Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Never Say Never

#1
A/N(Authors Note): Hey'a guys! Am revenit si eu pe aici si cum puteam sa imi cer scuze mai bine pentru lipsa indelungata decat printr-un alt fic? Oricum acesta este ceva cu totul nou, atat pentru mine cat si pentru voi, din moment ce nu seamana cu un fic obisnuit, fiind scris mai mult sub forma unui jurnal (are foarte multe lucruri inspirate de asemenea din viata mea reala). Oricum spre deosebire de celelalt fic al meu Accidentally in love in acesta predomina umorul si situatiile ciudate(Concluzie: daca nu sunteti inzestrati cu acel lucru numit simt al umorului atunci cel mai bine ar fi sa o stergeti si inca repede pentru ca acest fic e suprasaturat cu el). Sper ca va veti distra citindu-l la fel de mult cat m-am distrat eu scriindu-l -uite ca am facut si o rima :P. Inainte sa plec mai vreau sa le dau o veste cititorilor mei fideli ai ficului Accidentally in love si sa ii anunt ca pana la sfarsitul acestei saptamani vor avea un nou capitol (dap,il voi continua,guys!). Oricum, enjoy!


1.Daca ai 16 ani si calatoresti cu parintii, nu vei fi incantata de selectia lor destinatie

Nu am inteles si nu voi intelege niciodata pasiunea alor mei pentru mersul la munte. Intr-adevar e frumos in acel satuc de munte, cu case rare, pierdut in imensitatea oceanului de verdeata al padurii in care ne petrecem din cand in cand vacanta. Oricat de mult urasc sa recunosc, e destul de placut sa ies dimineata cu un pahar mare de suc proaspat de portocale in mana si sa ma asez pe bancuta batuta de vreme din spatele cabanei. Apoi sa il savurez in tihna acompaniata de ciripitul placut al pasarilor, ascunse in ramurisul arborilor si lasandu-ma dezmierdata de vantul fugar care isi falfaie aripile stravezii printre acele brazilor.

Da, e adorabil sa privesc cum potecile serpuitoare, care pornesc de la cabana si pe care le-am batut in nenumarate drumetii, se pierd in intunecimea desisului padurii�E frumos, DAR, pentru ca intotdeauna exista un dar, in afara de aceste lucruri minore, mersul la munte este un lucru plictisitor (carui adolescent ii place sa-si petreaca, pentru numele Domnului, o saptamana intreaga cu parintii, in pustietate, fara televizor, internet, semnal la mobil si mall?! Daca ma intrebati pe mine, acest lucru ar trebui pedepsit prin lege!) Adica, niciunul dintre parinti nu se gandeste, ca totusi eu sunt o adolescenta, care are nevoile ei,iar acestea corespund tehnologiei secolului 21?!

Dar desigur ca parintii nu se gandesc la acest lucru, sau la faptul ca tantarimea care isi face in fiecare seara prompt aparitia la ora 19 ma va face sa arat de parca as fi fost subit lovita de un caz foarte grav de varicela. Nu, normal ca nu se gandesc la asa ceva!

--Haide, nu mai face bot ca incepi sa arati ca Cezar! m-a dojenit mama asezandu-se langa mine pe pat, dupa ce eu am primit preafericita veste ca ne vom petrece o-prea-interesanta-vacanta-in-familie �unde?- Ati ghicit! La munte!

Fiind fata cuminte si ascultatoare ca de obicei, am facut ce ar fi facut orice persoana cu bunsimt in acea situatie�Am refuzat vehement. Dupa ce dreptul la libera exprimare mi-a fost oprimat, bineinteles ca m-am refugiat in adapostul pilotei mele de puf, tragand-o protector peste cap si nu am putut sa nu ma bosumflu.

--Ceeeeeeeeeeeeeezar! a a spus mama cu o voce cantatoare, incercand sa ma faca sa imi slabesc apararea.

--Mama nu sunt caine! i-am raspuns eu pe o voce infundata. Si nu vreau sa merg la afurisita de cabana,pe varful acelui afurisit de munte si in afurisita aia de plictiseala acuta!

-- Dar nu te vei plictisi! a protestat mama. Vor veni si Silvana si Adina cu parintii si cu inca o familie de la ei din oras.

La auzul acestor noutati nu am putut sa nu fac o grimasa. Silvana este cu cateva luni mai mare decat mine,iar Adina cu patru ani mai mica.Da, totul pare frumos pana aici,dar singura problema este ca Silvana este mult prea �matura� ca sa poarte un dialog pueril cu cineva ca mine, fiind prea ocupata sa traga mereu cu urechea la discutiile adultilor si sa inregistreze tot ce se discuta pe reportofonul incorporat in mintea ei �oh-atat-de-matura�. Adina in schimb e ok. Fiind destul de mica nu a fost inca afectata de influetele �Flinstone-iene�(cum imi place sa le numesc deoarece in opinia mea specimenele numite parinti dateaza de pe timpul preistoric�sau cel putin asa pare dupa muzica pe care o asculta).

Deci in mare parte timpul petrecut cu verisoarele mele, este mai mult timp petrecut cu Adina,din moment ce Silvana nu gusta glumele mele,povestirile mele si in mare parte tot ceea ce fac eu.

--Degeaba incerci mama. Orice ai spune�NU VIN!!! am strigat de sub plapuma. Tot ce doream era sa inteleaga odata si sa plece sa ma lase in pace,deoarece deja se facuse destul de cald sub plapuma si era o senzatie sufocanta.

--Stii foarte bine ca nu ai incotro.Iti place sau nu o sa vii si gata! a terminat mama serioasa discutia, iesind din camera.

--NU VIN! ITI SPUN CA NU VREAU SA VIN! am strigat eu in urma ei sarind ca arsa in capul oaselor si aruncand plapuma de pe cap, cauzandu-mi parul sa se electrizeze de la frecarea cu asternutul de pe ea.

--O SA VEZI TU! NU VIN NICI IN RUPTUL CAPULUI!
Nu, in niciun caz nu voi merge! O sa vada ei parintii! Nu exista nici o posibilitate sa merg! Niciuna! Nimic! Zero! Nu voi merge si gata!

�

Ziua urmatoare ma aflam pe bancheta din spate a masinii, cu o punga uriasa de chipsuri in poala, in drum spre munte.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



Răspunsuri în acest subiect
Never Say Never - de Silverrose - 10-05-2009, 11:10 PM
RE: Never Say Never - de L'pti.chat - 11-05-2009, 07:09 AM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)


This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.