Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Tumult...

#1
titlu nu spune multe nu? sau asa iti pare
de fapt e cea mai buna caracteristica a acestei povesti
tind sa cred ca ideea este original (desi e furata de la subcontinentul meu...din perioada de REM xD)
in orice caz lucrul pus in prim plan este ambiguitatea, paranormal, horror si alte chesti bizare...
protagonista sunt eu, de aceea este scrisa la persoana intai....
si acum cred ca ajunge cu ce zic eu...sa trecem la poveste:


~~~
[Imagine: a_2668.jpg]

Cine ar fi crezut ca tocmai mie mi se va intampla asa ceva. Si totusi s-a intamplat. Atat de brusc si de rapid. Viata mea avea sa isi schimbe cursul si rolul. Din viata unei simple adolescente s-a transformat intr-un adevarat vis tumultos. Totul a inceput in acea blestamata zi.
Era o dimineata insorita. Aerul proaspat, copacii infloriti! Perioada de la mijlocul primaverii. M-am trezit din pat si m-am dus mecanic in bucatarie. Am deschis geamul sa simt invioararea diminetii. Mirosea frumos si proaspat. Totul era verde si plin de viata. Langa fereastra era o vecina ce isi punea rufele la uscat pe sarma legata intre bloc si gardul de beton, gard paralel cu cladirea pus ca sa separe curtea de langa bloc. Era o distanta de vreo doi metrii si jumatate intre acel gard si cladire. Cobor privirea spre vecina mea si ii arunc un zambet:
-Buna dimineata doamna Geta, am zis surazand.
-Buna Anne, zise ea intorcand capul sa ma vada. Ai dormit bine? imi zambi ea continuand sa isi aseze rufele la uscat.
-Da. si m-am trezit foarte bine azi.
Langa zid, pe un scaunel de lemn, mama se juca cu Tomita, motanul negru, bland, ce mereu venea la geamul meu sa ii dau de mancare. Totul parea normal ca si in late zile. Insa de data asta, mai era inca un pisic, alb cu negru vargat, mai mic. Nu-l mai vazusem pana acum. Probabil ca era inca un nou venit, caci majoritatea pisicilor erau sperioase si nu stateau asa de aproape de oameni. Cu toate acestea, acest pisic nu era deranjat de prezenta noastra langa el. Se juca linistit cu un ghem de ata. Tomita torcea la picioarele mamei,parea lipsit de grija.
Aerul era cald si placut. Un vant delicat imi mangaia fata usor. Pisoiul de sub fereastra continua sa se joace. Am intins mana inaint sa simt adierea fina a aerului. Observam cum motanul ala mic continua sa topaie si sa rostogoleasca ghemul, chiar mi s-a facut drag de el:
-"Ce plin de viata e....e atat de vioi.....parca s-ar hrani cu viata. Mic si plin de energie..." imi ziceam eu in gand admirandul.
Am simtit atunci ca imi zvacnise mana. Atunci haosul s-a dezlantuit. Pisicul incepea sa se poarte agresiv...Foarte agresiv. Alerga de-a lungul gardului si zidului fulgerator. Nu-l puteam urmari cu ochii. Trecea pe langa vecina, zgariind-o pe gambe, la fel si mamei. Le sangerau picioarele. Pe motanul negru il izbea puternica, sfirtecandu-l in bucati. Nu-mi putea crede ochilor ce vad. O imagine infioratoare. Numai eu steam la ce teroare luam parte. I-am intins mamei mana, care s-a urcat sus pe scaun traumatizata. Era in durere, iar picioarele-i erau colorate in rauri stacojii. I-am zis sa urce sus in casa, pe geam. Vecina s-a speriat si ea si fugea cat o tinea picioarele spre scara de la intrare in bloc. Dupa ce a urcat mama sus, am trantit cat de repede am putut, sita pe fereastra. Nici nu vroiam sa ma gandesc la ce s-a intamplat dar intrebarile si spaima s-au strecurat in mintea mea:
-"Ce e?! Ce s-a-ntamplat? De ce se poarta astfel?? CE i-a facut lui Tomita?!?! Tomita!!.....Nu inteleg....Ce l-a apucat? Abia il pot urmari. E groaznic!! NU MAI VREAU SA-L VAD ASTFEL! VREAU SA DISPARA!....." eram speriata, dar cand mi-am rostit in gand acele vorbe mai mult rau am facut.
Din nefericirea mea, chiar sub ochii mei, vedeam cu pisoiul turbat disparea. Nu-l mai vedeam deloc!
-"Unde s-a dus acuma??...Unde e?" ma tot intrebam eu nedumarita.
Fara sa imi dau seama. in timp ce ma uitam in stanga si in dreapta, speriata, auzeam un parait. Ridic privirea si ma uit atenta. Sunetul se auzea foarte aprope, atat de aproape. Cand m-am uitat mai atenta am vazut de unde provenea. Sita! Sita era cea care paraia, se crupea incet incet in fasii. Atunci mi-am dat seama. Motanul disparuse, dar nu de tot, SE FACUSE INVIZIBIL. In acel moment, am apucat de geam si l-am trantit repede, inchizandu-l. Ma repezeam sa le inchid si pe celelalte.
-De ce se intampla toate astea? De ce?...Nu inteleg! strigam eu speriata. Ce naiba se petrece!!?
-...N-as fi crezut ca vei fi urmatoarea care va avea puteri mistice, imi rosti mama crispate la fata. N-am crezut ca istoria se va repeta, imi zicea ea ingrijorata, totul se intampla din cauza gandurilor tale.... Nici mien u-mi vine a crede dar se pare ca asta ar fi singura explicatie verosimila.Treabuia sa ai grija ce iti doresti.....Sa stii ca nu esti singura care a patit asta, imi zicea ea aducandu-mi sa citesc un articol dintr-un ziar vechi. Citeste si poate iti vei da seama.
Era ceva legat de magie, vrajitoriem clarvazatori si alte lucruri asemanatoare. Si citeam un paragraf ce imi indica ea sa citesc, la pagina de “Discutii intre preoti si vrajitori era un articol semnat:
Am o problema. am facut din greseala o incantatie de posedare a unei pisici.Am transformat-o intr-o fiara devastatoare,
"pisica blanda si vioaie
fa-te mare nimicitoare".

M-am speriat dupa aceea si am incercat sa o fac sa dispara:
"pisica ce esti acum turbata
fa-te-acum nevazuta".

Dar a iesit si mai rau. si acum este periculoasa si invizibila.Am nevoie de ajutor!
Era paragraful unei fete ce si-a trecut numele cu initialele A.L. Citind mai departe, gasesc raspunsul unui preot la rugamintea fetei:
Intr-adevar. Tehnica posedarii unei feline este tipica vrajitoarelor. Este si una dintre cele mai periculoase. Data viitoare ar fi bine sa ai mai multa grija la ce te gandesti si la ce iti doresti.
Realizasem ca preotul i-a raspuns fetei numai ca s o critice, fara vreo intentie de a o ajuta, fiind si discriminator....
-DAR E ABSURD!!! Cum poate o persoana ce lucreaza milostiv, in numele Domnului, sa fie atat de obiectiv si rece?!?! izbucneam eu energic. Lumea asta se duce de rapa, E CUPRINSA IN HAOS!!!
Si din nou, cu toate ca mama ma avertizase, nu am avut grija. Nu mi-am dat seama ca iara am facut ceva, nu aveam de unde sa stiu. Nu stiam macar ca, chestii precum misticism si vrajitorie ar fi ceva mai mult decat niste trucuri. Nu realizasem! Am simtit o forta ciudata trecandu-mi prin corp de mai multe ori. M-a luat cu ameteala si simteam ca inima-mi batea convulsiva. Am inchis ochii ca sa ma calmez.Aveam senzatia ca ma aflam intr-un spatiu ciudat, de parca eram cobaiul cuiva. Simteam ca plutesc si aveam numai imagini tulbure in minte. Culori calde difuzate in culori reci ca si cum ar fi un lichid de vopsele turnate pe o suprafata infinita. Mi se parea ca e un vis foarte ciudat. Intre treaza si adormita! Am mai deschis ochii odata.
De data asta, NU MAI ERAM ACASA. M-am uitat repede imprejur! Cat cuprindeam cu privirea ...campii si dealuri inverzite, cativa arbori si arbusti si tufe de colo-colo. Paream sa ma aflu undeva afara...Dar unde? Nu mai vazusem asa ceva. Undeva unde cu siguranta ca nu am mai fost pana acum. As fi zis ca poate eram intr-o excursie pe un taram exotic....de una singura? Mi-am zis sa ma mai uit prin imprejur, sa cercetez zona. Poate imi dadeam seama unde ma aflam. Ce era ciudat, era lipsa urmei de viata. Nimic in afara de plante, nimic altceva.Simteam ca ceva nu era in regula. Si mergand tot asa printre tufe, am dat peste 2 colibe.
-Ah in sfarsit o mai fost cineva pe aici.
Colibele pareau abandonate. Erau tot felul de obiecte pimitive si instrumenete neobijnuite. Dar tot, nici un semn ca ar mai trai cineva. Ca si cum pamantul ar fi inghitit lumea. CEVA NU ERA IN REGULA.
Astfel am realizat ca nu eram treaza. Inca dormeam. Inca eram in visul acela ciudat. Am mai incercat sa ma trezesc…
Deschid ochii si ii inchid stransi. Mai clipesc odata.
Cand am deschis ochii, m-am trezit in fata unei cladiri mari, ce-mi aducea amite de fosta mea scoala elementara. Am intrat pe usa. un hol lung si mare ducea la niste scari. In fata mea era usa ce ma separa de hol. Era incuiata. Pe scarile ce duceau sus, se auzea un zgomot - venea cineva. O voce din dreapta mea ma chema, se auzea din biroul de langa intrare, dar nu o luam cu bagare de seama. La capatul celalalt, zaream 2 indivizi ce coborau de pe scari, niste indivizi tare dubiosi. Mergeau ciudat si mi se parea ceva schimbat la ei fata de alti oameni. Deodata! O persoana imbracata in stofa neagra, a iesit din biroul acela de la intrare. Se indrepta spre mine si ma apuca de brat. Ma trase inapoi dupa el in birou repede! Dupa care trantise usa si o inchise cu iala. Se intoarse inapoi spre mine si-mi zambi uspr ca sa ma relaxeze:
-Nu e bine sa fi afara acolo, zise baiatul usor ingrijorat, esti in pericol fetit-o. Mai bine te-ai ascunde. Cand vor ajunge aici, iti vor simti mirosul. Daca vrei sa supravietuiesti, mai bine ai fugi.....ARSII-DE-SOARE sunt foarte salbatici.

___________________________

poate ca nu ati inteles bine faza cu dealurile si muntii verzi si colibele:
e o chestie paranormala ...un fel de viziune simbolica care am avut-o ...sub acre se ascundea o transmutare (suna a alchimie nu? xD)
ce sunt arsii-de-soare? vetoi afla data viitoate
pana atunci tai-tai :bye:

PS: astept critici ^^
[Imagine: sd5setsunasekaisig1-icy2.gif]
"uhm... thanks for the help"
"don't mention it... to nobody!"
[Imagine: chibi_81.gif]
aia mica

#2
nu-ti fa griji voi avea grija de imaginatie ^^
iar baiatul e un erou :P

~~~
[Imagine: b5f1.jpg]

-Arsii-de-soare ? un termen nou la urechile mele. Ce sunt aia? La ce te referi? intrebam eu nedumerita.
-Cum adica? Tresari baiatul mirat la intrebarile mele ce ii pareau prostesti. De pe ce lume esti mai fat-o? Cum sa nu stii care e cea mai periculoasa rasa umana de pe planeta!
-Nu inteleg....Cum adica rasa periculoasa? Specia umana e intr-adevar superioara celorlalte. Dar ce vrei sa spui prin "arsii de soare"?...E cumva vorba de rasa negroida?
-Te simti bine, fata? intreba el mai mirat ca niciodata.
-Da, ma simt bine - am raspuns eu ferm. Dar te rog, lamurestee-ma si pe mine despre ce vorbesti.
-.....Nu imi pot da seama de ce nu stii?...Suferi cumva de amnezie?
-Nu ma lua cu dinastea...N-am probleme cu capul! ma ratuiam eu la el. Dar nu am mai auzit vreodata de denumirea de arsi-de-soare, te rog, explica-mi.
-"Cum de nu intelege?...Arsii-de soare exista de vreo 200 de ani....Doar nu cumva...Nu prea as zice....dar.....poate..."...Auzi....zi-mi data ta de nastere. Sa verific ceva in fisiere.
-....14 august 1989. De ce ai nevoie d ea?
-Ce ai spus?! Tresari el indignat cu mainile in dosare....1989? Vrei cumva sa ma duci de nas, zise el cu un ton apasat, zi-mi o data valida si nu te mai juca!
-Nu glumesc!! am strigat eu inapoi. Acela e anul in care m-am nascut!
-Nu are cum sa fie atunci! Daca ar fi, ai avea 137 de ani, zise el si mai apasat.
-P-poftim!?!?! Nu are cum! Nu are sens! Eu atunci m-am nascut. Oare delirez?.....Nu suntem in 2008?
-"Deci se pare ca asa e...." Acum suntem in secolul XXII, mai exact 2126.
La auzul spuselor lui ochii mi se largi si chipul mi se crispa. Am inceput sa transpir, teama si panica punand stapanire pe corpul meu. Aveam senzatia ca iara sunt in visul acela blestemat. O gramada de fiori imi strabateau spinarea spre a-mi da o starea si mai incomoda. Toata tremuram.
-....NU....Nu se poate,ma panicam eu. Nu are logica! Nu se poate!...Nu are cum...Este imposibil! Nu mai inteleg nimic! Unde am ajuns!? Nu stiu nici cum am ajuns aici. Ce e locul asta atata de ireal!? Nu demult eram acasa, spaima puse control asupra corpului meu ...Ah!..Lumea asta se duce de rapa! Nuuu!
-Calmeaza-te. Cred ca acum inteleg cate ceva. Dupa reactia ta....Sustii ca datezi de acum un secol si ceva...Si din cate vad nu ai luat vreodata la cunoastere istoria acestei lumi.....
-....Ce lume e asta? Nu mai inteleg nimic! Glasuiam eu in timp ce simteam ca ma prabuseam, totul imi parea fara noima. Ce istorie? Despre ce vorbesti? Cum de am ajuns aici?
Simteam cum fiorii ce-i aveam imi inghetau sangele. Odata cu misterul ce se amplifica, aveam un presentiment rece ca ceva terifiant va avea loc. Incercam sa ma adun si sa nu o iau razna. Tanarul se aproiase de mine si imi puse mana pe umar incercand in felul lui tipic masculin sa ma linisteasca.
-Poate ca tu nu mai intelegi nimic, dar eu cred ca incep sa imi dau seama. Stii… Nu esti singura ce a patit asta. A mai fost o alta fata ca si tine. De fapt daca stau sa ma gandesc, semeni mult cu ea. Nici ea nu putea intelege ce erau arsii-de-soare. La fel ca tine, sustinea ca dateaza dintr-o perioada indelungata. Se pare ca si tu ai patit la fel ca ea...Ai calatorit in timp si spatiu....AI PATRUNS INTR-O ALTA DIMENSIUNE.....
Ceea ce el confirmase, din nefericire imi aduse si mai multa neliniste in suflet. Imi strangeam pumnii cu forta incat apropape ca imi sangerau palmele. Numai gandul ca nu ma aflu in lumea mea ma ingrozea:
-....Nu.....Nu se poate! Nu are cum.., la auzul acelor vorbe picioarele mi s-au inmuita lasandu-ma sa ingenunchez la podea.
Baiatul se indeparta putin de mine si se sprijinii in maini pe birou. Rasufla in resemnare si incerca el cum putea sa imi explice situatia ce imi era atat de confuza si de neinteles:
-Se pare ca istoria se repeta...In urma cu 50 de ani Bunicul meu a intalnit o fata de seama ta, venita dintr-o alta dimensiune, zicea el. Eu nu l-a crezut cand imi povestea. Dar, se pare ca am avut ocazia sa patesc la fel ca si el.
-...Nu-mi vine sa cred, bolboroseam eu privind in gol. Totul pare atat de ireal...Cum…cum de…
Tanarul cu parul negru precum carbunele privea asupra mea si simti un sentiment de mila. Ii era mila de mine. El era constient ca nu putea sa isi dea seama ce tumult si dezordine era in sufletul meu. Trase aer in piept si se imbarbata:
-Ar fi bine sa-ti explic cum sta treaba in lumea asta. Ei bine, trecutul este foarte asemanator cu al lumii tale......pana acum 300 de ani ,cand totul s-a schimbat radical. In lumea mea, Pamantul a suferit o intoarcere brusca! Datorita unui asteroid urias Terra a fost deviata de pe traiectoria sa obijnuita. Acest lucru a bagat planeta direct intr-un nor de praf si meteoriti. Desigur atmosfera ne-a protejat, cat de cat, de majoriatatea rocilor, dar, din nefericire au fost foarte multi meteoriti mari, chiar foarte mari. Nici forta de frecare nu i-a putut opri toti bolovanii aceia. Cativa au taiat aerul si s-au izbit puternic pe suprafata. Totusi nu au facut prea mari stricaciuni pe sol. Cel mai rau era in aer. Ozonul din stratosfera, in contact cu gazele eliminate de meteoriti, a fost distrus. Astfel am ramas fara protectie impotriva radiatilor. Multa lume de pe glob a fost puternic iradiata. Cu timpul oamenii afectati de radiatii s-au adaptat, AND-ul lor schimbandu-si putin structura. Au fost puternic afectati ochii, astfel oamenii si-au imbunatatit celelalte simturi: auzul si, mai ales, mirosul. Curand oamenii noi s-au amestecat cu oamenii obijnuiti creandu-se pana la urma o noua rasa de oameni. Aceasta rasa noua a inceput sa domine in fata celorlalte 3 rase. Chiar mai rau: cei ca tine si ca mine sunt o raritate in zilele de azi, majoritatea ascunzandu-se....caci...au fost mancati de ceilalti...., rosti el cu dispret intorcandu-si capul intr-o parte.
-CEEEEEEE?!?!?! am racnit tare cand am auzit.
Indignata si ingrozita, am incremenit acolo ascultandu-l in continuare.
-Oamenii care au fost radiati direct, si au supravietuit, au multe lipsuri. Pe langa faptul ca sunt orbi de cataracta, au si gandirea mai primitiva. Tehnologia a evoluat cam la fel ca si in lumea ta...poate ceva mai lent dar tot a evoluat. Dar arsilor-de-soare le-au ramas intiparite structura , gandirea si mentalitatea neaderthalilor. Ei se poarta mecanic. La inceput nici nu iti dai seama ca sunt astfel de fiinte. Dar trebuie sa ai grija caci sunt niste oameni foarte periculosi, avand instinctul inaintea gandirii. Si deoarece duc lipsa de gandirea normala, ca sa zic asa, multi sunt inca si acum canibali. Frecvent, chiar, se devoreaza intre ei in anumite perioade ale anului…
-Dar e atat de ABSURD!!...Pe asta nu o pot intelege nici atat!....Nu are sens!!! racneam eu stupefiata.
-Pentru o persoana ca tine cu siguranta ca pare ca o gluma proasta…Asta a zis sic ea care a venit in lumea noastra ca tine. Dar te asigur ca iti vorbesc pe cel mai serios mod posibil.
-Dar…dar nu are logica! Nu are!!
-Logica lumii noastre difera de logica lumii tale, nu cu mult dar difera. Iar tu esti in mare pericol. Daca arsi-de-soare iti simt mirosul; de piele neteda, ei vor incerca sa te prinda si sa te devoreze si pe tine!
In timp ce baiatul incerca sa imi explice toate astea. Cei 2 indivizi ciudati ce i-am vazut mai devreme au ajuns in fata usii si au inceput sa urle ca niste primate intr-un limbaj pe care eu nu l-am putut intelege.
-Ce e asta?...Ce se aude?....
-Sunt cei doi!...Te-au simtit! Ti-am zis ca isi vor da seama ca nu le semeni. Le e frica de ce e diferit de ei. Ai face bine sa fugi. Du-te repede pe geam.Am sa-i retin eu cat pot! striga el impingandu-ma spre fereastra.
-Bine ...dar si tu esti ca si mine, i-am impins mana la o parte, vor incerca sa te devoreze si pe tine...Nu . Nu mi-as ierta-o!....
-Ba nu o vor face, ma contrazicea apucandu-ma de brat. Adevarul e ca au mai incercat odata, demult, altii, sa ma prinda sip e mine... Dar, ca sa ma apar, ca sa pot supravietui, am ripostat...I-am ucis, imi zise el raspicat ascuzandu-si privirea de ochii mei.
-Chiar ai….ai omorat? Nu-mi pari genul de om care sa fie asa de agresiv.
-Am vrut sa ma asigur ca nu o vor mai face...asa ca, ca sa ma pot ascunde printer ei…sa ma pot camufla de nasul lor… m-am imbaiat in sangele lor.
-Sincera sa fiu…nut e-as fi crezut in stare, ii ziceam eu uimita de vorbele lui.
-Am facut-o ca eram disperat. Era o situatie limita. Astfel am reusit sa raman viu printer monstrii astia. Dupa cum ei sunt orbi...nu isi vor da seama de ce sunt eu....Acum du-te! Repede!! striga el privindu-ma adanc in ochi.
Ochii lui straluceau. Nu am mai zis nimic. L-am ascultat si am sarit pe fereastra si am luat-o la goana. Chiar atunci indivizii aceia dubiosi dadeau buzna peste el. Vorbeau intr-o limba asemanatoare amerindiene, iar el incerca sa mai traga de timp, inducandu-i in eroare, facea pe prostul, dar si arsii-de-soare erau prosti. Oare? Ei au continuat sa ma adulmece. Luandu-se dupa miros, au sarit pe geam si m-au zarit imediat. Cu piciaorele mele scurte nici nu aveam cum sa ajung prea departe. Ma ajungeau repede din urma. alergam ingrozita pe totuarul ce parea pustiu. Tot mai aproape de mine, gata sa ma prinda! Credeam ca o sa ma prinda! O raza de speranta cand un trolebuz se opreste intr-o statie, la care eu eram aproape. Ajung la statie, urc sus repede, iar, ca prin urehile acului, usile s-au inchis la cativa centrimetri distanta de mana unuia dintre ei. Rasuflam greu, usurata ca am scapat de ei, imi aduceam aminte de ce mi-a zis baiatul acela.
".....Arsii-de-soare?...O lume paralela....Unde am ajuns si eu?!...”

M-am agatat cu o mana de o bara iar cu cealalta ma tineam de piept. Inima mea batea tare, incercam sa ma linistesc. Trolebusul porneste incet la drum. In sfarsit in siguranta, cel putin asa credeam. Insa linistea mea nu avea sa tina mult timp. In jurul meu era plin de arsii-de-soare. Cand am realizat m-au luat frisoanele, fiorii imi curentau spinarea. Multi si-au dat seama de mirosul ciudat ce-l emanam eu. Pielea mea transpirata, de la cum am alergat, sub care aveam vascularizatie puternica datorita pulsului mare, le starnea atentia. Cativa din ei m-au apucat de maini, ma pipaiau ca si cum nu ar mai fi vazut asa ceva. Fiorii imi transversau spinarea. In momentul in care firobusul a oprit la urmatoarea statie, am tasnit ca arsa, si am luat-o la fuga din nou. Tri din indivizi au coborat dupa mine. Au inceput si acestia sa ma fugareasca. Simteam ca innebunesc. Totul se intunecase in fata ochilor mei. Chiar se intuneca. Se facea seara, iar eu continuam sa alerg. abia rezitam, si indivizii continuau sa alerge dupa mine. Am luat-o dreapta dupa un colt. Ma apropiam de o piata din centru.
-"Nuuuuuu!...si acolo vor fi si mai multi altoiti ca astia....Unde sa ma ascund!....Inca nu-mi vina sa cred ca am ajuns intr-o lume paralela.....Ce se intampla cu lumea?!?!?"
Eram disperata. Picioarele imi amorteau, oboseam. Nu mai puteam alerga. Am mai cotit inca odata pe un alt drum. Langa zidul unei cladiri de pe colt erau parcate 2 masini mai ce imi aminteau de cele de tip BMW, unul indigo si unul gri.

"ASTA ESTE SANSA MEA!!!!"

Si fara sa mai stau pe ganduri, m-am aruncat intre ele si m-am ascuns in umbra de pe perete ce o faceau masinile. M-am pitit bine si taceam ca pestele. Cei 3 au ajuns imediat dupa aceea la colt si tot continuau sa alerge. Se indreptau direct spre piata, fara sa observe masinile de langa colt.

"AM SCAPAT, in sfarsit" rasuflam eu usurata.

Am atipit imediat, eram epuizata. Simteam nevoia sa ma odihnesc. aveam nevoie de odihna.....mai ales pentru ceea ce tocmai urma....
_______________________


iar ca sa nu se zica ca nu stiti cum arata tanarul erou:
http://i140.photobucket.com/albums/r8/an...__by_K.jpg -ceva de genu

astept critici ^^
[Imagine: sd5setsunasekaisig1-icy2.gif]
"uhm... thanks for the help"
"don't mention it... to nobody!"
[Imagine: chibi_81.gif]
aia mica

#3
Pai critici nu prea ar fi,mie chiar imi place ...ai doar cateva mici greseli de tastare dar probabil ai scris'o in graba,pe mine una nu prea ma deranjeaza avand in vedere cat de buna e povestea ... la persoana 1 am citit foarte putine pentru ca sunt un pic mai grele consider eu ^^'

Anyway ..imi place cum suna ...alta dimensiune o.O arsii-de-soare ,ai imaginatie nu gluma ...paranormal,horror ..me likes that,pana acum mi'a placut ce ai scirs asa ca astept cu nerabdare un nou capitol ..gambate [Imagine: kaos-yellowjelly15.gif]


#4
si iata aici constinuarea :48:

[Imagine: ____.jpg]

Cateva ore ce pareau a fi minute. Intr-un final m-am trezit. Spre uimirea mea, cand am deschis ochii, vedeam in jurul meu tot felul de aparate ciudate de care nu mai vazusem pana acum. Ma aflam intr-un pat in cearceafuri albe. Perfuzii erau infipte in bratele mele ce-mi erau legate de pat. Dincolo de usa salonului in care ma aflam, vedeam umbre miscandu-se. Auzeam voci, dar nu le puteam intelege, vorbeau in aceeasi limba ca arsii-de-soare. Tot ce am putut intelege din discutia lor a fost o ultima fraza..

”dupa analizele de pana acum, ea e exact ca si cealalta”

-“Cealalta....." ma gandeam eu. "Oare cine e cealalta ?...Oare vorbesc de fata aceea de care mi-a zis si baiatul ce m-a ajutat sa scap?.....Nici nu stiu cum il cheama....Parca DAMIAN ii scria pe ecusonul de pe sacou.....Ce ochi frumosi si adanci avea!.....

~Flashback~
-Du-te! Repede pe geam.....Nu isi vor da seama. Am sa-i retin eu!....du-te repede!

~End of flashback~

-“Ce privire blanda avea. Ochi aceia negri....Nu am apucat sa ii multumesc..."
Toate aceste ganduri imi strabateau mintea. Asta pana cand, clanta usii a scartait. Mi-am intors capul sa vad cine intra. Niste personaje imbracate in halate albe au intrat inauntru. Purtau masti, nu le puteam vedea chipul. Ma analizau chiar si in cel mai mic detaliu. Imi verificau toate semnele vitale: pulsul, tensiunea, temperature si inca niste verificari mai neobijnuite a amprentelor mele si a pielii. Dupa vreo 5 minute de controale de acest gen. Controale ce mie imi pareau ca durau o vesnicie, totul s-a incheiat. Unul din indivizi, ce avea niste ochi frumosi si familiari, isi dadu jos masca. Spre surpriza mea, era tot acelasi barbat ce mi-a salvat viata, Damian. Ma privea bland si multumit.
-Banuiala mea a fost corecta, zise el cu un ton mai bland. Conform analizelor facute, intr-adevar esti venita dintr-o alta dimensiune. Mai exact, aceeasi dimensiune cu A.L.
-"A.L.?" cuvantul imi rasuna in cap "Ce cunoscut mi se pare. Unde l-am mai auzit?....Unde?....PARAGRAFUL!!!

~Flashback~
-Am o problema. am facut din greseala o incantatie de posedare a unei pisici.Am transformat-o intr-o fiara devastatoare. Dar a iesit si mai rau. Si acum este periculoasa si invizibila.Am nevoie de ajutor!
~End of Flashback~

Din ziarul acela: paragraful de pe pagina deDiscutii intre vrajitori si preoti. Fata aceea! Fata aceea a patit exact ca si mine.Transformarea unei feline intr-o fiara salbatica. Numele acelei fete imi rasuna in cap. Odata cu el multe intrebari au inceput sa imi curga cu repeziciune printer gandurile mele.
-“A.L....Oare cine e fata aceea?...Oare are cu adevarat puteri de vrajitoare?....Oare am si eu?....Oare....De ce am ajuns aici?!"
Baiatul de mai devreme se apropie de mine si imi surase. Ochii ii straluceau frumos ca si cum ar avea cate o bolta de stele in fiecare. Un lucru ce mi se parea frumos, in lumea asta ciudata. Privirea aceea calda ma mai linistea putin.
-Probabil ca te intrebi cum ai ajuns in lumea asta nu?
Nu-i puteam glasui, trupul mi-era amortit. Nu-mi puteam misca decat palmele. Damian ma lua atunci de maini si imi vorbi usor.
-Nu te agita atat de mult. Linisteste-te. Totul va fi bine. Odihneste-te. Nu-ti fa griji. Esti in cel mai sigur loc. Aici sunt singurii oameni normali care au rezistat dupa impactul acela fara sa fie afectati de radiatiile de care ti-am povestit. Odihneste-te acum, maine iti vom clarifica tot.
Eram intradevar obosita, ca si cum nici nu as fi dormit. Astfel am atipit repede dupa ce ei au iesit din salon. Dar nu inainte sa reflectez la tot ce s-a intamplat ieri.
-"Si era o dimineata atat de placuta. Pana la fenomenul cu pisica aia...Oare chiar eu am facut-o sa se poarte asa?....Oare eu chiar sunt urmatoarea vrajitoare cum a zis si mama?...Si tot ma intreb....Oare cine e A.L?"
Afara tocmai incepea sa ploua, eu tocmai adormeam. Ploaia ma linistea ca sa am un somn calm. In noaptea ce a urmat dupa am continuat sa dorm. Am dormit bine. Ma simteam cu adevarat in siguranata, macar pentru o vreme. Ma bazam pe vorbele celui cu ochi adanci numit Damian. Dimineata cand am deschis ochii, langa patul meu era Damian pe un scaun. Ma privea cu aceeasi ochi blanzi de ieri:
-Te-ai trezit deja. Ai apucat sa te odihnesti mai bine? ma intreba el in timp ce imi stergea fruntea cu un prosop moale.
-...Da...Am dormit foarte bine, i-am raspuns eu mai peltic. Iti multumesc pentru tot. Dar, ma tot intreb. Cum de am ajuns aici?.....
El imi raspunse indata si ferm si cu un ton serios.
-Nu stiu sa iti spun, dar, poate A.L. stie.
-A.L.?...Ai spus A.L.?! am tresarit eu atunci cand am auzit acele initiale atat de familiare.
-Da. Mai tii minte ca ti-am povestit ca a mai venit o fata ca si tine? Ei bine…Ea e fata care a venit aici... Si mai stii: ti-am spus ca semeni cu ea. Cand i-am povestit de tine a vrut neaparat sa te vada....De fapt e si ea aici pe hol. Stai ca ma duc sa o chem inauntru! zise el iesind din salon pentru cateva momente.
Poate ca Damian incerca sa imi linisteasca sufletul, dar fara sa isi dea seama, nu facea decat sa imi mai aduca cate un soc. De data asta eram si eu nearbdatoare. Vroiam sa o vad si eu pe acea A.L.
-"In sfarsit o voi vedea pe acea A.L." imi ziceam eu amintinu-mi iar de acel articol de ziar.
Nu trecu mult si Damian se intoarse. In urma lui, intra o fata. Era o fata zvelta, cu parul alb precum varul si era lung, curgator. Avea o piele alba radianta precum cea a norvegienilor. Pe chipul gingas mangaiat de roua avea fixati niste ochi albastrii angelici. Era imbracata intr-un costum mulat alb-lucios cu dungi albastre peste cusaturi. Intradevar: un aspect relevant ce te izbea de la prima privire. Fata s-a apropiat de mine. Ma privea bland si imi zambea. Constatasem ca toti imi zambeau asa, un lucru ce devenea deja infricosator. Am ridicat ochi mai atent la chipul ei. Ca sa mai am un soc! Aveam senzatia ca ma uit in oglinda, nu alta. Damian avea dreptate, ea chiar semana cu mine! Nu eram tocmai identice, dar aveam aceeasi forma a fetei, acelasi zambet, aceeasi privire, aceeasi stare de spirit. Eram surprinsa sa o vad in sfarsit pe acea A.L., mai ales sa vad ca imi semana atat de mult Poate ca nu arata prea mult, dar si ea era surprinsa sa ma vada.
-Deci tu trebuie sa fi Anne nu-i asa? imi glasuia ea cu o voce asemanatoare cu a mea.
Nu puteam sa imi dau seama de une imi stia numele. Nu imi aminteam sa ii fi zis lui Damian. Dar nu luam cu bagare de seama acest lucru. Inca eram uimita de felul in care arata ea. As fi vrut sa ii pot raspunde dar inca eram peltica sin u puteam glasui coerent. Am dat din cap in semn de aprobare.
-Imi pare bine sa te cunosc in sfarsit. Eu sunt Ael, si in urma cu vreo 50 de ani, am facut si eu, din greseala, ce ai facut sit u: un blestem asupra unei pisici. Si acest lucru a avut in consecinta deschiderea unui portal intre dimensiune ce m-a transportat in timp si spatiu aici, cum ai patit si tu!
Eram uimita de cata precizie avea. Stia de blestemul pisicii si stia ca atucni am intrat in panica si ca acest lucru mi-a shimbat soarta spre a fi transusa in lumea asta. Stia foarte bine. Spunea exact ca si cum ar fi trecut prin acea situatie, ceea ce inseamna ca nu putea fi decat adevarat. Si totusi, nu stiu de ce, dar aveam senzatia ca imi ascundea ceva. Senzatia ca ceva nu se lega cum trebuie, numai ca inca nu imi dadeam seama.
-Asta e o lume paralela cu a noastra. Aici nu exista atata poluare ca la noi, asa ca oamenii ar trai mai mult...Asta daca nu ar exista acel canibalism de care sunt sigura ca ai afla...Presupun ca Damian ti-a povestit despre arsii-de-soare, nu?
M-am ridicat in fund si m-am fortat sa ii raspund.
-Da, mi-a explicat cum sta treaba, dar tot nu-mi vine a crede...
-Ei bine...Acum suntem in anul 2126, m-a intrerupt ea brusc. Distrugerea Lumii va fi...oricum...IMINENTA...Si toti oamenii normali ramasi, ca sa ii numesc asa....vor sa plece odata pentru totdeauna de pe lumea asta.
O ascultam cu atentie, dar nu prea intelegeam unde vroia sa ajunga cu vorbele ei. Eu eram inca confuza si socata de toate. O adevarata trauma pe spinarea mea. Totusi incercam sa fiu atenta si sa o ascult. Ma fascina persoana ei.
-Oamenii de aici, printre care si eu vrem sa mergem intr-o alta dimesnsiune...Iar aici...Noi doua intervenim.
Noi doua? Adica tu si cu mai cine?

-La cine te referi? Am intrebat eu nedumerita.
A.L. privi tinta spre mine ca sic and raspunsul ar fi sub nasul meu si incerca sa imi dea de inteles. Eu nestiind pe ce lume traiesc literalmente nu imi dadeam seama la ce referee.
-Tu si cu mine. Noi doua, Anne. Deoarece doar noi avem capacitatea aceea de a ne deplasa dintr-o lume in alta.....Noi avem nevoie si de ajutorul tau....Mai ales eu. Plus ca daca reusim, te vei putea intoarce inapoi in lumea noastra. Totul va reveni la normal.
-"Acasa...Din nou la normal..chiar imi doresc mult asta....Tot ce imi dorec sa ma intorc acasa...si sa nu mai vad lume aasta ciudata..."..Bine intru in joc!.....Dar cu ce va pot ajuta eu?....
Habar nu aveam in ce intru de fapt.
______________

va urma

ei, cum vi se pare?
astept sa imi spuneti
[Imagine: sd5setsunasekaisig1-icy2.gif]
"uhm... thanks for the help"
"don't mention it... to nobody!"
[Imagine: chibi_81.gif]
aia mica




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)