[Spiral] Why do I love you?

[Lady Ririchiyo]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din manga\anime-ul Spiral si nu fac profit de pe urma acestora. OK?

Ficul este facut dupa animeul Spiral,dar vreau sa mentionez ca nu vor fi lupte si "jocuri" ca in anime,vreau sa imi cer scuze pentru cei care au vizionat animeul, este posibil sa fi facut unele greseli deoarece au trecut multi ani de gand m-am uitat la Spiral, iar acum nu am destul timp sa-l revad.

Varsta minima: 16 ani ( doar la unele capitole )
Gen: Yaoi /Romance /Music
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: ahh... unele capitole vor include scene +18 :-?
Tipul de comentariu solicitat: Avansată [My sweet lord please save my fic T.T] Puteti comenta si Simplu nu ma supar.

Personaje:

Narumi Ayumu
Rutherford Eyes
Hiyono Yuizaki
Madoka Narumi

[center] Why do I love you? [/center]

Capitolul I. Surprizele incep sa apara !

Dupa ce am hotarat sa nu ii ajut pe spintecatori, dar nici sa fiu impotriva lor, m-am reintors la viata mea normala. Ca de obicei imi iau pranzul linistit pe acoperisul scolii, ei bine, totusi ceva s-a schimbat Madoka'neechan a demisionat de la serviciul ei si a inceput sa se ocupe de treburile casei, a inceput sa gateasca numai ea, in special pranzul meu ,nu gateste ea la fel de bine ca mine, dar macar se straduieste. A aflat si hiyono ce pranzul meu e gatit de Madoka si nu a primit-o ca pe o veste buna, a fost suparata cam 2-3 zile, dar s-a calmat cand i-am adus cateva prajituri gatite de mine. Ochii ei caprui se umplusera fericire, asa de fericita era incat nu gasea cuvintele potrivite pentru a-mi multumi sau pur si simplu era prea ocupata cu savuratul prajiturii.
Dupa un pranz destul de bunicel, m-am pus la un somn relaxant sub razele soarelui care-mi mangaiau chipul galbui si parul castaniu, pana la sfarsitul orele.
In drumul meu spre casa ma intalnesc cu unul dintre spintecatorii pe care doream nespus de mult sa ii evit. Era imbracat complet in negru cu o pereche de ochelari negri, o jacheta fara maneci si o pereche de pantaloni din piele tip "punk", e un stil de imbracaminte cam siudat pentru un pianist celebru.Rutherford incepu sa se indrepte incet spre mine iar cand ajunse in dreptul meu se opri si-mi spuse cu o voce rece "Opreste-te din tot ce faci" acesta isi continua drumul lasandu-ma in ceata.
Asadar ajunsem acasa cu o mie de intrebari. Madoka neechan ma intampinase calduros, avea pe ea sortul roz cu ursuleti, semn ca inca nu a terminat de gatit. Parul ei lung si negru era impletit intr-o coada, lucru care m-a uimit deoarece ar fi prima data cand o vad cu parul prins, ce se intamplase cu ea.
Desigur ce altceva se poate intampla cu oneechan, Hiono era asezata comfortabil pe canapeaua din catifea alba savurand un ceai verde, doar ea isi impleteste parul saten deschis, se pare ca azi s-a ocupat de parul lui oneechan.
-Ce cauti aici, ma urmaresti ? O intreb sarcastic Hiyono.
-Cum poti fi atat de rece, nu pot sa o vizitez si eu pe Madoka'san? Imi raspunse Hiyono suparata. Plus, eu si Madoka ti-am pregatit o surpriza, stiam ca tu nu o vei face asa ca am facut-o noi in locul tau.
-S-sa faceti ce? Intreb speriat deoarece ma astept la orice e mai rau de la ele.
-Ah, liniste, uitete la televizor si o sa-ti dai seama. Incetisor ii aparu un zambet malefic pe fata.
S-a ales un castigator pentru turneul de 2 luni impreuna cu Eyes Rutherford, adolescentul care a uimit Japonia cu melodiile lui.Iar cel ce il va acompania pe Eyes Ruthrefordt este Narumi Ayumu! Acesta este invitat la un concert cu Rutherfodt Eyes maine la ora 10:00.
Cand auzisem care era surpriza nu-mi venise sa cred ca imi facusera una ca asta, cum sa cant pe aceeasi scena, la acelasi pian cu Rutherford Eyes, acum realizasem eu la ce s-a referit mai devreme.
-Nu merg in turneu si nu cant cu nimeni! Nici bine n-am apucat sa spun ceea ce gandeam ca Madoka ma lovi peste obrazul stang, acesta inrosindu-se.
-Ba, ai sa canti! Trebuie sa te intorci la viata ta normala si sa faci ce-ti place. I-am promis fratelui tau ca voi face orice sa te fac fericit, asadar te vei duce in turneul acela si aici incheiem subiectul! Imi poruncise oneechan pe un ton serios, chiar vroia ca eu sa ma duc in acest turneu.
-Oneechan... nu ma duc! Tipasem la ea nervos, chiar vreau sa ii indeplinesc dorinta si sa ma duc in turneu, dar 2 luni cu Rutherford nu imi surad, deci imi pare rau oneechan dar nu pot sa ma duc.
Suparat pe oneechan si dezamagit ca nu ii pot indeplini dorinta m-am dus in camera mea unde m-am inchis pentru tot restul zilei, ma trantisem in patul acoperit de o patura mov si pufoasa, apoi mi-am scos cerceii si i-am asezat bine pe dulapiorul de langa pat. Imi iau Mp3-ul si ma bag sub patura ascultand muzica si gandindu-ma ce sa fac.
Spusem ca nu merg dar... iata-ma intr-o masina in drum spre concert, nu pot sa cred ca am acceptat sa fac asta, ce nu fac eu pentru fericirea lui neechan.
Ia ghiciti cine ma asteapta in fata cabinei de schimb, era Hiyono cu o prajitura gatita de ea special pentru mine.
-Ar trebui sa ma tem ca e otravita sau ceva? O intreb ca de obicei sarcastic, desigur stiam ca nu-i otravita sau altceva, dar imi place sa o necajesc.
-Narumi! De ce te comporti mereu asa? Spuse Hiyono suparata si nervoasa pe mine.
Un muncitor grabit o impinse din greseala pe Hiyono acesta reusind sa-si piarda echilibrul iar prajitura care era pregatita pentru mine ajunse pe camasa mea papillon alba cu model studs, macar prajitura a ajuns la destinatie si nu in alta parte.
Cu o asemenea pata, ma hotarasem sa ma intorc acasa dar fix atunci apare Eyes imbracat cu un sacou negru desfacut, o camasa alba, un brau si papion rosu si o pereche de pantaloni din stofa. Ce schimbare brusca de la stilul "punk" a trecut la clasic, tipul asta e incredibil. Ma invitase in cabina pentru a-mi cauta o camasa de schimb iar pe Hiyono o goneste trantindu-i usa in fata.
-Ce atitudine si cand ma gandesc ca-l respecat si ca sunt o fana de-a lui, spuse Hiyono dezamagita de Eyes.
Cautase Eyes o vreme prin sifonier dar nu gasi nici macar o camasa, in schimb gaseste o lavaliera rosie creponata, Eyes se ofera sa imi aranjeze lavaliera pentru a fi sigur ca pata e acoperita complet, nestiind cum se aranjeaza o lavaliera am acceptat.
Rutherford se apropiase de mine incepand sa imi aranjeze lavaliera incet si tandru. Ma uitam la el pe furis iar inima incepea sa imi bata din ce in ce mai tare, bratele incepusera sa imi tremure, incercam din rasputeri sa ascund acest lucru de Eyes dar acesta isi ridica privirea brusc iar eu impietrisem si ma inrosisem tot, sper sa nu fi observat comportamentul meu ciudat.
Eyes teminase de aranjat lavaliera, incercam sa ii spun un simplu "Multumesc" dar nu puteam sa pronunt nici un cuvant. Nu intelegeam ce-i cu mine si de ce ma comportam asa, ma tot intrebam ce patisem, dar nu primeam niciun raspuns.
Dupa concert ajunsesem acasa frant de oboseala, ma repezisem spre pat lasandu-mi toata greutatea pe acesta, adormisem intr-o fractiune de secunda cu gandul la Eyes.

[Mao.]

Ideea în sine mi se pare una ok.Acțiunea nu consider ca e grăbită,iar dialogul nu este sec.

[...] pana l-a sfarsitul orele.

-Aici cred că ai vrut să spui : „ până la sfârșitul orelor ”

[...]incat nu gasea cuvintele protivite pentru a-mi multumi sau pur si simplu era prea ocupata cu savuratul prajiturii ca sa-mi poata multumi.

-Protivite=potrivite
L-ai repetat acolo pe „mulțumi”, dar cred că vroiai să accentuezi (neah ? o.o )

-Cum poti fi atat de rece, nu pot sa o vizitez pe Madoka'san

-Aici e întrebare,nu? Ar fi trebuit semnul întrebării la final ^^

Alte „greșeluțe” pe care le-am văzut: gandu=gandul sau gandu'
ajunsem=ajunsesem

Ehm,chiar sunt curioasă cum rămâne cu cei doi și în ce împrejurări se vor mai întâlni. Totuși puteai să mai descri cum a decurs concertul, ce s-a mai întâmplat între ei .. nu știu :))
Aștept next, Andyșorule *big hug*

[Saravis]

Hm...Când am văzut că l-ai postat eram aşa de entuziasmată. Am lăsat-o încolo de temă şi m-am apucat de citit.
Eu nu o să mă leg de greşelile gramaticale, nu sunt în măsură să fac aşa ceva. Crede-mă că şi pentru mine a durat ceva până mi-am amintit fiecare personaj. Multă vreme de când nu am mai auzit de ele.
Oricum, ca idee mi se pare destul de interesantă, având în vedere că nu mi se pare prea folosită. Deci mie îmi place (parcă am mai spus-o, mă rog, îmi place să mă repet). O ador pe Hiyono în general, iar în fic-ul tău nu face excepţie. De Eyes nu prea am ce să spun, nu l-ai caracterizat prea mult. Ştiu doar că este tăcut şi că arată bine în orice (sunt geloasă pe el). M-ai lăsat curioasă şi mie nu-mi place. Deşi dacă mă gândesc mai bine, unde ar mai fi farmecul dacă nu ar exista şi un pic de suspans?
Oricum. succes în continuare şi sper să mă anunţi când postezi, oke? Abia aştept următorul capitol, my dear Andy. *hugs and kisses*

[Daria v2]

Nu ai disclaimer, ai trei zile la dispozitie sa ti-l pui, daca nu, fic inchis.

[Lady Ririchiyo]

Personaje noi:
Domnisoara Inari [ Acest personaj Nu apartine manga/anime-ului Spiral, este creatia mea.]

[center] Capitolul II ~Prima petrecere~ [/center]

In dimineata urmatoare, ma trezisem intr-o padure de bagaje, uitasem complet ca astazi trebuia sa plec in turneul cu Rutherford. Totusi, mi s-a parut ca sunt prea multe bagaje, de parca Madoka neechan mi-ar fi impachetat tot sifonierul. Am despachetat toate bagajele si mi-am facut doar doua, cu strictul necesar, cum ar fi, cateva costume pentru concerte, imbracaminte de zi cu zi desigur si lenjerie intima, doar nu m-as duce fara ea.
Cateva minute mai tarziu autobuzul venise sa ma ia,oneechan imi spuse sa ma distrez in turneu cu un zambet larg pe fata,eu stiam ca nu-i fericita ca plec,dar facea tot posibilul sa isi tina promisiuna fata de fratele meu.
Iesisem afara cu privirea in pamant,iar cand imi ridicasem privirea spre autobuz raman socat.
"Asta e autobuzul pentru turneu, in asta ar putea sa incapa o casa intreaga!" spusem in gandul meu mirat.
-Ayu'chan,o sa-ti fie dor de surioara ta? intrebase Madoka'neechan lingusindu-se pe langa mine ca o pisica.
... Nu! raspunsem eu fara inima.
Dupa ce am urcat cele 3 scari cu emotii, am observat in interiorul autobuzului pe partea stanga un mic barulet, iar deasupra lui se se afla un televizor indreptat spre canapeaua din partea dreapta a autobuzului pe care se afla Eyes compunand relaxat melodii noii. In spatele autobuzului erau 2 cabine una pe partea dreapta care era baia, micuta si albastra dar moderna, iar in cealanta parte era un dormitor cu un pat de o persoana acoperit de o patura albastra cu un delfin dragut pe ea si 2 pernute albe pufoase. Langa pat era un dulapior, pe el se afla o veioza aurie care se aprindea printr-o simpla atingere si o vaza rosie cu un buchet de irisi.
Am lasat bagajul soferului si m-am asezat la bar, din 5 in 5 secunde ii aruncam cate o privire lui Eyes, dar el continua sa compuna melodii. E cam greu sa vorbesti cu un tip ca el, nu scoate nici o vorba. Dintr-o data Eyes se uita la mine si ma intrebase:
-S-a intamplat ceva? Intrebase cu nici o expresie pe fata.
-N-nu, de ce? Rusinandu-ma un pic imi arunc privirea in pamant.
-Te holbezi la mine. Din nou raspunse fara vreo expresie pe fata, asa e el, mereu tacut si greu de ghicit, niciodata nu iti poti da seama ce gandeste sau ce simte.
-Asta e... Unde e primul concert? Schimb subiectul imediat deoarece nu stiam ce sa ii raspund.
-In Kyoto. Raspunse scurt si la punct intorcandu-se la melodiile lui.
Se facuse iar liniste, ei bine daca tot nu am ce discuta cu Eyes, m-am gandit sa am uit la televizor. Dar unde e telecomanda. Ma ridic sa o caut, cand brusc soferul face o curba iar eu imediat imi pierd echilibrul cazand fix pe Eyes, asa aproape de el eram incat ii puteam simti respiratia, inima parca vroia sa-mi iasa din piept. Nu observasem niciodata dar Eyes avea niste ochi albastri ca gheata profunzi, te puteai pierde oricand in ei. Corpul incepuse sa imi tremure si sa ia foc lasandu-ma fara forta, gatul mi se uscase... . "Ce mi se intampla?"
-Mai ai de gand sa stai mult pe mine? Spuse Eyes aruncandu-mi o privire ciudata.
-N-nu imi pare rau! Raspunsesem rusinat.
Din nou ma intreb ce mi se intampla si ce-i cu sentimenul acesta.
Ma indreptasem spre micul dormitor avand intentia de-a ma relaxa printr-un scurt somn.
Cand m-am trezit am avut placerea de a afla ca ajunsesem in Kyoto. Era un oras nou si fascinant pentru mine, asteptam cu mare placere sa cant in acest oras, chiar daca trebuia sa o fac umar la umar cu Rutherford.
In ziua concertului ne-am aranjat la fel de elegant ca in primul concert, cel putin de data asta Hiyono nu-i aici pentru a-mi distruge costumatia.
Urcand cu emotii pe scena, ma indrept, alaturi de Eyes, spre pian pentru a incepe spectacolul. Asezandu-ma pe scaun, imi masez usor degetele mainii, dupa care ii fac un scurt semn din cap lui Eyes insemnand ca sunt gata sa incepem.
Degetele imi aluneca usor pe clapele pianului producand un ton minuant, combinand tonul produs de mine cu cel al lui Eyes iesi o melodie superba. Pur si simplu am uitat ca sunt pe o scena privit si ascultat de sute de spectatorii, uit ca Eyes este un spintecator si imi dedic inima acestei melodii compusa de el.
La sfarsitul concertului, Eyes ma apuca incet de mana cu intentia de a face o plecaciune impreuna. Mana imi transpirase complet iar inima imi batea neregulat, aplauzele spectatorilor ma emotionau si mai rau, nu stiu de ce dar imi venea sa tip, oricum m-am abtinut sa nu fac vreo scena pe acolo.
In spatele scenei, o domnisoara imbracata intr-o rochie eleganta cu parul blond prins coc si cu o pereche de ochi galbeni ca aurul, ne invitase la o petrecere care va fi tinuta in aceasta seara, pentru a sarbatori venirea noastra in Kyoto. Dupa felul in care vorbea cu Eyes parea ca il cunoaste foarte bine, nu ca mi-ar pasa.
Pentru petrecere m-am imbracat intr-un costum gri metalizat cu o cravata de aceeasi culoare asezata bine pe camasa neagra. Eyes ca de obicei era imbracat intr-un costum negru cu o camasa alba un pic desfacuta.
Cand ajunsesem la petrecere,am observat ca majoritatea invitatilor erau muzicieni, daca Hiyono ar fi fost aici cu siguranta ar fi lesinat, de ce ma gandesc la ea in momentele astea, ar trebui sa fiu fericit ca nu-i aici.
Domnisoara Inari, cea care ne-a invitat la petrecere, ne prezentase unor invitati importanti din industria muzicii, acestia fiind foarte incantati sa ne cunoasca.
Inari ne serveste cu cate un pahar de bautura, eu desigur refuz deoarece sunt inca minor, dar dupa mii de rugaminti ale domnisoarei, am acceptat un pahar din politeste, sper doar sa nu patesc nimic. Eyes parea sa nu aiba vreo problema cu alcoolul, chiar daca era si el minor, sau cu petrecerile de genul acesta.
Inari imi mai serveste un pahar, il acceptasem si pe acesta dar deja simteam cum ramaneam fara forta, eram ametit doar de la 2 pahare. Din cauza mea, Eyes fusese nevoit sa inchirieze o camera de hotel deoarece nu eram in stare sa ma intorc la autobuz si nici la petrecere nu era bine sa raman.
Imediat ce ajunsesem in camera de hotel nu putusem sa nu observ, asa ametit cum eram, ca era un singur pat, dar eram atat de slabit incat nu mi-a mai pasat, cu forta ramasa, m-am repezit spre pat trantindu-ma in acesta si inchinzandu-mi ochii incet.
-Hei, Narumi, nu dormi imbracat asa, vei distruge costumul.
-Nu am forta destula sa ma dezbrac lasa-ma asa, raspunsem pe jumate adormit si nepasator.
Atunci Eyes se indrepta spre mine cu motivul de a ma ajuta sa ma dezbrac, imi da jos cravata si sacoul si incepe sa imi desfaca camasa, dar mana lui se opreste pe pieptul meu si incepe sa ma sarute si sa ma atinga incet si tandru de parca as fi un obiect pretios.

[Saravis]

Ooo... Se încurcă treaba. Deci, lăsând la o parte totala mea dezamăgire că nu ai continuat, hai să lăsăm comentariu:
Am un singur lucru de spus, care m-a deranjat pe mine. Ai scris "Dintr-o data Eyes se uita la mine si ma intrebase:
-S-a intamplat ceva? Intrebase cu nici o expresie pe fata." Ai putea scoate primul întrebase şi să laşi propoziţia simplu: Dintr-o dată Eyes se uita la mine.
Aşa, deci Eyes chiar e genul de persoană inexpresivă. Hmm, me gusta. Îmi plac persoanele reci, care nu lasă să se vadă ceea ce gândesc.
Îmi place gândirea lui Ayumu. Pare un tip destul de calculat, sau asta e doar părerea mea? Oricum, bine că de data asta nu i-am mai stricat nimeni ţinuta. Am impresia că el o să se bucure totuşi de acest turneu. Până la urmă e o şansă unică în viaţă să cânţi aşa. A fost urât răspunsul pe care i l-a dat Madokăi.
Oricum, a fost interesant... Dar vreau mai mult. Abia aştept următorul capitol. Succes în continuare!

[Mao.]

Rușine că nu m-ai anunțat, Andișor ! Ntzntzntz*laughs*
Mi-a plăcut capitolul,mă face din ce în ce mai curioasăăăă.
Ah faza cu „de parca Madoka neechan mi-ar fi impachetat tot sifonierul.” - chiar m-a amuzat o.o (pf, nu e de mirare, eu râd continuu și din orice)
„oneechan imi spuse sa ma distrez in turneu cu un zambet larg pe fata,eu stiam ca nu-i fericita ca plec(...)” - Aici ai facut ditamai frăzoiu' (da,bine,nu exista așa cuvânt *laughs*) Cred că era mai bine să fi pus punct dupa „pe față” ăla.
„micuță și albastră” .... „pătură albastră” - Aici te-ai cam repetat .__.
Eh, cam atât cu greșelile, ar mai fi pe ici pe colo virgule de pus, dar nu contează
Kyaaa 8-> Îmi venea să îmbrățișez laptopul când am citit ca a căzut peste Eyes *giggles* Îmi place mult că ai mai descris diferite chestii, nu în abundență, dar eu spun că e ok.(good job,hun >:D< )
Hm, cam atât.Abia aștept următorul capitol.
Chuu și gambate!

NEW S-a decis asupra unui numar maxim de 5 emoticoane (O.O, :0, :)), =]] etc, vi le stiti voi mai bine ca oricine).

Nu, deci nu se mai poate, pana acum nu dadeam avertizari pentu aceasta regula, dar vad ca nimeni nu citeste. Este prima avertizare, nu ti le-am sters pe cele in plus, dar data viitoare ai grija ce faci.

[hiimera]

O wow, un fan fic Spiral - nu prea vezi asta în fiecare zi, bravo!
Am reuşit să citesc ambele capitole, dar nu am să le iau chiar pe fiecare în parte + nu am reţinut toate greşelile de tastare sau de exprimare, o să critic în mare. <3
* Amesteci timpuriele foarte, foarte mult, eu cel puţin aşa am văzut şi aşa mi s-a părut. Încearcă să fie mai atentă pe viitor, trebuie doar să te coordonezi.
Înafară de acest aspect negativ ar mai fi ideile nedezvoltate, unele propoziţii de genul:

-Ce cauti aici, ma urmaresti ? O intreb sarcastic Hiyono.

Acolo cred că era un cuvânt de legătură sau ceva, că aşa chiar nu are sens propoziţia şi ai maia vut astfeld e greşeli şi în cel de al doilea capitol. Corectează-te înainte de a posta măcar odată, că aşa mai elimini din greşeli.

Ideile sunt interesante într-un fel, doar că nu le dezvolţi destul de mult, pe lângă aceasta personajele suferă o evoluţie mare, căci acţiunea se desfăşoară rapid rău de tot şi nu dai timp protagoniştilor să se individualizeze în parte sau să încerci a le descrie mai intens sentimentele.
De multe ori am observat că atunci când urma o şcenă cu impact, acolo unde adrenalina exploda ca lava din vulcan, tu rapid sărea şi enumerai câteva sentimente, dar fugitiv, nu le descriai mai amănunţit. Nu cer să dramatizezi pe aici, dar totuşi încearcă să le dai volum, aşa şi noi ne dăm seama mai bine de felul în care reacţionează personajul tău.
Concertele au fost slab descrise, puteai amplifica mai mult acele părţi din capitole, sunt momente importante şi cu o încărcătură sentimentală uriaşă. Bine acum pot spune că aş bătea un mic apropo la anime, căci Narumi cândva cânta de drag la pian, când trăia fratele său, dar na... din moment ce ai spus că nu prea îţi mai aduci aminte de anime, nu am să mă leg atât de tare de el.
Hmmm văd o mică schimbare în Narumi, totuşi nici el nu părea atât de vorbăreţ în anime... şi totuşi mie tot nu-mi pare genul de tip care să fie the bottom - adică ce-l care o ia. xD
Oricum interesantă această chestie.
Şi acum, ultima şcenă - atât de repede au trecut la fapte... Mi se pare prea repede, oricum aici sunt de acord cu protagonistul - nu prea poţi să-ţi dai seama ce se întâmplă în capul lui Eyes, deci nu mă miră brusca "năpustire". Şi totuşi e mult prea repede, plus nu dezvolţi îndeajuns de mult ideile şi de aceea mai pare atât de neaşteptat.

This is all. Chiar mă bucur că cineva s-a gândit şi la acest anime, care mie una mi-a plăcut tare mult. Abia aştept nextul, succes!

[AbiiShu']

Imi cer scuze ca n-am trecut pe aici de cand m-ai anuntat si de cand ti-am promis... Am citit mai devreme si primul capitol si am ramas surprinsa de schimbarea facuta, ma bucur ca l-ai 'renovat' inainte de a-l posta. Am vazut ca ai tinut cont de micile sfaturi pe care ti le-am dar de cand citisem prima 'versiune' a primului capitol. Demn de lauda este si al doilea capitol. A fost reusit si vad ca deja intri in actiune. Singura greseala legata de modul in care scri este ca povestesti din perspectiva ta, a unei persoane care stie deja intreaga poveste parcursa de anime / manga. Eu ti-am zis, am vazut ceva-ceva episoade acum mult timp dar un cititor care nu-l cunoaste nu va intelege din primele capitole legatura dintre personajele deja prezente. Dar nu-i inca prea tarziu pentru niste flashback-uri si end flashback-uri.
Acum revenind la ultimul capitol... Imi place stilul lui Eyes de a fii, este asa misterios pe cand Narumi e asa fraier (in sensul amuzant) si copilaros, oarecum. Imi aduce aminte de un anumit personaj dintr-un alt anime pe care-l divinizez (daca exista acest cuvant)...
Multa bafta in continuare, sper sa aduci yaoiul curand deci nu uita sa ma anunti cand aduci nextul.

[Lady Ririchiyo]

Kt.Kat In primul rand as vrea sa iti multumesc ca ti-ai facut timp sa treci si pe la ficul meu.
In al doilea rand merci pentru sfaturi.
E cam true Narumi nu pare genu bottom :-? dar nici pe Eyes nu il vad bottom. Hmmm asa curioasa tu cam ce cuplu yaoi favorizezi in anime :-?

Reika dear sorry deasemenea imi cer scuze si cititorilor care nu au vazut animeul, nu stiu daca o sa reusesc sa-mi fac timp sa pun niste flashback-uri. Poate la vacanta de paste T.T si asa am adus capitotul asta tarziu si mai e si scurt....ahh....

[center]Capitolul III ~ Regrete~[/center]


Realizam ca ceva nu-i bine, abia reusind sa scot un cuvant pe gura, il rugasem sa se opreasca,dar in zadar nu vroia sa am auda. Incepusera sa ma linga pe gat apoi coborase la sfarcuri,sarutandu-le si muscandu-le treptat. Locurile atinse incepusera sa arda, respiram din ce in ce mai neregulat iar inima pur si simplu se transformase intr-o bomba gata sa explodeze. Corpul meu avea reactii neimaginabile,nu imi venea sa cred ca un barbat ma poate face sa ma simt asa bine. In secunda urmatoare imi desfacuse pantalonii pe care ii arunca jos la fulger, ramanand doar in boxerii mei rosi. Constient si rusinat de ceea ce urma sa se intample, pun o bariera si incerc sa il opresc cu toata forta care o mai aveam.
-Acum ca am inceput nu am de gand sa ma opresc, am sa continui indiferent de ce vei spune sau face. Depinde de tine daca vrei sa o facem usor si placut sau greu si dureros,imi spuse Eyes indreptand incet o privire inspaimantoare spre mine care ma lasase fara cuvinte pentru urmatoarele minute.
Rutherford lua tacerea mea ca pe un raspuns si isi continua treaba scotandu-mi organul din boxeri, pe care incepu incetisor sa il linga ca pe o inghetata. Ca de nicaieri un sunet de placere iesi printre buzele mele moi si umede. Imi acoperisem repede gura pentru a opri gemetele ce continuau sa apara. Eyes incepusera sa-mi absoarba complet organul iar in acelasi timp introduse cateva degete inauntrul corpului meu,incet si cu grija cu scopul de a ma pregati pentru ceea ce urmeaza. Ochii mi se umplusera de lacrimi pe care nu vroiam sa le scap pe obrajii rosi,inchisesem ochii incercand sa caut o modalitate sa scap de acolo dar in zadar nu puteam sa ma gandesc la nimic. Eyes se oprise brusc si isi aplecase corpul greoi peste al meu, imi luasera mainile de pe gura incepand sa ma sarute romantic lasandu-si parul albastru argintiu sa imi gadile gatul. Treptat isi introdu-se si limba jucandu-se cu a mea, sarutul ma absorbise complet, nestiind ce fac imi ridicasem incet bratele in jurul gatului sau, il stransesem tare fara sa ii dau drumul de parca ii ceream sa nu se opreasca. In acel moment simtisem cum incepea sa ma penetreze, din ochii meu caprui lacrimi sarate incepusera sa mi se prelinga pe obrajii rosiatici si fierbinti, oprindu-se din sarutat, lasase cale libera gemetelor mele de durere.
-Ey...es, opre..ste-te, te rog, e prim..a data cand f..ac asa ceva, il rugasem cu greu deoarece gemetele ma opreau mereu.
-Si pentru mine e prima oara, nu am mai facut asta cu un barbat, nu te mai ingrijora, doar relaxeaza-te si in curand vei simti numai placere, imi spusese asta incepand sa ma penetreze din ce in ce mai tare.
"Mincinosule! Nu ma mai trata ca pe o femeie, e imposibil ca asa ceva sa fie placut. Cum de am lasat sa se intample una ca asta." Imi spusesem in mintea mea, dorind sa mor de rusine.
Simteam cum si ultima particica de putere din corpul meu disparea, dar chiar si paralizat puteam sa aud fiecare bataie a inimii mele. Corpul meu era atat de fierbine iar locurile pe care el le atinsese erau de o mie de ori mai fierbinti. Nu vroiam sa recunosc dar ma simteam chiar bine, prea bine.
Nu durase mult si un tipat lung de placere iesise printre buzele mele iar un lichid alb si vascos se imprastiase pe abdomenul meu fierbinte plin de sudoare. Eyes se indreptase incetisor spre urechea mea dreapta soptindu-mi " Te iubesc". In acel moment un fior cald imi curpinsese inima, restul serii imi este necunoscut deoarece lesinasem imediat ce auzisem cuvintele lui Eyes.
Dimineata, ma trezisem cu o durere neimaginabila, ma uitam prin camera dupa Eyes dar el nu era de gasit. Vrand sa imi iau un pahar cu apa, care se afla pe noptiera de langa pat, observ un biletel. Pe acesta scria " Narumi, imi pare rau dar Inari are nevoie de mine urgent, m-a duc sa o ajut, ma intorc in 3 ore. Semnat Eyes"
In acel moment un sentiment total opus fata de cel de aseara ma cuprinsese. " Inari... trebuia sa imi imaginez ca se va inampla asta, la ce ma asteptam, si spusese ca ma iubeste, tipul asta nu stie cand sa se opreasca. N-am intalnit o persoana mai oribila ca el in viata mea. Spusesem asta in sinea mea apropiindu-mi incet picioarele de piept si strangandu-le bine in brate iar o lacrima aparuta din senin se scursese pe obrazul stang si palid.
Nu intelegeam cum ar trebui sa reactionez, sa fiu furios pentru ca m-a lasat aici singur sau sa fiu mort de rusine pentru ceea ce se intamplase. Ma dadusem jos din pat si incepusem sa imi caut hainele. Ma imbracasem repede si parasisem imediat camera de hotel. Nasturii camasii nu erau incheiati cum trebuie, dar nu imi pasa. Imediat ce iesisem din hotel, ma indreptasem cu toata viteza spre autobuz, dar soferul nu era acolo. Dupa ce il asteptasem vreo 15 minute aparuse si el intr-un sfarsit, nedumerit ma intrebase ce doresc. I-am spus sa imi dea bagajele acesta mi le daduse fara sa mai puna vreo intrebare. Imediat ce intrasem in posesia bagajelor disparusem din fata ochilor lui, aveam in gand sa ma intorc acasa nepasandu-mi de concertele ce urma sa le avem.
Am plecat spre casa cu primul tren care a venit. In tren observasem in stanga mea un cuplu, pareau ca se iubesc mult si ca sunt fericiti. Vazandu-i cat de fericiti erau, inima incepusera sa ma doara, dar de ce ma durea nu intelegeam, nu e ca si cum l-as iubi pe Eyes, ar fi imposibil. Imi inchisesem ochii sprijinindu-mi capul de geam si imi asezasem mana dreapta pe inima incepand sa strang tare de camasa, sperand ca durerea va disparea. Am continuat sa stau asa gandindu-ma la ce sa intamplat si regretand amranic faptul ca acceptasem sa merg in turneu cu Rutherford. Niciodata nu mi-as fi putut imagina ca se va intampla asa ceva, chiar ma asteptam sa nu ne intelegem.
"Ce a vrut sa realizeze facandu-mi una ca asta, ce a avut de castigat din asta? Daca a vrut sa ma umileasca a reusit, sper sa nu il mai intalnesc vreodata." Imi spusesem asta incercand sa tin in mine lacrimile amarui ce vroiau sa imi exprime durerea.
Ajunsesem acasa destul de palid si cu ochii rosii, oneechan ingrijorata de felul cum aratam si pentru ca m-am intors acasa mai devreme decat trebuia, ma intrebase ce sa intamplat. Dar eu nu ii raspunsesem, imi aplecasem capul si ma indreptasem spre camera mea.Ajungand in camera ma asezasem in pat si adormisem strangandu-mi corpul ca o pisica.