Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place Parallel World?
Da, este foarte interesant!
52.63%
10 52.63%
Asa si asa, se putea si mai bine.
31.58%
6 31.58%
Slab-slabut!
15.79%
3 15.79%
Total 19 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Parallel World

#1
Hi-hi! ^.^ Am venit cu un fic nou-nouts gandit cu multa rabdare. xD . Deci, sper din toata inima sa va placa si sper ca a fost mai bun ca primul. Da, este al2lea. :]
"Vizionare" placuta ^.^

DISCLAIMER : Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto[inafara de cele create de mine] creat de Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma acestora.. Etc, etc. :*

Capitolul 1 : Doua vieti impletite.

Yume:

-Ce?! De ce, tu? De ce trebuie sa plecam? Nu vreau sa-mi abandonez prietenii. O sa par fara inima. Trebuie sa-mi faci asta? Nu te inteleg... Nu esti tu!...

Imi pare rau. Am uitat cu totul de inceputul acestei povesti cu toata agitatia asta.
Eu sunt Yume. Sunt o fata blonda, cu ochii albastru cristalin si cateodata turcoaz ca zmaraldele. Am parul scurt. Nu prea scurt, cam pana la umeri. Personalitatea mea este mai nebuna, copilaroasa, dar nu am voie sa fac nebunii in fata oamenilor seriosi. Pot sa fiu si extrem de serioasa, desigur.
De mica, sunt singura. Mereu am locuit in Konoha si nu am plecat din sat nici pana in prezent. Parintii mei au murit ucisi de doi talhari care ne-au spart casa. Nu o sa pot uita niciodata acel moment. Durerea si spaima pe care o simteam erau la limita...

"Eram fericita in casa mea, cu mama si tata. Noi ne petreceam seara, mancand ca de obicei. Parintii mei erau foarte buni si nu erau deloc rai, nu ma bateau, nu ma certau. Erau modesti si daruitori, dar cu o limita, pentru ca nu aveam un trai tocmai bogat. Traiam de pe o zi pe alta cu ajutorul banilor adusi de tata care era sofer si mama care era chelnerita, deci nu avem prea multi bani.
Povestea lor este foarte romantica. Pe scurt, ei s-au intalnit in restaurantul sau barul in care mama lucra...La prima vedere s-au placut. A fost dragoste pura. As vrea si eu sa-mi intalnesc alesul asa de fermecator si frumos ca situatia lor, dar sa revenim.
Toti mancam tot ce puteam. Eu aveam mereu portia mai mica, deoarece le lasam lor mai mult pentru a fi cat mai puternici pentru a putea munci. Eu ma duceam doar la scoala si nu aveam nevoie de atata energie, asa ca le mai dadeam cate ceva din mancarea mea. Cu totul si cu totul ca eram saraci, foarte saraci, nu ne lipsea simtul umorului. Defapt, eram foarte fericiti si vorbeam destul de mult cand ne adunam la masa. Nu aveam secrete, cel putin asa credeam eu. Pana la urma eram o familie mica, unita si fericita, chiar daca banii lipseau din viata noastra.
Deci, mancam linistiti, cand dintr-o data, s-a auzit un trosnet. Mama s-a speriat, dar niciunul din noi nu a spus nimic, pentru a nu ne intrerupe masa. Eram unpic cam nelinistita. Ma simtisem urmarita si privita toata ziua. Oare ce avea sa se intample? Raspunsul l-am aflat in curand.
Stateam fata in fata cu talharii. Tata statea in fata mea si a mamei, incercand sa ne protejeze. Ei au vrut sa fure, dar nu au nimerit la casa cea mai bogata. Tata s-a straduit sa ne apere cu mainile goale impotriva armelor lor. Desigur, nu a reusit. Cand au vrut sa plece, mama a incercat sa il razbune pe tata, care zacea intr-o balta de sange, pe podea. Imaginea aceea teribila imi va juca feste intreaga mea viata. I-am spus sa nu se miste, dar ea nu m-a ascultat. Ea nu a ascultat de mine si a sfarsit la fel ca tata...
-Mamaaa! Nuu...Nu...Nu se poateee! Am inceput eu sa strig, plangand cu lacrimi reci.
Nu mai aveam pic de energie in mine, plangeam si plangeam, stand in continoare langa ei. Nu vroiam sa-I scap din ochi. Tata a murit pe loc. Mama a mai rezistat cateva minute, apoi a fost chemata odata cu tata, spre Rai. Acel loc in care ei ma vegheaza si ma vor veghea pana li se va face dor de mine si ma vor lua cu ei. Cand ma vor chema, ma voi duce. Ma voi duce pentru ca imi e nespus de dor de ei. Fugarii au scapat nepedepsiti. Nu mi-am putut salva parintii. Am stat acolo, in colt, plangand si strigand dupa ajutor. Nu am facut nimic. Nu am fost de folos. Nu am putut inainta, eran incremenita."


De atunci, toti ma evita. Nu sunt cea mai dorita fata. Ei spun ca mi-am lasat parintii sa moara, fara sa misc un deget. Ei nu stiu cat am suferit si cat am stat traumatizata. Nu m-am mai intors in acel loc numit casa. Trecutul meu, am incercat sa-l sterg, dar nu am putut asa de usor. M-am mutat din casa pentru a uita totul, dar e foarte greu. Cand trec pe langa cimitir, incerc sa fiu cat mai indiferenta, dar imaginea aceea se repeta la nesfarsit. Am suferit enorm pentru ca, in acel moment, nimeni nu era langa mine. Acest trecut tragic s-a sfarsit intr-un moment cheie. Acel moment a fost cand m-am inscris la scoala. In primele zile de scoala, toti ma izolau, ma aratau cu degetul ca si pana acum. Era sansa mea, o sansa pierduta. Nu intelegeam de ce se poarta asa...Eram visatoare, stateam sub un copac umbros si ma gandeam oare de ce se poarta toti asa. Era doar o simpla greseala, un moment pierdut. Nu cred ca ar fi corect sa ma judece si sa ma distanteze asa, dar asta e viata si nu mi-o pot schimba. In aceea zi, acel moment totul a fost altfel. El a fost singurul care m-a bagat in seama. M-a vazut acolo, singura si s-a gandit sa mi se alature. M-a ales pe mine in locul altora. Stiu ca o sa-i intorc favorul intr-o zi. Dar, care va fi acea zi? Deci, m-am imprietenit cu Naruto. Eu si cu el aveam aproape aceeasi soarta. Noi ne jucam mereu impreuna. Ne gaseam tot felul de slujbe pentru a avea bani sa mancam si sa ne intretinem. Am inchiriat chiar si un apartament cu ajutorul lui Naruto. El mi-a aratat cum e viata alaturi de cineva. El mi-a fost frate mereu, chiar daca nu i-am cerut-o. Am fost cei mai buni prieteni incepand cu acea zi. Impreuna cu el si cu nimeni altcineva m-am simtit minunat. El a fost cu mine cand am implinit cei 7, apoi 8, apoi 9 ani si tot asa. Ne-am completat suferinta cu fericire, durerea cu rasete.El m-a ajutat sa ma regasesc, m-a ajutat sa-mi gasesc fericirea, s-a traiesc. Noua ni s-au alaturat mai multi colegi in timp.
In prezent suntem elevi la liceu. El e cu un an mai mare, dar e in aceeasi clasa cu mine. Continuam sa fim buni prieteni si sa fim vecini la complexul de apartamente. Lucrurile s-au schimbat in timp...Casele noastre s-au dus, totul e cam prafuit, dar noi tot fericiti am ramas. Din cand in cand, cand nu-mi gasesc slujbe, Naruto ma ajuta cu bani. El e un baiat foarte bun. Mi-a facut cinste cu Ramen de nu stiu cate ori. Dar, asta nu e tot. El ma ajuta sa rad, cum a facut-o si in trecut si eu nu vreau sa-l dezamagesc. Cand sunt trista, el ma incurajeaza. El e tot ce mi-asi putea eu vreodata dori. Deci, eu am 15 ani. Inaltimea cam 1.65. Invat destul de bine pentru vremurile noastre. Viata mea s-a imbunatatit cu ajutorul acelui blond cu ochii albastrii. Acum, avem mult mai multi prieteni si ne este mai bine, si mie si lui Naruto...

Naruto:

-Poftim? Nu, Yume! Te rog, ai incredere in mine. De ce? Te vei duce? Ma vei lasa? Te vei duce cu el, nu iti va pasa tot trecutul...De ce imi faci asta?

Probabil ca nu intelegeti absolut nimic...Nu ar trebui sa fiu atat de direct. Mai bine as incepe prezentarile. Eu sunt Naruto, un baiat blond, cu ochii albastrii. Sunt cam de 1.75, ce pot sa zic, nu sunt prea inalt. Am 16 ani si locuiesc de cand ma stiu in Konoha. Nu mi-am cunoscut niciodata parintii. Se spune ca eu am un demon numit Kyuubi in mine. Kyuubi fiind o vulpe imensa cu 9 cozi. Aiureli adevarate din pacate. Eu sunt un asa zis "Jinchuuriki" pentru Bijuu-ul meu. Nu am incetat vreodata sa cred in fortele mele, in demnitatea mea si in sufletul meu. Sunt un copil destul de incapatanat. Molipsirea atitudinii mele s-a dus si la Yume. Semanam destul de mult. Avem o prietenie foarte stransa. Nu voi uita niciodata momentul in care eu si ea ne-am intalnit, sau destinul ne-a facut cunostinta.

"Era toamna. M-a inscrisesem la scoala, chiar daca pierdusem deja un an din termenul meu de inscriere. Nu m-am dat batut, nu am renuntat sa sper ca la scoala voi fi gasit acei prieteni pe care ii asteptam. Eram in curtea scolii, langa zid. Nu ma dezlipeam de scoala deoarece imi era teama sa nu ma dea la o parte, sa nu ma distanteze. Pana, am vazut-o. Statea acolo si se abtinea sa nu planga. Era asa de mica si firava. Puteam ghici dupa expresia ei ca era trista, ca suferea de ceva. M-am hotarat sa o intreb de ce e atat de suparata pana la urma. Credeam ca putem sa ne imprietenim. Asa ca, m-am dus spre ea, incet-incet. Nu m-a observat venind, deci a tresarit la auzul vocii mele...
-Buna! Eu sunt Uzumaki Naruto. Tu cum te numesti?
-B-buna...Eu sunt Kuroshiji Yume...
Amandoi zambeam unul la altul. A fost un moment magic, adorabil."


De atunci, eu si Yume ne-am petrecut tot timpul impreuna. Am ajutat-o cu bani si cu materiale pentru a se intretine, pentru a se caza la un apartament, chiar dedesubtul meu. Au fost multe momente amuzante si frumoase intre mine si ea. Pana acum, nu ne-am certat rau niciodata. Suntem ca sarea si piperul, ne completam reciproc prin prietenie, onestitate si intelegere. Daca m-a intrebati pe mine, Yume imi este ca un fel de sora. Cea mai buna sora pe care am avut-o vreodata. Va spun aceste momente cu ea pentru ca celelalte momente nu au contat pentru mine. Cand eram batjocorit, sufeream, ea imi alina durerile si ma facea sa rad. Acest lucru era reciproc, deci si eu o ajutam pe ea sa zambeasca. Ichiraku Ramen ne place amandurora si avem multe amintiri acolo, cat si la acel copac minunat, in fata scolii. Acel leagan care ascunde atatea momente fericite...
In timp, ne-am apropiat ca prieteni, ca amici, ca colegi. Am fost fericiti impreuna si inca suntem. Tot in timp, noi colegi ni s-au alaturat. Ceilalti, Shikamaru, Chouji, Ino, Sai, Gaara, Temari, Kankuro, Neji, Hinata, TenTen, Kiba si Akamaru, Shino si Lee, ne-au acceptat si ne-au fost alaturi in unele momente. Toti am format o mare echipa. Un fel de gasca cum s-ar spune. Suntem toti prieteni adevarati. Yume si cu mine stim ca nu este usor sa traiesti fara cineva alaturi de tine, cu suferinte, cu durere, cu tristete. Ne-am inteles mereu destinul. Destinul nostru fiind sa ne continuam viata impreuna, sa nu ne certam. Cel putin, asa cred eu, asa credeam eu...


Cam asta e tot la primul capitol>:D<. Ne vedem cu next-ul :).
Edit: Am tinut cont de sfatul lui Kt.Kat care mi-a spus sa fac ceva cu flashback-ul, mai exact suna mai bine asa iesind mai mult in evidenta. :) [ Thank yu >:D< ]
[Imagine: sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg]
Ne? (:

#2
Buna>:D<
In primul rand schimaba-ti semnatura. Acolo scrie "Psycho Kids *My fan-fic*", acum ai doua ficuri:P. Sincer, nu ma asteptam sa postezi atat de repede. Intr-adevar se vede o imbunatatire, insa mai ai de lucrat destul de mult.

Titlul e bunicel, momentan nu stiu la ce se refera, dar oricum suna bine;) Actiunea e cam grabita. Daca te grabeai mai putin, adica daca nu te grabeai totul era ok. Nu intelege gresit, te descurci mult mai bine, insa fara sa vrei grabesti actiunea si eu fac asta, toti mai facem si asta:-j. Dialogul nu a fost tocmai bun. Prea multe intrebari consecutive... Poate sunt eu prea tampita la ora asta a diminetii[=))], dar asa mi se pare. Descrierea e mult mai buna. Asta se vede de la o posta. Insa inca descrii intr-o maniera putin copilaroasa. Adica m-ai facut sa simt tristetea personajelor, insa se putea si mai bine. Ideea in sine este cat de cat originala.
Cam atat momentan, astept nextu`:P
[Imagine: eKyCOTm.png]

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.


#3
Yo! :3 Am vrut sa trec de aseara pe aici, dar am spus ca o las pe maine sau alta data, insa am facut un efort si sunt aici.
Nu am citit nimic scris de tine si totusi ma bucur ca am prins de la inceput un fic de al tau. :]

Acum: titlul mi se pare bun, imi place si sper ca va prinde contur prin capitole si poveste.
Imi place si faptul ca scrii mult, iar acesta fiind primul capitol totul a iesit ok, cu mici problemute.
Uite un sfat - nu ai folosii flashback, cel mai bine ar fi daca ai lasa un rand liber intre ce ai scris si ce vei povesti in trecut, unde vei pune in ghilimele cu italics.
E mult mai corect asa, dar daca vrei sa te tii de el, macar pune-l la mijlocul paginii.
Incearca sa adaugi mai multa substanta sentimentelor, actiunii, ideilor, fiindca unele fraze au parut destul de seci. Trebuie sa le conturezi mai profund.
Oricum nu te ambala si nu te incarca cu tot ceea ce ti se spune, mai intai trebuie sa te prinzi de idea critici si pe parcurs sa urmezi sfaturile. : )
Puteai descrie mai mult, iar acolo cand Yume povestea trecutul, puteai dinamiza actiunea si sentimentele ei. Insa nu prea ai facut-o si nu s-a simtit acel flux care te face sa te simti ca si personajul. Mai incearca.
Pai putine idei care constituie scheletul capitolului, inafara ca tot ai povestit de Naruto si restul. Incearca sa combini mai multe de acum incolo.
Si inca un aspect care neaparat trebuie schimbat este acela de prezentare a personajelor.
Adica: "Ma numesc x si am z ani si....." - e uzata idea si nu mai are farmec, defapt nu are chiar de loc. Parca as citi intr-un dosar datele acelui personaj, e chiar simplut si patetic (scuze ca o zic dar asa este, asta este valabil pentru toti care scriu asa introducerea personajelor lor).
Fi mai originala si uite inca un sfat: nu trebuie sa dezvalui mereu numele, personalitatea, infatisarea unui caracter (personaj) inca de la inceput, poti sa te folosesti si de alte mijloace ca sa il descri, ca de exemplu: "Se asezase pe bancheta din lemn din sala, fiind mult prea extenuat de la antrenamente si sudoare prelingea sireaguri de perle pe trupul sau lucrat. Si-a trecut varfurile degetelor prin paru-i auriu, dandu-l de pe ochii, deoarece incepea sa-l deranjeze modul cum ii satea, rebel." sau "Simteam ca sunt urmarita, frica pusese stapanire pe mine si nu imi mai puteam controla tremurul corporal. M-am intors sfioasa dar cu o curiozitate mare spre cel ce ma urmarea de doua ore si imediat m-am prins in vraja ochilor sai senzuali. Un albastru inchis si patrunzator m-a intampinat si pe loc aveam sa pic...".
Cam asa sau altfel cum doresti tu, acestea sunt doar exemple ele te pot ghida.

Cam atat momentan, sper ca acest com sa nu te supere. Ceau si succes! :3

#4
Hey, am trecut si eu pe aici, ca m-ai anuntat si pe mine, desi cu putina intarziere, sunt fericita ca ai facut-o >:D< revenind la capitol:
Aceasta Yume m-a atras foarte mult si povestea ei, este asa de trista.:pls: Ai reusit sa-mi transmiti destul de bine toate acele sentimente de tristete si mie mi-au placut si acele flashback-uri. Foarte interesanta ideea, abia astept sa vad ce se intampla pentru ca ne-ai lasat asa ca pe ace... Iti cam place, ah?
Titlul, hm... momentan nu prea are legatura cu textul, dar sunt singura ca va avea pe parcurs. In mare, e un capitol bun, se vede ca e al doilea fic. Eu abia astept urmatorul capitol, bafta la scris si anunta-ma cand postezi next-ul >:D<
She's wiskey in a teacup.



#5
Deci, am venit cu Next. :d.
Nu l-am corectat si sper ca nu e prea rau . xD
Am adus si o poza , desigur: Yume


Capitolul 2: Schimbarea!

Yume:

Deci, acest "paradis" care, acum 2-3 sau poate mai multi ani credeam ca nu se va termina, se destrama incetul cu incetul. Cum si de ce?

"Acum un an, in a noastra clasa a 8a s-a mutat un tip roscat, un tip ciudat dupa cum i se spunea pe atunci. Era un fel de om mai retras, mai serios. Avea milioane de pierce-uri. Cum o fi reusit sa-si faca atatea gauri? Nu stiu. Nimeni nu stie. Deci, diriginta l-a mutat pe acel nou-venit in banca cu mine. Era asa groaznic. Nu stiu cum a indraznit sa faca asta. Naruto s-a simtit dat la o parte, desigur si eu nu stiam cum sa-l fac sa nu se mai simta asa. Revenim, tipul era un tacut. Nu puteam nici sa ma misc in preajma lui. Avea un aer de smecher, dar nu prea ma facea sa ma simt normal. Eram intr-un fel speriata. Simteam ca il doare ceva, dar nu vrea sa arate asta. Ma gandeam, oare ce e cu acel tip? In timp ce eu eram afundata in gandurile mele, nu observam ca Naruto era si el ganditor, poate suferea. Dupa criteriile mele, nu avea de ce. Nu aveam nimic in comun cu acel copil. Eu una nu aveam de gand sa il las sa-mi faca asta. Ce anume? Sa ma indragostesc de el...Da, stiu. Nimic de mai sus nu suna familiar cu cuvantul "dragoste", dar... Nu ma gandeam ce se intampla in jurul meu. Parca eram paralela cu tot ce se intampla. Zilele treceau. Calendarul se micsora din ce in ce mai mult. Totul se intampla si trecea pe langa mine. Desigur, ma si distram, dar nu cum o faceam innainte. Cred ca Naruto observase starea mea. Nu stiam ce sa-i spun prietenului meu de o viata. Pentru prima data ma ascundeam sa-i spun adevarul. Aveam si eu drepturi, dar minciuna le intrece pe toate. L-am mintit"
-Yume! Striga el dupa mine, in timp ce ma indreptam spre complexul de apartamente. Iesisem de la scoala si ma simteam unpic adormita, atunci el a crezut ca e momentul cel mai bun pentru a vorbi cu mine. Ce e cu tine? Abia ca mai vorbim, esti total dusa de aici. Nici cu prietenii nu mai stai. De cand acel copil s-a mutat, ai devenit mai rece, mai distanta...
-Umm, nu mi se pare. Adica, am si eu nevoie de intimitate. Sunt la varsta la care ma schimb, ma maturizez. Cred ca..cred ca asta este. Poate am doar nevoie de putin timp sa ma acomodez cu mine si voi ar trebui sa ma acceptati. Nu ar trebui sa-ti dau explicatii tie, dar vreau doar sa ma intelegi si sa intelegi ce se intampla cu mine, Naruto. Tu...
I-am zis-o. De ce am facut asta? Cum am putut sa fiu asa rece? Imi amintesc acel moment perfect. El a lasat usor capul in jos. Stiam ca nu trebuia sa fiu asa cu el, dar nu stiu ce m-a apucase, dar avea dreptate. Avea dreptate ca ma schimbasem. Abia ieseam din casa si cand ieseam ma duceam la scoala. Nu mai raspundeam nici la telefon. Nu mai socializam prea mult. Stateam doar in vesnicul meu loc, ultima banca, impreuna cu Pein. Stilul lui ma atragea. Poate ca se intampla asta pentru ca statusem prea mult timp doar cu Naruto. Nu, era altceva. M-a ajutat si m-a influentat ba chiar sa-mi pun un pierce in buza si cateva in ureche. Nu era asa dureros pe cum credeam cand l-am vazut. Eu de odinioara disparuse oare? Eram pe cale sa fac o mare greseala. Dar, pana sa o fac, trebuia sa incep liceul, sa termin clasa a8a. Aveam note bunicele pentru starea mea. Bine ca invatatura nu era la limita pentru ca chiar nu mai aveam chef de ore in plus.
Ce mi-ai facut, Pein?..."


Naruto:

Se intampla. Stiam ca la un momentdat se va intampla. Eu doar nu voi renunta. Nu o sa o las sa scape asa usor de mine. Acel tip, roscatul enervant, a schimbat-o asa repede. Doar intr-un an e o noua fata. Niciodata nu l-am suportat pe omul ala...

"Clasa a8a.
-Clasa! Atentie, avem un nou elev venit de departe. El e din Amegakure,satul ploii. A venit special pentru cursuri mai bune aici. Te rog, Pein, aseaza-te langa Yume, in ultima banca. Naruto, lasa-l pe noul venit sa stea in locul tau, iar tu vei veni in banca a2a..
Era un copil ciudat din prima clipa. Avea multe pierce-uri si asta m-a deranja. Nu era singurul lucru enervant, dar si Yume se uita la el ca la un normal. Din privirea ei se vedea ca era dusa de pe pamant in ochii roscatului. Ochii lui mov? Asta e cel mai ciudat. Cum se poate sa aiba ochii mov? Sa incetez cu asta si sa continui. Ei bine, imi era mai bine cu Yume. M-a mutat de langa ea. Chiar se putea sa ma mute din sufletul ei? Pe atunci nu stiam nimic despre el. Mi se parea doar un fleac. Adica, Yume putea sa-si petreaca in continuare timpul cu mine. Dar nu a fost asa cum ma gandeam eu. A schimbat-o. Ea s-a departat foarte mult. Nu ma gandeam ca ea e asa. In timp ce eu si ceilalti ieseam la o portie calda de Ramen, radeam si ne distram, ea era inchisa in casa, cu ochii in calculator. Ea? Nu mi se parea a fi Yume de odinioara. Cu timpul, ne departam. Eu ramaneam acelasi cu prietenii, dar ma si maturizam. Ei bine, am legat un fel de prietenie cu Hinata, fata cea timida si draguta. Nu eram impreuna, dar eram, intr-un fel, buni prieteni. Sa nu credeti ca nu eram si cu ceilalti prieten. Nu i-asi fi parasit niciodata. Au fost, sunt si imi vor fi prieteni mereu. Nu prea mai vorbeam cu Yume pentru ca ea statea separata. Rar venea la o iesire intre prieteni si cand venea, nu prea vorbea sau radea. Stiu ca o durea sa se vada asa. Dar, totusi stiu ca pe mine ma durea mai mult vazand-o asa. Am copilarit miliarde de momente cu ea si era fata care radea chiar daca inauntru plangea. A suferit pierderea parintilor ei, iar eu si ceilalti am ajutat-o sa fie sociabila. Acum, totul ia o intorsatura ciudata si nu stiu ce sa fac. Nu se poate! Picatura care a umplut paharul. Si-a pus pierce-uri. Avea de gand sa se tina ca un catelus dupa Pein? M-am hotarat in acel moment s-a vorbesc cu ea temeinic.
-Yume! . Ce e cu tine? Abia ca mai vorbim, esti total dusa de aici. Nici cu prietenii nu mai stai. De cand acel copil s-a mutat, ai devenit mai rece, mai distanta...
-Umm, nu mi se pare. Adica, am si eu nevoie de intimitate. Sunt la varsta la care ma schimb, ma maturizez. Cred ca..cred ca asta este. Poate am doar nevoie de putin timp sa ma acomodez cu mine si voi ar trebui sa ma acceptati. Nu ar trebui sa-ti dau explicatii tie, dar vreau doar sa ma intelegi si sa intelegi ce se intampla cu mine, Naruto. Tu... A spus ea intreruptand ultima fraza.
Vroiam sa mai continui, dar daca izbucneam in plans nu aveam sa rezolv nimic. Eram un Uzumaki si stiam ca Pein nu va rezolva nimic. Dar, nici nu il voi lasa sa faca ceva. Nu il voi lasa sa o ia pe Yume.
Atunci, mi-am indreptat privirea spre poarta scolii unde era el, nepasator. Am lasat-o pe Yume sa treaca si am actionat...
-Tu! Nu imi pasa ca esti un fel de ruda indepartata cu clanul Uzumaki! Nu te voi lasa sa te mai atingi sau sa mai vorbesti cu Yume. De ce ii faci asta? Vrei sa o faci sa sufere si sa plece de langa noi? Ce ti-am facut noi tie de ne-o iei? Am tipat eu, luandu-l de tricou.
Fara a face vre-un tresarit, m-a apucat si m-a pus la perete. Era puternic, dar nu imi permiteam sa ma umilesc.
-Tu nu intelegi nimic, copilule. Mai bine ai face liniste...
Si fara a mai spune nimic, am plecat nervos spre casa. "


Din acel moment stiam ca nu o voi mai avea pe vechea Yume, dar, dupa cum spuneam, nu ma voi lasa asa de usor. In tot timpul asta vedeam cum Yume se schimba....


Cam atat. :d.
[Imagine: sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg]
Ne? (:

#6
Oh, Doamne.... Pein? Nu ma asteptam sa apara el in peisaj, dar ce pot sa zic... imi place tipul :))
Yume devine din ce in ce mai retrasa si tot nu ne-ai zis de ce!!! Doamne, te pricepi sa ne tii ca pe ace la perfectie. Si ce se va intampla cu prietenia dintre Yume si Naruto? :O3 Sper sa nu-i destrami, dar hey... e ideea ta :D
Am fost very happy cand a zis Naruto ca se intelege bine cu Hinata. Mi-a tresarit inima. * fana Naruhina iese la lumina* :)).
Bafta in continuare si adu repede next-ul! ^^ >:D<
She's wiskey in a teacup.



#7
Yay Yay !!!! Nextu !!!!!
Nu pot sa spun decat: De ce Pain ?? De ce el ?? Haaa ???... Raspunsul e simplu: Sysa s-a indragostit de Pain !! Sys s-a indragodtit de Pain !! Duda, duda. Sys s-a indragostit de Pain ! Duda, duda =))

Revenim: E super ideea. nici nu m-am gandit la asa ceva. Credeam ca in cap 2 o sa apara si Sasu, si poate si Sakura, apoi Yume si Sakura se cearta pe Sasuke si apoi intervine Naruto, bla bla bla... Dar nu !!! Tu trebuie sa fii originala, si esti. Nu pot sa spun decat.... BRAVO SYS !!!! BRAvO SYS !!!!!!

:bye:
Feel The Way
[Imagine: Nyu.gif]
And Do It
[Imagine: member5-1.png]
MyAnimeList | DeviantArt | Drawings|| Blog

#8
Acum am terminat de citit. Buna>:D<>:D<>:D<
Imbunatatiri peste tot. Sunt placut impresionata de tine:bv:. Serios:-bd. Si totusi am o mica problema: Pain nu e roscat! Parul lui e portocaliu:)). Pai e dragut ca a aparut si el. Ideea ta chiar e originala, chiar interesanta. Adica nu obisnuiesc sa citesc ficuri al caror personaj principal e inventat, dar tu ma convingi ca e ok si asa. Dialogul a fost bunicel, iar actiunea mi s-a parut grabita.

La descriere se putea si mai bine, dar nu e rau nici asa. Totusi mi se pare ca nu ai detaliat asa cum trebuie schimbarea lui Yume. Si despre Pain ai spus destul de putine. Si acele sentimentele ale lui Naruto trebuiau accentuate mai mult. Dar oricum esti pe drumul cel bun;).
Ma bucur mult ca m-ai anuntat. Astept nextu:P

[edit]

Da, uituca sunt:)). Vroiam sa iti mai spun ceva. Capitolul in sine este mic. Chiar daca povestesti din doua perspective spui cam acelasi lucru. Stiu ca incerci sa ne arati sentimentele celor doi, insa trebuie sa fie mult mai lung un capitol. Pentru un incepator ar fi okay capitole de 2-3 pagini in Word. Desi poti scrie si mai mult. Dar ar fi foarte bine si asa. Ideea e ca esti pe drumul cel bun;) si ma bucur ca ai continuat sa perseverezi chiar daca uneori te-am criticat prea dur.
`Ayumi` loves you:X
[Imagine: eKyCOTm.png]

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.


#9
OK, desi am spus clar ca voi termina comentariul in cateva zile, am zis sa termin mai repede ^^.
Firstly, sper ca n-ai nimic impotriva inceperii corectarii greselilor de tastare and stuff, k ? Yeah, asa credeam si eu xd
zmaraldele - smaraldele

In primul capitol incepusesi bine, ma refer la treaba cu replica personajului principal, Yume; cred eu ca era vorba de o despartire, insa apoi ai continuat capitolul cu o descriere a fetei, foarte banala : |. No offence, darling. Sa nu mai descrii niciodata fizicul unui personaj atat de simplu, adica pui cateva epitete si eu mai stiu ce cu privire la infatisarea ei / lui si gata :| Nu; daca vrei sa evidentiezi o trasatura anume, atunci te axezi pe aceea si o descrii cat de bine poti, o iei logic. Un exemplu de portret :
Ii priveam ochii de un caprui intuncat, ce odata erau veseli. Acum parca si-a pierdut din zambet. Oh, si ce-mi placea sa-i iau chipul imbujorat in palme, sa-i simt finetea si delicatetea feminina. Ii mangaiam parul roscat, lung, oricand doream si parea ca nu se satura niciodata de acest gest impulsiv. Dupa miile de atingeri, soapte dragi noua, urmau cateva saruturi, demne de-o poveste captivanta.
Ai grija de asemenea, la repetitii. Uite, sa vezi ce-i repetat :
Citat:Personalitatea mea este mai nebuna, copilaroasa, dar nu am voie sa fac nebunii in fata oamenilor seriosi. Pot sa fiu si extrem de serioasa, desigur.
Fii mai atenta si nu te grabi sa postezi... Probabil ca auzi asta mai mereu, dar asa si trebuie. Corecteaza fiecare capitol de cateva ori, mai poti modifica cate ceva la acesta inainte sa-l postezi pe Zup.
# Nu mi-a placut cand ai scris undeva ' dar sa revenim '; adica ai trecut brusc de la subiectul important, ceea ce vroiai sa spui, sa povestesti, si-apoi ai divagat [ te-ai abatut de la subicetul respectiv printr-o sintagma puerila, too simple dar sa revenim --> this is wrong. ]

in continoare - In continuare
pana li se va face dor de mine - pana li se vor face dor de mine
In aceea zi - In acea zi --> doar un singur i.
* Apropo, am vazut ca scrii cu cifre cand vine vorba de varsta, inaltime si-asa mai departe. Scrie in litere, caci scri proza, nu matematica or whatever.
Citat:Ceilalti, Shikamaru, Chouji, Ino, Sai, Gaara, Temari, Kankuro, Neji, Hinata, TenTen, Kiba si Akamaru, Shino si Lee,
WOW WOW WOW O.O STOP !
Deciii, ai enumerat prea multi deodata ; nu stiu cum ai reusit, dar tu ai facut o enumeratie totala, nicidecum partiala. Preferabil ar fi fost daca spuneai doar trei sau patru dintre personaje, iar apoi continuai cu (,) cunoasterea celorlalti pe parcursul capitolelor. Sfat : Nu prezenta toate personajele intr-un singur capitol ! Cititorul isi pierde interesul daca nu intervine suspansul, prezinti doar rolurile principale, pe scurt si, dupa, dai mai multe detalii despre acestia.
Am mai observat o greseala . Repeti de multe ori, pronumele personal EL ! Am vazut ca ai scris mereu, cand povesteai din perspectiva fetei... Nu e bine asa - este prea comun, obisnuit sau cum vrei tu sa-i spui. Ai nevoie de originalitate. Dat fiind faptul ca tu ai un fic la sectiunea de Naruto, chiar iti trebuie un stil original de a scrie. De aceea, creeaza ceva mai neobisnuit.

Bun. Folosesti puncte de suspensie sau, mai bine zis, vrei sa le folosesti, dar nu nu le pui corect. Tu : .. CORECT : ...
vre-un - vreun

Asa.
Deci, am vazut multe greseli de tastare, nu esti atenta cand scrii si asta-i rau. Grija mare cu limba romana. Nu am vrut sa dau un comm' kilometric, insa a fost involuntar... Trebuie sa remediezi din greselile de tastare si de gramatica / ortografie / punctuatie; daca stii ca nu te descurci cu corectatul, atunci vorbesti cu un amic, cineva care poate si-l rogi sa aiba putin timp si pentru capitolul tau. Hai ca-i simplu xD .
# O problema cu descrierea si relatarea intamplarilor => cum am mai spus, treci prea repede de la un subiect la altul si in acelasi timp pierzi sirul intamplarilor. Mie mi s-a intamplat sa ma pierd printre randuri, ce citeam eu nu mai avea logica. Sfat : Relateaza cu precizie intamplarile, intregile actiuni ! Nu nara prea mult intr-o singura fraza ! Nu mai are sens apoi.
# Creaza-ti in minte o idee principala de la care va porni intreaga actiune, poveste mai degraba si de-abia apoi apuca-te si scrie-o in Word sau intr-un anumit document.
# Contureaza personajele mai bine, si-am mai spus si-ti repet : ai grija cum descrii, este modul dominant in orice fanfiction [ ofc, nu lipseste si naratiunea clara, ordonata ]. Citeste comentarii de-ale criticilor priceputi, cat si carti sau lucrari de la fotm si eu mai stiu ce. Admira si documenteaza-te in acelasi timp.
Titlul este atractiv, starneste curiozitatea oarecum. Este vorba si de Pein deci xd Cand ajungi la jocul iubirii, ai mare grija; ai nevoie de sentiment in descriere, cat si-n intreaga actiune si-n gesturile protagonistilor.
Am o durere de cap, deci nu te supara pe mine din cauza acestei critice - just a bad day >_<
Anws, succes in continuare *hugs*

PS: Daca vrei, mai poti cere o critica, dar de la un alt critic. Sa compari parerea mea si a respectivului / respectivei ^^.
I'm done here.

#10
Deci sa vedem:
@No sugar: Umm, am spus ca Pein e roscat ca nu stiu ce mi-a venit, dar tot nu stiu de ce nu am zis portocaliu. =].
Aw, da. Si multumesc mult tuturor pentru critica care ma va ajuta si sper ca am realizat cat de cat ceva mai bun.

Capitolul 3: Sentimentele ies la iveala!

Yume:


O dimineata innorata. Razele soarelui nu-mi mai mangaie perdelele cum o faceau odata. Totul e cam posomorat dintr-o data. Stau pe podea unde m-am trezit acum cateva minute. M-a gandesc incontinuu si ma uit cu o melancolie distrusa spre tavanul meu verde. Se simte atmosfera lenesa. Off, acum am dat-o in bara. Ma simt cam prost pentru ce i-am zis lui Naruto mai ales pentru ca stiu ca l-am mintit. Cu siguranta nu o sa dorm la noapte pentru asta. Nici noaptea asta nu am dormit cine stie ce. M-am intors pe toate partile. De obicei pun la suflet si nu ma pot odihni deloc din cauza asta. Vinovatia arde in mine precum arde focul in soba. Totusi, ma intreb daca e de la vinovatie sau e de la inima. Niciodata nu l-am tratat pe blond cu raceala cu care l-am tratat ieri. M-am simt groaznic. Da! A trecut de la rau la groaznic. Trebuie sa fac cumva sa-mi cer iertare, dar mai bine fara a ma vedea Pein. Cred ca nu ii cam place ca inca sunt acea fetita ca pe vremuri si vrea sa ma schimbe cumva. Dar, totusi, in continuare ma intreb oare de ce vrea sa ma schimbe? Acum sunt si nedumerita. Presimt ca ziua asta nu va fi cea mai buna zi din viata mea, presimt ca va fi mai mult un cosmar.
Aerul din camera e inchis. Simt nevoia sa ma aerisesc putin. Afara e rece, dar pot suporta. M-a ridic lenesa de pe podeaua rece si trag o privire spre usa de la balcon. Nu stiu ce mi-a venit sa ma uit asa la ea. Oftez usor punand mana pe clanta si inchid ochii. As vrea sa ma imaginez in cu totul alta lume. O lume fara griji, fara rau, fara nori...Dar, realitatea e realitate si nimeni nu o poate schimba. Nici chiar bietul Naruto nu poate face nimic. Intradevar sunt cam incapatanata si merita cateva explicatii. Dar, inainte de toate, am nevoie sa ma limpezesc si sa ma aerisesc. Deschid usor ochii odata cu invartirea manerului care a scos un mic zgomot scartaitor si deschid cu grija usa. Pasesc usor cu pielea mea alba si catifelata pe gresia cea inghetata a balconului. Ma apropii incet de balustrada si deschid mai mult ochii. Ating gratios balustrada cu mainile mele reci bocna si ma opresc, admirand peisajul de la etajul 8. Totul pare inghetat. Parca timpul s-a oprit brusc in loc. E asa melancolic ca intr-un vis al iernii, dar nu! Este toamna, toamna cea rece. O adiere polara trece prin spatele meu si ma apuca de mijloc, facandu-ma sa tremur de cateva ori. Frigul neincetat parca imi inghitea inima. Simteam ca nu pot suporta, fiind in pantaloni scurti si un tricou fin, subtire. Picioarele inghetate de gerul toamnei nu mai simteau gresia cea rece. Dar, nu bagam in seama toate aceste simturi neplacute si inghetate. Melancolia mea se ducea departe, ochii mei urmareau cu atentie jocul interesant al adierelor de vant. Nici pasarile nu mai erau, plecasera deja. Norii negrii se vedeau apropiindu-se dinspre munti. Peisajul acesta era adormit deja si nimeni nu il mai putea trezi. Era ca un desen incolor, fara viata.
O mica picatura de apa a aterizat lin pe mana mea lipita de balustrada balconului. Apoi, inca una. Si tot asa pana micile si rarele picaturi s-au transformat intr-o secunda,intr-o ploaie abundenta de vara. De vara pentru ca numai vara vin ploi atat de brusc, intr-o secunda ca si cum nici nu ai fi simtit. Uimita si ingrozita de gerul si ploaia necrutatoare am intrat repede in casa, pasind alene si inchizand usa dupa mine.
Se pare ca ploaia m-a trezit totusi la realitate, realitatea cruda. Naruto, cum ma vei ierta tu vreodata? In acest moment as vrea sa intelegi ce simt, as vrea sa fi langa mine si sa ma strangi in brate, incalzindu-ma usor cu caldura corpului tau. Acestea fiind gandite de mine, o lacrima stinghera mi s-a prelungit pe obraz si s-a rostogolit pana la piercingul din buza. Se putea vedea cat de mult sufeream pentru o greseala, dar nu puteam da innapoi. Daca ii dezamageam pe amandoi, nu cred ca mi-as fi iertat-o vreodata in viata. Trebuia sa aleg, sa fac ceva sa nu mai sufere nimeni din cauza mea. La asta ma gandeam acum, ce sa fac! Nu am nici o idee ce ar trebui sa fac. Poate ca singurul lucru ce ar trebui facut e sa ma duc la cursuri si sa le explic totul, sa le spun ce simt. Poate ca pe Pein nu l-ar interesa atat de mult, dar simt ca pe Naruto il doare sufletul. Nu stiu daca este adevarat, dar in adancul inimii simt ca ceva e in neregula cu mine, cu el, cu Naruto. Este deja tarziu. E mai bine sa ma trezesc din visat si din gandurile mele adanci si sa ma pregatesc pentru scoala. Da, asta ar trebui sa fac. Nu vreau sa-mi afectez cat de cat mediile...


Naruto:

Yea! Sunt treaz, cat de cat. Nu pot sa-mi iau gandul de la ce a putut spune scarba aia de Pein.

"-Tu nu intelegi nimic, copilule. Mai bine ai face liniste... "

Se vede din start ca nu ii pasa de Yume. El sigur urmareste sa profite de ea sau ceva de genul. Si mi-am mai dat seama ca nimeni nu stie prea multe despre portocaliul ala cu mii de piercinguri sau, mai ales, despre trecututl lui. Nu ma pot gandi decat la ce e mai rau si nu imi place cand cineva isi bate joc de cineva apropiat mie, mai ales scumpa Yume cu care am copilarit. E fara speranta. Daca incerc sa vorbesc cu ea, imi intoarce spatele sau vine cu un argument cu care imi inchide gura. Ce pot sa fac? Deci, cu ce o pot ajuta? Ohh, Yume. Daca ai simtii si ce simt eu poate ar fi altfel. Daca ai stii ce gandesc eu, poate nu ai fi asa.
Ma ridic din pat si ma indrept spre geam. Se vede ca e o zi tare posomorata si inghetata lafel ca si mine. Parca, parca locurile astea nu au viata. Nu se poate trai in asa ceva. Imi indrept capul spre o poza inramata de pe biroul meu. Ma uit usor la ea. Iau rama usor, delicat in mana, ma asez pe pat si incep sa ma gandesc. Toate posibilitatile si sperantele imi sunt spulberate daca te vad asa. Distrusul de Pein nu ar trebui sa-ti faca asta, Yume. Tu esti prietena mea si stii ca nu as renunta la tine...

"-Hei, Naruto-kun! Umm, ma intrebam daca nu vrei sa facem o poza ca intre cei mai buni prieteni * blushez *.
-Huh? U-Um... Desigur! * smile *.
-Zambiti! ...*Tshuck* "


Ce momente amuzante. Si toate s-au spulberat doar intr-o luna. Daca nu venea Pein, totul era ca innainte. Ea nu mai suferea dupa un prost, iar toti erau fericiti. Ce s-a intamplat cu vechea Yume care zambea si radea din cea mai mica gluma. Hah! Imi amintesc ca ea radea chiar daca ridicam un deget. Cred ca acum nu considera lucrul asta nostim, ci doar penibil. Pein a schimbat-o. Asta stiu sigur. Si acum si Hinata. Cred ca Hinata e de treaba, putem fi buni prieteni. Dar ea cred ca vrea o relatie, iar eu nu sunt pregatit sa iubesc pe altcineva inafara de Yume. Acum mai dezamagesc si fete? Am ajuns cam rau in ciuda vechiului eu. Poate ca situatia cu Yume m-a schimbat sau poate nu am eu ce face. In concluzie va trebui sa vorbesc eu cu Hinata despre situatia “noastra”. Da, ar fi mai bine sa nu o dezamagesc. Trebuie sa-i spun din prima ca o iubesc pe Yume. Am spus eu asta? Ohh, cred ca nu ma mai pot minti pe mine. Tin la ea si nu vreau sa se intample ceva cu Yume a mea. Desigur, trebuie sa vorbesc cu ea azi la scoala, neaparat.
Huh? Ploua? Oare se poate sa se intample macar o minune in ziua asta trista? Ma ridic si pun poza inapoi pe birou, la locul ei. Privesc dinnou spre cer, pe geam. Acum si cerul e negru de durere. Poate daca as stii povestea lui, poate l-as putea ajuta. Dar, nici macar cerul nu vorbeste cu mine. Acum, cerul plange. Picaturile abundente se izbesc cu putere in geamul meu. Sunt sigur ca acum, Yume se pregateste pentru scoala. Poate si la ea picaturile se zdrobesc in geamul ei si poate si ea se gandeste, melancolica. Nimeni decat Dumnezeu stie ce se intampla cu ea si de ce vrea sa fie asa. As vrea sa o intreb mai multe lucruri si daca va tipa dinnou la mine, o voi opri. Vreau sa-i spun ce simt inainte sa innebunesc de durere. Dar, pana atunci sa ma imbrac pentru scoala. Nu-mi permit sa lipsesc prea mult, mai bine spus sa chiulesc. Poate intr-o zi ma va durea burta si voi sta acasa, dar azi am treaba. Trebuie sa-i spun lui Yume tot adevarul si tot ce simt. Asta am decis si asta va ramane. Am spus deja ca simt ceva pentru ea si chiar e adevarat. Nu il voi lasa pe Pein in veci sa mi-o ia. Am mai mult curaj decat am avut vreodata si asa voi ramane.

Yume, te vreau inapoi!

P.S: I`m sorry pentru ca e cam mic capitolul. x3. Scoala nu-mi permite mai mult timp :|.
:-) Astept cat mai multe critici si comentarii. :*

[Imagine: sasu_naru_by_kiduutz-d5035to.jpg]
Ne? (:




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)