Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Unfulifilled expectations

#1
Bunaa!! Again^^.... M-am hotarat sa postez si cel de-al doilea fic al meu[proaspat inceput]. Va anunt de pe acum ca nu e SasuSaku pentru ca urasc cuplul asta! Stiu ca nu o a fie foarte citit [la fel ca si Clasa de Nebuni]:-j, da' totusi il postez. :D

Disclaimer:Nu detin nici un personaj din manga-ul/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora!


Prolog

“Un demon nemernic ataca Amegakure. Un demon pantera ce distrugea totul in calea sa: case, cladiri imense, tarabe cu diferite marfuri si ranea oameni nevinovati care incercau sa fuga din calea lui. Ragetul demonului se auzea in tot satul si chiar si mai departe. Kaghele satului incerca din rasputeri sa il opreasca insa in urma luptei a fost ranit grav si s-a refugiat inapoi in cladirea sa, care dupa cum se vedea era tinta demonulul. O cladire inalta, cea mai inatla dintre toate, avand infatisarea unui om ce sta cu o palma intinsa si limba lunga scoasa afara aratand ca o scena pentru defilat. Inauntrul cladirii se afla si femeia care chiar in momentul acela trecea prin durerile nasterii, iar sotul ei incearca sa gaseasca o cale prin care sa o apere de demon. Fiind in garda tot timpul, un planset destul de galagios il facu pe barbat sa lase garda jos si sa priveasca catre directia femeii, care acum tinea in brate un mic copil...O fetita!
Vazand ca demonul mai are putin si ajunge la cladirea care ii adapostea, barbatul, neavand alta solutie lua copilul din bratele mamei si facandu-i niste semne pe corp cu ajutorul sangelui sau ce curgea de la o rana, rostise cateva cuvinte intr-o limba necunoscuta. Femeia inceput sa tipe si sa planga in hohote, dar barbatul nici ca o baga in seama si iesind afara, chiar in fata demonului tipa: “Sigilare” , iar pantera ce terorizase satul de ceva timp se prefacu intr-o biluta mica si neagra care intra in burta copilului nou-nascut si se sigila inauntru.”

Capitolul I:
Introducere


-Mai incet de atat nici ca se putea sa te misti! Hai fato, doar atata poti?!
- Am obosit...
- Nu-mi spune mie ca ai obosit! Daca chiar iti doresti sa iti stapanesti demonul ala nenorocit si vrei sa devii un ninja bun, nu mi te plange ca ai obosit! Dusmanul nu va asepta niciodata sa te odihnesti!
-Dar...
-Niciun dar! Sa vii la mine doar atunci cand te vei putea lupta calumea!
Mda...El este maestrul meu si tot odata tatal meu adoptiv, Pain. Ma asez jos rasufand din greu si privesc cum maestrul paraseste camera fara sa se mai uite in directia mea. Indiferent, rece, dur...Astea sunt cuvintele care il caracterizeaza cel mai bine si totusi uite ca a avut bunavointa sa ma ia sub aripa lui sa ma creasca si sa ma antreneze ca sa devin ninja. Nici acum nu am aflat daca m-a crescut pentru ce e in mine sau pentru ca i s-a facut mila.
Sa ma prezint! Ma numesc Ralu si am 10 ani. Dupa cum ati vazut sunt orfana, singura persoana in care am incredere este Pain. El m-a salvat de atatea ori de la un sfarsit tragic si el ma protejeaza in continuare. S-ar putea spune ca-s fata lui tata, dar lui nu i-a placut niciodata sa ii spun tata. Ma trateaza precum un animal de companie. Cred ca asa stie el sa creasca un copil. Deasemenea sunt cea pe care el isi varsa nervii atunci cand ii sare tandara. Il urasc si il iubesc in egala masura. Cateodata imi vine sa-l omor in bataie, dar tot odata vreau sa il stiu langa mine, chiar in umbra mea, mereu sa imi sara in ajutor. Acum sigur va intrebati ce am eu in mine. Ei bine, este un demon...Un demon numit Dark Feline. Da! Eu sunt demonul pantera care a atacat Amegakure acum 10 ani! Sa va spun povestea mea la fel cum mi-a spus-o si Pain:
Cand au trecut trei ani de la sigilarea demonului in mine, parintii mei au fost omorati de catre satenii din Amegakure pentru ca nu au vrut sa le spuna unde m-au ascuns. In acelas timp eu eram la bunica mea Chyio si fratele meu Sasori. Dupa un an de liniste, Pain, care este Kaghele Satului Ploii, a dat ordine sa fiu luata de langa ei si adusa lui. Asa ne-am intalnit. Satenii din Amegakure ma urasc la fel cum il urasc si pe Pain. De ce? Pentru ca le este teama ca demonul meu va scapa de sub control si nici macar Pain nu ma va putea opri. Il vorbesc de rau deoarece a respins cererea lor cum ca sa ma omoare si continua sa ma apere. Prima lui intentie fusese sa ma omoare, dupa s-a razgandit si si-a propus sa imi foloseasca demonul ca pe o arma, iar mai apoi a dat totul la o parte si m-a crescut si antrenat. L-am urat ceva timp pentru ca ma luase de langa bunica si fratele meu, dar apoi mi-am revenit stiind ca nu mai am unde altundeva sa ma duc. Am plans ceva timp si nimeni nu a fost langa mine ca sa imi aline durerea pe care o simteam in suflet pentru ca parintii mei murisera si pentru ca ajunsesem sa fiu prizoniera unui prost care vroia sa ma folseasca precum un cal de povara! Dupa mult timp mi-am dat seama ca daca plang nu rezolv nimic si am hotarat sa dau deoparte trecutul si sa il “infrunt” pe rapitorul meu singura. Asa am reusit sa il conving ca nu-s atat de slaba incat sa stau si sa imi plang de mila toata viata. Trecutul e trecut, prezentul e prezent si viitorul e viitor. Uit trecutul, traisesc prezentul si astept viitorul!
Cam asta s-a intamplat cu mine, asta este viata mea. Acum traiesc in continuare cu Pain in cea mai mare cladire din sat. Aceeasi cladire in care m-am nascut si aceeasi pe care demonul vroia sa o distruga din intentii necunoscute. In cladirea aceasta am avut mii de intamplari, caci asta nu e o constructie banala ca toate celelalte. O fi ea ciudata in exterior-ca are infatisarea unui om cu limba scoasa- insa in interior este mortala! Cand spun mortala ma refer la miile de camere pe care le detine. Interiorul cladirii este facut numai din tevi de toate marimile ce transporta apa din sat- in sat ploua mereu, de unde si numele- si deasemenea tevile aceastea formeaza nenumarate incaperi si coritoare. Ca sa stiu unde ma aflu cand umblu prin ea am scris in fiecare camera cate ceva. Pe cand aveam 7 ani si umblam prin cladire am vazut intr-o camera un schelet si speriata am inceput sa tip si sa fug peste tot pana cand m-am lovit de Pain si el alertat de tipatul meu. Printre suspine i-am spus ce am vazut si el a inceput sa rada de mine...Abia apoi mi-a explicat ca oamenii care nu-s ninja in general se aventureaza in cladire si se pierd atat de rau incat la un moment dat mor de foame sau sete. Asa am ajuns sa spun ca contructia in care locuiesc este mortala. In general stau cel mai mult in camera care are iesire pe limba statuii, acolo unde si Pain are obiceiul sa stea.
Atat va pot spune despre mine si locul in care traiesc. Acum, daca nu va suparati as vrea sa ma duc sa imi continui antrenamentele. Trebuie sa ma antrenez din greu daca vreau sa devin cineva in lumea asta plina de retardati, nebuni si alte specimene neidentificate! Lumea ninja e cruda si daca nu stii cum sa te aperi, nu vei supravietui. Este ca o jungla in care daca nu ai un singur mecanism de aparare, vei fi imediat eliminat! Omoara sau vei fi omorat! Toata lumea stie legea asta si asta se aplica si aici!
Ma ridic usor de jos si parasesc camera pentru antrenamente. Traversez cateva coridoare lungi, reci sit acute...Numai apa care curge prin tevi si sandalele mele ninja ciocnindu-se cu podeaua se aud. Ajung in fata unei alte camere in care se afla un mic birou si un dulap cu mii de hartii, doasare si alte tampenii. Binetinetes biroul lui Pain, doar e Kaghe, nu? Au nevoie de un birou unde sa scrie ce s-a mai intamplat prin sat si unde sa-si tina mormanele de hartii. Ma uit prin camera, privirea mea ciocninud-se cu cea a lui Pain. Sta pe scaunul biroului privindu-ma in ochi, fara sa scoata vreun cuvant, sau fara sa imi dea vreun semn cum ca ar fi nervos sau alte chestii dastea... Ma priveste pur si simpu fix, fara a exprima vreun sentiment anume.
Inchid ochii si cu un suspin usor imi intorc capul intr-o parte, neputand sa mai privesc ochii lui ce mereu ma fac sa simt un fior rece care imi trece pe sirea spinarii.
-Nici macar nu ma poti privi in ochi! se rasteste el la mine si cu un oftat lung continua calm: Ce vrei?
-Iarta-ma pentru mai devreme, dar acum sunt hotarata sa imi continui antrenamentele fara sa ma mai plang. ii raspund eu si dupa ce inghi in sec: Vreau sa devin la fel de puternica ca si tine.
Liniste toatala, dupa care aud un mic sunet de dispret venit din partea lui:
-Hm...Daca intradevar vrei sa ajungi puternica, va trebui sa nu mai pierzi timp pretios cu vaicarerile tale de 2 bani!
-Ok...Asa am sa fac! raspund eu sigura pe mine
Iar liniste de mormant. Il vad pe Pain cum se ridica de pe scaun si trecand pe langa mine, vrand sa iasa din camera imi spune pe un ton autoritar:
-Bun. Hai acum, te-ai odihnit destul deci sa nu te mai aud! face o pauza mica dupa care: Maine vei cunoaste pe cineva... Atat iti spun.
Am tacut din gura si l-am urmat catre camera unde eram acum jumatate de ora si ma antrenam. Ma intreb cine este acel “cineva” cu care ma voi intalni maine. Ma va pune sa ma lupt cu el? Sau e vreun alt Kaghe? Intrebarile aste ma framanta si sunt nerabdatoare sa aflu raspunsul. Voi vedea in curand.
Poze:
Ralu:
[Imagine: Ralu1.jpg]
Dark Feline:
[Imagine: DarkFeline-1.jpg]
[Imagine: semn.jpg]
Just kiss...




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)