The Girl Who Knew Too Much

[Rukia JJ]

ce sa zic...sper sa va placa :D


p.o.v. Temari:
Nu stiam ce se intampla, toti se panicau si strigau. M-am simtit ca intr-un mounatin ruse. Am vazut cum furgoneta se izbi de autocar facand partea din spate, cea in care ma aflam eu, sa ajunga la cativa kilometri distanta de restul autocarului. Deodata nu mai puteam face contact cu realitatea. Simteam cum incet, incet intram intr-o lume imaginara. Acea lume parea a fi fericita. Parca preferam sa visez acolo unde toate aveau un aer placut, decat sa raman la viata mea in care trebuia zi de zi sa o suport pe Sakura si atmosfera plictisitoare de care aveam parte. Desi ma simteam singura, trebuia sa ma intorc la cruda realitate. Cand m-am trezit eu, se parea ca ceilalti inca savurau visele lor placute sau mai putin placute. Am iesit din autocar si m-am asezat pe iarba slab luminata de luna. Se auzea doar vantul care se strecura cu greu printre copaci. Am inceput sa ma uit la luna si sa incerc sa adorm, dar pur si simplu nu puteam. Din autocar iesi un baiat cu parul blond si cu ochii albastrii care imi aminteau de ocean. Se uita pret de o secunda la mine, iar apoi se hotari sa imi tina companie.
-Cred ca ne vom petrece ceva timp pe aici, ofta Naruto.
Desi deobicei baiatul asta ma calca pe nervi, cateodata e bine sa-l ai aproape. Felul lui de a fi hiperactiv ma mai anima si pe mine uneori. Cel mai mult imi place faptul ca nu-i pasa ce cred ceilalti despre el. Ma privea in ochi parca spunandu-mi "o sa ma simt nasol daca o sa ma lasi sa vorbesc singur". Nu-i puteam raspune, buzele mele erau prea obosite pentru a mai putea vorbi. Intr-un final nu se mai holba la mine si se intinde pe spate, evidentiandu-i corpul bine conturat. Fiind obosita, imi las capul pe abdomenul lui tare, imi inchid ochii conturati cu negru si intru intr-o lume in care fluturii inca mai zburau si visele mele la fel.

*FLASH BACK*
Era deja ora sase seara. Itachi trebuia sa vina sa ma ia de acasa pentru a mergem impreuna la balul de sfarsit de an, iar eu nu eram nici pe departe gata. Inca nu mi gasisem nici macar rochia potrivita. Se auzi soneria enervanta de la usa de doua ori. Eram in criza de timp asa ca am apelat la artileria grea, tata. El stia sa plictiseasca oamenii mai bine ca oricine, asa ca l-am rugat sa-l tina putin de vorba pe partenerul meu. Zis si facut, pe chipul frumos al lui Itachi deja se asternu o expresie plictisita. Intr-un final eram gata, coboram scarile parca cu incetinitorul, lasandu-mi rochia rosie sa fluture in spatele meu. Imi desfac parul prins in coada si il las sa imi cada usor pe umeri. Itachi incantat de frumusetea mea, ma lua de mana . Ne luam la revedere de la tata, si inchidem usa. Cand ajunsesem pe o strada mai laturalnica, Itachi ma trase spre el, tinundu-ma de talie. Buzele lui se contopira cu ale mele formand un sarut pasional. Limba lui se juca cu a mea iar eu ii exploram toate colturile gurii. Inainte de a se termina micul duel dintre limbile noastre, trei umbre inalte isi facura aparitia. Unul dintre tipii dubiosii ma ia pe la spate si imi pune cutitul la gat. Ceilalti doi il imping pe Itachi punandu-l la pamant. Vroiam sa tip dar strigatele de ajutor pur si simplu nu vroiau sa iasa. Itachi se ridica si se napusti asupra unuia dintre tipi, dar acesta, fara pic de mila, ii infipse cutitul intr-un punct vital. Nemernicul care ma tinea incepu sa rada haotic. Cand l-am vazut pe prietenul meu pe jos, o lacrima mi se prelinse pe obraz. Unul dintre tipi se apropie de mine si incepu sa mi linga obrazul, dupa care cobri in zona gataului. Ma saruta brutal in timp ce eu incercam sa ripostez. Incepeam sa tremur vizibil, cand vad ca pe gatul nemernicului era tatuat un "A" scris serpuit. Printr-un noroc incredeibil, o sirena de politie incepu sa faca un zgomot surzitor. Tipii alarmati, o luara la goana pana cand ii pierdusem cu privirea in umbra. Ma uitam la trupul lui Itachi cu tristete, Ma simteam mai singura ca niciodata, incepura sa-mi curga siruri intregi de lacrimi.Imi era greu sa cred ca aceasta va fi ultima data cand il voi lua in brate. Ma simteam vinovata ca el a murit si eu nu.
*END OF FLASH BACK*

Razele de soare isi facura si ele aparitia printre copaci. Observam ca eram singura care inca mai dormea, capul meu nu mai era pe abdomenul lui Naruto, ci pe un rucsac gri. Ma plimbam cu privirea prin jur pentru a-l gasi pe blondul care imi tinuse companie azi-noapte. Acesta statea langa foc impreuna cu Kakashi. M-am ridicat somnoroasa de pe ghiozdan, cand o voce plictisita imi spune de la spate:
- Temari, in sfarsit te-ai trezit si tu. Kakashi ne-a dat sarcinii tuturor.A ta este cea de a cauta cel mai apropiat izvor, ma informa Shikamaru.
- Trebuie sa ma duc de una singura sa caut un izvor care poate chiar nu exista?
-Nu, normal ca nu. Te vei duce cu Naruto, imi raspunde el chicotind.
Multumita de raspunsul primit, ma duc la naruto sa-l anunt ca plecam. Acesta aproba din cap si se ridica in capul oaselor.


p.o.v. Naruto
Am vazut-o cum s-a trezit, dar l-am lasat pe Shikamaru sa-i zica sarcina noastra. Eram bucuros ca fac echipa cu ea. Cred ca Kakashi a facut special in cat sa ne puna impreuna. Mi-a spus ca este in apropiere un izvor, care conform legendei, ar fii adus numai fericire si iubire ca in basme celor ele caror sarut era surprins de luna plina. Kakashi adauga pe un ton ironic:
-Fii atent ce faci, ca diseara e luna plina.
Dupa aceea imi facu cu ochiul in semn sa ma uit in spate. O vad pe Temari cum se apropie cu pasi marunti de mine. Ochii ei negrii ca pana corbului straluceau in lumina soarelui, iar parul, ce sa mai zic, era superb. Vocea ei blanda ma trezi din aceasta transa anuntandu-ma ca trebuie sa placam. Si asa am inceput mica noastra calatorie in cautarea izvorului.
Mi-am luat un ghiozdan, si impreuna cu Temari ma indreptam spre inima padurii. Pasarelele cantau de bucurie. Era o zi destul de calduroasa. Razele soarelui ii luminau fata partenerei mele. Eu nu ma vedeam in nici un fel special. Dar se pare ca ea vedea, deoarece se tot holba la mine. Poate ca era doar imaginatia mea, dar chiar daca era asa, ma simteam bine. Pana acum lumea nu obisnuia sa se comporte frumos cu mine, ba chiar isi bateau joc. Si asta doar datorita tatalui meu care a fost de doua ori la inchisoare pentru ca facea trafic de droguri si carne vie. Tatal meu intrase in depresie cand mama a murit datorita drogurilor. Asa ca s-a spanzurat crezand ca asta va rezolva totul, dar el n-avea nici cea mai mica idee de cat rau mi-a facut mie. Toti ma ocoleau pentru ca ei credeau ca sunt ca el. Dar eu seman doar la fizic cu el, la moral sunt exact ca mama, mereu cu zambetul acela stupid pe fata incercand sa-i fac pe ceilalti sa ma accepte. Eram fericit ca Temari se uita la mine ca la un prieten nu ca la un traficant de droguri.
Deja se intuneca, iar noi nu ajunsesem la destinatia noastra. Parca ne invarteam prin aceleasi locuri, toti copacii aratau la fel si nu puteam sa mi dau seama pe unde ar trebui sa o luam. Pe chipul lui Temari nu se afisa nici o expresie, parca stiind ca mai aveam putin si ajungeam. Si chiar asa a si fost. Am ajuns la locul cu pricina destul de repede. Luna se oglindea pe apa cristalina a izvorului. Temari scoase doua sticle goale de apa din ghiozdan si incepu sa o umple cu lichidul stralucitor datorita luminii lunii. Am vrut sa plecam sa le zicem si celorlalti unde era izvorul. Dar apoi mi-am amintit de legenda pe care mi-a spus-o Kakashi.