Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Naruto] Regula de aur a unei aventuri ( hidasaku )

#11
hey am ajuns si eu cu next-ul
Am cam intarziat (stiu) dar intampinam greutati in a scrie acest capitol.
urmatoarele sunt deja scrise, dar acesta mi-a dat mari batai de cap sper sa nu dezamageasca- ma revansez cu urmatoarele capitole
Lectura placuta si astept comentarii

Cap VII

Asteptam ca un copil mic in biroul lui. Priveam ceasca de cafea de pe masuta si asteptam. Nu doream sa fiu singura acum, nu imi placea sa fiu singura acum. Cand nu aveam ocupatie mintea mea incepea sa proceseze si sa inventeze tot felul de scenarii, fiecare mai ciudate. Bineinteles ca incercam sa-mi iau gandul de la discutia cu medicul gandindu-ma la alta problema- fratele lui Hidan.

Flashback

- ...Eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.

Endflashback

Ce a fost in capul meu? Normal ca nu. Uita-te la el inca il conduce familia. Cine a mai auzit la varsta lui sa vina fratele sa-ti spuna cu cine sa iesi si cu cine nu? Nu s-a mai auzit. Ori era un barbat obsedat de familia lui, ori asta era o scuza sa scape de mine. Buna metoda. Eu nu m-as fi gandit, trebuie sa recunosc ca era cu adevarat eficient planul lui si inteligent. Ma intreb ce motiv imi va spune? Trebuie sa fie ceva de sa raman gura-casca.
Mi-am ridicat capul si m-am asezat direct pe birou. "Hidan!" s-a auzit nervos de pe coridor. Mi se oprise inima in loc. Eram speriata, groaznic de speriata.
- Buna! spune un barbat intrand in incapere. Imi zambea plin de incredere, apropiindu-se de mine dorind sa para tot mai impunator. El era? Mi-l imaginam mai... ei bine diferit. Era inalt, usor roscat, cu o privire patrunzatoare. Deci tu esti.... Aha. Inteleg. Hidan! striga el dintr-o data.
"Lasa fata in pace, maniacule!" spue Hidan apropiindu-se la randul lui de mine. Inainte sa imi dau seama au inceput sa vorbeasca amandoi in rusa. Spiritele incepeau sa se incinga si aveam vaga impresie ca motivul as fi eu. Nu intelegeam ce se intampla. Il vedeam pe fiecare expunandu-si punctul de vedere cu patima fara sa-i pese de argumentele celuilalt. " Sa vedem cum va suporta vestea ca pleci." Simteam mainile rosacatului in jurul meu, si privirea .... Spusese cuvintele acelea ca sa ma vada ca sufar.

.................................................................................................................................

Stateam pe scaunul lui , cu ceaiul in mana fara sa scot un sunet. As avea atatea intrebari sa-i pun, dar nu doream sa par afectata. Ma gandeam totusi ce sunet sa scot pentru a-l face pe el sa spuna ceva. Am sorbit din ceai absenta, incercam sa nu ma gandesc. Hidan urma sa plece? Dumnezeule ruptura urma sa fie mai rapida decat ma asteptam; ca o ghilotina: " Crac". Mi-am asezat ceasca pe birou apoi mi-am ridicat privirea spre el. Si el ma privea, fara sa spuna nimic, fara sa mimeze vreo stare, se uita la mine.
- Nu te uita asa le mine Sakura, daca ai ceva de spus, spune-o!
Am dat negativ din cap, apoi am privit spre fereastra. Nu puteam sa-i spun sa nu plece; ar fi fost egoist din partea mea sau ar fi spus ca nu am inteleg cum trebuie relatia noastra. " Spune ceva Sakura!" Coborase la nivelul meu si imi mangaia obrazul. Ce puteam spune? Eram mica, afectata si nu doream sa fiu si penibila. As fi vrut sa strig: " Nu pleca!", dar ce rost ar fi avut? I- as fi distrus amintirile cu mine, doream sa fiu o poveste frumoasa la Paris, sa isi aminteasca cu drag de mine.
- Nu, nu am nimic de spus iubitule!
Fata lui s-a schimbat dintr-o data. " Inteleg!" spune el trantind usa in urma lui. Ii placea sa tranteasca usi, dar deobicei nu pentru ca era nervos. De fapt nu tin minte sa-l fi vazut asa nervos niciodata, sau sa i se schimbe starea asa repede. Era genul de persoana calma, care tachineaza ,dar iti face pe plac indiferent ce i-ai cere. Uneori ma simt vinovata ca ma gandesc la el ca la un oarecare, el chiar este un tip serios.
- Hidan! spun eu ridicandu-ma si urmandu-l. Ce aveam de pierdut? In fond sa afli ca cineva apreciaza prezenta ta este un fel de compliment, cred. Hidan, nu vreau sa pleci!
Ma privea indiferent, ca si cum spusele mele nu avusesera insemnatate. Ochii lui ma priveau seriosi iar fata lui nu mima decat nervozitate. Si-a aranjat o data parul apoi m-a tras intr-o camera plina de persoane scortoase; genul de camera cu o masa lunga plina cu oameni imbracati la patru ace fiecare insotit de catre o secretara tanara si frumoasa. Nu pot nega ca ma simteam penibil in fata tuturor; ma priveau toti neintelegand nici ei prea bine situatia. Pot spune insa ca , dupa privirea fratelui grizonatului, toti asteptau prestatia mea ca reprezentatia unui urs la un circ rusesc. „Ce spuneai?” Acum inteleg de ce sunt aici pentru a spune ce am spus pe coridor in fata tuturor acestor oameni, dar mai ales in fata fratelui sau. „ Am spus...ca nu vreau sa pleci.” Brusc mi-am ascuns capul in haina lui Hidan pentru a nu-i vedea pe toti cum zambesc si se amuza pe seama mea.
Bravo! Spune un tip blond ridicandu-se de pe scaun. Trebuie sa recunosc a fost aproape emotionant, iar tu Pein trebuie sa recunosti ca fata il place pe fratele nostru.
Nu asta-i problema mea. Problema mea, Deidara, este ca el pretinde ca o place, dar nu face decat sa se joace cu ea fara sa-i pese de ce repercursiuni are asupra familiei.
Liniste! Spune grizonatrul sarutandu-mi fruntea. Singurul motiv pentru care am acceptat sa veniti este pentru ca doream sa vedeti ca ca o plac. Iubito, spune el intorcandu-se spre mine, nu o sa plec de langa tine si asta pentru ca nu vreau si nu pot. Am aproape 30 de ani, nu am nevoie de cineva sa-mi spuna cu cine pot iesi. Eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Spune el asezandu-mi cruciulita lui la gatul meu.


astept comentarii

#12
buna
am adus nextul sper sa va placa
astept comentarii si sugestii
Lectura lacuta

Cap VIII

Flasback

- Esti frumoasa!
Dadeam din cap obosita si eu si el eram atat de adormiti . Imi lua mana mi-o saruta, ma mai mangaia putin apoi imi mai facea niste complimente. Doaream sa dorm, doar putin. Era atat de tarziu, ar fi trebuit sa fiu de mult acasa si totusi eram aici langa omul asta care nu credeam ca ma iubeste si caruia ii oferisem tot ce aveam. Ma atasasem de el. Insa ma intrebam adesea, de ce fac asta? De ce, eu si el infloream minciuna asta atat de tare. Nu e ca si cum as astepta sa iasa ceva serios din asta, doar ca.... Ne comportam ca un cuplu adevarat, chiar si in intimitate, rar imi aminteam ca era doar ceva temporar. De fapt imi aminteam, insa prea tarziu. Ajungeam in acele cazuri sa sufar in tacere. Mai ales cand ma lasa asa in toiul nopti singura. Uram sa ma vad in patul lui singura. Stiam ca barbatilor nu le place sa tina femeile in brate in timpul somnului, dar cand am incercat sa ies din bratele lui el ma tragea mai aproape de el.
- Ma duc acasa! spun eu luandu-mi geanta de pe canapea. Vocea imi tremura insa nu din cauza faptului ca abea ma trezisem ci pentru faptul ca eram atat de suparata.
Il vedeam din nou cu acea privire rece si superiara, stand pe fotoliu cu un telefon in mana. Cu cine vorbea atat de des si mai ales la orele astea? Pentru cine ma parasea? " Culca-te!" Spune el facandu-mi semn spre dormitor. Cred sincer ca situatia era penibila. Ma imbracasem deja si in fond imi era prea frica sa raman. Daca ma mai privea mult in felul acesta urma sa izbucnesc. "Noapte buna!" spun eu zmucindu-mi mana dintr-a lui.

EndFlashback

Il strangeam pe Sui langa mine iar el facea la fel. Ma simteam ca prima data cand dansasem cu el. Imi cuprindea fata intre maini , ma invartea admirandu-mi corpul si facandu-mi semne. Ma simteam atat de bine uitand de mine, de Hidan , de tot. Sui era partenerul meu de distractie, dar imi era si un bun prieten. Ne intalnisem intr-un club cand iesisem cu un fost prieten si fetele din clasa mea acum 2 ani. Am dansat atat de pasional prima oara incat atrasesem atentia tuturor. Modul in care dansam se inbina atat de bine incat ne-am apropiat din prima seara. Lui ii placeau bauturile tari, mie cele dulci. El dorea o fata cu care sa se distreze, iar eram tot timpul gata pentru el. Ma plimbase prin cluburi, dansase cu mine, ma mai mangaiase insa saruturile lui nu-mi parasisera obrajii. Pe de-o parte era vina mea, intr-o seara cand se apropiase de mine doritor, eu daduse-m negativ din cap iar el fu nevoit sa renunte. In aceasta seara ma provocase ca intotdeauna. El saluta pe toata lumea iar eu il asteptam la bar. Il priveam cu un zambet pana la urechi, el imi facea cu ochiul apoi disparea ca sa apara in spatele meu . " Sui!" strig eu cand ii simt mana lui imi prinde soldurile cu o foame animalica. Bineinteles ca mi-a raspuns cu zambetul lui stralucitor si cu privirea lui de baiat rau. Eu si el descoperisem lumea impreuna. Ma tinuse de mana cand bausem primul pahar de Tequila, il impinsesem de la spate sa danseze cu toate fetele care i-au placut. Cantasem si traisem impreuna cele mai frumoase nopti din viata noastra. Avem unul in celalalt o incredere nebuna.
- Cand spuneai ca pleaca fratii lui?
- Maine dimineata. Nu pari sa-i placi prea mult. Nici eu, mai ales pe cel mare, roscatul. Hidan mi-a povestit despre el. E casatorit si are un copil, dar are o gramada de aventuri. Iar celalalt , blondul, are un nume tare ciudat cu Deid... ma rog, cert e ca imi facea avansuri si Hidan nu spunea nimic. Poate va avea iar o scuza ciudata.
- Ma amuza fata iubitului tau si a fratilor lui! Oare la ce se gandeste? Pare nervos... spune Sui zambindu-mi.
Mi-am intors privirea spre Hidan care avea deja privirea aceaia ucigasa. Nu dorise sa danseze asa ca raspunsul invitatiei la "joc" a lui Sui fusese atat de natural. Spun "joc" pentru ca pentru mine si el nu era doar dans, era un adevarat spectacol de senzualitate. Azi purta ca de obicei palarie, iar eu muream de placere. Ii luam palaria si ma jucam foarte lasciv cu el. Nu stiu de ce faceam asta, cred ca era in natura mea. Cand aveam un sal la mine , il roteam in jurul gatului lui iar eu trageam de el, sau mi-l puneam in jurul taliei lasandu-i lui capetele; astfel el ma putea trage cat de tare dorea de el. Iar faceam show si fiind prezent aici Hidan ma bucuram ca nu aveam esarfa la mine sau ca nu face ce face deobicei. Poate ca totusi se cenzureaza putin macar in fata noului meu iubit. " Ar trebui sa vorbesc cu el , sa-i explic situatia!" Sui a dat din cap apoi mi-a sarutat usor fruntea.
Simteam tensiunea cu fiecare pas- si nu era din cauza tocurilor. Era privirea aia care ucide si poate sticla de vodka pe jumatate goala. Zambeam si ma simteam ca o proasta cand el era asa serios. Mintea imi era goala ce sa spun cand ajung la masa? M-am asezat langa el si mi-am luat paharul cu martini pentru a nu trebui sa spun ceva.
- Te-ai distrat? Bine! Acum avem lucruri serioase de vorbit.... Marti ne va vizita o jurmalista. Vrea sa faca un reportaj despre noi pentru nu stiu ce revista. Asa ca vei dormi la mine luni si marti si vei...
- Stai putin!? Cum ai putut accepta asa ceva? Nu vreau sa mai apar in presa si nici sa-i spun unei tipe cat de gentil esti tu cu mine. Nici nu vreau sa aud de asa ceva...
"De ce e micuta mea suparata? " intreaba Sui asezandu-se in fata lui Hidan."Nu te priveste"" Ba da. Ar trebui sa ma priveasca si pe mine, doar datorita mie e ea in bratele tale."Am inghetat, grizonatul si-a intors fata spre mine mai nervos ca niciodata. Nu credeam ca lentilele acealea pot atinge nota aceasta atat de dura, rece. S-a ridicat lasand jumatate din banii din portofel pe masa. Simteam ca-il pierd, ca nu pot sa respir, ca ma doare. Am sarit ca arsa de pe scaun si m-am indreptat direct spre el. Cand devenisem atat de slaba? De ce ma ridicasem? De ce ma simteam atat de dependenta de el? " Asa ma crezi tu pe mine? La cel mai mic zvon tinzi sa ma parasesti? Parca trebuia sa trecem impreuna peste toata perioada asta. Daca jurnalista ar fi zis ceva m-ai fi dat afara din casa? " spun eu asezandu-ma in fata lui si privindu-l cu ochii aproape in lacrimi. Mi-a mangaiat usor obrazul apoi a trecut usor pe langa mine.
- Crede-ma! Crezi ca as fi lasat pe cineva sa alega primul barbat din viata mea? Mi-ai placut si inca-mi placi, de aceea sunt eu aici. spun eu sarindu-i in brate si sarutandu-i obrazul.
- Si vei fi si luni la mine daca ma placi asa mult.

---------------------------------------------------------------

Eram pregatita ca pentru un un final de saptamana la o prietena, nu stiam cum urma sa evolueze situatia asta. Nu doream in orice caz sa ne certam, sa il dezamagesc, sa ... ma paraseasca. Iar mi se intampla, prea multe sentimente intr-o singura persoana. Poate ca unele fete au dreptate, tot timpul trebuie sa ai un plan de rezerva. Am intrat in apartament stiind bine ca el nu este acolo inca. " Ajung tarziu in seara asta!" Priveam mesajul pe care il primisem inca de dimineata si aproape radeam. Nu trebuia sa-mi dea raportul, nu eram sotia lui si totusi la o astfel de relatie ma duce cu gandul acest mesaj. Mi-am lasat usor geanta in sufragerie. Ma rasfatasen cu un dus, creme, masti faciale pentru ca timpul sa treaca mai usor, dar el parca nu mai aparea. Era ora zece! Unde e? La femei? Nu eram eu o companie mai placuta decat secretara aia a lui?
- Am ajuns! - vocea lui. Rusa! Spune ceva in rusa! Dar stie ca nu inteleg nimic.
Mergem spre usa in camasuta mea de noapte cand m-a lovit rasul acela. Rasul acela feminin, cristalin.... Cine era ea? Am ajuns in dreaptul usii! Il priveam zambind si incercand sa par obosita pentru a-mi ascunde socul. De unde aparuse blonda asta?Nu stiu cum sa explic tot ce vedeam. Era el acolo in fata usii, intr-un sacou albastru, o camasa alba si blugi, langa ea care isi strangea paltonul rosu dorind sa isi accentueze formele. Fata asta ma masura din priviri, ochii aia albastri erau cei mai reci ochi pe care ii vazusem vreaodata. Dumnezeule eram clar intimidata. " Hei!" spun eu atentionandu-l ca asteptam un sarut sau macar un zambet. Nu am putut sa nu remarc zambetul de pe fata lui, imi ascundea ceva. Si-a asezat mana pe obrazul meu apoi mi-a sarutat fruntea. Atunci am vazut ce era acel ceva, un bagaj. Al ei?
I-a aratat camera ei- timp in care nu-mi vorbise deloc si nici eu lui. Eram suparata ca vorbea in rusa stiind ca eu nu inteleg nimic sau asta era pretextul pentru care nu-i spusesem nimic. In sinea mea eram geloasa pe aceasta necunoscuta- asta cred ca simteam. Eram nervoasa pe el crezand ca isi bate joc de mine. Eram dezamagita si de fapt ma uram pentru ca aveam senzatia ca sunt fie o proasta care se lasase pacalita ca este unica, fie ca nu il mai atrageam. De ce isi cautase o alta?
Il vad cum isi trece mana prin par agitat, cum tranteste in urma lui usa la baie. Isi schimbase total atitudinea de cand o lasase in camera ei. " Sakura!" striga el iesind, evident, de la dus. Il privean cum se indreapta spre mine. " Vreau sa te muti aici!" Isi sprinjinea cotul de tocul usi dormitorului privind in jos. Parea ganditor si mult mai calm! Ca si cum s-ar fi eliberat de o povara. Mergeam spre el, spre dormitor dar el nu observa. Inca se gandea la acel ceva. Nu stiu daca dorea sa vorbesc, mie mi se parea inutil. Inutila era si intrebarea de altfel. Stia ca ai mei nu mi-ar permite asa ceva. M-a luat in brate ridicandu-ma la nivelul lui si ducandu-ma spre canapea.
- Nu inteleg nimic!
- Dumnezeule! spune el aplecandu-se din nou asupra mea pentru un sarut. Fata asta e o prietena de familie, va sta cu noi doua saptamani apoi va pleca de unde a venit. Promit! Stiu ca nu te-am zis dar pot sa-ti explic. Eu nu stiam, fratele meu mai mare i-a promis ca poate sta aici iar eu a trebuit sa accept. Ma saruta apasat pe umeri stiind ca sa nu voi putea fi atenta la nici un cuvant.
- Nu inteleg de ce imi explici! Nu avem o relatie, tot ce e intre noi e prefacatorie cu mici avantaje pe alocuri, nu?
Brusc si-a oprit ochii pe copul meu. Il vedeam repirans sacadat, frecandu-se la ochi apoi cum imi prinde incheietura si ma trage dupa el in camera noastra. Rectific, acum nu inteleg nimic. Ce e atitudinea asta, am spus doar adevarul. Nu? A trantit usa in urma noastra. Ce s-a intamplat dupa a fost nesteptat....

#13

#14
stiu ca vine tarziu dar am avut foarte multe pe cap in ultime vreme
dar in cele din urma a ajuns capitolul 10
cred eu ca ficul o sa vina cu o surpriza placuta ...
lectura placuta - astept comentarii

Cap X

Hidan:

- Sa nu indraznesti sa iesi pe usa aia! Am strigat eu in rusa fara macar sa realizez. ... Sakura! Era prea tarziu.
- A plecat? De ce ? Spune blonda iesind din camera ei si apropiindu-se de mine cu un zambet stralucitor. Vedeam zambetul acela, auzeam cuvintele pe care le spune, dar mintea mea era in alta parte.
- Imi pare rau! Spun eu vazand-o cat de tulburata a iesit din cladire. Plangea, eram singur. Acum realizez ca asteptam nervos aici in fata geamului pentru imaginea asta care ma distruge pe interior. De cand devenise atat de importanta? Din primul moment?
Cred ca de cand am vazut-o zambind prima data am incercat sa o tin langa mine. Imi aduc bine aminte; mi-a zambit, iar eu am venit la ea ca hipnotizat. Am baut ceva ce ea mi-a recomandat apoi am condus-o la mine. M-am intors spre usa . Imaginea primei seri se contura in mintea mea. Era noapte , am deschis usa apoi am aprins lumina si am asteptat ca ea sa intre. Aveam emotii atunci, imi trecuse prin minte chiar sa nu o ating. "Ceva de baut?" intreb eu luandu-i haina si asezand-o pe scaunul din bucatarie." Ceva dulce" Spune ea asezandu-si mana peste a mea. Ne priveam unul pe altul usor ametiti, dar iubitori. Am baut amandoi din bautura dulce pe care o alesese chiar ea din dulap . Am vrut sa o mai servesc, dar m-a oprit. Nu se uita decat la mana mea in timp ce imi lua paharul din mana si-l aseza pe dulapul din bucatarie. Am vazut cum a inspirat o data puternic, isi facea curaj sa-mi sarute maxilarul. Tremura usor sub imbratisarea mea. Era frumoasa, incerca sa ma seduca dar i se putea citi acea temere in privire. Imi repetam in minte :" Sa nu o sperii!" Faceam miscari cat mai lente sau cel putin ma straduiam, pentru ca ea se comporta atat de confuz. Se apropia de mine dar cand in raspundeam tremura.
Mi-am intors privirea spre canapea. Ma vedeam sarutand-o , tragand-o langa mine incercand sa o conduc langa canapea. Acolo am luat-o de mana si am poftit-o sa se aseze in timp ce eu o descaltam.
Cand am ajuns in dormitor era deja relaxata. Statea ca un mielusel sub atingerea mea desi recunosc ca si eu eram speriat. Nu stiu daca era din cauza dorintei mele de nestapanit sau a griji mele pentru ea. Ma ingrijoreaza modul in care se abandona in bratele mele. Nu mai vazusem asta. Imi raspundea si incerca sa ma domine ,dar numai pentru a ma starni.
- Hidan! spune Ino asezandu-si mana pe pieptul meu, dar eu continuam sa rememorez acea noapte. A doua zi de dimineata fusesem distrus cand nu am gasit-o. Doar un bilet pe frigider: " Multumesc!". Pentru ce? Si de ce plecase? De ce asa brusc? De ce m-a ales pe mine? Si de ce a ales sa se intample totul asa? Acum ca ma gandesc mai bine, ce simtisem? Simtisem ca o voi revedea .... Apoi cand a gasit-o acel ziar de scandal am reactionat defensiv. Am gasit-o si atacat-o cu acuzatii pe care nici eu nu le credeam. Cand a coborat din masina ma simtisem vinovat. Plecase de frica mea, si atunci si in acea dimineata. "Iarta-ma!" spun eu asezandu-ma pe pat rapuns de imaginile din capul meu.
" Hidan mi-e frica de tine!"
"Daca regreti asa de tare, trebuia sa te duci la prima jurnalista si sa negi tot."
A plecat si acum din cauza mea. Mi-am intors capul spre camasa de noapte aruncata pe fotoliu. Unde era acum?
- Hidan! Dormi de cand a plecat. Spune blonda coborandu-si breteaua de la rochie. Nu vrei sa stam putin impreuna.
Am privit pe fereastra. Era intuneric. Priveam in jurul meu, o vedeam pe Ino cum ma privea la randul ei. Era superba. Am ridicat usor mana pentru a-i aseza rochia la loc. Atunci si eu si ea am ramas inmarmuriti. Camasa de noapte a Sakurei era in mana mea. Priveam amandoi materialul gri de bumbac decorat cu dantela pe umeri. Moale, parfumata aproape ca o puteam simtii pe Sakura langa mine. Am strans-o in mana. Gestul meu atat de intim o facuse pe Ino sa se indeparteze si sa iasa din camera cu o privire de nedezlusit. Ceva se intamplase.

-------------------------------------------------------------------------------------------

Apartamentul era simplu dar modern. Camera de zi si bucataria erau unite. Masa rotunda de langa bar pastra inca farfurii cu peste, salate dar si urme ale iubitei mele. Pe masa era asezat impunator un bol cu sorbet de capsuni, iar pe marginea unui scaun era asezat paltonul ei.
- Cred ca o sa faca febra. spune un domn de circa patruzeci de ani iesind dintr-o camera intunecoasa. Avea camasa deschisa, parul negru, cu fire carunte de la tample pana la perciuni, pe care il aranja usor trecandu-si mana prin el. Fata ii era obosita si palida, iar dupa vestimentatie abia ajunse acasa. Ai venit sa o iei pe italianca noastra?
Despre ce vorbeste omul acesta? "Da!" a spus Sui din spatele meu . M-a poftit usor in dormitor cu capul plecat. Era un dormitor modest, cu o masuta de toaleta, un dulap ce acoperea un perete intreg si un pat cu doua noptiere langa el asezate simetric.
Sakura era in mijlocul patului, dormind intre perne. Era prea intima cu acest loc. Am coborat incet pe pat si i-am mangaiat picioarele. Parea ca atingerea mea sa fie minora, asa ca mi-am coborat buzele langa urechea ei si am spus:
- Trezeste-te iubito! Mergem acasa!
Mi-a soptit usor numele ,dar nu se trezise cu totul. Ochii i se inchideau . I-am sarutat apasat fruntea, apoi am luat-o pe sus de-a dreptul. Sui si tatal lui ma priveau si nu spuneau nimic. Nu puteau sa ma convinga sa o las aici nici un minut mai mult.
Era asezata pe un scaun in timp ce eu o imbracam cu paltonul. Ii luasem geanta de pe scaunul pe care o zarisem si o ridicasem pe Sakura in aer cand am auzit vocea lui Sui:
- Ar trebui sa-i dai ceva sa-i treaca febra.
Am privit cum se zvarcolea in bratele mele. Dadusem afirmativ din cap insa mi-am ridicat privirea spunand : " Mergem acasa!"

-----------------------------
Sper ca v-a placut acest capitol !
Astept comentarii !

#15
[font=Times New Roman][size=medium][color=#FF69B4][b]Imi place tare mult
e geniala! te felicit:*
abia astept finalul chiar imi place sa citesc ce ai scris u
esti o buna scriitoare!

#16

#17

#18

#19

#20
Scuze de intarziere
Stiu ca a durat mult, dar sper eu ca asteptarea merita... anul acesta voi incerca sa fiu mai activa pe zup ( chiar daca se anunta un an aglomerat).
Astept comentarii si sugestii.
Lectura placuta !

Cap XV

Hidan:

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este strigatul ei. "Hidan!" Ii simtisem in voce disperarea, frica, neputinta.... Unde sunt acum? Intr-o camera cu un tavan inalt si alb. Cam atat puteam sa imi dau seama pentru ca nu puteam intoarce capul, nu puteam inghitii. De undeva din departare am auzit vocea Sakurei, era aproape o soapta. Mi-am intors capul cat de mult am putut, Sakura era pe coridor langa un doctor. In spatele ei a venit imediat fratele meu. Nu se vedea prea bine prin geamul de la usa, dar mi-am dat seama rapid ca el e cel ce a strigat : " Am sa te distrug! ". Ce se intampla? Nu i-am mai putut auzi vocea, acum soptea dar stiam si fara sa ma uit ca este nervos. A imbrancit-o pe Sakura si apoi a a intrat furios in salon. "Priveste-l bine caci e ultima oara cand il vezi !"
Unul din aparate a inceput sa bipaie apoi a intrat in salon o asistenta urmata de un doctor. Pein si Sakura s-au vazut nevoiti sa plece. Bine, Sakura a fost mai mult obligata sa plece; se citea in ochii ei ingrijorarea. Am ridicat mana spre ea fara sa stiu exact ce mesaj doream sa-i transmit. Ca eram bine? Sa nu plece? Sa plece linistita? Nu stiam, dar ea a dat din cap afirmativ ca si cum ar fi inteles si mi-a zambit. Au inceput sa imi scoata toate " accesoriile" nedorite si sa-mi puna tot felul de intrebari. Nu pot spune ca ii ajutam foarte mult, la urma urmei eram prea adormit, dar cumva dorinta mea de a o proteja pe tanara mea iubita ma tinea treaz. Trebuia sa termin repede cu problemele mele si sa-mi iau in primire rulul de prim amorez.
Cumva ma simteam dator sa fac pe cavalerul deoarece ea varsase pentru mine, ca o adevarata domnita la ananghie, rauri de lacrimi. Respir acum datorita fortei cu care o auzisem strigandu-i medicului de pe ambulanta : " O sa il intorci la mine chiar daca va trebui sa te trimit in iad dupa el! Ai inteles?". Pe langa plansete isi gasise forta necesara pentru a muta muntii din loc, de a-i obliga pe toti sa lupte pentru viata mea pana la capat. Ce m-a impresionat cel mai mult insa, e ceva ce nimeni nu stie, ce nu auzise nimeni. " Doamne Dumnezeule mare! Doamne Dumnezeule Bun si Milostiv, nu-l lua de la mine! Hidan, dragul meu, nu pleca fara mine! Ce rost au toate astea fara tine?" Fata asta pe care fratele meu, Pain, nu o putea suporta, care suferea acum datorita calomnierii, era cea care plansese pentru mine, care se luptase pentru mine, care ma implorase sa nu plec .... Citisem carti in care oamenii se chinuiau si reuseau sa descrie atat de frumos fericirea incat nimeni nu-i crede. Credeam pana acum ca fericirea nu poate fi ceva atat de inaltator, dar este... dincolo de cuvinte. Fetiscana asta de 18 ani ma face sa cred in fericire. Daca as fi murit in momentul dupa ce a spus ea asta, as fi murit fericit. Totusi ceva m-a facut sa raman, ochii astia rosii, imbratisarea calda, vocea disperata, cred ca l-au impresionat si pe Dumnezeu si ma lasat in viata.
Acuatiile pe care fratele meu le arunca erau atat de lipsite de logica. Ce rost avea sa faca toate astea? Nu era in interesul ei. Nu ii oferisem nici jumatate din lucrurile pe care le aveam de oferit. De altfel de ce m-ar fi salvat daca ea m-ar fi facut sa trec prin toate astea?
- Stiti ce ati patit? Cineva vrea sa scape de dumneavoastra. Ati fost otravit cu o substanta destul de puternica. Din fericire doza a fost prea mica, iar apartinatoarea dumneavoastra a actionat repede. A facut o pauza si apoi a spus: Doriti sa vedeti pe cineva?
Da, doream. Am incercat sa scot cateva cuvinte insa aveam gura uscata asa ca m-am rezumat la un singur gest si un singur cuvat.
- Roz, spun eu aratand spre usa.

Sakura:

Doctorul i-a strigat asistentei sa o aduca pe domnisoara care plange. Am intrat in salon zambind. Castigasem in fata tuturor. Acum ca venise si Ino parca ma simteam mai victorioasa. Imi permiteam asemenea sentimente acum ca Hidan era bine. Mi-a intins mana pana cand i-am luat-o in a mea apoi a inchis ochii linistit. Inspira si expira ritmic, apoi spunea doar cuvinte fara sa le lege in propozitii. " Sarut...Multumesc....Fericit!" Am suras usor apoi i-am sarutat mana si m-am ridicat sa-i sarut fruntea, obrajii si buzele.
- Te iubesc Hidan! Sa nu pleci ...niciodata.
Mi-a asezat mana pe buzele lui apoi a spus rar dar articulat: " Nu... plec! .... Nu am cum.... esti singura care... ma iubeste... cu adevarat!"




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)