30-05-2009, 03:30 PM
Foarte bine... voi reveni la vechia mea pasiune! da stiu, ce fac cu celelalte ficuri. pai... cred ca o sa renunt la ele. pur si simplu numai pot! ok, gata,gata. am vorbit destul, sa revenim la fic.
Cap.I:Eu
Afara soarele apune, cu o ultima sclipire. Luna fara de culoare rasare pe cerul ce capata acel albastru intens. Stelele, supuse lunii apar si ele sfioase. Mai jos, copacii verzi parca incearca sa se inalte mai sus de vazduh.
Ma plimbam linistita prin parc, chiar daca era o ora atat de tarzie. Imi indrept privirea spre un ceas mare, de pe o cladire. Aspectul lui atat de ruginit si vechi ma facea sa tremur. Pendulurile lui se chinuiau sa arate ora noua fix. Oftez adanc, apoi merg agale spre iesirea din parc. Bunica mi-a spus sa fiu acasa la noua fara zece minute maxim. Acum ar vrea sa o si ascult? Adica am deja saptisprezece ani, pot sa-mi port si singura de grija. Sincer, cred ca o sa-i spuna lui Shun sa vina dupa mine. Oricum, sa-l trimita, ca eu ajung prima acasa si o sa-l pot inchide pe afara. Ajung pe straduta de la iesire, si incep sa alerg. Bine, bine, recunosc, imi este un picut frica, uitati ce-am spus ca pot sa-mi port si singurs de grija. Strada se indindea in fata mea, parca nu se mai termina. Ajung in fata unei case micute, cu doua etaje. Pereti erau vopsiti intr-un albastru sters, iar geamurile era gri. In fata portii se afla o potecuta mica,din pietre mari. In stanga erau multe flori ce "straluceau" in intuneric, iar langa ele, ciresi micuti. In dreapta mea se afla un copac diferit de ciresi, iar printre crengile lui o casuta, sediul secret al meu si al fratelui meu. Acolo ne petreceam de-obicei serile de vara, de la moartea parintilor. As vrea sa ma mai duc odata acolo, dar este noapte si o sa-i trezesc pe toti. Maine dimineata Shun trebuie sa plece la firma. Ma indrept spre casa. Cand intru acolo ma mai uit odata la sufragerie: mobila era din lemn de fag, si canapeau era din piele aurie. Urc scarile impodobite cu flori artificiale, si ma indrept spre camera mea. Il vad pe fratele meu stand rezemat de tocul usii mele. Cand ma vede se "ridica" si se indreapta spre mine.
-Ce faci surioara la ora asta? ma intreba el calm.
-Arunc gainile pe geam, ce as putea face? ii raspund eu enervata. Acum da-te la o parte, trebuie sa ma culc! spun eu si trec de el.
-Bunica a fost ingrijorata din cauza ta! spuse Shun intorcandu-se spre mine.
-Eu i-am spus ca o sa fiu bine. Acum pa si noapte buna! ii zic eu intrand ca un uragan in camera.
Ma schimb in pijamalele mele pe care scria mare: Boys are stupids. Asta credeam si eu despre acesti tipi care se credeau "mari si tari". Ma enervau la culme. Mai ales ca toti erau la fel. Pacaleau o fata sa se indragosteasca de ei, stateu un pic si dupa aceea o lasau cu ochii-n soare. Eu am facut acest "experiment" pe pielea mea. Numai cand ma gandesc la asta ma face sa ma enervez! Gata, gata. Sunt obosita. Trebuie sa ma calmez. Ma bag in pat si adorm. Nu visez nimic.
Dimineata vine cu pasi repezi. Razele soarelui se strecurau jucause prin geamul camerei mele, luminand fiecare coltisor. Incaperea era maricica, iar peretii erau vopsiti intr-un roz iar tavanul era albastru cu multe stelute. In dreapta si stanga patului noptiere iar langa usa dressingul si biroul pe care se afla un laptop. Un sunet strident sparse tacerea: ceasul desteptator suna ca nebunul. De sub patura se ivi mana mea firava. Am oprit alarma, si m-am sculat din pat. Am stat cateva minute ca sa analizez situatia: Luni, ora unusprezece. Incepe scoala. Merg spre baie, pentru a-mi face siesta. Revin in camera si merg in dressing. Caut niste haine potrivite... Am gasit! O fusta de blugi si o bluzita alba. In picioare mi-am pus niste sandalute negre cu toc. M-am privit in oglinda, si am inceput sa ma machez: un pic de fond de ten, putin gloss, creion de ochi si rimel. Mi-am luat ghiozdanul si am iesit pe usa. Jos era bunica care avea in mana doua pachete: unul pentru mine si altul pentru Shun.
-Buna dimineata, bunico! ii spun eu. Care este pachetelul meu?
-Buna dimineata, Carmen! imi raspunse ea. Acesta este al tau. si imi intinde punguta.
Ma apropii de ea si prind pachetul, dar nu ma retrag. Mana ei tremura, si parul alb ii era pe umeri. Fata ei arata ca timpul este nemilos si nu iarta pe nimeni. Imi mai intinde odata punga, indemnandu-ma sa plec la liceu. O iau si ies pe usa.
Cam atat! astept pareri, si va rog, nu spamati cand dati comentarii. Ja ne!
Cap.I:Eu
Afara soarele apune, cu o ultima sclipire. Luna fara de culoare rasare pe cerul ce capata acel albastru intens. Stelele, supuse lunii apar si ele sfioase. Mai jos, copacii verzi parca incearca sa se inalte mai sus de vazduh.
Ma plimbam linistita prin parc, chiar daca era o ora atat de tarzie. Imi indrept privirea spre un ceas mare, de pe o cladire. Aspectul lui atat de ruginit si vechi ma facea sa tremur. Pendulurile lui se chinuiau sa arate ora noua fix. Oftez adanc, apoi merg agale spre iesirea din parc. Bunica mi-a spus sa fiu acasa la noua fara zece minute maxim. Acum ar vrea sa o si ascult? Adica am deja saptisprezece ani, pot sa-mi port si singura de grija. Sincer, cred ca o sa-i spuna lui Shun sa vina dupa mine. Oricum, sa-l trimita, ca eu ajung prima acasa si o sa-l pot inchide pe afara. Ajung pe straduta de la iesire, si incep sa alerg. Bine, bine, recunosc, imi este un picut frica, uitati ce-am spus ca pot sa-mi port si singurs de grija. Strada se indindea in fata mea, parca nu se mai termina. Ajung in fata unei case micute, cu doua etaje. Pereti erau vopsiti intr-un albastru sters, iar geamurile era gri. In fata portii se afla o potecuta mica,din pietre mari. In stanga erau multe flori ce "straluceau" in intuneric, iar langa ele, ciresi micuti. In dreapta mea se afla un copac diferit de ciresi, iar printre crengile lui o casuta, sediul secret al meu si al fratelui meu. Acolo ne petreceam de-obicei serile de vara, de la moartea parintilor. As vrea sa ma mai duc odata acolo, dar este noapte si o sa-i trezesc pe toti. Maine dimineata Shun trebuie sa plece la firma. Ma indrept spre casa. Cand intru acolo ma mai uit odata la sufragerie: mobila era din lemn de fag, si canapeau era din piele aurie. Urc scarile impodobite cu flori artificiale, si ma indrept spre camera mea. Il vad pe fratele meu stand rezemat de tocul usii mele. Cand ma vede se "ridica" si se indreapta spre mine.
-Ce faci surioara la ora asta? ma intreba el calm.
-Arunc gainile pe geam, ce as putea face? ii raspund eu enervata. Acum da-te la o parte, trebuie sa ma culc! spun eu si trec de el.
-Bunica a fost ingrijorata din cauza ta! spuse Shun intorcandu-se spre mine.
-Eu i-am spus ca o sa fiu bine. Acum pa si noapte buna! ii zic eu intrand ca un uragan in camera.
Ma schimb in pijamalele mele pe care scria mare: Boys are stupids. Asta credeam si eu despre acesti tipi care se credeau "mari si tari". Ma enervau la culme. Mai ales ca toti erau la fel. Pacaleau o fata sa se indragosteasca de ei, stateu un pic si dupa aceea o lasau cu ochii-n soare. Eu am facut acest "experiment" pe pielea mea. Numai cand ma gandesc la asta ma face sa ma enervez! Gata, gata. Sunt obosita. Trebuie sa ma calmez. Ma bag in pat si adorm. Nu visez nimic.
Dimineata vine cu pasi repezi. Razele soarelui se strecurau jucause prin geamul camerei mele, luminand fiecare coltisor. Incaperea era maricica, iar peretii erau vopsiti intr-un roz iar tavanul era albastru cu multe stelute. In dreapta si stanga patului noptiere iar langa usa dressingul si biroul pe care se afla un laptop. Un sunet strident sparse tacerea: ceasul desteptator suna ca nebunul. De sub patura se ivi mana mea firava. Am oprit alarma, si m-am sculat din pat. Am stat cateva minute ca sa analizez situatia: Luni, ora unusprezece. Incepe scoala. Merg spre baie, pentru a-mi face siesta. Revin in camera si merg in dressing. Caut niste haine potrivite... Am gasit! O fusta de blugi si o bluzita alba. In picioare mi-am pus niste sandalute negre cu toc. M-am privit in oglinda, si am inceput sa ma machez: un pic de fond de ten, putin gloss, creion de ochi si rimel. Mi-am luat ghiozdanul si am iesit pe usa. Jos era bunica care avea in mana doua pachete: unul pentru mine si altul pentru Shun.
-Buna dimineata, bunico! ii spun eu. Care este pachetelul meu?
-Buna dimineata, Carmen! imi raspunse ea. Acesta este al tau. si imi intinde punguta.
Ma apropii de ea si prind pachetul, dar nu ma retrag. Mana ei tremura, si parul alb ii era pe umeri. Fata ei arata ca timpul este nemilos si nu iarta pe nimeni. Imi mai intinde odata punga, indemnandu-ma sa plec la liceu. O iau si ies pe usa.
Cam atat! astept pareri, si va rog, nu spamati cand dati comentarii. Ja ne!