Oneshots from Sorin

[Mizantropul]

Să văd dacă vă place genul meu de proză, că apoi mai postez :)
(first blood)

Mintea vede orbită de ochi

Camera goală. Mă văd doar pe mine în ea. Sunetul liniştii din încăpere
surzeşte ascultat de prea multe ori. Închid ochii. Deschid mintea. Şi mă
trezesc din somn. Simţul orientării mă poartă către ceas. Acele sale
sunt ascuţite din punct de vedere fizic , dar vârfurile abstinenţei lor
sunt tocite şi învechite. De ce? Datorită beţiei le văd cum toate trei
stau aplecate cu capul în jos.
Întorc capul către geam şi privesc stupefiat. Nu-mi cred minţilor. Copacii animaţi de vântul cupidon se
mângâie tandru reciproc cu crengile şi se săruta tainic printre frunze.
O mână lemnoasă plină de noduri se întinde arcuit până la fereastră şi trage
jaluzelele invocând puţină intimitate.Resemnat le respect decizia.
Îmi îndrept mintea spre lucruri mai nesemnificative. Văd lampa. E
cocoşată becul leneş şi gras o trage-n jos. O văd şi neagră toată. Nu mă
miră acest fapt. Paradoxul este că lampa la câtă lumina dă la toţi
pentru ea nu rămâne nici măcar o particula de foton rătăcită s-o
lumineze. Aşa că a rămas neagră. Neagră precum reflexia umbrei în
întuneric.
Scap de importanţa lămpii. Găsesc un obiect abuzat de necesitatea mea indispensabilă faţă de el. Mintea conturează imaginea. E
stiloul. Simt neimportanţa sa, inutilitatea sa şi neînţelegerea sa în
orice alt domeniu de activitate decât scrisul. El este instumentul
memoriei minţii mele fizice, artificiale. Crează biblioteca mea
personală de sentimente, gânduri şi idei. Îmi dezvoltă limbajul vizual.
Format din diferite particularităţi. Sunt grupate precum o turmă semnele
sub denumirea de alfabet. Semnele denumite litere. Această definiţie nu
e bună. Cred cu tărie de băutură că definiţia mea este mai potrivită.
Nu litere , ci zgârieturi disciplinate. Prin rănirea foilor de către
stilou îmi notez totul prin cicatricele lor. Problema este că foile nu
sângerează. Aşa că stiloul din respect dăruieşte foilor propriul sânge.
Atenţia este furată de dulapul înalt şi plin cu cărţi. Cărţile cu file seculare mă îndeamnă să le ating paginile cu privirea.
Dar brusc şi subit imaginea se şterge cu mopul ca o pată de cafea
lăsată pe gresie. Mintea se închide , legătură se rupe. Tot sunetul mă
deranjează. Încă cred cu stăruinţa că sunetul din jur s-a sinucis pentru
că nu mai aude.
Doamne ce năuc sunt.
Urlă vocile de la geam reanimand sunetul.
-Hai, mă, ieşi afară?
-Acuma vin. Şi o bere daţi, nu?
Da, dăm cum să nu că am rămas datori. Dar nu te-am deranjat, nu?
-Nu, chiar deloc. Nu făceam mai nimic.
-Hai te aşteptăm în spatele blocului.



(Vreau critici dure :P)

[Teh]

se săruta - se sărută
E cocoşată becul leneş şi gras o trage-n jos- E cocoşată, ( virgulă) blah blah blah. Probabil greşeală din neatenţie and so.

-Hai, mă, ieşi afară?
-Acuma vin. Şi o bere daţi, nu?
-Da, dăm! Cum să nu, că am rămas datori. Dar nu te-am deranjat, nu?

-> şi aş mai adăuga şi altele, dar nu o fac din pură lene şi din cauza faptului că sunt similare celor de mai sus. Acum, nu ştiu dacă sunt făcute din neatenţie, greşeli de tastare sau eu mai ştiu ce, dar am văzut unele virgule lipsă şi unele diacritici lipsă, y'know what I mean - acestea din urmă cred cu tărie că sunt făcute din neatenţie, so I can understand.

About the text, it's quite interesting. Mi-a plăcut stilul, să zicem, deşi mi se pare exagerat într-o oarecare măsură. Ai vocabular, dar ai exagerat cu el în acest mic text, pentru că ai început să induci cititorul în eroare tocmai din pricina vocabularului; te cam pierzi în spaţiu în textul tău and if that's the idea, then it's good, deşi mi se pare, cum am zis deja, că are o undă de "exagerare". it may be only me, though.

Dar ideea stilului tău în sine nu e rea deloc - m-a surprins într-un mod foarte plăcut stilul + ideea şi aşa mai departe, le-ai îmbinat drăguţ şi ideea a fost chiar simpatică, deşi puţin neclară ( cred că aceasta este treaba cu stilul tău, este genul acela uşor confuz, cu unele detalii care par să nu aibă legătură la un moment dat şi care te pierd în text - iar eu sunt obosită şi mi-e greu să fiu atentă la ora aceasta şi din această pricină spun toate prostiile astea, mâine s-ar putea să văd cu alţi ochi particularitatea aceasta ).

În orice caz, în principiu îmi place - it's your own style, after all, şi despre asta nu poate să critice nimeni.

Mi-a plăcut asta:

Încă cred cu stăruinţa că sunetul din jur s-a sinucis pentru că nu mai aude.

Nu ştiu dacă ai dorit să aduci un pic umor textului sau nu, dar ai reuşit să îmi pui pe buze un rânjet incredibil, şi apoi am râs puţin din pricina acestei fraze - este un umor foarte, foarte reuşit poziţionat aici şi cu replica asta m-a dat gata textul tău.
it was an incredibly good one and I certainly loved it - bună treabă ai făcut cu asta.

În rest, mi s-a părut okay.
Aştept şi alte lucrări.
baftă and co
( nu te aştepta de la critică dură din partea mea, lol )

[sorynyk]

pe mine nu ma intereseaza greselile facute dn neatentie sau nu ,pot zice ca sunt impresionata de felul in care descrii este suuupppeeerrr bravo

[Mizantropul]

Nu prea le am eu cu virgulele, când exact să le pun, da ai dreptate unele i-s din neatenţie, rectific dimineaţă că şi mie mi-e lenee :D îţi mulţumesc de apreciere, şi-o să încerc să nu mă mai pierd în spaţiu.
Sunt surpins că m-ai înţeles aşa uşor , adică stilul, :D You"re good
Cu replica aceea da am dorit să fie amuzantă credeam că n-o să zică nimeni nimic până ai spus-o tu.
şi mersi şi ţie sorine de sinceritate, dacă chiar v-a plăcut mai postez dimineaţă.

noapte cum vi-o doriţi

[Paty.Paty]

mda... chiar iti multumesc ca mi-ai dat sa citesc asta... am ras la unele lucruri de m-am saturat... ;))
ai o idee soo~oper... :] mai posteaza si altele... ok??? ~_O
iti urez bafta si inspiratie multa in continuare! :] nu uita sa treci si pe la ficul meu... sunt doar 3 capitole, dar yo zic ca sunt destule pentru lenea ta cea mare... :]] lectura placuta!
si ca sa inchei, iti spun la revedere! :-h

[Mizantropul]

Un alt text mai vechi, că am o grămadă, de unde să aleg, sper să vă placă. Aştept cu nerăbdare să-mi disecaţi textul :P

Ochii ei

-Vine un tramvai, e treiul, anunţă un ţăran.

Ţăranca sa se repezi spre margine uitându-se după tramvai.

-A...unde?.. A vine treiul!

Tramvaiul frânează, stă câteva zecimi de minut. Gloata se-mbulzeşte, ca de obicei, n-ar mai fi oameni de n-ar face-o. Bilete compostate. Bilete puse-n buzunar. Toţi pe locuri. Ultimii jgheabi şi jgheabe se caţără pe treptele tramvaiului, cu câte două-trei sacoşe în mâini, ajutaţi de câţiva tineri. Tineretul, simţit, îşi oferă locul. Bătrânii refuză cu încăpăţânare. Din ruşine şi inconfort atât tinerii ce s-au sculat, cât şi restul ce stăteau în picioare, nu s-au mai aşezat. Locuri goale, câtă risipă.

Altă staţie; alţi tineri, alţi bătrâni; alţi ţâfnoşi, alţi deranjaţi...

Din fericire eu mi-am găsit loc, la geam; nici n-am băgat de seamă pe nimeni, de fapt, mă uitam la geam , gândeam în gol. N-am băgat de seamă nimic, în afară de propriile scorneli visătoare, până când...

Am observat-o cu coada ochiului drept. Era plină de voioşie, vorbea cu două prietene. Locul ei era cu patru scaune mai în faţă, fiind însdreptat cu faţa spre locul meu. Una dintre prietene era aşezată la geamul opus, cealaltă pe scaunul din faţa ei. Vorbeau, chicoteau, râdeau. Nu-mi păsa. Îi vedeam doar ochii verzi albăstrui. Mă simţeam ciudat şi ameţit, de parcă mai aveam puţin şi cădeam cu tot cu scaunul meu prins de podeaua metalică. O cunoşteam? N-o cunoşteam! dar ochii , două smaralde în doua lacuri mă fascinau, mă duceam dupa sclipirea lor precum zeii după stele. Ochii ei... parcă-i ştiu dintotdeauna.

O priveam de două minute, parcă au trecut doar două secunde. Nu vroiam s-o dezleg, s-o cunosc, decât doar s-o privesc. E precum o poză. Doar o priveşti, îţi aminteşti, te bucuri, te-ntristezi. Dar n-am văzut-o niciodată şi totuşi simt c-o ştiu de la început.

Întorc brusc privirea spre geam încercând să-mi alung poza din cap. E tot acolo. Îi văd reflexia în geam. Dintre toate geamurile tramvaiului, cum se face că numai al ei era şters cel mai bine şi aproape complet...ei cum...

Mă păştea gândul să-ntorc privirea. Dar ceva de necunoscut mă atrăgea, mă-ndemna s-o privesc. Astfel am privit-o în continuare. Cinci minute, zece, cinşpe...Tramvaiul se oprea din staţie în staţie, mai mult patina decât frâna. Roţile zgârâiau fundalul calm şi liniştit, cu o sârmă ruginită de sunet dureros de enervant. Călătorii nu băgau de seamă. S-au obişnuit, de altfel, şi eu; n-ai ce face când avarismul guvernului este aşa de mare încât nu permite schimbarea tramvaielor vechi de patruzeci de ani cu altele cât de cât decente.

Nu simţeam decât privirea ei. Mă încălzea. M-am descheiat la haină, apoi la hanorac, în tramvai erau minus 2 grade şi mie îmi era cald.

Reflexia ei dispăru. Observasem că prietena de la geamul opus o tot făcu să se întoarcă, să-i asculte mai bine vorbele. Clipele din pauză le simţeam, lungi, greoaie, interminabile. Parcă mă uitam la un film bun, captivant şi aşteptam ca publicitatea neroadă şi folositoare - în cazul de faţă, prietena sa, să termine discuţia - să se termine odată.

Chipul calm de înger reveni pe fundal. Şi ospăţul ochilor mei a reînceput. Dulci erau sclipirile ochilor ei.

Iar dispăru. Am aşteptat-o cu certitudinea că va reveni din nou. Glasurile turturicii şi a porumbiţei nu se mai auzeau, nici măcar a îngerului. Nu i-am dat importanţă acestui detaliu, aşteptam lipit cu privirea de geam să reapară. Mai devreme sau mai târziu îşi va întoarce privirea indirect spre ochii mei.

Şi trecea timpul, şi trecea. Tramvaiul întârzia. Vatmanul se luase la trânta vorbelor cu câţiva ţigani cerşetori.

Mă întristam tot mai mult; numai puteam gândi limpede. Îmi pierdusem speranţa. Mi-am zis că mai număr zece secunde şi-mi iau priverea. Zece, nouă, opt....

Şi trei şi doi şi unu.... iar o surpirnd, brusc, cu coada ochiului stâng. Reflexia ei e mai la stânga, ciudat, a..., nu , e chiar ea! Trece strada. O privesc. Mai prind o sclipire de smarald din coada ochiului ei, chiar atunci când şi-a întors capul spre dreapta să vadă dacă poate trece strada în continuare. O sorbeam, cum litoralul soarbe marea. Era ultima licărire, ultima picătură din lumina ochilor ei.

Vroiam să mă ridic, am şovăit câteva secunde. Vroiam să fug după ea, după ochii ei. Smaraldele...

M-am proptit de pe scaun, numai ca după nici două secunde să cad din nou pe el. Tramvaiul pornise brusc şi ferm, cu viteza constant crescând. O privire am mai vrut, o clipă...

Încă mai e acolo, a traversat strada. O văd. Se întoarce, încet şi caută cu privirea ceva. Se întoarce spre mine? spre mine se întoarce!

Nu-mi terminasem bine gândul, că din sensul opus, un tramvai rupse imaginea ei. Privirile ne-au fost tăiate de tramvai. Când tramvaiul trecu, eu eram departe să mai pot vedea până la locul unde rămase. Nici dacă puteam vedea până acolo, tot numai apucam o privire în grabă, scurtă.

Plecase. Mai mult ca sigur plecase.

[Mad Hatter]

<333 Deşi am văzut mai mult de două greşeli, e genial.
First, helău and hugs from me and my Fulga [ vaca mea de pluş : )) ] .
AÅŸa. Ofc.
Ai descris aşaa bine sentimentele tipului şi God, păcat că au fost greşellile, că altfel, aş fi spus că-i perfect. Unele fraze pot spune cu sinceritate că le ador! Yăps, le ador. Şi ultima, nu ştiu de ce, dar îmi place la nebunie. Îmi inspiră regret, deşi sunt câteva cuvinte. :]
Estetica e drăguţa, ok, n-am ce comenta, iar cu naraţiunea te descurci. ^^ Nu prea ştiu ce să spun la ora asta, doar că - mi place.
Mai aştept lucrări. *hugs* Multă inspiraţie în continuare!

XoXo, Mad Hatter.

[Teh]

Salut. Ţi-am disecat textul. La propriu şi la figurat.

-A...unde?, a , , A vine treiul! - ce e cu semnele alea? virgulele and stuff?
Gloata se-mbulzeşte., ca de obicei - punct, virgulă? nu merge.
jgeab - nu era "jgheab"? sau sunt ambele forme acceptate?
Tineretul simţit îşi oferă locul. - Tineretul, simţit, îşi oferă locul - i'm subjective, eu aşa aş fi pus virgulele.
înafară - în afară ( nu se scria dezlegat ?)
însdreptat - îndreptat
aşezat-ă -> nu există! ( aşezată ) nu există forma aceasta "dezlegată" - dacă spunea-i "aşezat-o" ( am aşezat-o ) atunci... da, mergea. Dar "aşezată" se scrie legat.
te bucuri, te-ntristezi ( întristezi, y'know, din câte ştiu eu se îlocuieşte doar acel "î" nu "în" )
să-ntorc - aceeaşi chestie ca mai sus
numai puteam - nu mai puteam ( dezlegat ) "numai ei" ( doar ) când poate fi înlocuit cu "doar" and stuff se scrie "numai" legat.
duăă - după
pribirea - privirea
eu eram departe să mai pot vedea - eu eram prea departe... ( în cazul de faţă este nevoie şi de "prea" ca propoziţia să aibă sens, I mean nu neapărat "sens", dar aşa sună mult mai bine )

În plus, ai avut două-trei scăpări în ceea ce priveşte spaţierea virgulei în text, pentru că ai pus ceva de genul "text , text" şi normal merge "text, text" pentru că e mult mai estetic. Oricum, nu e pagubă aşa mare.
Cam asta cu greşelile întâlnite de mine.

I liked your text, actually, it was nice and fluffy and sentimental. Ai descris bine sentimentele personajului tău şi mi-a plăcut de la început, până la final. A avut acel... ceva, dacă ştii ce vreau să spun. Pur şi simplu ai atins nişte coarde sensibile în ceea ce mă priveşte, sunt o romantică incurabilă şi o iubitoare nesfârşită a lucrărilor de şi cu dragoste, mai ales cele care au un aspect oarecum prăfuit, în treacăt, final deschis, întrebări şi aşa mai departe, tocmai genul de text pe care tu tocmai l-ai expus, quite nice, I really liked it.

De asemenea, nu am putut să nu iubesc unele propoziţii, pe care le-am extras.

Ochii ei... parcă-i ştiu dintotdeauna.

so nice and perfect. ai descris foarte bine ceea ce simţea tipul tău.

Dar n-am văzut-o niciodată şi totuşi simt c-o ştiu de la început.

asemenea celui de mai sus. frumos redat.

M-am descheiat la haină, apoi la hanorac, în tramvai erau minus 2 grade şi mie îmi era cald.

nu ştiu dacă ai vrut să redai prin asta nişte umor ironic, dar fie că ai vrut, fie că nu ai vrut, ai reuşit să redai tocmai acest lucru, congrats, i loved it, ai adăugat şi nişte umor ironic plus scenele de dragoste reduse doar la imaginaţia personajului tău şi prin propoziţii şi acte abstracte, platonice, sufleteşti şi în final m-a cucerit micul text, care e foarte bine scris ( cu excepţia greşelilor menţionate mai sus, bineînţeles )

Ţi-am zis deja în postul precedent că îmi place cum scrii şi această mică lucrărică este chiar mai reuşită şi frumoasă şi intensă decât prima. Şi parcă... şi mai bine scrisă, deşi sunt subiectivă pentru că îmi plac genul acesta de proze scurte. De asemenea, partea de început... a fost atât de tipică românească, I suppose. Şi mi-a plăcut atmosfera această sfârşită, melancolică, prăfuită, distrusă, românească pe care ai redat-o. Foarte frumos.

Ceea ce mi-a mai plăcut, dacă nu am menţionat deja, a fost caracterul "necunoscut" al personajelor, pentru că deşi este scrisă la persoana I, naraţiune personală, subiectivă... totul este străin, obiectiv, întâmplător, personaje fără nume, nimic nu are nume acolo concret, doar chestiunile abstracte şi nu ştii cine a fost, cine este şi aşa mai departe - a fost foarte frumos punctat şi în plus s-a potrivit de minune cu descrierea şi aşa mai departe.

Frumos text, as I said. Baftă!

( destul de disecat ? * laughs * )

[Mizantropul]

Chiar acuma corectez îţi mulţumesc mult teh că ai avut răbdare şi binevoinţă să mă corectezi >:D<
E destul de disecat :)
Baftă şi ţie!


Re: gata am ucis, sper, toate greÅŸelile.

[LTN - student]

hey prietene... uite unde te-am gasit... si bine te-am gasit! >:D< nu credeam ca ajungi si pe aici...
ma rog... ai niste idei sooper... uita-te mah si tu... toti scriu numai yo n-am chef... u_u dar asta nu conteaza... tot ceea ce conteaza acum este ceea ce ai compus tu... ~_O
cum spuneam... idei sooper... :] insa cea de-a doua idee e si mai thare dekt prima... :X
oricum... iti urez bafta si multa inspiratie in continuare! mai vbim... Au revoir! :-h