Chestionar: Care din personajele următoare este preferatul vostru?
Akita
38.60%
22 38.60%
Mark
17.54%
10 17.54%
Yn
22.81%
13 22.81%
Saren
10.53%
6 10.53%
Matei
7.02%
4 7.02%
Yu sau Roni
3.51%
2 3.51%
Total 57 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Terminat] This feeling hurts so much
#1
Hello guys! Am venit cu un nou fic pentru ca de abia l-am terminat pe celalalt xD Nu vreau sa aud ca ideea a fost plagiata, sunt constienta ca nu e ceva prea original, insa nu m-am putut abtine sa nu incep un fic in care yaoiul sa se formeze intre profesor si elev. So... sa nu mai lungim, o sa pun personajele si primul capitol. Sper sa va placa pupic
PS: Voi vorbi din perspectiva unui singur personaj, adica Akita.


Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( •••••)
drama ( ••○○○ )
scoala ( •••○○)
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata









This feeling hurts so much
-Capitolul 1-



Zilele devin din ce in ce mai grele, acum ca mai e putin si vacanta de vara e aproape. Nimeni nu mai sta sa invete, nimeni inafara de mine. De cand ma stiu am stat mereu cu burta pe carte si am fost cunoscut drept elevul model. Niciodata nu am venit cu vreo lectie neinvatata, ori cu vreo tema nescrisa. Multi cred ca asta e imposibil, insa ma cunosc foarte bine si, chiar daca pare destul de greu sa inveti lectie dupa lectie, nu este asa. Nu inseamna ca sunt un tocilar, chiar daca asa ma cred multi dintre colegi, insa stiu sa ma distrez daca este nevoie, uneori chiar prea mult.

Sunetul soneriei anunta iarasi sfarsitul orei, bucuria colegilor, eu insa trebuia sa raman in plus pentru o pregatire la matematica. Eram in clasa a zecea si nu doream sa las cartea acum, cand aveam cea mai mare nevoie de ea, asa ca munceam din greu. Imi adun cartile si le asez cu grija in ghiozdan, asteptand ca toti colegii sa elibereze clasa, eu fiind nevoit sa raman acolo inca o ora impreuna cu profesorul de matematica. Am pastrat doar caietul de matematica plin cu forumle si figuri geometrice si un pix de culoare albastra. Mi-am intins mainile pe masa, stand cu capul pe ele pentru a ma relaxa putin. Cred ca era pentru prima data cand imi simteam capul bubuind, nici macar nu ma mira asta, mai ales ca in seara trecuta nici nu putusem sa inchid un ochi, stiind testul la matematica ce il aveam ziua urmatoare. Chipul meu exprima o persoana obosita, dar nu eram asa mereu. Chiar daca multi imi spuneau ca exagerez cu invatatul, eu eram impotriva lor. Nu dura mult momentul meu de relaxare caci in linistea aceea ce se lasase in clasa se auzira pasii ce trebuiau sa fie ai profesorului. Imi ridic capul, insa imi mentin acea pozitie, cu mainile intinse si spatele aplecat. Nu ma inselasem, chiar cel ce isi facuse aparitia in clasa era domnul profesor de matematica. Defapt acel cuvant "domnul" nu prea ii se potrivea la varsta pe care o avea. Era tanar si arata foarte ingrijit. Parul lui blond ii cadea pe umerii lati si mari, iar chipul sau bland si palid nu exprima altceva decat bucuria de a ajuta pe altii la material lui. Perechea de ochelari pe care si-o tinea adesea pe varful nasului nu il imbatraneau deloc, ba din contra, il faceau si mai tanar. Varsta de douazeci si sapte de ani pe care o avea ii se potrivea de minune.
Imi zambi cald si se apropie de mine, luand loc pe scaunul din stanga mea. Trase caietul de sub bratele mele si incepu a citi ultimele probleme pe care le facusem de la tema. Bineinteles ca imi facusem tema, si chiar pe toata, ca de fiecare data. Ma intorc spre el, analizandu-i zambetul multumit de pe chip ce ma facu sa ma simt mandru, cu toate ca eram obisnuit cu acel tip de zambet din partea lui. Barbatul blond din fata mea isi ridica chipul, ducandu-si o mana pe umarul meu.
-Cred ca la varsta mea vei avea mai multe cunostinte decat mine, mi se adresa, facandu-ma sa imi las usor chipul inrosit in jos.


Acea ora nu trecu intocmai repede caci mai mult ne luase timpul sa gasim niste probleme ceva mai grele la geometrie decat rezolvarea lor. Atunci cand si ora aceea trecu, am fost nevoit sa imi strang rapid cartile si sa ajung acasa, pentru ca ma asteptau bunicii cu care locuiam. Da, asa este, nu aveam parinti, sau cel putin ai mei m-au abandonat la varsta de trei ani pentru ca Domnul a decis ca locul lor este mai bun acolo sus, in Rai. Nu eram un credincios, insa bunica mea mereu ma invatase sa cred in Cel de sus.
Imi pun ghiozdanul la spate si ies din sala de clasa, salutand apoi politicos singura persoana ce se afla in incapere.
Parul meu saten inchis nu statea deloc calm in prezenta vantului de afara. Suvitele rebele se miscau haotic in bataia vantului, lucru ce devenea enervant pentru bretonul meu lung ce imi intra in ochi. Grabesc pasul atunci cand simt picaturi reci ce navalesc din cer, acei mici soldati ce pun stapanire pe intreg pamantul si il uda cu puritatea lui.
In timp ce inaintam prin ploaie, gandul imi zbura asupra domnului Utaru, profesorul meu de matematica. Stiu ca nu suporta sa ii spun domn, ci simplu : Yn, pe numele sau mic, insa din respect nu voiam sa ma indoiesc de aceasta regula. Ne cunosteam foarte bine si in timpul liber eram ca fratii, nici nu era de mirare la cat de bine ne intelegeam. Totusi la scoala duceam o altfel de viata, ca de la profesor la elev. Stiam multe unul despre altul. Cum el stia ca imi plac cartile de aventura si science-fiction, ca iubesc animalele si ca mi-as dori o pisica de Craciun, ca locuiesc cu bunicii si multe altele, asa stiam si eu anumite lucruri despre el, cum ar fi ca era intr-o relatie cu un alt profesor din scoala, domnul Saren, un profesor dur ce preda totul despre artele plastice. Stiu ca relatia lor era ciudata, insa domnul Utaru avusese atata incredere in mine incat mi-a povestit totul. Nu eram impotriva acelor relatii insa mi se parea chiar ciudat sa iubesti o persoana de acelasi sex. Oricum, acesta era secretul nostru si nu voiam sa fiu cel ce il divulga, pentru ca nu aveam motiv.

Am ajuns destul de repede in fata casei, acolo unde era cald si bine. Totusi nu am intrat in incapere, ci am ramas in gradina din spatele casei. Picaturile de ploaie nu incetau sa navaleasca pamantul, de parca purtau un razboi cu acesta. M-am asezat langa tulpina unui copac, in acel loc unde obisnuiam sa invat si sa imi fac temele, pentru ca era un loc relaxant. Arunc ghiozdanul greu langa mine si ma las in jos, atat de jos incat reusisem sa ating cu fundul acel pamant moale si umed. Nu ma deranja atata timp cat oricum aveam sa ma schimb in casa de haine. In locul in care ma aflam, micutii soldati ce picau din cer ajungeau cam greu la mine caci coroana imensa a copacului nu le permitea.
Am tras ghiozdanul mai aproape de mine si am inceput sa cotrobai prin el. De acolo am scos o carte veche, cu copertile vechi si usor indoite, pe alocuri murdare. Cam asa aveam toti manualele, de aceea unii preferau sa nu mai invete decat sa citeasca de pe acele carti ce erau pur si simplu imputite, pentru ca alt adjectiv mai potrivit nu le gaseam, insa eu nu eram chiar asa pretentios. Am deschis la pagina saizeci si opt si m-am pregatit sa incep tema, insa gandurile imi zburau in alta parte.
Nu stiu daca era din cauza vremii sau nu, dar nu ma puteam concentra deloc asupra exercitiilor. Vantul batea cu atata putere, incat, intr-un moment m-am gandit ca el imi furase toata mintea si concentrarea.
Mi-am dus doua degete spre frunte, incepand sa o masez. Devenea stresant sa stiu ca ma aflam cu acel manual in mana de aproximativ o jumatate de ora, iar pe caiet nici macar nu pusesem data, dar ce sa mai spun de inceperea temei? Acea ploaie trecu repede, fiind una scurta si placuta, la fel cum sunt ploile de vara. Se vedea ca se apropia din ce in ce mai mult acest anotimp preferat de toti, din cauza vacantei.
M-am ridicat in picioare si am decis sa intru in camera, insa abia mai tarziu am realizat ca eram singur acasa. Mi-am lasat acolo cartile si am pornit spre camera mea, unde m-am asezat in fata dulapului pentru a-mi cauta haine. Pe langa acel dulap, in camera mea exista un pat, langa acesta fiind un birou. In fata patului aranjat cu cele doua perne si cearsaful de matase, se afla o masuta cu televizorul si doua fotolii, unul mai mic si celalalt mai mare. Nu era cine stie ce incapere, insa imi era atat de familiara incat nu m-as fi despartit de ea pentru nimic in lume.
Mi-am ales o pereche de blugi mai largi si o camasa alba, la fel de larga, descheiata la primii doi nasturi. La gat aveam o cravata neagra, ce se asorta perfect cu blugii, insa nu era la fel de stransa cum o purtam de obicei. Dupa un scurt dus m-am imbracat in aceste haine, aranjandu-mi si uscandu-mi apoi parul saten.
M-am uitat la ceas ca sa fiu sigur ca nu intarzi, apoi, cand am vazut ca mai sunt doar cinci minute si Yn trebuia sa vina la mine, mi-am imparfumat gatul si am iesit afara, asteptand in fata casei.
Dupa cum spusesem, in timpul liber ne intelegeam ca fratii si ma bucura faptul ca eram asa buni prieteni. Cine s-ar fi gandit la un profesor de matematica si la elevul sau cand ne-ar fi vazut pe strada? Nimeni!
Ii zaresc trupul inalt din departare impreuna cu parul ce ii cadea pe umerii acoperiti de un hanorac crem ce se asorta perfect cu fata lui luminoasa si tenul alb. Am pasit pe alee si i-am sarit in cale, zambindu-i la fel de fericit cum o facuse si el.
-Unde mergem? il intreb curios, si o iau inainte pe trotuar.
Obisnuiam sa iesim prin oras si sa discutam diverse lucruri pe care le aveam in comun, asta dupa ce eu imi terminam temele. De data asta nici macar nu ma apucasem de ele, dar nu aveam de gand sa ii spun pentru ca as fi pierdut ocazia sa ies cu el. Se opri in loc si ma analiza cateva secunde, apoi ma prinse din urma.
-Sper ca nu te deranjeaza, va veni si Saren cu noi.
M-am uitat cu coada ochiului spre el, pentru inceput avand impresia ca ma pacaleste. Saren era profesorul de arte plastice, mai pe inteles, iubitul lui Yn. Am aflat de abia ce am ajuns in fata casei lui, ca blondul nu ma mintise. In timp ce chipul meu zambaret isi pierdu incetul cu incetul frumusetea, un domn putin mai inalt decat Yn isi facu aparitia pe usa. Avea parul la fel de lung ca al blondului, insa era de o culoare violet deschis, prins intr-o coada si dat pe unul din umerii bine lucrati. Ochii portocaliu spre galben se asortau perfect cu tinuta sa pe care o purta in acel moment. Dupa ce inchise usa si se apropie mai mult de noi, i-am putut observa si cele trei coliere din argint de la gat ce straluceau cu putere din cauza soarelui.
Incepu a tusi pronuntat atunci cand ajunse langa domnul Utaru, de parca l-ar fi intrebat din priviri ce caut cu ei.
-I-am promis ca vom iesi si am uitat sa il anunt ca am o intalnire cu tine. Ar fi fost urat din partea mea sa il fac sa ma astepte iar eu sa nu mai vin deloc, ii explica blondul domnului Saren, dupa ce acesta isi dadu ochii peste cap.
In acel moment as fi preferat mai mult sa il astept pe Yn pana s-ar fi intunecat decat sa merg cu amandoi in oras si sa le stric ziua, pentru ca stand putin pe ganduri, mi-am dat seama ca eram in plus, lucru ce incepu a ma framanta atunci cand ei purtau discutii mai intime.
#2
Si acum toata lumea in picioare: Kyaaaa!!!!!!!! <3... wa...deci ca prim capitol ma asteptam la ceva din care sa nu inteleg nimic, dar spre mirarea mea chiar am inteles ceva si deja imi fac planuri de viitor despre baieti :]]
Ma facut mama nebuna maii!!! :]]
So... nu mi s-a parut ca ai plagiat pe cineva, adica povestile sunt facute pentru a fi scrise, in plus nu vezi prea des profesor si elev, adica eu una n-am prea citit asa ceva xD.
De unde sa incep? ah, da, m-am indragostit de poza lui Akita 9 Pare asa cute <3 cute, cute, cute, cute, cute.....etc. <3 tot cute e 47 Ah...si m-ai imi place cum arat Saren4
Daca ar fi sa iau dupa comportament sigur Akita si Yn ar fi fost primii ^^"
Anyway, sa trecem la fic, mi se pare o idee buna, sunt putin confuza [ ca deobicei] insa in capitolul 2 sigur ma vei lamuri ;]



Zbye~
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]
#3
O...Poveste noua de-al lui Fani!!!Stii ca sunt fanul tau. 4
Ce?Plagiat?Tu!Never!Nu,nu,nu,nu.Poate sa te inspiri,dar nu sa plagiezi.
Descrierea e minunata.N-ai uitat nici cel mai mic amanunt. :001_wub:
Imi plac personajele.Sincer sunt imi place cum arata cel mai mult Saren.Nu ma innebunesc dupa tipii cu par mov,dar el e minunat.Pot sa-l iau acasa?Mi-l imprumuti pentru o zi?Doua?Poate...o saptamana? 21
Uke-ul asta deja incepe cu amagirile.Nu poate sa iasa in oras cu Yn ca a trebuit sa vina cu Saren(dar e foarte frumos...."comentatoarea incepe sa viseze").Adica e vina blondului ca el a iutat de intalnirea cu iubitul lui.Si eu m-as simti in plus.
Deja ai imbarligat totul.Cum faci tu mereu si nu ma plang.Imi place cand faci asta.
Acum trebuie sa astept capitolul urmator.Iar ma uit timp de doua zile sau cat dureaza sa vad daca ai postat la o asa poveste minunata. 10
Bye!
#4
Minunatt...buna treaba draga mea..chiar ai reusit sa ma relaxezi cu acest capitol(sper numai sa nu fiu atat de relaxata incat sa uit totul la mate pentru maine21)...Ideea e absolut minunata, nu imi pasa daca s-a mai scris despre asa ceva sau nu...cert e ca tu ai facut o treaba foarte buna in acest prim capitol.Imi place foarte mult felul cum descrii..imi construiesc imagini foarte clare in cap dupa ce citesc ceva scris de tine21 Personajele sunt atat de dragute...le ador:X
Spor la scris si incanta-ne cat mai repede cu next`ulhug
Searching for answers you will never find
You're losing time with questions, just leave them behind
There's nothing left here
You should be on your way
It's a new beginning
Say goodbye to yesterday

But I question myself
Is it you or someone else?
#5
Ehh... Adevarul e ca.. Speram sa fiu prima la intampinarea unui yaoi, mai ales yaoi`ul tau, iubita ! * hugs * Btw, nu`s prea intarziata, right ? ;>
Hm-hm... Si vad clar si evident [ : )) ] ca scrie relatie profesor - elev. 15 Adice, mai pe scurt, ceea ce iubesc eu cel mai mult intr-un fic. <33
Btw, am vazut pozele personajelor. * lovely * Saren imi pare genul unui personaj negativ, poate chiar va avea un rol in viata lui Akita. Awww, reeeaally sweet ! 108 Si, daca nu ma insel eu... l-am vazut si pe tipu` Mark. El oare ce importanta are in fic ? OMFG ! Nu pot sa asteeept !! * come with the next! *
#6
Multumesc mult de commuri :3

-Capitolul 2-

Timpul trecea foarte greu, iar eu incercam sa nu fiu deloc atent la discutiile celor doi. Cat de mult as fi vrut, replicile date de domnul Utaru imi faceau obrajii sa se inbujoreze, chiar daca acele cuvinte nu imi erau adresate mie.
In sfarsit momentul mult asteptat de mine sosise. Cerul capata o nuanta de albastru inchis, pe bolta observandu-se micutele stele ce incercau sa impresioneze lumea cu stralucirea lor. Ajuns in fata casei mele, mi-am luat la revedere politicos si am afisat un zambet cald, cu toate ca era unul fals, oricile l-ar fi luat ca pe unul adevarat. Cum m-as fi putut simti bine avand in vedere ca eu ar fi trebuit sa ies cu Yn, nu cu Saren? Ma simteam prost intr-un fel, ca si cum profesorul meu ma luase cu el din obligatie. Le-am facut cu mana apoi am intrat repede pe usa casei, incuind-o imediat. Am rasuflat usurat ca in sfarsit ma aflam in casa mea, insa gandul ca nici macar nu imi incepusem temele, ma speria. Iubita mea bunica adormise deja, asa ca am pornit discret spre camera mea. M-am asezat pe pat impreuna cu cartile si caietele, incercand sa invat la istorie si sa imi continui tema la romana.
Nu ma puteam concentra absolut deloc. Mintea imi fugea in alta parte, oriunde numai la invatat nu. Incercam sa citesc randurile din caiet si sa retin ceva, dar la doua secunde dupa ce reciteam o propozitie, concentrarea pierea. Cum as fi putut sa invat in starea asta?
Pentru prima data am lasat temele deoparte pentru ca era foarte tarziu. Peste o jumatate de ora, dupa toate incercarile de a retine ceva din caietul de istorie, incaperea fu luminata doar de o veioza ce statea langa patul meu. Chipul ca de inger, cu ochii inchisi, isi facea somnul. Eram acoperit cu un cearsaf alb, sub cap tinandu-mi mana pentru ca asa obisnuiam sa dorm. Cu toate ca aveam ochii inchisi si paream ca sunt intr-o lume a viselor, nu dormeam. Nu ma puteam odihni avand in vedere ce simtisem in acea zi. Mai intai la scoala, atunci cand i-am revazut zambetul dulce si bland al profesorului, apoi in oras, cand cei doi vorbeau lucruri atat de intime. Brusc imi venise ideea ca maine, la scoala, sa nu mai dau ochii cu Yn. La cat de prost ma simteam cred ca m-as fi balbait de tot in fata lui pentru ca, da, chiar simteam ceva pentru el. Nu puteam spune ca il iubesc, dar o atractie tot simteam. Mi-am dat seama de asta atunci cand inima parca mi se rupea cand il auzeam pe Yn soptindu-i cuvinte dulci acelui domn cu parul violet deschis.


Alarma enervanta a ceasului ma trezi din nou la timp, ca in fiecare dimineata. Am scos o mana din materialul subtire al cearsafului si am oprit acel ticait obositor, uitandu-ma cu coada ochiului spre fereastra. Razele soarelui nu incetau sa apara nici de data asta, acestea luminandu-mi intreaga incapere. Ceasul arata ora sapte fix, iar in patruzeci de minute am avut timp sa fac totul : sa mananc, sa ma spal pe maini si pe dinti, sa imi fac ghiozdanul, sa ma imbrac si sa imi aranjez parul. Nu trecu mult timp si ajunsesem iar la scoala, revazandu-mi colegii. Nu imi schimbasem modul de a gandi, mai bine spus ca as fi avut sa il ignor pe domnul Utaru in ziua asta, sau cel putin as fi incercat. Orele trecura repede si ma aflam in ultima pauza pe ziua de azi, urmand ora de matematica.
-Hey, Akita, vii la mine azi? ma intreba colegul meu de banca, prinzandu-mi mana intr-o stransoare foarte puternica pentru a-mi indrepta toata atentia spre el.
Eram pe colidorul de la parter, in fata usii de la clasa noastra. Nu eram singuri, bineinteles, erau multi alti colegi ce-si vedeau de treaba lor.
Colegul meu, Mark, era putin mai inalt decat mine si mai bine facut. Avea parul saten inchis si purta mereu uniforma neagra a scolii impreuna cu cravata rosie si inscriptia liceului pe ea. Rareori il vedeam purtand altfel de haine, blugi sau bluze mai mulate, nici macar in timpul liber. Nu am avut timp sa ii raspund intrebarii sale caci ii zaresc chipul domnului Utaru in celalalt capat al colidorului, facandu-ma imediat nevazut dupa trupul inalt al lui Mark.
-Mark, vorbim mai tarziu, nu cred ca vin la ora, imi anunt colegul, apoi ii aranjez scurt cravata si plec de langa el, in asa fel incat persoana din capatul celalalt sa nu ma fi vazut, sau cel putin asa speram eu. Am inaintat pe scari pana am ajuns la etajul unu si am privit in jos, asteptand sa ii vad trupul domnului Utaru cum intra in clasa. Da, asa e, aveam de gand sa chiulesc pentru prima data in anii astia. Cum imi propusesem, planul meu de a nu mai da ochii cu el ar fi trebuit sa mearga. Voiam sa isi dea seama ca sunt suparat si, totusi incercam sa ii arat ca el nu inseamna nimic pentru mine.
Nu stiu de ce, dar nu m-am gandit ca asta ar putea inrautati situatia. Am coborat o treapta caci profesorul de matematica nu mai intra la ora, iar toti colegii mei erau in clasa. Incepusem a ma ingrijora si a-mi pune tot felul de intrebari cum ar fi de ce nu a venit la ora? Aud pasi din spatele meu si imi indrept privirea acolo, ezitand la inceput sa privesc persoana.
Trupul inalt ce se afla pe ultima treapta de sus, impreuna cu catalogul imbracat intr-o coperta visinie, ma privea insistent cu acei ochi albastri. Parul blond ii cadea pe umerii lati, conturandu-i foarte bine gatul alb, la fel ca si pielea chipului sau. Ochelarii ii stateau pe nasul micut, ridicand o spranceana atunci cand vedea ca nu reactionez. Ramasesem pur si simplu incremenit cu mainile pe balustrada atunci cand domnul Utaru aparuse in fata mea.
-Dar... Cum ai ajuns? Erai acolo.. si... acum... aici? m-am balbait, incercand sa imi ascund vocea ce tremura.
Se apropie de mine in timp ce cobora treptele, pentru ca probabil isi daduse seama ca nu aveam de gand sa ma misc din acel loc. Odata ajuns in fata mea, isi aseza o mana greoaie pe umarul meu drept, facandu-ma sa tresar.
-De ce ma ignori? imi spuse calm, vocea lui nesperiindu-ma niciodata. Cu toate ca folosea acel ton bland, trupul incepu a-mi tremura, probabil din cauza situatiei in care ma aflam.
Nu am stiut ce sa ii raspund, sau mai bine spus cum sa incep. Ma zgudui usor, apoi se apropie cu chipul de al meu, sarutandu-mi scurt buzele.
-Hai in clasa, raspunse si o lua inainte, trecand pe langa mine ca un fulger, coborand si ultimele trepte.
Am ramas in acel loc catva timp pentru a realiza ce fusese cu acel sarut si, imediat dupa asta m-am intors cu fata la el, coborand treptele inapoi spre etajul principal, adica parterul, unde se afla clasa noastra. Inainta si deschise usa, apoi am trecut de prag, tinandu-mi capul aplecat in jos pentru a ascunde chipu-mi imbujorat. In clasa se facu liniste atunci cand domnul Utaru isi facu aparitia impreuna cu catalogul, facandu-mi semn sa ma asez in banca.
Am luat loc acolo, uitandu-ma spre fereastra pentru a ignora privirea profesorului si mai ales pe cele ale colegilor.
-Unde ai fost? imi sopti Mark, colegul meu, apropiindu-se de urechea mea imediat ce il analiza pe Yn, domnul de la catedra.
Intrebarea ramasese fara raspuns, caci nici dupa ora de matematica ce s-a desfasurat normal, nu l-a primit. Mi-am strans cartile, stiind ca azi era vineri. Trebuia sa ma bucur de sfarsitul de saptamana impreuna cu colegul meu.
-Deci vii? Ti-am spus ca sunt singur acasa, parintii au plecat la matusa in orasul alaturat si sunt singur in noaptea asta.
-Sigur, ii spun, afisand un zambet micut pe buze.
Toti eliberasera clasa mai putin barbatul blond ce inca ramasese la catedra.
Avea palmele incrucisate si coatele indoite, tinandu-le pe suprafata de lemn a biroului. Mainile erau ridicatle la nivelul barbiei, buzele fiind ascunse intre mainile impreunate. Ma privea pe mine si pe saten printre suvitele blonde ale bretonului, fara a ma scapa din privi. Ma uitam la el cu coada ochiului, fara a-i adresa ceva, doar un simplu "œbuna ziua" cand am iesit amandoi din clasa.
Afara era placut, soarele stralucea pe cer ca in nicio alta zi. Adia un vant usor de vara ce imprastia mireasma florilor din copaci, aruncand acel parful intregului oras.
Am vorbit cu Mark sa ma insoteasca acasa unde imi voi lua pijamalele si celelalte lucruri de care aveam nevoie, apoi ne-am fi dus amandoi la el acasa si probabil ne-am fi apucat de teme, ori ne-am fi jucat la calculator.


In mai putin de doua ore ma aflam in apartamentul lui de la periferia orasului. Camera sa era frumos decorata cu posterele trupelor sale preferate, pe pereti avand si diferite tablouri, pictate de el, bineinteles. Avea un talent deosebit la artele plastice, avand o multime de diplome castigate la concursurile de desen. Ne-am asezat pe o canapea crem din sufragerie si am dat drumul televizorului.
-Imi poti povestii ce s-a intamplat inainte de a incepe ora de matematica? ma intreba satenul, parand foarte curios.
-Am vrut sa plec, am zis scurt, apucand paharul de suc de pe masa si gustand din lichidul dulce si acrisor de lamaie.
-De ce? S-a intamplat ceva?
-Nu, am vrut doar sa plec. Nu ma simteam bine.
-Nu, Akita, nu te cred. Nu stii sa minti. Adu-ti aminte ca te cunosc, imi spuse bosumflat, prinzandu-mi mana si ridicandu-o la nivelul chipului sau. Mi-am retras-o imediat, stiind ca colegul meu avea inclinatii si spre relatiile dintre baieti, iar eu nu acceptam gandul ca m-ar putea saruta, in fond eram baieti si buni prieteni. Doar atat !
-Bine, uite, am inceput eu, privindu-l fix in ochi. Nu am vrut sa dau ochii cu profesorul de matematica pentru ca ... am oftat, oprindu-ma.
-Pentru ca?
-Pentru ca ieri am iesit cu el si domnul Saren in oras. Ei purtau o discutie intima iar Yn i-a spus ca ma luat si pe mine cu ei caci a uitat sa ma anunte ca va iesi cu el. M-am simtit prost tot drumul, vorbeau chestii pe care as fi dorit sa nu le aud.
-Stai, stai putin , ma intrerupse Mark, facand ochii mari, surprins. Adica domnul Utaru este impreuna cu Saren? intreba acesta, stand cu gura cascata.
Am inghitit in sec, dand afirmativ din cap caci oricum satenul si-ar fi dat seama daca il mint. Doamne, Yn, scuze ca n-am avut grija sa tin secret asta. Acum ma simteam si mai vinovat ca inainte.
#7
colidorul - coridorul
# Cred că acesta este greşeala care m-a deranjat pe mine cel mai mult. In afară de aceasta, au mai existat câteva de tastare şi unele diacritice puse aiurea. Şi totuşi, mi-a plăcut să citesc. Logic, doar este un yaoi. ^^'

Uhm... Iată-l şi pe Mark. Şi.. este doar colegul lui Akita ? Hmm.. Mie, una, îmi pare cam suspicios. Şi dacă spui că mai este bi` sau chiar gay... Dă de bănuit. Mai ales că acum ştie despre relaţia lui Saren cu Yn. : | Nu ştiu ce să cred..
Well, nvm, aştept să văd ce se mai întâmplă. Succes, dear ! * huuug * hug
#8
L-am citit de aseara 15 Dar n-am avut timp sa dau comm, scuze 108
Acum sa vedem...umm...um... de unde sa incep? Oh, da il si cred ca la acea "intalnire" se simtea in plus, adica hello, parca era invizibil, in plus cine nu s-ar fi simtit asa? 45
-De ce ma ignori? îmi spuse calm, vocea lui nesperiindu-mă niciodată. Cu toate că folosea acel ton blând, trupul începu a-mi tremura, probabil din cauza situaţiei în care mă aflam.
Nu am ştiut ce să îi răspund, sau mai bine spus cum să încep. Mă zgudui uşor, apoi se apropie cu chipul de al meu, sărutându-mi scurt buzele.

Nu, nu este partea mea preferata, insa..imi place intr-un anumit mod 9
1. Intrebarea, mereu ador intrebarea asta, nu stiu de ce, daca vad un anime derulez de 10 ori sa aud intrebarea :]]
2. Micutul sarut de la sfarsit 9
waaaa....38

Da...stie sa tina un secret :]] Ar trebui sa ia lectii de la mine 15 Eu nu spun niciun secret niciodata, bine exceptand cand sunt intrebata daca e adevarat 9 dar nu se pune 47

Mult noroc darling *hugs* 4
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]
#9
Capitol nou.Ura!!!!
Eu in locul lui Akita as fi renuntat la a merge cu cei doi proferosi,chiar daca unul dintre ei l-as place.Mai bine as fi stat acasa.Eu mi-as fi pus o punga pe fata ca sa nu se vada roseala. 21
A...Yn i-a dat un scurt sarut lui Akita.Ce romantic!Ce dulce...Vroiam mai mult. o//o
Mark are inclinatie si spre baieti.I like that.Mi-a placut cand a luat mana lui Akita.Ce dragut!Mi-ar fi placut un sarut intre ei.Visez cam mult,nu? 21
De ce am eu o senzatie ca Mark se va indragosti de Saren?Sau poate deja il place?Sau poate il place pe Akita?Of.Abia astept sa aflu.Hm...
Abia astept capitolul urmator(ca intotdeauna).
Bye!
#10
Am venit cu nextul mai repede :3 Thx for comms... and sorry if it's too short.

-Capitolul 3-



-Te rog sa nu mai spui la nimeni, Mark, i-am promis ca voi tine secret.
-Akita, stai calm, suntem prieteni. Insa... nu imi vine sa cred.
-Stiu, amandoi sunt oameni seriosi si totusi...
-Vrei sa spui ca eu nu sunt serios? mormai, fulgerandu-ma cu privirea, apoi se intoarse bosumflat, facand referire la orientarea lui sexuala.
-Nu asta am vrut sa zic, Mark, am mormait, ducandu-mi mainile pe umerii lui si zguduindu-l usor pentru a-i atrage atentia.
In scurt timp am schimbat subiectul, apoi, dupa ce am terminat de baut limonada, ne-am apucat de teme.
Stateam intinsi pe covorul neted, pe burta, avand manualele asezate in fasa noastra, deschise fiecare la pagina unde trebuia. Tineam amandoi in mana dreapta un pix, scriind problemele si rezultatele acestora. Dupa ce am terminat cu lectiile la matematica, am trecut la romana, bineinteles luand o scurta pauza. Mi-am schimbat pozitia caci podeaua acoperita de acel covor devenise enervanta si incomoda.
Doream sa terminam temele in seara asta ca sa scapam de niste griji, ca apoi sa ne putem juca ore in sir, sa discutam si alte chestii. Bineinteles, vorbeam ca intre prieteni, nu barfeam, sau mai stiu eu ce, cum faceau mai toate pustoaicele de liceu in ziua de azi.
M-am asezat intr-o pozitie turceasca, avand mainile pe genunchii micuti si privindu-l pe Mark ce parea foarte serios.
-Ce e? il intreb, dandu-i un cot scurt in stomac.
-Ma gandeam... imi raspunse, privind in gol.
-La ce anume?
-Nu cred ca asta a fost tot, spuse satenul, apoi ma fixa cu privirea intr-un mod infricosator.
Inima parca imi statu in capul pieptului in momentul in care nu isi mai lua privirera de la mine si pur si simplu ma analiza, caci alt termin nu as fi gasit.
-La ce te referi? am rostit, ducandu-mi mainile in spate si sprijinindu-mi trupul ca nu cumva replica lui sa ma dea pe spate, la propriu.
-Tu si domnul Utaru, inainte sa intrati in clasa. Fata ta era rosie, mai rosie ca niciodata, iar profu' parea asa satisfacut si fericit. Akita, doamne, ce dracu ti-a facut omul ala? Jur ca daca ...
Nu l-am lasat sa termine, ci pur si simplu am intervenit, pentru ca mi se parea foarte normal sa o fac avand in vedere ca ma cunostea prea bine si nu l-as fi putut minti in niciun fel.
-Da, m-a sarutat! am adaugat scurt, apoi am inchis repede ochii, caci daca il mai priveam mult sigur ma inroseam. Voiam sa dispar pur si simplu dupa ce rostisem acea replica cu atata curaj, insa degeaba, nu aveam puteri supranaturale, nimeni nu avea!
Nici n-am avut timp sa trag aer in piept caci am simtit o greutate deasupra mea, sau mai bine spus deasupra organului meu. Cand mi-am desprins genele una de alta l-am putut observa pe Mark deasupra mea, stand exact cu genunchii indoiti, de o parte si de alta a picioarelor mele ce acum stateau intinse. Inca imi tineam mainile in spate, dar de data asta ma sprijineam cu toata forta ca sa nu cad. Incepu a-mi zambi pervers, apoi am dat usor negativ din cap.
-Ce vrei sa faci, Mark?
M-am rastit la el in momentul in care isi lipi fruntea de a mea si isi indrepta spatele pentru ca parea mai inalt. Il simteam atat de greu deasupra organului meu presat de fundul lui. Am inghitit in sec, simtindu-i respiratia calda pe buzele mele.
-Daca profu' ala a reusit sa te sarute, de ce sa nu o fac si eu?
Replica lui incepu a ma speria, de aceea bataile inimii le-am simtit din ce in ce mai puternice. Atunci cand isi aseza mana spre organul meu deja intarit si incepu a-l masa prin materialul blugilor, am scos un geamat scurt, care fu urmat de altul si de altul.
-Doamne, Mark! Ce ti-a venit? Opreste-te si da-te jos de pe mine, i-am ordonat, vazand ca vorbele frumoase nu functionau.
Am inceput sa imi misc trupul, mai bine spus l-am balansat, poate cadea de pe mine, insa degeaba. In loc sa cada el, mi-am pierdut eu echilibrul si am cazut pe spate, simtind o durere puternica in zona capului cand m-am lovit de podeaua tare.
In ciuda celor intamplate, satenul de deasupra mea nu se dadu jos, si cu toate ca ma zbateam de parca era gata sa ma dezbrace, continua a ma pipai in zona aceea.
-Deja te-ai excitat? intreba, incepand a rade cu subinteles.
-Mark, te rog, te rog mult... Da-te jos! Eu nu sunt asa, nu vreau asta, nu... te rog, am strigat, simtindu-i deodata buzele lipite de ale mele intr-un mod mai brutal.
Ma musca de cea superioara, apoi de cea inferioara, patrunzand cu limba in lacasul meu umed. N-am ezitat si l-am impins, probabil si din cauza suvitelor sale ce imi cadeau peste ochi si ma gadilau.
Odata ce s-a dat de pe mine si si-a lins buzele, ma privi atent, ca pe o prada, apoi isi cobori chipul spre umfaltura din pantaloni. Ma simteam penibil stiind ca privea acel loc, asa ca l-am ascuns cu ambele maini.
-Ce dracu te-a apucat? i-am zis nervos.
-Doar aveam pofta de asa ceva.
-Daca tie iti plac baietii nu trebuie sa imi placa si mie, nu?
M-am intors cu spatele la el, chiar daca nu puteam fi suparat pe acesta, am incercat sa par foarte nervos si necajit. Mi-am luat cartile si caietele mele apoi m-am urcat pe canapea si am adoptat pozitia de mai devreme, fiind mult mai comfortabil aici datorita materialului moale de sub mine. Mi-am inceput tema la romana, luand niste cuvinte la analizat dintr-o fraza lunga, fara a-l mai baga pe tip in seama. In plus, era vina lui!
Niciunul din noi n-a mai spus nimic mult timp si ma gandeam cat va mai dura. Ma simteam vinovat, ca si cum as fi fost cu Mark si l-as fi inselat cu Yn, dar nu, nu trebuia sa gandesc in modul asta.
Nici temele nu le mai puteam face caci concentrarea disparuse. M-am uitat cu coada ochiului in dreapta mea, spre podea, in locul unde ar fi trebuit sa fie satenul, dar acolo nu era nimic mai mult decat un caiet si o carte. Unde disparuse asa repede fara sa faca zgomot?
M-am uitat prin toata incaperea si n-am gasit niciun indiciu care mi-ar putea spune unde plecase el, asa ca m-am ridicat de pe canapeaua moale de care nu as mai fi vrut sa ma mai despart.
Mi-am tras tricoul in jos si l-am aranjat putin pe mine, apoi am fixat usa de la bucatarie ce se deschisese.
-Am adus niste fursecuri ca sa imi ierti nepolitetea.
Am inceput a chicoti cand Mark, colegul meu, incepu sa mearga ca un valet cu tava plina cu acele prajituri rotunde cu ciocolata.
Se apropie de mine si intinse tava, facand o plecaciune.
-Serviti-va, Maria Ta!
Am bufnit in ras datorita tonului sau si gesturile facute. Am apucat un fursec apoi am inceput a gusta din el. Acele mici parti de ciocolata iti indulceau gura si iti dezmierdau toate simturile. Nu m-am putut abtine si am mai luat unul.
-Umm... delicios!
-Ma ierti? intreba, revenind la pozitia lui normala.
-As putea sa fiu suparat pe tine?
-Asta inseamna ca ma ierti?
-Cu siguranta! am zis hotarat.
Ne-am asezat pe podea si am inceput a manca tot platoul cu fursecuri, apoi am adormit in patul din dormitor. Nu stiu de ce dar eram foarte obosit. Tot ce imi trebuia era un pat moale, pe care l-am si primit.




Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.