Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog )

[YamaMina]

Myky-multumesc pentru apreciere din nou:) ...uhm...raspunsul la intrebari va veni in capitolele urmatoare...deci rabdare...voi face tot posibilul sa'tzi rsp la intrebare mai repede:)
Denny-multzumesc shi tzie ptr apreciere:)....erm...in leg cu timpurile...shtiu..it's my biggest problem!...ink d cand am scris prima oara pov asta...am avut pb shi am cerut ajutorul unei pretene kre shtie chestii extraterestre cum ar fi concordantza verbala...sa'mi spuna ce shi cum...so ceea ce vezi e dupa c m'a antrenat ea...daaar...daca shi asha confuzeaza...then...Huston we've got a problem!!! T_T'' ....so...m'am gandit...voi posta capitolul asta...cum era inainte sa'i modific eu actziunea temporala....e varianta mea dupa ce'am modificat eu shi mi s'a parut rezonabil...shi u imi vei spune care e mai ok...sau und deranjeaza and co...ok?:)...and tx again*hugs*
Axxa.no.angel-multzumesc foarte mult*hugs*:*...shi ms k mi'ai zis d greshelile alea....apreciez orice critica shi orice corectare de asemenea...so dak mai vezi p viitor...eshti binevenita sa mi le aratzi...k uneori privesc dincolo d monitor shi nu mai vad ce shi cum *_*...shi ma trezesc k am descoperit o noua formula matematica d distrugere a lumii!!o_O

So...here's the new chapter^_^

[center]Cap:VII:Băiatul din vis(partea 1) [/center]



Shidori a căzut în genunchi în faţa plăcuţei.
Gâfâia destul de tare din cauza efortului depus, iar frica îngrozitoare ce a cuprins-o la întâlnirea cu ciudatul animal, se instalase confortabil în trupul fetei făcând-o să tremure. Oricât ar fi încercat să-şi oprească spasmele trupului, acesta n-o lua în seamă de parcă mintea şi corpul ei erau două lucruri complet independente.
Imaginea lui Teruo întins pe jos, plin de sânge i s-a conturat în minte şi instantaneu lacrimi reci i-au udat obrajii. Acum alături de frică a luat naştere un alt sentiment mai apăsător şi mai deranjant decât oricare altul: vina. Conştiinţa începu imediat s-o tortureze cu mii de ganduri negre asupra condiţiei lui Teruo. Băiatul ar fi putut să fie rănit rău, iar ea l-a abandonat. L-a lăsat la greu să se salveze pe sine deşi tot îşi spunea că Teruo e persoana cea mai specială pentru ea. Cum e posibil abandonezi persoana pe care o iubeşti? Dacă ar fi fost mai puternică, ar fi stat şi-ar fi înfruntat orice pentru tânăr, dar dorinţa de supravieţuire şi frica de moarte era atât de pregnantă încât primul instinct al ei fusese să fugă şi să se depărteze cât mai mult de pericol.
Se simţea neputincioasă. Un val de furie îndreptată spre sine îi cuprinse corpul şi lupta cu fervoare să devanseze atât frica, cât şi vinovăţia. Începu să dea cu pumnii în pământ. Mii de cuvinte de învinovăţire îi bombardară mintea. În momentul acela nici cel mai damnat criminal nu era mai nenorocit şi mai renegat de viaţă decât ea.
Un şuierat inflăcărat urmat de o adiere rece şi ameninţătoare o treziră din furia distrugătoare în care se îneca. Îşi ridică privirea şi se uită lung la plăcuţă. O întâmpinară aceleaşi cuvinte artistic gravate în tăblia de marmură. Le citi ca întotdeauna şi simţi de parcă ar fi fost îmbrăţişată de o altă fiinţă de dincolo de lume. Un nou sentiment de îndârjire şi speranţă o îmbătă abrupt. Brusc sări în picioare şi grăi cu voce tare:
- O să-l salvez pe Teruo, orice-ar fi!!!
Se întoarse gata să fugă înapoi, când dădu cu ochii de băiatul din vis. Stătea deasupra unei pietre funerare fără s-o atingă. Avea mâinile împreunate la piept şi purta aceleaşi haine cu care îl văzuse de fiecare dată. În avalanşa de gânduri se întrebă dacă şi le schimbă vreodată. Teneşii uşor tociţi, blugii peticiţi în dreptul genunchilor cu materiale de culori ţipătoare şi hanoracul ce stătea dezordonat pe figura sa zveltă îi dădeau un aer lejer, uşor pişicher, dublat de zâmbetul înfumurat ce îl avea afişat pe faţă. Felul în care stătea era atât de natural încât dădea impresia că ar fi fost suspendat în aer de o funie invizibilă.
Shidori tresări la vederea lui, însă fiind hotărâtă să-l salveze pe Teruo, îşi recăpătă calmul. Fata se gândi vag că poate era momentul să clarifice treaba cu această arătare, însă situaţia lui Teruo era mai importantă şi indiferent ce ar fi fost această apariţie, dezvăluirea sa trebuia să aştepte. Însă apariţia sa total degajată, de parcă nimic nu ar fi fost în neregulă o irita peste măsură. Un alt sentiment interesant adăugat colecţiei sale personale ce creştea pe măsură ce zăbovea în cimitir.
- Nu-mi pasă cine eşti sau ce eşti, am treburi mai importante decât să văd mutra ta zâmbitoare cum mă priveşte şi-şi bate joc de mine! zise ea pe un ton oarecum răstit şi pentru un moment se întrebă dacă băiatul o va ataca.
Lipsa de reacţie a acestuia o determină s-o ia la fugă în ajutorul lui Teruo.
- Teruo nu a păţit nimic! se auzi vocea calmă a băiatului.
Shidori se opri. Chiar se întrebase dacă arătarea poate vorbi. Acum aflase răspunsul şi asta o ajută să realizeze că nu era imaginaţia ei. Băiatul era la fel de adevărat ca şi cuvintele care acum ştia sigur că le auzise ieşind suav din vocea lui uşor accentuată, ce întregea aproape ironic înfăţişarea lui. Cuvintele tânărului formară un ecou în mintea fetei şi nu dură mult pînă când aceasta înţelesese ceea ce însemnau, acest lucru făcând să devină mai lividă decât era. În lumina lunii zări câinele care o ameninţase câteva clipe mai devreme, stând umil în faţa porţilor cimitirului . ”Deci el este stăpânul câinelui. El este vinovat de rănirea lui Teruo.” gândi fata.
Se întoarse brusc şi reveni nervoasă spre el.
- De ce? De ce ai făcut asta? Cine eşti? De ce nu mă laşi în pace? ţipă fata.
Între timp tânărul ateriză pe pământ iar Shidori îl apucă de guler. La început a crezut că e o fantomă, un spirit rătăcitor, însă fiindcă a putut să-l apuce de haine a realizat că este mai mult de atât.
Băiatul păru surprins de reacţia fetei, însă şi-a recăpătat zâmbetul obişnuit.
- Dacă îmi dai drumul, o să-ţi spun tot ce vrei să ştii.
Shidori îi dădu drumul încet şi îl privi precaută în timp ce acesta se aşeză jos nepăsător.
- Nu vrei să iei loc? Sunt multe de zis. spuse acesta pe un ton aproape vesel.
- Prefer să stau în picioare. îi replică Shidori grăbit.
- Să ştii că nu muşc…Oh da!...Nici câinele meu nu face asta decât la comanda mea şi deocamdată nu-i voi ordona să te muşte. chicoti el făcându-i cu ochiul.
- Câte glume proaste într-o persoană. zise Shidori indignată, în timp ce se aşeză paralel cu băiatul.
- Persoană?...ha ha ha! Persoană este cel care trăieşte, care are o viaţă, care simte durere, iubire, căldură, frig…eu nu sunt o persoană! zise el mândru.
- Ah da? Şi ce eşti tu mă rog?
- Eu sunt un spirit.
- Adică o fantomă? Atunci de ce am putut să te apuc de guler, dacă eşti o fantomă? De ce nu am trecut prin tine?
- Hei! Nu sunt nici o fantomă! Între fantome şi spirite este o diferenţă. Şi fantomele sunt spirite, dar sunt spirite sclave, adică sunt conduse de cineva .Nu pot face ceva singure. Eu sunt la acelaşi nivel cu un demon şi înger.
- Nu am înţeles nimic din balivernele tale. Ce e cu fantomele? întrebă Shidori nedumerită. Dar lăsând asta, ce treabă ai cu mine? De ce n-ai zis nimic de cînd ai apărut prima oară? De ce ne-ai atacat? De ce...
- …dacă ai tăcea şi m-ai lăsa să vorbesc, poate că ai înţelege ceva! se răsti el, dar până şi tonul său răstit avea o nota de amuzament.
- Da, da….bine! zise fata morocănoasă.
- Uite…după moarte sufletul unui om se duce în iad sau în rai,depinde de acţiunile sale. În iad este conducătorul suprem, Lucifer, şi subordonaţii săi, Îngerii Negri, care se ocupă cu funcţionarea bună a acestui loc. Să ştii că atât în rai, cât şi în iad, sunt pedepsite spiritele dacă încalcă anumite reguli. În rai este exact la fel, Conducătorul Suprem, Mihail, cu ajutoarele sale Îngerii Albi. Datoria lor este aceeaşi ca şi cea a celor din iad. Dar între iad şi rai, se află Purgatoriul, unde unele suflete sunt judecate după moarte şi altele urmează să li se încredinţeze o viaţă. Acolo sunt spirite care judecă sufletele, sau care le oferă o viaţă altora. Acolo sunt cei ca mine. zise el plin de importanţă.
- Bun, şi dacă eşti de-acolo, ce cauţi pe Pământ? întebă Shidori, mai nedumerită decât înainte.
- Eh! Să spunem că momentan sunt şomer! chicoti el. Încă nu a venit timpul să-mi preiau funcţia. Trebuie să aştept şi să-mi dovedesc importanţa. Între timp putem face ce dorim, putem merge pe pământ...Şi aşa oamenii nu ne pot auzi sau vedea.
- Dar…dar cum de te pot vedea şi auzi, eu???
- Stai că ajung şi la partea asta. Vezi tu raiul şi iadul sunt doar casa sufletelor. Noi le repartizăm în casa lor veşnică. Sufletele se pot întoarce pe Pământ dacă sunt chemate de cei care le-au iubit cândva, însă n-au puterea să-i ajute sau să le facă rău. Pot sta alături de ei fără să-i influenţeze vreun fel. Dacă totuşi reuşesc, vor suferi consecinţe, care nu e treaba mea să ţi le zic. îi zâmbi pişicher. Şi acum sa ajungem şi la partea cu tine. Înainte de a fi acest sistem, nu exista raiul sau iadul, ci un mare neant în care toate sufletele, după moartea trupului, locuiau acolo şi ca să nu se nască un dezastru exista o bilă care deţinea puterea de a controla aceste suflete. Însă dezastrul s-a iscat, iar bila a fost spartă şi a luat naştere acest sistem de care ţi-am spus. Bucăţile din bilă au căzut în Purgatoriu, intrând în anumite suflete de-acolo ce aşteptau să-şi primească viaţa , aşa că anumiţi oameni sau spirite ca mine pot controla alte suflete: vii sau moarte. Cele vii pot fi doar ale animalelor sau plantelor, pentru că oamenii au o mare putere mintală şi nu pot fi controlati în felul ăsta. privirea sa se transformă într-una uşor indiferentă. Oamenii care au această putere, pot vedea spiritele din Purgatoriu. Ei poartă numele de Speciali. De aceea mă poţi vedea, ai această putere.
- A-adică v-vrei să spui că pot controla suflete? zise Shidori profund afectată.
- Da! Dar doar anumite suflete. Tu poţi controla sufletele din acest cimitir. Depinde de porţiunea din Bilă care se află în tine. Nu te-ai întrebat niciodată, de ce te simţi legată de acest cimitir? Sau de ce ai impresia că morţii de aici îţi vorbesc? rânji el.
- Nu-mi vine să cred! Nu…asta e doar imaginaţia mea! Nu se poate!!!zise ea repede mişcându-şi capul într-un gest necontrolat de negare.
- Uite! zise el în timp ce se ridică în picioare. Pune mâna aici! arătă spre un mormânt gri, decolorat de vreme.
Shidori îl privi lung pentru câteva secunde ca şi cum s-ar fi aflat în transă. Avalanşa de informaţii o bruscă, făcând-o să se indoiască de însuşi propriul univers.
Uşor, păşind temător se apropie de băiat şi puse mâna lin pe locul unde îi arătase acesta.
- Închide ochii şi gândeşte-te la numele scris aici.
Fata făcu întocmai şi simţi cum pătrunde în mormânt, adânc, într-o altă lume. În minte îi apărură secvenţe, asemeni unui film derulat mult prea repede, cu un bărbat în vârstă de vreo cincizeci de ani, plinuţ şi zâmbitor ce-şi plimba câinele în parc, apoi acesta alergând după câine până în stradă, apoi…întuneric. Shidori simţi teama şi regretul puternic ce le-a avut bărbatul în ultimele sale momente.
Deschise ochii brusc, speriată şi se uită la băiat.
- Da! A murit călcat de o maşină. zise acesta zâmbind. Şi acum cheamă-l!
- Ce a fost asta? Ce?
- Strigă-i numele!
- Nu!..Eşti nebun! ţipă fata depărtându-se imediat de mormânt de parcă acesta ar fi fost contaminat cu o boală deosebit de periculoasă.
- Cheamă-l!!!!! urlă băiatul apărând instantaneu în faţa ei, blocându-i orice cale de scăpare. Era vizibil exasperat dar cu acelaşi zâmbet machiavelic pus pe faţă, doar o uşoară încruntare a sprâncenelor evidenţiind iritarea la care îl supunea Shidori.



P.S: inainte sa'mi saritzi in cap in leg cu explicatzia data d mine...spun doar ca...it's my story...numele eu le'am ales k asha am vrut eu^_^...shi nu fac blasfemie or smth...doar k asta a fost ideea mea...d asemenea vetzi vedea p parcurs ca toata explicatzia asta care este de fapt nu este ^_^....uhm...confuzez shtiu...dar d fapt vreau sa spun k nik din pov mea nu e valabil...shi totul s poate schimba^_^...so...cine vrea sa fie alaturi d mine pana la final...good for him*gives lolli*...cine nu...iarashi...good for him...evident nu consider k pov mea e cu ceva speciala fatza d alte pov d p forum...it's freedom of choice afteral:)...atat am avut d zis...ms ink'o data tuturor care au avut rabdare sa citeasca pana acum:)