Dancing in the dark..

[Anna]

Tell me baby, if it's wrong,
To let my hands, do what they want?
Late at night I pretend we are
Dance-dance-dan-dancing in the dark...


Nu te poti astepta ca dupa ce mori sa mai tii minte ceva legat de vechea ta viata.Avand in vedere daca ai murit intr-un mod destul de tragic,este iertat faptul ca uiti pentru un moment cine esti.Nimeni nu iti cere socoteala cand esti mort.Nimeni nu te jigneste,te raneste sau te incurajeaza cand esti mort.Esti un nimic.Macar atunci sa te lase oamenii in pace,sa fii aparat de moarte.Moartea sa fie scutul impotriva vobelor rele in care oamenii scot prostii pe gura.
Insa cum am ajuns aici?Cum am ajuns in acest hotar dintre viata si moarte?Imi simteam fiecare parte din trup si spirit intr-un vartej pe care nu il puteam controla.Moartea venea rapid iar eu nu puteam sa o opresc.Durerea era prea mare.Mai degraba acceptam imbratisarea mortii decat sa mai support acea durere ascutita.
Iarasi zgomote puternice.Pamantul vibra sub trupul meu.Apoi un tipat infiorator se auzea in noaptea intunecata.
Tot ce puteam simti era doar pamantul de sub mine. Vedeam destul de clar,insa durerea era tot ce puteam simti.Chiar daca simturile mele erau destul de amestecate acum,stiu ca auzul meu era perfect normal.Vantul batea destul de tare,destul de anormal pentru zona noastra.Parul imi flutura in toate directiile in timp ce eu priveam spre asfalt,unde am vazut balta de sange in care stateam.
Nu stiam ca un simplu glont poate face atata mizerie.
Cand am vazut sangele,greata a inceput sa imi cuprinda stomacul.Simteam ca o sa vars.Insa cand imi indreptam atentia spre altceva,am vazut altceva in departare.Incercam sa privesc cat de atent pot,si sincer mi s-a facut teama cand priveam scena:
Atacatorul meu batea in retragere.Incerca sa fuga de ceva..sau de cineva.Tot tragea cu pistolul in necunoscut pana cand necunoscutul se materializa intr-un barbat ce il apuca de brat si i-o suci rapid.Un trosnet puternic a cuprins spatiul dintre cei doi,iar hotul a inceput sa tipe sfasietor.Pielea mi se facu ca de gaina in fata pericolului.Cine era acel strain?De unde avea atata putere incat sa-i rupa mana dintr-o simpla miscare?
Dupa ce hotul cazu in genunchi,strainul il apucase de gulerul hainei si isi arunca capul in gatul lui.Urma un alt tipat si apoi necunoscutul meu salvator ii aruncase cadavrul ca pe o carpa.Socul mi-a cuprins corpul pentru o secunda.Mi-a amortit tot corpul,chiar si durerea imi era amortita.Nu mi-am dat seama ca plangeam pana am simtit racoarea de pe obrajii mei.Plangeam de frica.
Cand a venit spre mine,stiam ca voi muri.Stiam ce fel de creatura era.Era mai rau decat acel hot.Era un ucigas.
Cand se puse in genunchi sa ma vada,atunci am putut sa-i vad privirea atent.Chipul lui era palid,iar parul lui negru era tuns scurt.Luna ii lumina chipul si am putut sa-i vad ochii.Rosul ii stralucea in iris,iar buzele ii erau rosii.Se uita la mine,cu gura putin intre deschisa,iar respiratia lui era inceata si ca un suierat.Acesta ma apuca usor de spate si ma ridica pe genunchii lui.Privirea lui sangerie imi cerceta privirea insa pe mine deja ma apucase tremuratul.Acesta isi ridica colturile buzei in sus,intr-un zambet sincer.Atunci am putut sa-i observ coltii proeminenti.
Era un vampir.
Si atunci inima mea a stat pe loc.Mana lui mi-a sters lacrimile de pe obraz iar el ma privea curios.Nu puteam sa nu ma uit in ochii lui.Oricat de infricosatori erau,intr-un fel erau sinceri si curiosi.Aveau ceva aparte.
Si oricum,daca urma sa mor,nu cred ca imi putea interzice cineva sa nu ma holbez in ochii lui nu?
Vampirii erau ceva cunoscut in lumea mea.Nu multi se afisau,insa oamenii deja s-au obisnuit cu anormalul in viata de zi cu zi.Aproape ca toate creaturile s-au afisat doar fiindca oamenii au devenit la fel de anormali ca si ei.
Gandurile mele insa au fost brusc intrerupte cand vampirul a inceput sa vorbeasca:
-Nu ai de ce sa iti fie frica.Durerea asta nu va mai dura pentru mult timp.
Am clipit de mai multe ori ca sa fiu atenta la ochii lui.Nu vroiam sa ma gandesc la durere.Ochii lui erau ei destul de infioratori,dar era singurul lucru ce ma calmase in ultimele minute.Poate chiar ultimele din viata mea.
Am zambit firav.Am simtit cum gura mi se umple de sange,si asa ca am inceput sa tusesc.Mi-am pus rapid mana la gura iar tot ce am putut sa spun a fost:
-Scuze.Stiu ca nu mai am mult...dar poti sta langa mine?Vocea mea ragusita suna aproape sparta.Se vedea ca am plans.Vroiam sa par puternica,macar la sfarsitul meu.
Daca tot aveam sa mor,macar sa nu mor de una singura.Insa capul vampirului cobora incet spre palma mea.Mi-o lua si a inceput sa linga usor sangele de pe ea.Atunci ochii lui au devenit si mai rosiatici decat erau inainte.Insa nu mai vroiam sa incerc nimic.Durerea a reaparut iarasi si imi lua incet incet din suflare.Capul lui se apropie usor de gatul meu si mi-l mangaie cu varful nasului.Chiar si acea simpla atingere,era ca de gheata.Pielea lui era ca zapada.Rece si dura.Insa ma inviora,si ma facea sa ma simt bine.Atunci isi apropie buzele de lobul urechii mele si ma mangaie usor.Am inceput sa tremur,insa nu stiam daca era de la rana,frig,sau doar fiindca eram stanjenita.Nu am mai avut momente intime cu cineva.Ma simteam destul de bine.Sangele mi-a aprins obrajii destul de tare.am auzit un raset usor si placut la auz.Apoi imi sopti usor:
-Vrei sa te scap de durerea asta?
Nu stiam ce sa zic.Ma abtineam sa dau vreun raspuns plin de sarcasm,cum il dau deobicei insa stiam ca nu e bine sa imi folosesc glumele acum.Asa ca am dat usor din cap.
Un alt ras usor si placut se auzea langa mine.Iar apoi am simtit inca o durere ascutita.Acea durere a disparut rapid,si simteam cum totul in jurul meu se estompeaza.Imprejurimile erau inghitite de infinit,in afara de noi doi.Noi eram singurii actori de pe acea scena.Si deasupra noastra era un singur reflector:luna.
Durerea disparu de tot si asta ma bucura.Ma simteam obosita,prea obosita ca sa mai pot sa oftez de usurare.Totusi,simteam nevoia de ceva cald si lichid.Gatul ma ustura din cauza aerului rece.Am inchis ochii si am incercat sa ma relaxez.Oboseala isi facea tot mai tare simtita prezenta pe trupul meu.Ma simteam rece.
Insa cand era aproape sa adorm,am simtit respiratia calda a cuiva.Se pare ca vampirul revenise langa mine.Am deschis ochii lenes,si am putut sa observ ca fata lui era la o distanta nesemnificativa fata de a mea.Buzele lui erau plinde de sange,insa chiar si asa,el isi lipise fruntea de fruntea mea.Nu puteam sa reactionez.Am incercat sa zambesc usor,dar nu am reusit.Insa el imi vazuse efortul si zambise si el.Avea un zambet plin de speranta.Si lucrul asta ma incuraja.
Ma privi atent,iar apoi isi lipise usor buzele carnoase de ale mele.Am rosit din nou,si atunci l-am sarutat si eu.Atunci am simtit ceva dulce si atragator in gustul lui.Ceva cald si dulce.O aroma ce pulsa,de parca era o fiinta vie.Acel gust imi invada tot trupul si atunci am simtit cum ma incalzesc.Era delicios.Vroiam si mai mult.Mai mult decat imi permiteam.Insa el ma saruta in continuare si acea caldura m-a readus usor la viata.Am inceput sa il sarut si eu,si l-am strans in brate ca sa fie mai aproape de mine.Vroiam caldura.Mult mai multa caldura.
Era sfarsitul meu.Era sfarsitul scenetei.Macar sa fiu fericita in ultimul act al piesei.
Dupa ce am terminat sarutul,el ma luase in brate si ma ridica de pe pamant.M-a pus pe ambele picioare,desi inca mai tremuram.El ma apuca de mana ca sa nu cad.Inima imi pulsa dureros de data asta.Si urmatoarele batai au fost la fel.Fata mea se schimonosi din nou de durere.Lacrimile mi-au aparut din nou in coltul ochilor.Nu puteam sa-l vad.Era imposbil sa-l vad.
Acesta mi-a sters din nou lacrimile si mi-a apucat gatul cu grija,insa cand a atins partea dreapta a gatului a inceput sa ma doara.Tot ce mi-a zis a fost:
-Ar trebui sa inchizi ochii.
Eram destul de neincrezatoare.Inima ma durea din nou,iar gatul la fel.Nu puteam sa inchid ochii.Insa cand i-am vazut privirea sangerie,am inclinat usor capul si am inchis pleoapele.
A urmat o smucire puternica a gatului meu si intunericul ma inghiti complet.

[Anna]

Capitolul 2: We'll have each other until the sun…

Viata te invarte in jocurile ei chiar si cand te astepti mai putin.Cand te astepti sa mori si sa nu mai suferi,esti deja in viata.Si cand speri ca esti bine,atunci mori.Nu are sens.De ce totul este pe dos in lumea in care ne aflam?
Dupa acel vis ciudat,cu acel vampir ma asteptam ca dupa sa vad numai alb.Sa vad vreo luminita la capatul tunelului insa tot ce puteam sa vad erau numai imagini.Unele foarte neclare,iar altele erau proaspete ca o amintire.Tot ce puteam sa vad erau chiar si niste imagini ale prietenilor mei,care sunt plecati in vacanta pe plaje insorite sau pe munti cu aerul rece.Simteam caldura si asprimea nisipului pe talpile mele si aerul rece de munte ce imi flutura parul.Le puteam simti pe amandoua in acelasi timp,ceea ce parea imposibil.Si acestea nu erau singurele senzatii ce imi treceau pe sub piele.Tot ce am simtit in scurta mea viata,toate emotiile ce mi-au trecut prin inima:durere,ura,fericire,furie,invidie si poate putina atractie la un moment dat.Totul imi rascolea mintea insa nu era neaparat neplacut.Doar era frustrant sa nu vad sfarsitul dupa ce am indurat atata.Ma simteam ca intr-un vis fara sfarsit,unul din care vroiam sa ma trezesc.M-am concentrat asupra faptului sa ma trezesc insa nu puteam.Incercam dar era in zadar.Mi-am imaginat ca evadez din tinutul asta in care eram victima propriilor simturi.Deobicei asa era si in lumea reala,cand vroiam sa scap de simpla plictiseala.M-am concentrat la un loc alb,si imi imaginam ca sunt doar eu.Si apoi cand ajungeam in acel loc,tot ce imi imaginam eu se materializa.Si asa imi pierdeam zilele cu gandurile mele umbland aiurea.Un lucru vazut rau de parintii mei,deoarece mereu paream ca visez cu ochii deschisi.Oricum nu erau niciodata multumiti de notele mele,dar ma iertau fiindca eram singurul lor copil.In timp ce ma gandeam la toate astea,am deschis ochii si a aparut tot ce doream eu.
Albul ma inconjura pretutindeni.Linistea era foarte patrunzatoare,de parca te aflai la inceput de sfarsit.Albul puteai sa il controlezi tu.Era ca o foaie alba de pictat sau o ciorna de hartie ce astepta sa fie scrisa.Puteam sa stau aici mereu,albul astepta sa capete culoare oricand.Insa eu nu sunt o persoana rabdatoare,si nici nu durase mai mult de o secunda si totul incepea sa capete culori rosiatice si de negru.Insa eu deja ma gandeam la o culoare placuta vederii mele,un bleo placut al norilor insa oricat de mult m-am concentrat sa opresc culoarea sa se reverse,dar nu puteam.Rosul si negrul cadeau deasupra mea,formand un nou tablou.
In jurul meu se formase o camera intunecata luminata doar de niste lumanari lungi,din ceara rosie.In camera era un mobilier vechi si negru,dar era proaspat lacuit fiindca lumina lumanarilor se revarsa in ele.Am mers pe langa masa lunga si admiram tot ce era in incapere.Era o bibleoteca restransa si mica,unde rafturile de carti caracterizau incaperea.Te simteai putin claustrofob in acel loc,insa am cercetat zona in continuare.Lumina slaba din jur ma facea sa fiu mai atenta la detalii.Asa am observat ca acea incapere nu avea o usa.
Am inghitit in sec si am cercetat in continuare.
In fata mea,statea lipita de intregul perete din vest,unde era si o fereastra o oglinda.Apusul patruse rapid in camera,stingand brusc toate lumanarile.M-am uitat catre el si in indepartare era doar un lan de grau.M-am uitat la el,in continuu incercand sa gasesc pe cineva dar in zadar.Eram singura.
Incepuse sa ma cuprinda frica.Daca nu mai ieseam de aici?
Am incercat sa ma uit altundeva si m-am dus rapid langa oglinda.Cand m-am uitat in reflectie iar socul imi intuneca mintea.Nu ma recunosteam.
Aveam o rochie rosie,in stil victorian,lunga pana in pamant.Umerii ii aveam goi,iar pielea imi era alba precum neaua.Parul saten imi cadea in valuri in spate,iar persoana din oglinda imi zambea siret.Avea irisii rosii si ma privea cu o mare curiozitate.Ultima data cand am invatat la fizica,era ca oglinzile prezinta doar niste reflectii ale obiectului.Dar la mine era total opusul.
Eu eram speriata si ea imi zambea.
Isi ridica mana dreapta si imi aratase incheietura ei.Pe ea avea un tatuaj cu o semiluna si niste stele.Isi sprijinea mana de oglinda si cu cealalta mana imi facu semn sa vin mai aproape.Involuntar am venit mai aproape de oglinda si am privit acea persoana.
Era perfecta.Irisii ei sangerii te fermecau de-a dreptul..Deobicei nu imi putea vedea irisul,fiindca ochii mei erau negrii deobicei.Un lucru foarte rar intalnit In spatele culorii care te ingrozeau,ochii in sine te priveau cu bunatate si cu grija.Acest lucru il mai recunosteam la mine din spusele celor din jur.Culoarea parului era aceasi ca a mea,un castaniu ciocolatiu,doar ca era mai lung decat deobicei.
Insa inainte sa mai caut alte asemanari,reflexia incepu sa vorbeasca:
-Dupa ce te tot uiti?intreba ea razand.
Am inghitit in sec,nestiind ce sa spun.Aveam gura uscata si cuvintele nu le puteam rosti.Mi-am dres vocea,timp de cateva minute pana cand am putut sa vorbesc:
-Cine esti?Nu esti...eu.
Asta da discutie prosteasca.
Ea incepu sa rada zgomotos.O alta deosebire intre mine si ea.Ea avea un ras glacial,ce iti dadea fiori.Eu nu sunt genul acela de persoana.Insa nu ma mai puteam concentra la ce gandeam.
Ea incepu sa se opreasca treptat din ras si mi-a spus intr-un mod simplu:
-Eu sunt noua tu.Eu sunt noua ta viata.
Iar rasul ei cuprinse toata bibleoteca,pana cand amurgul lumina incaperea si totul disparu.