Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Silencia

#21
Acum imi aduc aminte aceasta poveste. Incercasem si acum cateva zile sa o citesc, dar fond-urile aiurea si prea mari sau prea mici m-au facut sa renunt din prima clipa.
Am citit primele doua capitole pe indelete, dar mai incolo pe sarite. Ai greseli, ba cu "iar", ba cu altceva. Cert este ca ai probleme cu virgula.

/edit Am avut niste probleme si de aceea nu am continuat comentariul, dar acum am uitat greselile pe care le-am vazut, dar nu am uitat lucrurile esentiale.
1. Grabesti actiunea inutil.
2. Nu stapanesti dialogul foarte bine si nici descrieriile nu ma fascineaza cu ceva anume.
3. Ideile sunt mult prea combinate si daca pentru altii e un lucru bun, tu nu ai putut sa integrezi ideile pe rand si de aceea mi se pare ca totul e o tornada de gen-uri SCI-FI si Supranatural s.a.m.d.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#22
Va multumesc tuturor pentru commuri. @yaoi maniac scuze ca te-am dezamagit. Am revenit cu un chapter.

Capitolul sase
Alexei p.o.v

M-am trezit cu o durere ingrozitoare in zona gatului. Ce s-a intamplat azi noapte? Am visat? M-am ridicat lenes din pat si m-am indreptat spre baie. Privind in oglinda, pe gatul meu apar doua gauri imense. Pielea gatului e vanata si nu pot aparea asa la scoala. Dupa ce mi-am facut un dus care mai mult m-a transformat in cub de gheata, m-am imbracat rapid. Mi-am luat o pereche de blugi negri, un tricou verde, geaca de piele si o esarfa ca sa-mi acopere ,,gaurile negre''. Nu, pe bune! Chiar se fac negre. Ajuns la scoala, noul meu prieten, Armin imi sare in brate si aproape ca ma doboara. Armin e un baiat cu parul negru si scurt. Nu e cu mult mai inalt decat mine insa arata ca un rocker adevarat. E plin de pierce-uri.
-Stiu ca e dimineata, dar vreau sa salut oamenii nu asfaltul, spun nervos.
-Saluta pe cine vrei. Eu mor de somn, spune el cascand.
-Aha! Si ti se pare ca seaman cu o perna?
-Pai...Ah! E tarziu! Hai sa mergem.
Asa. Schimba subiectul. De parca mi-ar pasa ca intarzii.
Ajunsi in clasa, ne asezam in banca.
-Ce ti-a venit sa porti esarfa azi? Nu vezi ce cald e afara? Intreaba Armin.
-Aaa pai...Eu sunt obisnuit cu vremea din Rusia. M-am obisnuit cu frigul de acolo.
-Bine ca nu traiesc in Rusia, spune el razand.

Primele doua ore au trecut repede. Eu si Armin am mers sa ne luam ceva de mancare. De fapt, Armin a luat pentru amandoi. Eu l-am asteptat la o masa de doua persoane.
-Poftim, monsieur! Muschi de vita cu sos si o portie de cartofi pai. Atat am reusit sa obtin. E o coada imensa. Inca putin si sareau aia pe mine sa ma bata.
-Multumesc!
-M-am tot intrebat...De ce esti mereu atat de tacut?
-Nu-mi place sa vorbesc mai mult decat este nevoie. Si in plus, cateodata nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima ceva.
-Ce ironic. Imi aminteste de noul cantec al trupei Asriel : Silencia, spune Armin.
-Ador cantecul!
-Huh? Serios? Ma bucur.

Dupa ce am terminat de mancat ne-am intors in clasa si ne-am luat ghiozdanele. Nu aveam chef sa mai ramanem la scoala asa ca am sarit gardul prin spate si am imbratisat dulcea libertate.
-Deci, unde mergem? Intreaba Armin.
-Unde vrei tu. Eu nu cunosc orasul.
-Ce spui daca am merge la cimitir? Am auzit o poveste cu strigoi foarte interesanta.
Oriunde, numai acolo, nu!
-Nu cred in fantome sau strigoi. Si in plus, daca ar exista nu ar iesi ziua.
-Ai dreptate. Ce prost sunt!
-Ai mare dreptate, spun eu batandu-l usor pe umar.
-Hey!

Ne-am plimbat aiurea prin oras fara nici o directie. Pana cand, era cat pe ce sa dam nas in nas cu profesorul de istorie.
-Repede! In cafeneau aia. Spun eu. Am intrat intr-o cafenea si ne-am prefacut ca suntem adulti. Norocul nostru ca profesorul de istorie e nou si nu ne cunoaste.
-A fost cat pe ce, spune Armin. Dupa ce am iesit din cafenea, eu a trebuit sa merg acasa. Era deja ora doua si parintii ma asteptau. Si asa aveam destule probleme cu ei. Ma indreptam spre casa cu pasi marunti. Noroc ca nu locuiesc departe. Casa mea e chiar foarte aproape de liceu. Ajuns acasa o vad pe mama stand pe fotoliul din sufragerie. Parea nervoasa. Ma indrept tiptil spre usa si aud ca mormaie ceva.
-Vede el cand vine acasa. Sa ma sune directorul sa-mi spuna ca a inceput sa chiuleasca, mormaie nervoasa.
Aauuch! Asta nu e ziua mea norocoasa. Am luat-o frumos pe scari pana in camera mea si am baricadat usa. Cand m-am intors cu fata spre geam, ce vad? Pe tata! Si nu pare fericit.
-Deci, tinere! Ai inceput sa chiulesti? Foarte frumos.
-Ce se va intampla cu mine?
-Am vorbit cu mama ta si am stabilit ca esti pedepsit. Doua luni fara internet, tv sau iesiri. O sa stai in casa si o sa inveti. Am vazut ca ai inceput semestrul foarte frumos, cu un 2 la matematica. Nu oricine reuseste asta.
-Ce pot sa spun? E un talent.
-Aha! Si cum ai reusit sa-l iei, domnule talentat?
-Am intrat in clasa la jumatea orei si cu castile in urechi.
-Oh! Ce ma fac cu tine? Lasand asta la o parte, ti-e foame?
-Nu!
-Sa cobori la cina. Si sa nu cumva sa incerci sa fugi, spune tata apoi paraseste incaperea.
De parca ar putea cineva sa scape din inchisoarea asta? Cum as putea sa fug cand camera e la etaj si sunt cel putin 5 metri pana jos? Doar nu am innebunit sa sar de la 5 metri, sa-mi rup gatul. M-am intins in pat si am lasat somnul sa ma fure. Cand m-am trezit, era deja ora sapte. Brusc am auzit o voce. M-am uitat in camera si nu era nimeni. Cred ca am halucinatii. M-am pus inapoi cu capul pe perna. Se facuse surprinzator de frig in camera. Parca cineva imi sufla aer rece in ceafa. Cand m-am intors am dat de baiatul vampir. Statea asezat langa mine in pat. Fetele noastre erau atat de apropiate. Inca putin si buzele noastre se atingeau. Imi simteam inima batand ca nebuna asemeni unui ceas cu bomba. Ne priveam atent, analizandu-ne unul pe celalalt.
-Hai! Imi sopteste la ureche.
-Unde?
-La cimitir. In cavoul meu. Nu ai venit, asa ca te duc eu.
-Ce? Nu pot! Sunt pedepsit.
-De ce nu folosesti alchimia ca sa creezi o iluzie?
-Ar fii o idee...dar daca nu reuses? Si in plus, de ce nu poti sa ma musti si aici?
-Nu vreau doar sa beau sange.
-Huh? Dar atunci...
-Nu mai pune atat de multe intrebari. Hai sa mergem, ma intrerupse el.
-In regula.
Ceva in privirea lui m-a...Ba nu! Ceva ma atrage la el. Nu stiu ce poate fi,i dar stiu ca orice as face, nu-l pot refuza. E ca ciocolata. Cum sa o refuzi?
Am desenat un cerc alchimic si am creat o iluzie cu mine, dormind. El m-a prins de talie si in cateva secunde m-am trezit zburand. Am ajuns in cavou cu o viteza uimitoare. E atat de intuneric aici. Nu pot vedea nimic.
-Nu totul se bazeaza pe vaz, spune el. Are dreptate. Am incercat sa merg pipaind peretii pana cand am dat de mana lui. Era atat de rece dar atat de fina. Nu voiam sa-i mai dau drumul. Probabil ca nici el, deoarece ma tinea strans. M-a lipit de perete si mi-a dus mainile deasupra capului la fel ca in seara precedenta. Se apropia usor de gatul meu pregatindu-se sa muste. I-am simtit coltii infipti. Ciudat e ca nu am simtit deloc durere, dar am simtit ca ma arde ceva pe dinauntru. Parca ma topeam in preajma lui. Pentru o secunda am simtit ca nu mai pot respira si m-am prabusit. Noroc ca el m-a prins. Stateam cu capul in scorbura gatului sau, cu mainile agatate de geaca lui de piele . Mirosul lui era placut, desi nu ar trebui sa fie. Doar e mort.
-Cred ca totusi am supt prea mult, spune el.
Nu am raspus. Ma uitam in jur. Acum ca ochii mei s-au obisnuit cu intunericul din cavou am putut sa disting obiectele. Da, erau obiecte acolo. Pe langa sicriu, se mai afla un pat mare de doua persoane, o masuta din sticala si un dulap. Asta ar trebui sa fie un loc de veci nu o camera.
-Daca te intrebi ce e cu toate astea intr-un cavou, sa stii ca astea au fost ultimile mele dorinte.
-Dorinte? Tu...Stiai ca te vei trezi?
-Da! Am avut un vis cu cateva zile inainte sa mor. Mi s-a spus ca voi muri si ma voi trezi vampir. Dar hai sa lasam asta la o parte. Esti slabit.

M-a asezat in asternuturile moi, dar totusi atat de reci. S-a asezat si el. Statea deasupra mea privindu-ma cu acei ochi de gheata, dar care mie imi pareau calzi. Mi-am dus mainile deasupra capului si l-am lasat sa ma prinda de ele. Ne-am impletit degetele ca intr-un joc de-al indragostitilor.
-Esti atat de cald, imi sopteste la ureche. S-a apropiat de mine si m-a sarutat. Caninii lui imi sfasiau buzele, dar chiar si asa era un sarut atat de dulce.
-Cand iti revii te duc inapoi. Iluzia aia nu o sa dureze prea mult si trebuie sa mananci. Esti slabit.
-In regula. Maine...
-Vin eu dupa tine, ok?

Nu-i stiu nici macar numele, dar atata vreme cat stiu ca-l pot vedea din nou, ce mai conteaza?[/color]
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#23
Wow,imi place!!!In primul rand sunt fanul numarul 1 al acelui vampirului.In al doilea rand,pot sa spun ca fic-ul acesta are numai baieti tari,in aceasta categorie intrand mai nou si Armin,dragut tipu' si in plus mai e si rocker(ce noroc pe mine,am ajuns cumva in Paradis?!).Ma bucura faptul ca relatia dintre cei doi ,Al si vampirul,se adanceste din ce in ce mai mult.Mi-a placut de vampiras,care a venit dupa Al dandu-si seama ca acesta nu va veni la cavoul lui(si ce mai cavou,chiar ca parea mai mult o camera obisnuita decat un loc de veci).Deci va mai fi si noaptea urmatoare...Asta suna interesant!Debea astept next-ul,spor la scris!P.S:Apreciez ca ai facut un capitol lung,fantastic si care mi-a placut mult!
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#24
Boooon, inceputul ce-i cu inceputul...mie mi-e greu sama exprim, dar God ii lung si foarte dragut......Am lacrimat la cat de dulce este capitolul. Da, trecem peste poanta cand isi este dor de fosta lui prietena, dar este de domeniul trecutului. Trebuie s-o uite.
Sincer imi pare rau pentru semnele de pe gatul lui, dar can o aparut din nou vampiroul a fost foarte delicios ce am devorat......orice am face, noi, fetele, iubim vampirii, in orice mod s-ar comporta ei (Aberez acum: pentru ca zilele astea am dat prin oras de unul care semana cu un vampir...avea privirea aia specifica......bine si ochii albastri si ar fi economisit mult machiaj)
Dragut mod de a-l rapii . Tasu lo pedepsit si vampirul ii mai bea din sange...si mai tareeeee...
Multumesc pentru acest capitol lung ^^
Te astept cu urmatorul ^^
Spor la tastat
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”


#25
Multumesc mult dragi cititori. I wuv you <3

Capitolul sapte

Stateam intins in pat. Azi e sambata. No school! Ma gandeam la ce s-a intamplat aseara. Mi-am dus degetul la buze si le-am atins usor. Inca ii simteam atingerile. Il simteam deasupra mea. Inebuneam. Vroiam sa-l am. Imi doream mai mult de la el. Imi iau telefonul si vad ca am primit un mesaj. Scria ''Anonim''. Ce ciudat. Deschid mesajul si il citesc.
''Deja imi este dor de tine. Nu pot sa astept pana diseara'' Recived at 03:31
Sa fie de la el? Ah! Imi simteam trupul atat de fierbinte, atat de plin de dorinta. M-as duce la el, dar cum? Sunt pedepsit si pe langa asta, e ziua. Ii pot face rau. Ma intorceam de pe o parte pe alta. M-am hotarat sa ma ridic din pat si sa merg la dus. Azi oricum nu o sa merg niciunde. Laptopul si televizorul imi sunt interzise asa ca nu-mi ramane decat telefonul. Se pare ca pe asta am voie sa-l folosesc, sau au uitat de el? O sa-l tin ascuns. Bine macar ca am internet pe el altfel ajungeam la nebuni. Merg in baia imensa decorata in stil venetian si ma bag in cada. Ma las pana la fund, astfel intru cu capul sub apa. Stau asa cateva minute pana se raceste apa. Ma intorc in dormitor si imbrac un tricou negru lejer cu o formatie rock si o pereche de pantaloni de training negri. Incui usa, dupa care ma pun in pat, nepasandu-mi ca am parul ud si ma bag sub asternuturi. Imi pun castile in urechi si dau muzica la maxim. Incercam sa adorm desi era 8 dimineata. Probabil parintii o sa ma cheme in curand sa iau micul dejun.


Mama striga de jumatate de ora sa cobor. I-am spus de atatea ori ca nu imi este foame, dar continua sa insiste. Imi simteam iar corpul arzand.
-Alexei, ce faci? O aud pe mama strigand.
-Ma simt putin rau. Imi vine sa vomit.
Ce era cu mine? Ma simteam ametit, dar totusi niste fiori placuti imi strabateau corpul. Era atat de bine. Ce se intampla cu mine?
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#26
Ura,capitol nou!Sincer,este cam scurt dar nu conteaza asta,cel putin pentru mine,conteaza ca ai adus capitolul,iar acesta mi-a placut mult.Pot sa spun doar atat,Al chiar este supus unei adevarate pedepse,fara TV si laptop sigur as muri(bine ca am parinti ingaduitori, care nu ma pedepsesc).Sunt curioasa ce a patit Al,cine stie, poate a devenit vampir sau ceva de genu sau poate ca,corpul sau nu poate sta prea mult fara acel anonim?!In orice caz, sa aduci next-ul repede caci cred ca o sa mor de curiozitate.Spor la scris si bafta in continuare.P.S:Imi plac imagini atasate la acest fic.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]

#27
Hmm, cred ca ma bag si eu pe aici. Nu ma asteptam sa fie asa scurt pe langa celelalte care sunt cu adevarat gigantice. Bon, poi sa zic ca mi-a placut, cum sa nu-mi placa?!...
Am gasit si niste mici defectiunii cum ar fi Stateam , nu stiu, mie nu-mi place cum suna, as fi preferat un stam simplu....apoi cu cifrele care se scriu in litere ca doar este literatura, nu matematica (chiar daca mie imi place matematica), in rest totul a fost destul de bine. Mia placut modul in care ai descris faptul ca Al ii simte lipsa vampirului.. A fost cu adevarat dulce.
Pedeapsa, nu-i cine stie ce daca sti cum sa te distrezi. Nici nu ai nevoie de TV sau laptop (mda...obsedata sa fac poze la peretii....sincer este si asta o ocupatie :)).. )
Ma intreb daca o patii ceva si mai grav, ei bine sunt aproape sigura ca-i de vina vampirul. A luat de la el prea mult sange, acum este anemic....sa se faca bine bine. Amin.

Hai ca astept si next-ul ca sa nu mor aici la tastatura.
*hugs*
[Imagine: a17504639be4b10d04424d855865eb53.gif][Imagine: A5D0F5D61805ED04AAC6EC72A0549F025BF7966A]
”Know that the only people you can save like that are the ones that survive.”


#28
Heyaaaaaa! Am ajuns si eu sa-ti citesc ficul in sfarsit ^^ (daca ma mai ti minte xd ) si pot sa spun ca il ador xd de cand am citit ultima data ceva scris de tine se pare ca ai evoluat muult bravoo ^o^ imi place mult povestea mai ales daca in centrul ei se afla vampirasuul :> si Alexei imi place, un russ imi place rusa xD :)) ce sa mai spun...astept capitolul urmator normal ^^.

#29
Vaii, inifinite draga. Multumesc mult honey. Cum sa nu te tin minte???
Angel, dap stiu, dar eram somnoroasa. Iti place mate?? Eu o urasc.
MIkky, esti o scumpa ca de obicei.

Capitolul 8 partea intai.

Inca simteam ca fierb. Ma arcuiam, in patul ce acum mi se parea tare ca piatra. Nu mai stiam ce sa fac. Imi iau telefonul si ma uit la ceas. Mai sunt doua ore, pana cand el ar trebui sa soseasca. Ma intreb cum il cheama? Oare imi va spune? Ma intorceam pe cealalta parte, cu fata spre geam, atingand asternuturile cu mana .Simtindu-le finetea, incepeam sa ard si mai tare. Nici nu stiu cum am reusit sa adorm, de azi-dimineata si pana acum, la ora 18:00. Ma simteam atat de epuizat. Ma ridic din pat si ma indrept din nou spre dus. Era transpirat. Am calduri sau ce? Respiratia imi devenea din ce in ce mai scadata. M-am bagat in vana si m-am lasat sa ma scufund. Chiar daca apa era rece, inca fierbeam. Ce naiba e cu mine? De ce imi arde corpul asa de tare?
M-am ridicat dupa doua minute, iesind din vana si lunad doua prosoape. Dupa ce m-am sters bine, mi-am ales din dulap o pereche de blugi negri mulati si un tricou albastru. M-am pus iar pe pat si am asteptat. Inca putin si va fii aici.

***

Cu greu a trecut o ora. A mai ramas jumate. Am inchis ochii, asteptand nerabdator. Brusc am simit o respiratie rece la gat. Cand am deschis ochii si l-am vazut pe el, inima mea a inceput sa salte de bucurie. Aproape ca am sarit pe el, ceva ce nu-mi statea in fire. L-am privit pentru cateva secunde dupa care i-am cuprins buzele intr-un sarut apasat. A zambit siret si m-a sarutat pe frunte.
-Vad ca ti-a fost dor de mine, si nici macar nu ne cunoastem, mi-a spus zambind. Mirosi atat de bine.
Isi afunda capul la pieptul meu si isi lasa greutate trupului pe mine. Era atat de placut doar sa-l simt, sa stiu ca e aici.
-Nu-mi spui cu te cheama? Il intreb in timp ca ma jucam cu parul sau matasos. Imi place sa-mi trec degetele prin el.
-Erik! Alexei, este numele tau, nu?
-Da!
-Alexei si Erik, huh? Imi place cum suna. Ne potrivim, spune el soptit. Se ridica in coate si incepe sa ma sarute pasional. Buzele sale erau atat de moi si de dulci. Isi stecoara limba in cavitatea mea bucala, invitandu-ma la joaca. Cum sa refuz? Cand mi se ofera atata dulceata, Am gemut infundat cand m-am muscat jucaus de buza inferioara. Simteam din nou ca ard. E doar vina lui.
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~

#30
Yei,capitol nou!Erick deci,hmm...suna bine,imi place numele si trebuie sa ii dau dreptate acestuia,chiar se potriveste numele lui cu cel a lui Alexei.Saracul Al,cred ca mai avea putin si darama/muta si muntii la cat de mult vroia sa il vada pe Erik.Cei doi sunt asa de simpatici!!!Deci in concluzie...debea astept sa citesc next-ul.Spor la scris si bafta in continuare.P.S:Mi-a placut foarte mult capitolul si apropo nu conteaza ca este putin mai scurt.
[Imagine: Touken.Ranbu.full.2064981.jpg]




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)