Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Tratamentul Vietii

#1
1.Glorioasa copilarie
De cate ori nu te-ai simtit ca si cum ai vrea sa scapi de viata cotidiana si sa faci ceva neobisnit?Ei bine aceasta este povestea unei persoane care a evadat cu totul.Numele lui era Frain
Sa incep cu ce s-a intamplat pana acum.
Un baietel nascut intr-o familie neobijnuita ramane fara tata la varsta de 6 ani.In timpul unei vizite in Argentina tatal sau accepta sa transporte in afara droguri dar este prins la aeroport si trimis la inchisoare pe viata,inchisoare in care dupa ce sta 6 luni are loc o revolta in care el alaturi de jumatate din prizonierii inchisorii ard de vii in celule.
”Un accident regretabil” spun autoritatile dar acest accident declanseaza un set de actiuni care la adunarea familiei imediat dupa moartea tatalui sau il lasa cu doua decizii oferite de mama sa,o mama iresponsabila si imatur emotionala,care foloseste acest prilej pentru a descotorsi de el in momentul in care ar fi trebuit sa ii fie aproape.
La 3 zile dupa ce s-a aflat de “accident” toti membri familiei se aduna intr-o casa destul de mare detinuti de bunici din partea tatalui.Adunati in jurul unei mese 20 de persoane cu varste cuprinse intre 18 si 70 de ani erau acolo pentru a decide ce se v-a alege de soarta celor doi.Intr-un final dupa multe dezbateri se ajunge la hotararea ca vaduva si copilul ei sa locuiasca in apartementul in care au trait si pana acum si pe durata a 5 ani sa fie ajutati financiar cu cat se poate.
“Dar eu nu vreau asta.”Zise vaduva batand in masa cu palmele.Toate persoanele din jurul mesei se uita mirati la femeie sprijindu-se de masa.
“Atunci ce propui?”Raspunse o voce din capatul masei.
Vaduva se ridica de la masa deschide usa paseste pe hol si se duce direct spre usa ce facea legatura cu curtea din spate,o curte mare si spatioasa in care alocuri erau plantati cate un copac mai batran decat ea, unde erau toti copii adunati sa se joace ,arunca o privire in curte si vazundu-si fiul sub umbra unu copac pangand se duce il ia de mana apoi il trage pana in fata adunarii.Se aseaza in genunchi si isi intreaba copilul nepasatoare:
“Asculta Frain ce zici daca ai locui singur?”La auzul acestor vorbe spuse cu un chip inocent de mama sa in ochi copilului culoarea dispare si sirul de lacrimi care se prelingeau pe obraji sai seaca.
Dar in camera apare un val de reactii de dezgust la care bunicul lui Frain un om de statura medie cu fata crestata de riduri se ridica in picioare si ridicand vocea la tanara mama zice:
“Ce inseamna asta?Vrei sa zici ca iti abandonezi copilul?”
“Nu.Doar ca la 27 de ani sunt prea tanara sa devin o femeie caznica inca mai am destul de multe lucruri care vreau sa le fac”Raspunde pe un ton linistiti si nepasator uitandu-se la batranelul de 67 de ani.


Inca nu am terminat dar as avea nevoie de niste opinii cu privire la ce am scris pana acum:d
Ce noroc pe conducatori ca poporul este prost!

#2
Imi rezerv un loc pana ce termin de citit dau edit dupa
Edit:
Well am venit şi eu pe aici din curiozitate. Ceea ce ai scris tu a fost prea scurt şi a trebuit să citesc unele fraze de cel puţin două ori ca să îmi dau seama ce ai vrut să zici (fără supărare).
Mi-ar fi plăcut să văd un prolog sau ceva, nu ştiu de ce. Acţiunea mi s-a părut cam grăbită, iar descrierea mai ai de lucrat la ea.
Un mic sfat în loc de 27,3,5 ai putea scrie douăzeci şi şapte, trei, cinci etc, etc înţelegi ce vreau să spun, ar da mai bine la estetică. Încearcă să foloseşi mai des virgula.
Well cam atât ar mai fi multe de spus, dar mă opresc. Sper că nu te-a supărat ce ţi-am spus.
Bye, bye.




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)