Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sacrificiul suprem

#1
Am venit cu un nou fic. Sper sa va placa. Lectura placuta... si va astept parerile. Cert e, ca acest fic va fi unul sentimental. >:D< Ja nee.

Edit: Varsta minima: +18
Gen: Yaoi
Limba: Romana
Edit: Observatii cu privire la continut: limbaj vulgar (in unele capitole)
Tipul de comentariu solicitat: Simpla



Capitolul 1.

Taiki P.O.V






Circula ca nebunul pe strazile libere. Am impresia, ca nici macar nu ma aude cand ii spun sa incetineasca, ca murim dracului aici. E si beat, la volan.. si vitezoman. E clar ca asta e ultima mea zi in care sunt viu, defapt mai bine zis ultimele clipe, caci presimt ca ne vom izbi de ceva.. daca nu incetineste. Mergem cu 260/h sau si mai mult. El nici macar nu are centura pusa. I-am explicat de atatea ori, ca nu e bine sa conduci fara centura, insa degeaba. Nu ma asculta... nu ma aude sau nu vrea sa ma auda.
Cred ca asta e prima data cand ma gandesc la Dumnezeu.
As vrea sa-i cer o singura favoare.. sa lase masina fara benzina, inainte sa murim din cauza lui, Ren.
El e iubitul meu. Chipul sau angelic, nu exprima nimic acum, insa ochii sai verzi.. iti comunica dorinta de viteza, nebunia. Corpul sau perfect, acum, tremura din toate punctele de vedere in timp ce parul sau negru ca noaptea "se plimba" liber pe fata lui. Il iubesc enorm si nu stiu ce m-as face fara el, fara caldura lui, fara.. dragostea lui. Probabil, as fi un tip rece, caruia nu-i pasa de nimic.. si de nimeni. Nu mi-ar placea nici macar lumina soarelui sau stelele, pe care le admir atat de mult, din cauza luminii ce ne-o ofera.
As fi un om distrus, deprimat, trist.. un om fara un rost in viata.
Inca imi amintesc, cum ne-am cunoscut eu si Ren. Eu nici macar nu eram gay, dar.. tu, da. Mi-ai aratat ce inseamna iubirea, mi-ai demonstrat ca nu conteaza daca doua persoane de aceelasi sex sunt impreuna, atata timp cat se iubesc, mi-ai demonstrat ca pot fi fericit.
Nu concep viata fara tine.. Ren. Esti ca lumina ochiilor mei, iar daca tu m-ai lasa singur, ar fi ca si cum as orbii. Caci mie imi e tot una, daca pleci sau daca orbesc. Tot aceelasi intuneric m-ar astepta cu bratele deschise. Tot aceeasi viata mizerabila pe care o duceam si nu in ultimul rand, inima mi-ar ingheta. Nu as putea sa te inlocuiesc vreodata cu altcineva.
Oricum, prefer sa nu ma mai gandesc la asa ceva. Acum esti langa mine, iar asta e tot ce conteaza. Eu.. vreau doar sa te iubesc, adica sa ma lasi sa te iubesc, exact cum ai facut pana acum.. vreau sa fi numai al meu, pe veci.
- Taiki... !
Imi intorc, privirea spre tanarul si iubitul meu Ren, inganand un "hm?". Imi vine sa-l ciufulesc, mai tare decat e. Expresia lui, panicata oarecum, ma amuza. Credeam ca o sa-mi spuna vreo gluma de-a lui insa...
- Am ramas fara frane... ! spuse el, cu glasul sau ragusit.
La replica lui, expresia fetei nu mi se schimbase, ramasese aceelasi zambet cald, aceeasi privire calma. Nu eram deloc panicat.
Imi duc mana in parul lui Ren, prinzandu-i in mana cateva suvite rebele, jucandu-ma cu ele. Il privesc, la fel de calm ca inainte. Vazandu-l cum se agita, ma intind, depunandu-i un sarut scurt pe buze, ca mai apoi sa-i spun:
- Stii Ren, nu ma deranjeaza. Poate asa ne este scris sa murim impreuna.. sau doar unul din noi, insa mi-as dori... inca un sarut, inainte sa nu mai vad lumina zilei. Poti sa-mi indeplinesti aceasta dorinta?
Pe chipul sau, am putut observa mici cristale, ce l-au parcurs, ca mai apoi sa cada undeva prin masina. Expresia lui nu mai era, una panicata, ci una, trista.
- Nu o sa mori Taiki ! Iti promit ca nu o sa mori... e numai vina mea ca suntem in situatia asta, dar vei iesi de aici in viata.. iti promit! imi spuse el, printre hohotele de plans.
Ii i-au chipul in palme, nepasandu-mi ca murim acum, privindu-l fix in ochii. Cine stie, poate e pentru ultima oara. Ma apropiu de el, presandu-mi buzele de ale sale, formand un sarut tandru. Imi introduc limba in lacasul sau umed, explorand, si in aceelasi timp, simtiind ca tanarul se calmase putin. Intra si el in jocul meu. Sarutul, insa, nu dura mult caci il rupsesem, spunandu-i :
- Nu uita Ren, te iubesc...
Alte lacrimi, ieseau din ochii fintei la care tin asa mult.. facandu-ma sa vars si eu cateva. Acesta imi sterge micile cristale cu podul palmei, spunandu-mi :
- Si eu te iubesc Taiki...
In acel moment, masina se izbise de un tir astfel ca o parte din ea se zdrobise, iar eu mi-am pierdut constiinta...



Ren P.O.V



Impactul masinii mele, cu cel al tirului a fost mare. Viteza nu a fost in avantajul nostru in orice caz. Imi duc disperat privirea spre iubitul meu, ce era strapuns in piept de o bucata dintr-un fier, al tirului banuiesc. Eu am doar mici zgarieturi si banuiesc, ca o lovitura la cap, deoarece sangele imi ajunge pana la buze. Ies din masina, mergand pe partea cealalta, unde se afla Taiki. I-am promis, ca il salvez... si o voi face! chiar daca e ultimul lucru pe care o sa-l realizez.
Il scot, cu greu din masina, observand ca sangele lui se prelinge pe intreg trupul.. si ca e inconstient.
Imi scot din buzunar telefonul, apeland salvarea.
- Buna seara, as dori o ambulanta pe strada pricipala.. am avut un accident grav! Repede va rog! spun eu agitat.
Femeia de la celalalt capat al firului, ma anunta ca salvarea v-a ajunge in 10 minute. 10 minute?! Serios.. s-ar putea intampla multe pana atunci. Ii prind mainile lui Taiki, intre ale mele.
- Rezista.. o sa te salvez! Iti jur!
Lacrimile mele, se scurgeau pe intreg chipul, ajungand pe fata lui Taiki. Nu trebuie sa moara asa.. el merita o viata frumoasa, chiar daca nu langa mine...
Afara ploua cu galeata, iar eu.. ei bine, il tineam pe iubitul meu in brate, stand in picioare. Din neatentie ma impiedic si cad impreună cu el. Taiki cade pe spate, iar eu peste el, ajungand cu chipul aproape de al sau.
Acum picuri de ploaie, se amestecau cu lacrimile mele amare. M-am trezit din betie, si imi pare rau, imi pare rau ca nu te-am ascultat Taiki... imi pare asa de rau..
Aud ambulanta. Ma ridic de pe jos, facandu-i semn, unde sa opreasca. Din ea, coboara doi barbati cu o targa in maini, impreuna cu o femeie, tanara. Acestia se opresc in dreptul nostru, luandu-l pe Taiki de pe jos.
- Repede! S-ar putea sa-i cedeze inima in orice moment! se aude vocea poruncitoare a femei.
Eu ma panichez, indreptandu-ma si eu catre masina, urcand impreuna cu ei. Tot drumul nu am spus nimic, asteptand sa ajungem cat mai repede la spital si sa ma anunte ca Taiki e in afara orcarui pericol.
Acum, ma aflu pe in salonul de asteptare, iar iubitul meu, este in sala de operatii. Un doctor, iese din sala, afisand o privire trista, indreptandu-se spre mine. Stiu ca nu-i a buna.
- Domnule, v-am spus ca aveti nevoie de ingrijiri. Dumnevoastra chiar nu ma puteti asculta?! Imi spune barbatul.
Era mult mai inalt ca mine. Parul sau carunt era aproape de umeri, iar ochii sai gri te faceau sa crezi ca nu ar putea avea pic de sentimente.
- Nu o sa am parte de ingrijiri pana nu aflu ca Taiki e bine! In ce stare e?! intreb eu disperat.
Barbatul isi pleaca privirea in pamant, oftand. Simt cum inima mi-o ia la galop.. de frica. Prima oara in viata mea imi e frica pentru ceva... sau cineva. Sunt un delicvent periculos, si nu am cunoscut vreodata acest sentiment, pana azi. Stiu ca nu voi fi multumit de ceea ce voi auzi.. insa, voi face tot posibilul sa schimb soarta, iubitului meu.
- Ahh.. Inima, nu o sa-i mai reziste mult. Am facut tot posibilul.. dar, rana e mult prea adanca, i-a atins inima, iar aceasta nu v-a mai rezista mult. Singura lui salvare ar fi o inima noua, dar ma tem.. ca nu exista donator si nici nu putem gasi o inima care sa i se potriveasca in acest timp.
Vestile astea parca mi-au dat in cap. Nu pot face chiar nimic? L-am adus in prag de moarte pe singurul om, la care am tinut si pe care-l iubesc. I-am promis ca il voi salva, si asa v-a fi, chiar daca v-a trebui sa-i ofer inima mea in schimb. El merita o viata frumoasa, nu merita... sa moara asa. Brusc, imi ridic privirea catre doctor, spunandu-i cat se poate de hotarat:
- Atunci, eu voi fi donatorul lui. Faceti procedurile domnule doctor.
- Dar, nu stim daca sunteti compatibili!
- Nici un dar! Suntem! spun eu hotarat. Pregatiti tot ce e necesar.. o sa traiasca. I-am promis..
- In 5 minute ve-ti intra in operatie atunci...
Imi plec privirea, in pamant. Ei bine, se pare ca voi muri, dar e intr-un scop nobil totusi. Sper sa te pot veghea de acolo de unde voi fi, Taiki... si mai sper sa nu fi suparat pe mine, ca te-am lasat singur..
Vreau sa-ti dai seama, ca am facut-o pentru ca te iubesc. E primul lucru bun pe care il fac in viata asta de rahat. De oriunde voi fi o sa fac tot posibilul sa-ti fie bine.. iti promit.
Doua asistente, au venit la mine comunicandu-mi ca trebuie sa le urmez. Eu aprob, urmarindu-le. In mai putin de 2 minute, eu sunt intins pe un pat, vizavi de Taiki. Iubitul meu, Taiki.
Ii i-au mainile intre ale mele, incepand sa-i spun:
- Sa nu uiti niciodata, ca te iubesc. Iti promit ca o sa te veghez de oriunde voi fi, nu vei fi singur niciodata. Te iubesc... Taiki.
Operatia a inceput, mie fiindu-mi scoasa inima, iar mainile cazandu-mi pe langa corp. Sper sa fie fericit.. sper sa ajunga unde si-a dorit mereu, caci e un politist bun. Imi doresc, sa-si gaseasca dragostea, dar sa nu ma dea uitarii.
Totul se intuneca in jurul meu, apoi o lumina orbitoare ma lovise direct in fata, facandu-ma sa imi inchid ochii.
" Pentru fapta ta, ai fost iertat si primit printre ingeri.. sa te odihnesti printre ei, in pace." Sunt singurele cuvinte, pe care le-am auzit.. apoi liniste si pace.


Capitol necorectat! ^^
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#2
Auuuch,Doamne,chiar ca plang !
M-ai facut sa plang...imposibil,imposibil ! Un capitol cu adevarat...trist si plin de iubire si ahh <3.Ce dragut a fost Ren si ce bine ca acum,este printre ingeri,avand grija de Taiki a nostru.Totusi,e trist ca unul dintre ei a trebuit sa moara,dar am impresia ca de aici va incepe adevarata actiune.Nu ?
Descriere a fost si a fost deasemenea si buna.Naratiunea a decurs lin si dialogul mi-a placut. ;o3
Uh,m-ai facut sa plang !!! Ma anunti cand apare next-ul da ? Pana atunci,o sa bocesc in continuare !
Ja nee ! :))

' You say you love rain,but you use an umbrella to walk under it.You say you love sun,but you seek shade when it is shining.You say love wind,but when it comes you close your window.So that's why I'm scared when you say you love me. ' -Bob Marley

#3
Vai, draga mea. Ma surprinzi ca fiecare data. Mi-ai zis tu ca ai sa ai un fic de genul asta, dar nu m-am gandit ca o sa-l postezi chiar azi. Mama, mama. Ce schimbare radicala de situatie. Deci doi indragostit, un tir, un accident, un transplant si cred ca o viata salvata, altfel ce rost ar mai avea ficul?
A o obiectie la inceput. Decat sa scri de transplat si de spital, mai bine descriai putin sentimentele lui Ren. Nu uita ca totusi era beat, ceva trebuie sa fie acolo ca de exemplu, "Hai, Taiki sa murim impreuna", iar mai apoi cand se trezeste dupa lovitura de la cap sa realizeze ce se intampla. Apoi ai o gramada de actiuni dinamice acolo: masina, tirul, viteza propriu-zisa, dragostea dintre cei doi. grabesti actiunea si cititorul le vede pe toate petrecanda-se atat de repede si totusi fara orea mult sentimente. Trebuie sa descri starile acela, trebuie traite de tine ca sa le putem trai noi. ( nici eu nu ma prea pricep la descrieri, dar stiu mereu ce lipsete, ma rog e parerea mea)
:x:X:x Imi place mult ca tristetea asta se combina cu iubire si cu melancolie si formeaza o durerea sufleteasca ce se transmite repede. Ce mi-a placut in acest capitol afost suferinta ce e prima cauza a acestui fic(banuiesc).
Titlul e sugestiv si din cauza mortii lui Ren o sa ma astept mai departe la un copil destept, drept, rece ce ori se va indragosti, ori va fi victima cuiva. Asta va depinde doar de tine. Mai imi trebuie mult ca sa incep sa-ti cunosc stilul, dar se va intampla si asta.
. Astept cu nerabdare nextul si daca nu ma anunti va fi va si amar de funduleteul tau.
Scuze daca am multe greseli in comm. sunt obosita si nu am chef sa mai citesc odata, dar cred ca vei intelege.
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#4
Cum sa fie tot una?! Eu as prefera de o mie de ori sa orbesc decat sa pierd acea persoana pe care o iubesc caci daca si ea ma iubeste ar ramane langa mine. Deci mie nu mi se pare deloc acelasi lucru! Cum ai spus si tu, este un fic emotiomamt dar si trist. Mi sa parut foarte frumos si ma incanta ideea de a-ti da inima cuiva. Astept sa vad reactia lui Taiki, sunt sigura ca nu va fi una buna... dar la fel de sigura sunt ca va vrea sa-l dezamageasca pe Ren. Inca astept sa ma faci sa plang deci bafta si nu uita sa ma anunti cand postezi nextul, te rog!

#5
Buna...ma uitam sa vad ce mai e nou pe aici si am dat peste un alt fic. Vad ca ai inspiratie. Sper doar sa nu renunti la povestile astea p parcurs. Stiu ca e greu sa mergi cu mai multe in acelasi timp, dar ar fi pacat sa ne lasi dupa o vreme in plop si plopul in aer.
Revenind...place titlul. E sugestiv, e in romana si pot face legatura dintre el si subiectul povestii inca din primul capitol.
Cred ca ai grabit putin actiunea, dar, chiar si asa, ai reusit sa pui accent pe sentimentele personajelor, pe disperarea celor doi si pe sentimentul de dragoste ce ii uneste.
Ceea ce a facut Ren, chiar poate fi numit sacrificiu suprem, dar trebuie sa-si spun ca in viata reala niciun doctor nu ar fi fost de acord cu acest transplant (nu atata timp cat donatorul ar fi fost inca in viata). Aici ai fi putut sa dezvolti un pic mai mult. Chiar daca ar fi avut inima distrusa, Taiki ar fi putut fi trecut pe by-pass. Mai exista o procedura, dar nu-mi aduc aminte acum cum se numeste exact, in cadrul careia temperatura corpului este scazuta atat de mult, incat sa fie impiedicata degenerarea tesuturilor musculare( stiu, suna precum criogenarea din SF-uri, dar in unele tari chestia asta e posibila; desigur, doar la spitale cu aparatura de ultima generatie).
In orice caz, mi-a placut foarte mult. Sunt curioasa cum va reactiona Taiki cand se va trezi si isi va da seama ce a facut Ren. Cum va merge mai departe?
Sa aduci repede nextul.
poop si spor la scris

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#6
Salut iubirica! Vin si eu pe-aici, ca deh... Bun, bun, deci probabil -defapt sigur nu- te-astepti sa zic si eu "ce capitol trist, m-ai facut sa plang". Never ! Ti-am mai spus, am citit cu zambetul pe buze si la "Am ramas fara frane" am ras copios! Chiar mi se pare o replica haioasa, daca Taiki zambea eu de ce sa nu zambesc -scuze daca-i confund, dar e clar ca nu vorbesc despre cel care conduce!- ? M, totusi, am zambit putin trist cand am vazut ca-l iubeste atat de mult incat isi da inima -bai, eu intelegeam ficat, dar ce naiba, inima?! T_T unde-ajunge dragostea- ... Intr-un fel trist, adica finalul... Ti-am spus ca ai idei, ca esti inspirata, sincer nu ma gandeam la asa ceva -eu nu ma gandesc la multe...-. Mh, spor la scris si sa m-anunti cand postezi nextul -altfel faci cunostinta cu...gigel- !

#7
Chiar am fost curioasa, atunci cand ai zis ca iti vine sa plangi atunci cand scri :]] Mi s-a parut ciudat ca acel doctor a acceptat transplantul, cum a zis MiraA; in viata reala nimeni nu e de acord atat de repede. A fost dragut pentru mien ca am avut dreptate. Va muri unul si isi va agsi celalalt alta iubire. Imi place cum scrii, din nu stiu de motiv. Revenind la fic, Ren il iubea enorm pe Taiki. Totusi, parca Ren imi aduce aminte, putin, de Lelouch din Code Geass. Ma refer la faptul ca un astfel de om, e imposibil sa existe in viata reala. Toti, ori cat de sinceri ar parea, vor avea grija intai de ei. La urma urmei, asta e firea omului. Mi-a placut primul capitol si sper sa il continui. Succes la scris ^^

Psycho XD

#8
Ei, am adus nextu' ca am avut inspiratie din cauza proastei mele stari de spirit. In fine. Sper sa va placa. Va astept parerile.. bafta la citit si Ja nee'.


Capitolul 2.
Taiki P.O.V








Ma aflu intr-un loc, frumos, plin de copaci verzi si animale pasnice. Totul se afla intr-o armonie cum nu am mai vazut. Defapt, nu am mai intalnit un astfel de loc.. unde, pacea sa domneasca, iar ura.. sa fie ceva inexistent. Cerul e albastru, cu putini norisori care-l strabat. Norisori albi, nu negri si tristi. Pasarile zboara prin vazduh, incantand toate auzurile cu, cantecele lor frumoase.
Veveritele si celelalte patrupede, se misca lent fara vreo grija, plimbandu-se pe ici pe colo. Auzul imi era incantat de cantece, si de sunetele ce apartineau unui rau, ce parea ca nu e prea departe de mine. Purtat de propriile picioare, si de auz, ma las in voia corpului meu, ajungand in scurt timp la rau.
Ma aplec putin, putand sa observ reflexia mea in apa. Nu vazusem pana atunci, nimic mai curat ca acel lichid. Eu in comparatie cu "el" eram un porc. Da, exact un porcusor ce se tavalise in noroi.. sau poate ca, aici unde sunt eu si aceste animale ce iubesc mizeria sunt curate, cine stie. Scap de haine repede, astfel, lasandu-mi trupul la vedere. Ei bine, inafara de praf nu aveam nimic in plus sau in minus pe mine, in acest moment. Ma intreb, ce am facut de sunt asa murdar? Adica nu cred ca am facut curat. Oricum, si dupa o curatenie generala nu esti asa murdar, cum sunt eu. Ei bine, imi pare rau ca o sa "patez" aceasta apa, cu mizeria mea, insa nu-mi place sa fiu precum un om care nu se ingrijeste. Pasesc timid, patrunzand in lichid, lasandu-ma purtat de el. Ma simt, purificat, simt.. cum ma golesc de toata mizeria acumulata in toata viata. Aici nu ma refer doar la mizeria de pe corp, ci si la cea sufleteasca. Adica la aceea ura, care la un moment dat fiecare persoana o simte.
Incep sa ma limpezesc. Doar nu vreau sa racesc, nu?
Pai, nu pot spune ca apa e rece, dar nici calda nu e asa ca ar cam trebui sa ies. Cum spuneam, am iesit din rau, imbracandu-ma, cu hainele ce le aveam pe mine inainte de "purificare".
Ma intreb, oare unde sunt? Si de ce sunt aici? dar mai ales, cum am ajuns aici?
Mintea mea, este invadata de aceste intrebari, la care eu nu gasesc nici un raspuns, din pacate. Picioarele ma poarta, in directia muzici, ce-mi pare a fi un flaut. Cineva traieste aici? hmm.. oricine ar fi, cred ca se simte "curat" in acest loc minunat.
In timp ce merg, admir peisajul ce mi se afiseaza in fata ochilor mei. Pomii de cires imi incanta vazul. Mereu mi-au placut acesti pomi. Nu stiu de ce, dar mi-au placut si imi plac. As vrea sa am o gradina mare.. plina cu pomi de cires. Sa ma plimb in fiecare dimineata printre ei, admirandu-i, impreuna cu Ren. Adica, mai mult eu, caci pe el nu-l impresioneaza astfel de lucruri. Nu l-au interesat niciodata, peisajele, picturile sau macar minunile lumii. L-am interesat doar eu.. asa mi-a spus el. Ma incanta aceasta idee, dar, mi-as dori sa ma lase sa-l fac, sa vada ca viata poate fi frumoasa. Sa ma lase, sa-i arat peisaje, care sa-l incante in adevaratul sens al cuvantului.
Pacat ca nu e posibil. Adica, daca nu l-au interesat pana acum ma indoiesc, ca o sa ii atraga atentia acum..
Mereu mi-am dorit sa traiesc, impreuna cu Ren, intr-o casuta construita intr-o padure. O padure plina de armonie, de vietuitoare, de liniste. O padure in care sa traim doar noi, fara alti oameni care sa ne deranjeze, fara droguri... sau fara slujba mea. Chiar daca imi place, ceea ce fac, as renunta la asta pentru Ren.
Fara sa-mi dau seama afisez un zambet, ce-mi aduce fericire, dintr-un motiv. Doar gandindu-ma la Ren, sunt fericit. Nu stiu ce m-as face fara, el. Probabil ca as muri.. sau mai rau. As fi obligat sa traiesc o viata plina de singuratate ori plina de munca. Nustiu.. nu vreau sa-mi imaginez.
Ajuns la "sursa" muzici, ma opresc, cercetand fiinta ce mi se afiseaza inaintea ochilor mei albastrii. O fata de toata frumusetea, bruneta cu ochii verzi ma priveste acum la randul ei, oprindu-se din ceea ce facea, adica din a produce placere auzului meu. Corpul ei suplu, se putea observa usor, prin rochia alba ce o purta. Nu era imbracata ca orice femeie din inalta societate, plina de ifose.. sau vreo femeie ce era o simpla curva. Nu.. era imbracata intr-o rochie alba, ce se leaga la gat. Sanii ei erau ascunsi, neavand vreun decolteu care sa-i "descopere", in timp ce "bucata" de material.. destul de fina, banuiesc, ii ajungea pana la picioare.
Aceasta fiinta, e de o frumusete rara, nemaintalnita pe lume. Daca stau sa ma gandesc bine, chiar nu am mai vazut vreo fata care sa semene cu ea, la imbracaminte, iar la frumusete nici asa..
Chiar daca pare ciudat, mie mi se pare ca o cunosc.. ca.. am fost.. nustiu ce sa zic, totul devine din ce in ce mai ciudat.
Ea, se apropie usor, atingandu-mi chipul, cu palma sa, de o finete atat de cunoscuta mie. Ma trezesc din visare, fixand-o cu privirea. Aceasta ma priveste, bland, spunandu-mi :
- Taiki... a trecut ceva timp..
La auzul cuvintelor ei, maresc ochii, intelegand ca aveam dreptate. Chiar o cunosc de undeva, dar tot nu-mi amintesc de ea. Oare.. cine o fi?
- Cum adica... ? Noi doi ne cunoastem? o intreb eu, nesigur, nevrand s-o supar.
Aceasta surade, plimbandu-si mana pe obrazul meu, ce fac pariu ca a capatat o noanta rosiatica. Uneori pot fi asa timid.. e aiurea, e doar din vina lui Ren. El m-a facut asa. Din vina lui.. inima mea s-a dezghetat, primindu-l inauntru si inchizandu-l acolo pentru totdeauna.. aruncand cheia, pentru a nu pleca.
- Stiu ca nu-ti amintesti de mine, dar sunt eu... sora ta, Mayumi. Imi spune fata, zambiindu-mi cald.
Desi, imi arata ca zambeste, eu stiu ca e suparata. Numai din cauza intrebarilor mele, evident. Si un prost si-ar da seama de asta. Imi scutur capul, alungandu-mi orice gand, ducandu-mi mana pe chipul ei. Era mai fin ca orice.. fac pariu ca orice barbat s-ar putea indragosti de ea usor. Nu ma mir, ca, traieste in padure.. e mai bine decat sa fie in oras pe post de prada.
- Scuza-ma, aveam un vag sentiment ca te stiam de undeva.. insa, nu mi-am dat seama ca... erai sora mea. Eu stiam ca a murit, cand eu aveam 5 ani si a trecut destul de atunci. Nu aveam de unde sa stiu.. dar, tot ma bucur ca esti in viata, Mayumi! spun eu, afisand un zambet calduros, pentru persoana din fata mea ce se presupune ca e sora mea.
- Oh, nu. Eu chiar am murit... Taiki. Imi spune ea, pierindu-i zambetul de pe fata si plecandu-si privirea in jos.
Cum adica a murit.. adica.. cum e posibil? Si eu de ce sunt aici daca ea nu mai e? Oare am murit si eu? O gramada de intrebari imi patrunsera masiv mintea, aglomerand-o. Pur si simplu am mutit. Nu am crezut ca o sa mor, asa devreme.. adica sunt tanar. Cel mai nasol lucru e ca nici macar nu-mi amintesc, cum am murit si de ce.. sa fie din cauza serviciului?
- Cred ca te intrebi, de ce esti aici daca eu nu mai sunt, nu? ma intreaba sora mea, fixandu-ma cu privirea.
Eu dau din cap, aprobandu-i spusele, asteptand sa aud ce avea sa spuna. Vreau o explicatie. Adica locul asta e frumos.. ma gandeam ca e prea frumos, pentru a fi si adevarat. E ireal, scos din povesti, precum si infatisarea surori mele.
- Pai, in momentul de fata esti la spital, in coma de vreo luna... -facu o pauza- Taiki, nu pot sa-ti spun de ce.. asta o sa afli cand te trezesti, dar vreau sa-ti spun un singur lucru si anume : sa nu lasi durerea sa-ti ia mintile si nu cumva.. asculta-ma.. nu cumva, sa atentezi la viata ta.. spuse ea, luandu-ma in brate.
Ce vrea sa spuna prin durere? Am patit ceva, grav? Poate e doar o impuscatura care m-a lasat in coma, nu trebuie sa fie ceva asa grav... Probabil ca Ren e ingrijorat, bietul de el. Abea astept sa ma trezesc si sa-i spun ce mult mi-a lipsit. Sa-l sarut, si sa-i promit ca nu-l voi mai parasi niciodata.
Ii raspund imbratisari calde, ducandu-mi mainile dupa spatele ei, tragand-o aproape de pieptul meu. Pot sa-i simt caldura.. pot sa simt prin aceasta imbratisare o dragoste frateasca.. unica.
Imi pare rau ca nu pot ramane alaturi de sora mea, insa trebuie sa ma intorc intr-o zi, in lumea celor vii la Ren. Cred ca l-am lasat singur destul. Zambesc, involuntar, ea, eliberandu-ma din "stransoare".
- Ei, sa ai grija de tine.. si nu uita, eu te voi vedea de aici, de sus. Imi spune ea, sarutandu-mi fruntea.
Aprob, spusele ei, dand din cap. Apoi, brusc ma gasesc intr-un intuneric, crunt. Ma intreb, cand ma voi trezi?
Imi e dor de Ren...


P.S : Capitol necorectat ^^
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#9
Vai, vai, vai!
Abea acum l-am vazut si l-am si citit pe tot. Cel mai mult imi place la tine ca aduci repede nextul. Te iubesc pentru asta. :*
Pai sa vedem...cred ca Taiki e intr-o faza dintre viata si moarte in ca o revede pe sora sa. Pare o legatura intre rai si paman creata de Ren. Chiar daca Ren ala era beat, il iubea mult, asta-i clar. Hmmm? Si acum poarta o scurta conversatie cu sora lui si ea ii spune sa nu regrete ce va urma.
Nu stiu ce strare de spirit ai avut, dar in acest capitol nu ai avut foarte multa tristete. Ai avut si acea frumusete a sufletului si a iubirii, creata de subconstientul lui Taiki. In fine, tu esti autorul, nu ai drepturi pe sentimentele tale.
Nu capitol superb ca de obicei, nu am sa vin cu nici o obiectie de data aceasta, mie prea lene, dar promit sa ma revansez cand voi gasi ceva la care am ce sa comentez putin mai mult. Sa ma anunti cand pui nextul, sweety.
*I love you!* Please bring to us the next, and faster!
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#10
Ei, am adus nextu. Mersi de comentari fetelor and I love you Teo! ^^. Astept parerile voastre si spor la citit.




Capitolul 3.
Shun P.O.V






Stau relaxat pe suprafata moale a patului. Razele luni, ajungeau usor pe chipul meu din cauza ca geamul era larg deschis. Ca de obicei, il las asa pentru ca aerul rece sa ma trezeasca, pentru a-mi continua munca. Nu pot doar sa dorm, nu? Ei, noaptea lucrez si ziua dorm. Destul de ciudat nu?
Pai, asa m-am obisnuit nu de mult timp. Nu sunt vampir sau alta creatura inexistenta, ci doar un barbat care iubeste singuratatea, uneori. Alteori, mi-as dori sa fie cineva langa mine, desii nu am incredere in nimeni. Toti te ling in cur atunci cand esti de fata, da' se sterg pe buze daca nu mai esti prin preajma lor. Uni tradeaza, alti sunt doar supusi, ca si oameni mei de altfel.. iar, ultima categorie sunt : cei inocenti. Nu am intalnit niciodata asemenea oameni, puri, sensibili si atenti, insa extrem de iubitori.
Eu, sunt un om respectat in cartier si inafara lui. Imi fac mereu datoria, la fel ca Ren, partenerul meu de afaceri.
Imi amintesc, ca nu a mai dat semne de viata, cam.. aproximativ de o luna. Mereu face asa, dispare un timp apoi reapare cu "forte" noi. Niciodata nu mi-am dat seama de natura tanarului meu partener de afaceri. Stiu doar ca e un tip misterios, asta-i sigur. Puternic si respectat. Nu am vazut pe nici unul, sa indrazneasca doar sa-i comenteze. Cu atat mai putin, cred ca nimeni nu ar fi avut tupeul sa-l lucre pe la spate. Sa-l injunghie, exact cum au facut cu fostul meu prieten. Si acum imi amintesc, chipul sau palid si ochii negri precum taciunea. Acei ochii, in care ma pierdeam mereu.. aceeiasi ochii, care ma faceau sa cred ca lumea e mai buna. I-am crezut, dar m-am inselat amarnic. Nu o sa mai las garda jos, niciodata pentru nimeni. Am lasat un politist sa-mi ajunga la inima, ce credeam ca inghetase demult, ajungand sa ma doara.
Din cauza mortii sale, nu am putut manca sau dormi. Ajunsesem o epava, iar asociatii mei nu credeau ca-mi voi reveni, vrand sa renunte la afacerile cu mine. Insa, intr-o seara ploioasa, m-am decis sa traiesc din nou.. si am reluat actiunile de dinainte sa-l cunosc pe el. Numele sau era, Yoshio. Doar cand imi amintesc de numele lui, incep sa tremur din toate punctele de vedere. A fost ucis, in timp ce incerca sa isi duca la final o misiune.
Imi reamintesc toate scenele din acea dimineata.. defapt, ultima lui dimineata petrecuta pe acest pamant si alaturi de mine. Am avut o cearta de toate zilele. I-am explicat ca e mai bine sa ramana cu mine, sa lase pe altcineva sa se ocupe de caz, insa el tot imi explica ca i-a ucis mama.. si ca vrea razbunare. De fiecare data cand imi vorbea de razbunare, ochii sai capatau o anume sclipire. Nu am mai vazut o persoana care sa se bucure asa mult, ca poate sa ucida pe cineva. In ciudat sufletului sau bun, era un tigru ce-si cauta prada, in acest caz pe acel criminal. Ei bine, cum spuneam, Yoshiro nu ma luase in seama si pleca in cautarea razbunarii. Din cate am inteles, s-a dus cu inca un politist, inconjurandu-l pe vinovat, iar cand fostul meu iubit vrusese sa-l ucida, "camaradul" lui l-a injunghiat. Ca sa nu fie de ajuns, acel criminal, l-a violat, chiar daca trupul lui era fara suflare.. si dus era demult, apoi l-a batut. Dupa ce si-a terminat, treaba, i-a taiat gatul legandu-l de o bara.
Oftez prelung. Aceste amintiri ma dor.. enorm. Inca pot sa retraiesc acea scena... oribila.

"Fugeam disperat, in depozitul parasit, caci acolo ma indrumase un om de-al meu sa ma duc, pentru al gasii pe Yoshiro..
Puteam sa imi simt inima, batand disperata.. sperand ca roscatul sa nu fi patit ceva. Eram absolut disperat, ranit, si prins intr-o teama infinita. Nu aveam sa fiu bine, pana cand nu am sa aflu ca el e bine.
Intru in depozit, cautandu-l cu privirea pe roscat, zarind par rosu dupa o bara.
- Yoshiro! strig eu, fugiind inspre acel loc.
Strigam, de mai multe ori, insa nimeni nu raspundea. Ajuns in dreptul bari, cad in genunchi. Ii dezleg capul de bara, luandu-l in brate. Nu-mi pasa ca aveam sa fiu umplut de sange.. de sangele celui pe care l-am iubit.. si il iubesc.
- Yoshiro!!!! strig eu indurerat..
M-am ridicat de pe jos, ca sa ma pun langa trupul sau slabut ce era asezat pe jos. Urmele de pe corpul sau dezgolit imi aratau ca a fost si abuzat... ceea ce ma facuse sa plang si mai tare.
Mi-am asezat capul pe abdomenul roscatului, ce zacea pe jos, fara suflare.
- Yoshiro!!! Ti-am spus sa nu te duci... ti-am zis sa... spun eu printre hohote de plans.
Sirenele masinilor de politie se auzira atunci, iar in depozit navalira 4 politisti, imbracati in uniforme albastre. Eu continuam sa plang. Eram mai mult decat trist, indurerat sau altceva.. eram pierdut, ca si mort. Simteam cum inebunesc, incet.. ca sa fie durerea mai mare. Eram chinuit de soarta, fara pic de mila. Am inceput sa urlu disperat :
- Yoshiro... spune-mi ca e un vis.. spune-mi cine ti-a facut asa ceva..!!! Spune! strig eu, scuturandu-i corpul.
Un tip dintre cei patru isi pune mana destul de grea pe umarul meu, spunandu-mi pe un ton calm, dar rece :
- A murit. Nu ai ce sa faci.
In acel moment, imi intorc chipul spre el observand o pereche de ochii albastri, asemenea a doua ghetare. Un chip perfect, si un comportament dur.
- Luati cadavrul baieti si nu uitati sa cautati si probe. Apropo domnule, daca esti ruda sau orice.. afli ceva, ma anunti ok? Imi spune intinzandu-mi o hartie, cu un numar de telefon pe ea.
Eu imi misc capul, aproband... e tot ceea ce puteam sa fac... "



O mica perla, imi scapa, parcurgandu-mi intreg chipul. Inca tot nu pot sa cred ca mi te-au luat. O sa blestem mereu politisti si acel om, ce ti-a facut tie rau. Acum, cred ca se odihneste undeva in iad, in flacarile nemiloase. Stii, Yoshiro.. tu nu ai apucat sa te razbuni, dar eu am facut-o. Si totusi nu ma simt mai bine.. tu, tot nu ai venit inapoi. Ai murit, incercand sa-ti razbuni parintele ce ti-a dat viata, astfel castigandu-ti moartea. Insa mi-ai adus la cunostinta trei lectii pe care nu le voi uita prea curand. Sa nu-ti lasi garda jos niciodata, sa nu dai voie nimanui sa-ti patrunda in inima.. caci, te-ar putea parasii si vei suferi ca naiba... iar ultima lectie e : razbunarea nu aduce nimic bun.
Eu nu am patit nimic, fizic, caci atunci cand ai plecat.. am simtit pe pielea mea cum e sa-ti pierzi sentimentele. Chiar daca uneori mai plang, atunci cand imi amintesc de tine.. iubitule, nu mai am sentimente pentru nimeni si nici nu o sa mai am. Nu vreau sa te simti tradat, dar nici nu vreau ca eu sa sufar. Oftez prelung, ca mai apoi sa-mi continui sirul gandurilor. Recunosc, imi satisfac poftele carnale, insa mereu vei ramane barbatul numarul unu. Daca stau bine sa ma gandesc.. mai bine ar suna "vei ramane mereu sufletul meu pereche, chiar daca ai plecat si... m-ai lasat singur". Te-am iertat ca nu m-ai ascultat, Yoshiro. Te-am iertat.. pentru ca inca te mai iubesc si presimt ca o voi face toata viata mea.
Cred, ca voi ramane totusi acasa azi, mi-a pierit tot cheful de munca. Prefer, sa stau aici, inchis.. nevazand rautatea oamenilor de afara. Vreau doar sa raman singur, asa cum am fost dupa ce ai plecat. Atat de singur... precum sunt si acum. Eu imi doresc... sa stau aici, gandindu-ma la tine.


Ps : capitol necorectat. (lenea)
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Sacrificiul suprem. SnowFlake. 3 2.827 16-11-2011, 11:29 PM
Ultimul răspuns: Rose ^^


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)