Sau, poveste nouă, pesonaj principal , pe lângă Anne, va fi Kim Jaejoong, my obsessie. Este ăăăhm... Mai perversă şi cu un mod de descriere mult prea direct. Aşadar în concluzie şi în fnial, vârsta minimă de citit este paişpe. Cu aproximatie.
Pentru next aştept şi eu nişte comentarii, dargi oameni, ca să vad că nu scriu doar ca să îmi hranesc imaginatia bolnavă sau aşa ceva.
There may be...
I
Soarele de afară nu se vede printre draperiile groase folosite la şedinta foto. Camera este luminată numai de nişte reflectoare imense. Nu-mi placea lumina pe care o fac. Acum două secunde m-am speriat de pielea mea mult prea albă. Rochia crem şi vaporoasă pe care o port face caldura infernală din sala mică să mă evite. Asta este bine. Mă joc cu două cute până când vocea groasă a managerului rasună în sală. Trebuie să arat perfect. Până la urmă, dintre toate fetele englezoice, el m-a ales pe mine. Surâd în sinea mea dispretuitoare. Nu pot spune că nu e frumos. Este, sunt sigură, visul a un milion de fete. Dar... Ele nu-l ştiu. Eu banuiesc că da. E un perfectionist., aşa am auzit Zâmbetul acela dulce a lui ascunde un ton pruncitor. Sau cel putin aşa mi-a spus Monika. Îi aud numele şi nu mă pot abtine să nu schitez un zâmbet. Este, în cel mai ironic mod posibil, genul meu. Manegrul de uită la mine urât. Trebuie să fiu sufeltul lor aici. Eu reprezint Regatul acum. Mă ridic de pe scaunul meu, pretecându-mi mâna peste buclele roşcatele care îmi cadeau în valuri mari şi dese până la talie. Surâd când îi vad intrând pe uşă. Este mult mai înalt decât mine, brunet, şi purta acei ochelari patrăţoşi ai lui. Îşi ridică privirea din podea şi mă priveşte îndelung. Nu la mine, sunt sigură. Era decolteul adânc care îl atrage la fel cum mă atrage pe mine mirosul care a inundat camera o dată cu intrarea lui. Este atât de dulce încât mă ameteşte. Mă înbată cu prospetimea lui. Zâmbetul lui l-a dat de gol. Un barbat între două vârste îi şopeşte ceva la ureche iar tânarul râde. Mă ridic de pe scaunul pe care stau ca să mă duc la el. Acesta mă întâmpină cu bratele deschise ca să mă ia în brate.
- Anne! spune. Ce bine îmi pare să te vad faţă în faţă!
Engleza lui avea un accent draguţ. Chicotesc copilaros şi îl iau în brate. Acesta mă strânge la piept. Simt prin tricoul pe care îl poartă muşchii. Îmi muşc buza dată cu un ruj prea roşu pentru gustul meu ca să nu scot cine ştie ce sunete. Sunt pe punctul de a-i striga Monikai că se înşeală. Dar asta era doar aparenta.
- Jaejoong! Şi mie. folosesc acel ton dulce şi şoptit învăţat cu atâta trudă ca să îi spun aceste cuvinte la ureche.
Zâmbetul de pe buzele mele este unul sincer şi dulce. Acesta surâse catre mine întinzându-mi bratul. Îi iau radiioasă sub privirea dezamagită a stilistei mele. Este cea mai bună prietenă a mea, dar tot nu pot rezista tentatiei. Pornim spre cabinele lui. Nu ştiu de ce are mai multe. Dar nici un îmi pasă. Sincer, ardeam de curiozitate să vad 'live' acel pipept după care salivează toate aceste fane cu mine în frunte.
Îmi dă drumul la braţ şi îmi face semn să mă aşez pe un fotoliu imens. Mă analiză din nou scurt, vag, ca să fie sigur că a facut alegerea bună. Sunt sigură că e multumit de sine. Se uită din nou la decolteu satisfacut. Îmi duc mâinile la piept şi roşesc uşor. Kim râde scurt de mine, apoi îşi dă eşarfa pe care o poartă şi tricoul jos.
Nu pot descrie ce se petrece în mine. Inima bate de să îmi sară din piept şi în mintea mea se desfăşoară tot felul de scenarii. Da, este evident ce fel de scenarii. Nu trebuie să vă spun că aproape că îmi simt sângele în gură de la cât de tare îmi muşc limba. În exterior nu se vedea nicio schimbare înafara faptului că sunt incredibil de roşie în obraji.
- Eşti bine? întrebă, de parcă nu ştia raspunsul.
Îmi ridic privirea ca să mă pierd în ochii caprui pe care îi are, ascunşi de acei ochelari care îi dadeau un aer mai serios decât avea el de fapt în acea secundă. Zâmbesc schitat catre el, aşezându-mă mai bine la locul meu, lovind cu talpa subtire a balerinilor podeaua.
- Da. îi rasund sec. Mă bucur că îţi pasă.
Face un pas în faţă, catre mine, şi se aplecă până la un milimetru distanţă de fata mea. Îmi trebuie toată taria mea de caracter ca să nu îi iau capul între mâini şi să îl sarut. Îi simt o mână pe pieptul meu, strecurându-şi degetele printre ale mele. Cu cealaltă mână mă prinde de după talie.
- Dacă ne vede cineva aşa...
Cuvintele mele nu sunt altceva înafară de şoapte. Nu am taria să spun nimic. Kim zâmbeşte larg şi dulce, citindu-mi din gândurile cele mai ascunse.
- Hyung are grijă să nu intre nimeni...
Cuvintele lui sunt atât de calme... Aş vrea să fiu şi eu aşa.
Nu am facut nimic altceva decât să clipesc. Buzele lui moi s-au lipit de ale mele într-un sarut salbatic. Nu pot spune că nu îmi place. Ba chiar i-am raspuns, jucându-mă cu limba lui. Mâinile mi se mişcă fară mine, cautând pieptul lui bine-facut. Dincolo e acea linişte neliniştitoare. Dar mâna lui care cauta un loc pe unde să se strecoare pe sub rochia mea îmi captă toată atenta. Gasi acea crapatură de care are nevoie. Mă prinse cu mâna fină de spate şi mă ridică uşor, ca să vad diferenta colosală dintre noi. Dar nu am timp nici să respir. Continua să îşi plimbe mâinile pe corpul meu fară pic de regret.
Chiar acum i-aş fi spus Monikai că avea dreptate într-un fel, dar nu voiam să îmi scape. Aveam ce alte fete, milioane, nu... Voi profita de asta. Îmi petrec mâinile după capul lui, strângându-l uşor de umeri. Îl vad cum rânjeşte şi mă mai sarută o dată, mai salbatic ca la început. La sfârşitul acestui ultim sarut gâfâia uşor. Surâd dulce catre el, aranjându-mi parul şi întinzând mai bine rujul de pe buze. Îmi duc mâna încet la gura lui şi îi şterg rujul de pe buze, zâmbind uşor. Acesta îmi prinse degetele între ale lui şi îmi sarută mâna. Roşesc vizibil, mai tare decât aşa fi vrut de fapt.
- Ce e în cabină... spuse cu un zâmbet pe buze.
- ... Ramâne în cabină. Ştiu!
Îi spun cu zâmbetul pe buze ridicându-mă ca să mă aranjez putin în oglinda mare. Parul nu mi se deranjă decât putin, reparabil. Rujul însă...Nu era acelaşi roşu puternic pe care l-am avut la început. Oftez, întorcându-mă. Îl surprind cât îşi lua blugii albi. Surâd timid, roşind. Îmi muşc buza pe interior puternic, până când am simtit gustul de sânge în gură. Îmi trec limba peste buze când acesta îşi luă o camaşă albă pe care o lasă descheiată. Îmi întinde bratul de care eu mă prind rapid, fugind catre el. Ieşim împreună din camera caldă ca să intram în acel loc luminat de reflectoare albe.
Pentru next aştept şi eu nişte comentarii, dargi oameni, ca să vad că nu scriu doar ca să îmi hranesc imaginatia bolnavă sau aşa ceva.
There may be...
I
Soarele de afară nu se vede printre draperiile groase folosite la şedinta foto. Camera este luminată numai de nişte reflectoare imense. Nu-mi placea lumina pe care o fac. Acum două secunde m-am speriat de pielea mea mult prea albă. Rochia crem şi vaporoasă pe care o port face caldura infernală din sala mică să mă evite. Asta este bine. Mă joc cu două cute până când vocea groasă a managerului rasună în sală. Trebuie să arat perfect. Până la urmă, dintre toate fetele englezoice, el m-a ales pe mine. Surâd în sinea mea dispretuitoare. Nu pot spune că nu e frumos. Este, sunt sigură, visul a un milion de fete. Dar... Ele nu-l ştiu. Eu banuiesc că da. E un perfectionist., aşa am auzit Zâmbetul acela dulce a lui ascunde un ton pruncitor. Sau cel putin aşa mi-a spus Monika. Îi aud numele şi nu mă pot abtine să nu schitez un zâmbet. Este, în cel mai ironic mod posibil, genul meu. Manegrul de uită la mine urât. Trebuie să fiu sufeltul lor aici. Eu reprezint Regatul acum. Mă ridic de pe scaunul meu, pretecându-mi mâna peste buclele roşcatele care îmi cadeau în valuri mari şi dese până la talie. Surâd când îi vad intrând pe uşă. Este mult mai înalt decât mine, brunet, şi purta acei ochelari patrăţoşi ai lui. Îşi ridică privirea din podea şi mă priveşte îndelung. Nu la mine, sunt sigură. Era decolteul adânc care îl atrage la fel cum mă atrage pe mine mirosul care a inundat camera o dată cu intrarea lui. Este atât de dulce încât mă ameteşte. Mă înbată cu prospetimea lui. Zâmbetul lui l-a dat de gol. Un barbat între două vârste îi şopeşte ceva la ureche iar tânarul râde. Mă ridic de pe scaunul pe care stau ca să mă duc la el. Acesta mă întâmpină cu bratele deschise ca să mă ia în brate.
- Anne! spune. Ce bine îmi pare să te vad faţă în faţă!
Engleza lui avea un accent draguţ. Chicotesc copilaros şi îl iau în brate. Acesta mă strânge la piept. Simt prin tricoul pe care îl poartă muşchii. Îmi muşc buza dată cu un ruj prea roşu pentru gustul meu ca să nu scot cine ştie ce sunete. Sunt pe punctul de a-i striga Monikai că se înşeală. Dar asta era doar aparenta.
- Jaejoong! Şi mie. folosesc acel ton dulce şi şoptit învăţat cu atâta trudă ca să îi spun aceste cuvinte la ureche.
Zâmbetul de pe buzele mele este unul sincer şi dulce. Acesta surâse catre mine întinzându-mi bratul. Îi iau radiioasă sub privirea dezamagită a stilistei mele. Este cea mai bună prietenă a mea, dar tot nu pot rezista tentatiei. Pornim spre cabinele lui. Nu ştiu de ce are mai multe. Dar nici un îmi pasă. Sincer, ardeam de curiozitate să vad 'live' acel pipept după care salivează toate aceste fane cu mine în frunte.
Îmi dă drumul la braţ şi îmi face semn să mă aşez pe un fotoliu imens. Mă analiză din nou scurt, vag, ca să fie sigur că a facut alegerea bună. Sunt sigură că e multumit de sine. Se uită din nou la decolteu satisfacut. Îmi duc mâinile la piept şi roşesc uşor. Kim râde scurt de mine, apoi îşi dă eşarfa pe care o poartă şi tricoul jos.
Nu pot descrie ce se petrece în mine. Inima bate de să îmi sară din piept şi în mintea mea se desfăşoară tot felul de scenarii. Da, este evident ce fel de scenarii. Nu trebuie să vă spun că aproape că îmi simt sângele în gură de la cât de tare îmi muşc limba. În exterior nu se vedea nicio schimbare înafara faptului că sunt incredibil de roşie în obraji.
- Eşti bine? întrebă, de parcă nu ştia raspunsul.
Îmi ridic privirea ca să mă pierd în ochii caprui pe care îi are, ascunşi de acei ochelari care îi dadeau un aer mai serios decât avea el de fapt în acea secundă. Zâmbesc schitat catre el, aşezându-mă mai bine la locul meu, lovind cu talpa subtire a balerinilor podeaua.
- Da. îi rasund sec. Mă bucur că îţi pasă.
Face un pas în faţă, catre mine, şi se aplecă până la un milimetru distanţă de fata mea. Îmi trebuie toată taria mea de caracter ca să nu îi iau capul între mâini şi să îl sarut. Îi simt o mână pe pieptul meu, strecurându-şi degetele printre ale mele. Cu cealaltă mână mă prinde de după talie.
- Dacă ne vede cineva aşa...
Cuvintele mele nu sunt altceva înafară de şoapte. Nu am taria să spun nimic. Kim zâmbeşte larg şi dulce, citindu-mi din gândurile cele mai ascunse.
- Hyung are grijă să nu intre nimeni...
Cuvintele lui sunt atât de calme... Aş vrea să fiu şi eu aşa.
Nu am facut nimic altceva decât să clipesc. Buzele lui moi s-au lipit de ale mele într-un sarut salbatic. Nu pot spune că nu îmi place. Ba chiar i-am raspuns, jucându-mă cu limba lui. Mâinile mi se mişcă fară mine, cautând pieptul lui bine-facut. Dincolo e acea linişte neliniştitoare. Dar mâna lui care cauta un loc pe unde să se strecoare pe sub rochia mea îmi captă toată atenta. Gasi acea crapatură de care are nevoie. Mă prinse cu mâna fină de spate şi mă ridică uşor, ca să vad diferenta colosală dintre noi. Dar nu am timp nici să respir. Continua să îşi plimbe mâinile pe corpul meu fară pic de regret.
Chiar acum i-aş fi spus Monikai că avea dreptate într-un fel, dar nu voiam să îmi scape. Aveam ce alte fete, milioane, nu... Voi profita de asta. Îmi petrec mâinile după capul lui, strângându-l uşor de umeri. Îl vad cum rânjeşte şi mă mai sarută o dată, mai salbatic ca la început. La sfârşitul acestui ultim sarut gâfâia uşor. Surâd dulce catre el, aranjându-mi parul şi întinzând mai bine rujul de pe buze. Îmi duc mâna încet la gura lui şi îi şterg rujul de pe buze, zâmbind uşor. Acesta îmi prinse degetele între ale lui şi îmi sarută mâna. Roşesc vizibil, mai tare decât aşa fi vrut de fapt.
- Ce e în cabină... spuse cu un zâmbet pe buze.
- ... Ramâne în cabină. Ştiu!
Îi spun cu zâmbetul pe buze ridicându-mă ca să mă aranjez putin în oglinda mare. Parul nu mi se deranjă decât putin, reparabil. Rujul însă...Nu era acelaşi roşu puternic pe care l-am avut la început. Oftez, întorcându-mă. Îl surprind cât îşi lua blugii albi. Surâd timid, roşind. Îmi muşc buza pe interior puternic, până când am simtit gustul de sânge în gură. Îmi trec limba peste buze când acesta îşi luă o camaşă albă pe care o lasă descheiată. Îmi întinde bratul de care eu mă prind rapid, fugind catre el. Ieşim împreună din camera caldă ca să intram în acel loc luminat de reflectoare albe.
![[Imagine: 2yjsxs3.jpg]](http://i43.tinypic.com/2yjsxs3.jpg)
![[Imagine: tumblr_m95uonbiuU1re9dfoo1_500.gif]](http://25.media.tumblr.com/tumblr_m95uonbiuU1re9dfoo1_500.gif)