu-l mai ating, Taki. Nu merita sa risti pentru atat. Crezi ca el ar fi vrut asta pentru tine?
Ma mai magaie un pic pe cap apoi se intoarse spre Mike care privea scena dintre noi doi.
-Cine e seful aici?
-Eu sunt, cucoano, zise brunetul pe un ton dur care ma facu sa tresar. Niciodata nu-l auzisem vorbind asa cu cineva.
-Deci, tu esti Micheal... Imi pare bine. Eu sunt Mika, zise femeia si-i intinse mana in semn de salut, dar el refuza sa i-o stranga. Nu stiu daca ai auzit de cursa care este planificata pe sambata, zise femeia de langa mine, ignorand lipsa de curtoazie a iubitului meu. In fine, daca nu ai auzit, auzi acum. Si tu esti invitat. Trebuie sa-ti alegi un reprezentat, caci liderii nu au voie sa participe.
-Ce cursa? intreb curios.
-Una dintre cele mai mari, zise Mike...si cele mai periculoase. Se tine o data la 3 ani si doar cei mai buni participa. Mika aproba, fiind incantata ca barbatull stia despre ce e vorba.
-Eu de ce naiba nu stiam de ea? intreb imbufnandu-ma.
-Pentru ca acum trei ani erai doar un pusti care obisnuia sa se ascunda in portbagajul masinii mele pentru a ajunge la curse, imi zise femeia atingandu-mi obrazul. Imediat mi-am dat seama ca Mike nu e prea incantat de acest lucru si am incercat sa ma retrag.
-Participi si tu?
-Da...e ultima la care particip.
-Cine se mai baga de la noi?
A ezitat pentru un moment ca si cum nu ar fi vrut sa-mi zica ceva, apoi imi zambii trist si raspunse:
-Participa si Chizuru, daca la el te gandesti...
Cand am auzit numele asta inima incepu sa-mi bata mai tare, iar pe chip imi aparu un zambet sinistru. Chizuru...era si timpul sa ma reintalnesc cu el. Nu am putut-o dovedi, dar staim sigur ca el daduse ordin sa se umble la masinile noastre in urma cu 6 luni. Nimeni si nimic nu ma va putea convinge ca nu am dreptate.
M-am intors catre Mike care ramasese un pic umit de schimbarea mea si am zis cu hotarare...
-Eu voi fi reprezentantul tau!
-Nici nu ma gandesc, zisera amndoi la unison, facandu-ma sa ma stramb.
-Taki, ti-ai pierdut mintitle, incepu barbatul. Mainile tale nu sunt vindecate inca. Nu am degand sa te las sa conduci in starea asta...si in niciun caz nu te las sa participi la cursa aia. E prea periculos!
-Nu-mi pasa...voi merge. Fie ca iti convine sau nu. Am cateva socoteli de incheiat.
-Este vreo sansa sa te razgandesti? ma intreba femeia resemnata deja.
-Nu, Mika. In niciun caz nu voi da inapoi.
-Atunci trebui sa-ti arat ceva, zise si-mi facu semn sa ies afara din garaj. Am urmat-o si Mike veni dupa noi.
Asta este a ta, imi zise aradandu-mi un Bugatti Veyron de toata frumusetea...modificat si pregatit de cursa.
M-am dus lanag masina si am atins-o usor, lasandu-mi mana sa se plimbe pe caroseria sa lucioasa.
-Dar...Mika...asta e masina fratelui tau. Nu mi-o potida mine, i-am zis cu neincredere...
-Ti-a lasat-o tie... foloseste-o cu intelepciune...
Am ramas sa admir frumusetea din fata mea, observad cu coada ochiului cum Mika il ia pe Mike de brat intra inapoi in garaj. M-am incruntat cand am auzit o frantura din fraza pe care i-o spuse
-Trebuie sa vorbesc ceva serios cu tine! E in legatura cu Taki...
Apoi intrara amandoi in garaj, lasandu-ma singur cu noua mea bijuterie...