Sasusaku* - fic nou

[Cristina]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje / intamplari.

Buna,tuturor!>:D< sunt nou venita pe site.Am citit cateva dintre ficurile voastre si mi se par foarte interesante.Nu m-am putut abtine sa scriu si eu unul :D.Sper sa va placa >:D< !

“Oglinda sufletului”

Capitolul 1 –

“In umbra ei”

Sakura:
Razele de soare imi invadeaza fata inocenta ,facandu-ma sa imi deschid incet, ochii de smarald. Briza marii imi adie prin suvitele mele rozalii.Ma ridic din pat, pasind spre balconul deschis ,urmarind rasaritul,un lucru deja obisnuit pentru mine.Casa mea se afla pe malul marii,departe de orice neliniste din oras.Ma hotarasc sa cobor cu ajutorul unui cearsaf pe plaja,inainte ca ingrijitoarea casei sa observe.Nu uit sa-mi iau costumul de baie pe mine.E ciudat cum niciodata nu ma bronzez din cauza tenului meu alb.


Parintii mei sunt plecati in America cu afaceri.Nu i-am mai vazut de cativa ani ,ce-i drept abia daca ma suna o data pe luna sa ma mai intrebe ce fac.Imi lipsesc imbratisarile tandre ale mamei,cicalelile tatei.Au fost atat de ocupati de cand sora mea,Helen,a murit acum 3 ani jumatate din cauza unui accident rutier.Mi-era cea mai apropiata prietena ,cea mai importanta persoana pe care as fi putut-o avea langa mine.Atunci credeam ca ea se va face bine,credeam ca va scapa si ca vom rade impreuna jucandu-ne in apa, construind castele de nisip… Pur si simplu,atacul de cord a fost ultima incercare de care aceasta nu a putut trece.Imi aduc inca aminte cum ii tineam mainile intr-ale mele,spunandu-i “Nu trebuie sa renunti,am nevoie de tine,te implor,nu muri!”,cum ii priveam ochii inlacrimati,privirea si chipul pal stingandu-se usor sub ochii mei.Cu toate astea,ea continua sa fie zambitoare ca intotdeauna,stiind ca va ramane,de acolo de sus,stalpul meu de rezistenta.Imi spunea cum obisnuia “Floricica de cires… nu plange,nu-ti umple sufletul de tristete si continua sa crezi in tine,in ceea ce iti place si iubesti, si orice s-ar intampla,sa nu cumva…sa renunti.” Acele cuvinte imi umbla inca prin minte zugravind chipul ei nostalgic si tandru, si facand,ca de fiecare data,sa-mi curga o lacrima cristalina pe obrazul meu palid.Faptul ca stateam neputincioasa privind cum ea se stinge…si ambulanta…sosind tocmai in clipa mortii ei.Se pare ca inca nu pot trece de aceasta etapa.Cine stie daca voi putea vreodata?


Cu cat ma apropii mai mult de malul marii,cu atat imi simt picioarele mai reci din cauza apei.E oarecum revigoranta senzatia,ma trezeste din somnolenta.Ma face sa-mi ridic privirea din pamant ,infruntand curentul rece de dimineata.Ma dezbrac de haine ramand in costumul de baie. Calc incet pe nisipul fin din fata mea, afundandu-ma putin cate putin in apa rece ca gheata.Pietrele din apa sunt date la o parte cu fiecare pas pe care-l fac. Inotand, simt cum parul meu o ia razna vrand parca sa evadeze.Pielea-mi catifelata simte fiorii reci ai marii.Buzele mele umezite accentueaza racoarea.Sub apa este un adevarat circ al scoicilor,care mai de care mai indraznete sa se indrepte spre mal.Vreau sa ma afund mai mult insa nu am de ales si trebuie sa ies.Imediat ce scot capul,vad o doamna inalta,cu parul strans coc si cu un mop in mana,rastindu-se la mine.Era ingrijitoarea,Helga.


Helga: - Domnisoara,pentru numele lui D-zeu iesi de acolo imediat! Vrei sa racesti? Ce vor zice parintii tai?
Sakura: -Nu ca i-ar interesa extrem de mult,zic eu cu o voce indiferenta si cu ochii lasati in pamant.
Helga: - Poate ca da,poate ca nu ,dar mie-mi pasa! Pana la urma tot eu va trebui sa am grija de tine.Haide,micul dejun este pe masa,iar intr-o ora trebuie sa fii gata de liceu.
Sakura: - Vin acum! Numai calmeaza-te! Imi pot purta si singura de grija,doar am 16 ani!
Helga: - Eu la varsta ta aveam 3 serviciuri si ma intretineam singura! Si nu mai faceam mofturile din ziua de azi!

Ies din apa si ma indrept spre usa pentru a ma usca.Nu cu foarte multa vointa,trebuie sa recunosc.Dupa cateva minute,ma asez la masa,incercand sa termin cat mai repede micul dejun.Cu siguranta,Helga stie sa gateasca.In cele din urma, urc sus incercand sa-mi fac ghiozdanul de scoala.Pregatindu-ma sa ies pe usa,imi aduc aminte de medalionul daruit de sora mea cu cateva luni inainte de accident.Il port intotdeauna la gat.Este o jumatate de puzzle roz.

* Flashback

Helen : - Uite surioara,ti l-am luat special pentru tine! La multi ani! Sa fii fericita si sa ti se implineasca toate dorintele !
Sakura: - Doamne,nu pot sa cred! Este superb! Iti multumesc din suflet! Dar…ce semnifica acesta ?
Helen: - Nu-ti pot spune inca! Este un mic secret!
Sakura: - Of,macar un mic indiciu?
Helen : - Nu ma vei lasa in pace pana nu-ti spun, nu-i asa?
Sakura: - Cat de bine ma poti cunoaste.Ia spune,chiar nu mai am rabdare!
Helen: - Acesta este numai o parte dupa cum vezi,cealalta jumatate trebuie sa o gasesti,este albastra!Oricum,acestea sunt medalioane speciale! Toti oamenii care au purtat o parte si-au gasit perechea dupa ceva timp.Fireste,tu inca esti mica,dar am vrut sa-l ai.
Sakura: - Ciudat cadou,dar imi place! Iti multumesc!
Helen: - Ma bucur ca te incanta!

Enb Flashback*

Abia acum pot intelege ceea ce a vrut sora mea sa zica.Dar nu stiu ce sa cred despre acest medalion.Oare o fi adevarat?Se pare ca voi trai si voi vedea.Totusi eu trebuie sa…

[Alle]

Buna scumpa, am trecut si eu pe la ficul tau si se pare ca sunt porima. Ma bucur sa vad ca ai reusit sa il postezi ;) Si acum sa comentez un pic despre fic, sper ca nu te va deranja commul meu.

Titlul - Din cate am vazut in postul tau de mai sus, ai scris deasupra capitolului 'Oglinda Sufletului'. Mie mi se pare destul de interesant, nu stiu inca cat de bine se potriveste cu povestea dar o sa vad.

Ideea - Despre ideea ficului nu stiu inca ce sa spun, mi se pare destul de comuna si intr-un fel interesanta. Mi se pare originala partea cu cadoul de la Helena, chiar este foarte tare. Sasuke are partea albastra nu?

Descierea - Aici mai ai de lucrat. Incearca sa adaugi mult mai multa descriere. Aveai multe locuri in care puteai descriere, de exemplu cand povestea Sakura despre sora ei, puteai accentua mult mai mult acel sentiment. Incearca sa te imaginezi in interiorul personajului si sa spui tot ceea ce simti. Deci la descriere mai ai un pic de lucrat, dar sunt sigura ca in curand o sa-ti iasa din ce in ce mai bine. Cat traieste, omul invata ;)

Dialogul - Ai avut cam mult, iar in unele parti este cam sec, puteai sa-l mai scurtezi si sa-l transformi in vorbire indirecta. Trebuia sa pui in dialog doar ceea ce este mai important, iar restul vorbire indirecta. Inca ceva, ar fi mai bine sa nu mai pui in fata liniei de dialog persoana care vorbeste, poti scrie dupa, facand ca ficul sa arate mult mai bine si mai frumos.

Actiunea - Aici mi se pare destul de ok, nu mi se pare ca actiunea este fugarita de nici un animal, ceea ce este ok. Tine-o tot asa.

Estetica - Nu este chiar perfecta. Am observat ca lasi spatiu intre paragrafe si este foarte bine. Ai putea sa incerci sa adaugi alineate, ar fi mult mai usor de citit si ai da un aspect mai frumos ficului. Inca o greseala pe care am observat-o este faptul ca nu lasi spatiu dupa semnele de punctuatie. Dupa fiecare semn de puctuatie se apasa pe SPACE, apoi se scrie in contiunare. Asta ii da ficului un aspect mult mai ingrijit si cititorului ii este mult mai usor sa citesca, nu il dor ochii citind.

Greseli de tastare / puntuatie / ortografie - Aici stai foarte bine, nu am vazut nici o greseala de tastare sau altceva. Bravo!


Pai cam atat am avut eu de spus. Sper ca nu te-a suparat comentariul meu, chiar nu am avut aceasta intentie. Am vrut doar ca sa te ajut sa te perfectionezi.

Deci astept nextul cu nerabdare, sunt curioasa sa vad ce o sa se intample cu acele medalioane si cand o sa vina partea SasuSaku. Sper ca o sa vine rapid continuarea. Deci pune-te pe apasat taste, foarte multe taste, repejor ca de nu vin si te pap.

Apropo, poate poti sa ma anunti si pe mine cand vine nextul, daca nu este un deranj prea mare bineinteles.

Ok, gata, hai ca te las. Spor la scris in continuare si multe idei si inspiratie.
Te pupacesc dulce de tot, cat de dulce pot eu, foarte dulce, cel mai dulce :*:*:*
Bye :bye::bye::bye:

[Cristina]

Iti multumesc pt ceea ce ai zis alle>:D< nu ma deranjeaza, exact asta astept din partea cititorilor.Vreau sa ma perfectionez cu fiecare parere pe care o primesc.Asa ,data viitoare voi stii ce sa adaug si ce nu .Nextul cred ca il voi face asta seara ,sa vad cum imi vin ideile.La mine absolut nimic nu-i batut in cuie.Cat despre incadrarea in pagina,voi incerca sa fiu mai atenta.
La descriere,recunosc:study:..nu e chiar punctul meu forte:D iti multumesc inca o data si ma bucur ca iti place.Apropo si eu astept cu nerabdare nextul tau:yes:
P.s. eu am pus in textul meu din word alineate si restul dar nu pricep dc nu apar =((

[Miranda.]

heloo
Un nou fic... yeeey. Eu o sa fiu mai dura decat Ale... ca sa te perfectionezi trebuie.... Descreirea este bunicica... Bunicica ? Are cateva aspecte care definesc aceste aspecte... decorativ... dar sentimental este rau. Dialogul este foarte mult si sec... nu scrie inainte de linia de dialog numele persoanei a carei este replica... se pune dupa. Cam atat.

:bye:

[Cristina]

ok :"> multumesc . o sa tin cont de sfaturile tale si sper sa-ti placa ce voi posta in continuare:D descrierea e deocamdata decorativa pt ca nu am ajuns la partea emotionala:-? dar atunci ..promit sa te fac sa-ti consumi vreo 5 pachete de servetele:D[posturi unite]
Acum multumita lui alle ,ficul meu s-a salvat saracul. Multumesc frumos :*!

[Cristina]

Va rog sa scuzati faptul ca nu sunt alineate,am pus codurile date de Alee , dar se pare ca nu mai functioneaza :-< o sa incerc sa rezolv problema . Pana atunci, lectura placuta >:D<

"Oglinda sufletului"

Capitolul 2

-

"Depasind dificultatile vietii"

…ma grabesc la liceu pentru ca sunt deja in intarziere.

Sakura Haruno , eleva in clasa a XI-a , la Colegiul National Kishimoto , destul de grozav pentru parintii mei , nu si pentru mine . Ma gandesc oare cum va fi prima zi din anul acesta . Sa ma intorc intre acei patru pereti din clasa , sa stau in banca a doua din mijloc , sa ascult orele plictisitoare ale profilor si mai ales , sa intalnesc , din nou , acei ochi…
“Sakura ! Ma bucur sa te revad !”

Brusc , in fata mea apare o figura feminina ,cu fata inocenta, inalta , cu parul de abanos , strans intr-o coada impletita pe o parte , cu ochii mari si grijulii , de un purpuriu pal . Imi ridic usor privirea din pamant , observand-o pe Hinata , prietena mea cea mai buna din primul an de liceu.

Flashback

Era cea care ma consolase in legatura cu moartea lui Helen , cea care reusise , intr-un mod miraculous , sa scoata , din nou , ceea ce era mai bun din mine . Pe atunci , cazusem intr-o prapastie fara fund si ma avantam din ce in ce mai repede posibil , fara vreo sansa de a fi salvata . Toate astea… din cauza tristetii . Ramasesem confuza si neputincioasa , lacrimile invadandu-mi fata inocenta de fiecare data cand vedeam chipul surorii mele . Incepusem sa ma izolez de orice avea legatura cu mine , de orice speram ca ma va face sa nu-mi amintesc …de toata lumea , gandindu-ma , oare , daca va mai iesi soarele si pe strada mea.


Stateam tot timpul in coltul clasei plangand in fiecare minut al vietii mele , cu toata puterea pe care o mai aveam .Toata lumea auzise de accident si totusi , nimeni nu a aratat vreun fel de compasiune , nu a schitat niciun gest de buna-vointa sa ma ajute , de parca as fi fost invizibila la auzul tuturor , de parca eu as fi fost o ciudata de pe alta planeta…pana cand…

“Hei , te simti bine ? Haide , nu mai plange ! Stergeti lacrimile ! Nu vor ajuta pe absolut nimeni . “

…am intalnit privirea plina de afectiune a Hinatei , facandu-ma sa ajung , in cele din urma , deasupra prapastiei . Era , probabil , tot ce asteptasem in tot acest timp : o franghie de care sa ma pot catara , o mica picatura de ploaie intr-un desert mult prea uscat . Nu mai eram fata aceea cu privirea trista , cu ochii inlacrimati , cu privirea rusinata .Prinsesem curaj si imi ridicasem , in cele din urma , privirea plansa , din genunchi . Ii apucasem mana ce mi-o intindea senin si simteam in sfarsit , cum lacrimile se sfarseau , rand pe rand , una cate una .
Inima mea putea sa bata pe un ton fericit . Zambetul meu pe care nu il mai aratasem de mult timp , o socase de-a dreptul pe Hinata . In adancul sufletului , nici nu stia ce nevoie avusesem de ea .
End Flashback

- Buna, Hinata ! i-am raspuns . Imi pare bine sa te revad !
A schitat acel zambet fermecator ca intotdeauna . Fireste , niciodata nu se supara cand intarziam . Oricum , autobuzul 116 nu ajunsese inca , nu era timp pierdut . Soarele inca dogorea pe cer , neavand nicio sansa de a ploua . Pamantul ardea mai ceva ca intr-un vulcan incins , fara niciun fel de briza la orizont . Gaturile ne erau uscate si nici nu aveam vreo sticla cu apa . Spre fericirea noastra , exista un magazin la coltul strazii pe care eram noi acum .
Am convins-o pe Hinata sa mergem sa luam ceva pana nu vine autobuzul . Nu a acceptat din prima insa era la fel de disperata ca mine .


Dupa 5 minute…
“ HEI ! Nu poti pleca fara noi ! Intoarce-te inapoi !...”
Era perfect…autobuzul plecase fara noi , ne lasase in urma , stiind vin doar la o ora diferenta unul de altul . Ma simteam rusinata fata de Hinata , insa intelesese ca nu era timp de pierdut . Trebuia sa ajungem cat mai repede la scoala , altfel proful nostru de matematica ar fi facut albie de porci cu oricine intarzia la ora lui . Dupa cateva minute se parea ca nu mai aveam nicio sansa de a ajunge la timp la ore … Deja imi imaginam privirea “suava si rusinoasa” a profului , zicand : “ Ai simtit vreodata nevoia sa omori pe cineva?... eu da ” sau “Nu va faceti griji, viata-i grea… noroc ca-i scurta ! ” .
Oricum ar fi sunat nu-mi placea deloc .
Deodata eu si Hinata auzim un sunet foarte puternic si galagios . Era un motociclist… EXCELENT ! Era tot ce ne mai trebuia !

“ - Hei papusica , vrei sa te duc undeva ?”

Ma intorc si descopar un bosorog transpirat , cu barba lunga , pe jumatate alba , pe jumatate neagra , cu ochelari de soare negri , cu o banderola roz pe cap si sa nu mai zic de burta aceea MARE si PAROASA. Si tocmai imi zisese “papusa ?! “ . Pentru numele lui… Chiar asta e singura solutie de a ajunge la liceu ? Sa vedem … intre a suporta umilinta in fata clasei si in fata profului de mate si intre a fi dusa la liceu de un batran de 50 de ani…

Hinata se uita la mine cu o figura speriata … Dar totusi , ce alta sansa am fi avut ?

Se pare ca nu avem de ales . Trebuie sa ne duca . Norocul meu ca nu cerea niciun ban , ci voia doar sa se afle in compania noastra . Cred ca nu mai vazuse fete de cand se nascuse . Oricum , daca ar fi incercat sa imi faca ceva , cel ranit ar fi fost , la propriu , el.
Hinata inca nu parea sigura de oferta insa , ii oferisem locul din spatele meu , in timp ce eu… trebuia sa suport umilinta de a mirosi fundul grasanului… Era chiar ceea ce-mi dorisem toata viata !


Fara sa mai stea pe ganduri , acesta ne duce la liceu intr-o viteza . Spre norocul si spre fericirea mea eram doar putin sifonata , la fel Hinata . Mosul avea acuma sclipirea unui om de 20 de ani… incepusem sa cred ca se va transforma in ceva . Ii multumim si ne indreptam cat se poate de repede spre clasa . Alergasem cu atata vointa sa nu fim ascultate . Inima imi batea foarte tare , mai sa-mi sara din piept . Respiratia mea calda devenea din ce in ce mai accelerata din cauza agitatiei si a fricii . Picioarele mele alergau cat puteau de mult . Mainile mele transpirate cat pe ce sa scape manualul si caietul de mate . Parul meu roz era mai valvoi ca niciodata . Cine naiba pusese laboratorul de matematica tocmai la etajul doi?

Tocmai ce ajung in fata clasei … pregatita sa pun mana pe clanta , cand …

“ Auch ! “

[Miranda.]

helloo
Multumesc ca m-ai anuntat de capitol. Este o mare evolutie, se poate vedea fara sa citesti. Mi-am dat seama imediat ca ai evoluat, ai lasat spatiu liber intre paragrefe, dialogul nu mai era atat de mult incat se se vada imediat. Descrierea este mult mai buna, este una frumoasa si interesanta... Dialogul... doar o singura linie de dialog... bravo si nu, linia de dialog se realizeaza cand vorbesc mai multe persoane, iar ea nu a primit nici un raspuns. Actiunea nu fugea. Cam atat.

:bye:

[Cristina]

Multumesc>:D< si ma bucur ca iti place:* s-ar putea sa nu mai postez timp de o saptamana pt ca voi pleca intr-o tabara duminica si ma voi intoarce abia saptamana viitoare. Dar, promit ca voi scrie acolo pe un caiet si voi posta urmatorul capitol/capitole imediat ce termin de copiat in word. Va incepe ,in sfarsit partea interesanta ^^.
Ja ne!:bye:

[Alle]

Hey, am ajuns si eu pe aici in sfarsit. Deci ma bucur foarte mult pentru evolutia ta. Vad ca ai incept sa pui mai multa descriere, desi este loc si de mai bine, ai scapat de dialogul mult si sec, iar actiunea se desfasoara lent si interesant. Hmm, ma intreb ce o sa se intample .... ne-ai lasat in suspans. Auch, urasc suspansul !!!! Oricum mi-a placut mult capitolul si ma bucur ca l-ai facut lung, deajuns cat sa pot citi. Adu nextul repede si sa te distrezi in tabara :);) Spor la scris si multa inspiratie si idei. Te pup dulcik de tot :*:*:*

Bye :bye:

[Cristina]

Scuze pentru intarziere >:D< . Am adus next-ul si sper sa va placa ... din nou probleme tehnice cu alineatele . Imi cer scuze :) Lectura placuta :*

“Oglinda sufletului”

Capitolul 3

-

“Amintiri din trecut”

“ Auch ! “

Usa mi se tranteste in fata tocmai de tontul de Naruto Uzumaki .

“Sakura ! Imi pare foarte rau ! Numai ca am nevoie la baie si nu pot vorbi in momentul de fataaaaaa ! “

Ciudat baiat… Nici macar nu apuc sa stau pe ganduri si intru cu Hinata direct in clasa . Totusi , se parea ca proful nu venise . Colegii mi-au spus ca este in spital cu piciorul in ghips . Oricum azi am fi facut numai orele de matematica … La ora 3 si jumatate este festivalul liceului .

In fine , ma asez cu Hinata in banca si ne relaxam iar Naruto se intoarce si el intr-un final … mult mai usurat se pare . Era un baiat de 1.80 m cu parul blond de culoarea razelor de soare , ochi albastri deschis precum cerul si ce-i drept , avea o voce incredibila exact ca… EL . E destul de prietenos cu toti cei din jur si de fiecare data cand cineva are nevoie de ajutor , el este primul care sare . Sau , chiar si atunci cand el are nevoie , isi pune toata increderea in tine si nu te lasa a-l dezamagi . La inceput era un baiatel destul de enervant care agasa pe toata lumea . Schimbarea s-a produs in clasa a X-a cand a fost adoptat . Parintii lui adevarati au murit intr-un accident in timp ce se intorceau acasa din vacanta . Naruto nu vorbea foarte mult despre ei , devenise distant , rece , indiferent . Poate nici nu-si amintea foarte multe despre ei din moment ce au murit cand el avea 5 ani . Povestea lui este oarecum asemanatoare cu a mea .

A fost salvat si asta nu numai datorita parintilor lui adoptivi . Inainte toata lumea il dispretuia pentru ca era un natarau . Situatia s-a imbunatatit considerabil de cand s-a mai maturizat si el un pic . Toti il respecta si il apreciaza in ziua de azi . Chiar si profii . Nici nu vreau sa-mi reamintesc zilele in care Naruto il enerva intruna pe domnul diriginte . Pe atunci era sa ramana repetent . S-a ridicat , pana la urma , la asteptarile profilor si le-a dovedit ca poate fi printre cei mai buni . Cu totii am ramas uimiti in ziua in care Naruto a rezolvat singur o problema dificila de matematica . Oricum e foarte sociabil acum si imi place asa cum e . Mi-e ca un frate .

Naruto este in trupa de rock pop a liceului . Au obtinut multe premii la o gramada de concerte in tara si in strainatate . Au strans fonduri pentru orfelinate si pentru oamenii amarati . Ei zic ca fac asta din placere si de fiecare data ii vad multumiti de ceea ce fac . Isi dau toata silinta ca totul sa iasa perfect , astfel incat nimeni sa nu le poata reprosa nici macar cea mai mica greseala . Stau in sala de festivitati a liceului si repeta non-stop fiecare melodie . Nu pricep cum pot fi asa de buni la toate . Sunt si printre preferatii profilor .

Bine… nu numai . Hinata aici langa mine se inroseste de fiecare data cand il vede pe Naruto . Sa nu mai zic cat de incantata este atunci cand ii vorbeste . Se pierde total . Odata a si lesinat in bratele lui . Sa fiu sincera… nici Naruto nu arata rau . Si el simte ceva pentru Hinata . Se vede clar in privirea lui . Ii sclipesc ochii cand sta aproape de ea . Uneori , se mai impiedica in fata ei sau , eventual , se balbaie . Dar e foarte dragut sa-i vezi pe amandoi unul langa altul . Ea timida , intelegatoare , rusinoasa iar el , of Doamne , hiperactiv , galagios , fastacit . Hinata ar putea fi perfecta pentru el . Ar putea fi cea care il poate calma .

Asa in fine , unde ramasesem ? A da ! Trupa lui Naruto se numeste U4 . Este alcatuita din patru oameni : doua fete si doi baieti . Cele doua fete … sunt tocmai Ino si Karin. S-ar parea ca cele doua sunt prietene insa este doar o iluzie . Nu se suporta reciproc .
Ino este vocea feminina din trupa ,practic spus este solista . Este o blonda cu parul lung , are cam 1.70 inaltime . Are ochii cenusii albastrui , trebuie sa recunosc ca este cat de cat frumoasa . Daca si firea ei ar fi la fel … Am fost cele mai bune prietene pana cand am aflat ca tot ce-i ziceam ajungea la urechile tuturor din liceu , defaimandu-ma . Era mai mult ca o vipera cu mine . Eu i-am tinut toate secretele ascunse pentru ca nu as fi castigat nimic daca m-as fi razbunat . Oricum de a doua zi , am ignorat-o complet . Am lasat-o sa vorbeasca cu peretii . Pentru mine prietenia ei nu a contat. Mi-a tradat increderea tocmai cand aveam mai multa nevoie de ea . Recunosc , am fost mahnita si inca sunt ,dar acum ca o am pe Hinata alaturi , nu mai pot cere altceva in schimb . Revenind , cica este “foarte buna prietena” cu Karin .

Este o roscata de 1.75 m inaltime , cu ochii caprui , parul des si lung ,care poarta niste ochelari cu rama subtire . Este una dintre basistii trupei . Canta mult mai bine decat se comporta asta e clar . Cum am spus acuma 2 minute , este buna prietena cu Ino … Of , ipocrizia are multe laturi ascunse de care nu voi sti vreodata dar cred ca ele le-au descoperit pe fiecare in parte . Se barfesc una pe alta intruna . Nu exista secrete pe care sa nu le cunoasca tot liceul . S-ar spune ca Ino a umblat cu unul dintre profesorii tineri si Karin i-a prins in biroul directorului sarutandu-se . Oricum , nu ma intereseaza si nici ca ma mai interesa vreodata .

Ultimul…si nu cel din urma este…

“Hei , nu a venit profu ? “

Nu se poate ! Acea voce !Este …