Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ideea de shounen-ai a ficului?
Da
92.86%
39 92.86%
Nu
7.14%
3 7.14%
Total 42 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

My overcast abyss is gone [shounen-ai]

#11
Mda... sper sa primesc commuri de data asta :-J...

~Partea 2~

Cat ma putea enerva acea porecla. Pe deasupra, o repeta si la fiecare stupizenie pe care voia sa o spuna. Yuuki... baiatul asta chiar nu poate sa aiba precedent. Cine ar fi crezut ca voi intalni o pacoste ca asta?
-Haide, trebuie sa plecam. Nu mai e mult pana la rasarit.
-O.K.
Se pare ca i-a revenit entuziasmul. Ah... inca un lucru cu care trebuie sa ma confrunt. Dar, lasand asta la o parte, i-am acaparat trupul si l-am ridicta in aer odata cu al meu. In cateva clipe ne aflam deasupra padurii dese, printre norii ce anuntau ploaia.
-Uimitor!
Tipatul lui s-a auzit puternic in vazduh. Ce mi-as fi dorit in acel moment sa ii dau drumul si sa se izbeasca de pamant. M-am chinuit atat sa nu ne depisteze inamicul, iar el tipa ca un idiot!
-Cretinule, nu tipa! Crezi ca daca esti in aer nu te aude nimeni?!
-Sasuke-chan... Daca aveai puteri asa extraordinare de ce nu le-ai folosit de la inceput?
Vorbeam de unul singur... Piticania asta nu merita atentia nimanui. Pe langa asta, vorbea atat de tare incat ne pierdusem elementul „surpriza”. Idiotul, nu e in stare de nimic.
-Esti cea mai idioata persoana pe care am intalnit-o vreodata.
A incercat sa zica ceva, insa i-am acoperit gura cu mana stanga. Intradevar vorbeam degeaba. Ce fel am ajuns... pentru un amarat de jutsu sunt obligat sa-l suport pe Yuuki. Madara jur ca o sa te omor cu mainile mele... o sa ai cea mai sangeroasa moarte.
M-am concentrat din nou asupra drumului; nu mai era mult pana la poalele muntelui, in jur de 200 de metri. Cand am ajuns la o distanta ceva mai mica mi-am activat si sharinganul. Ciudat...nu era pazita de nimeni. Existau doua variante: prima, si-au dat seama ca venim asa ca au plecat, sau a doua, sunt niste talhari din satul apropiat si nu au multe abilitati ninja, deci inca mai avem o sansa la acel element „surpriza”.
In scurt timp am putut zari acoperisul unei case masive din lemn. Dupa cum arata acea „ascunzatoare” puternic vizibila erau cu siguranta niste talhari ce voiau sa scoata bani de pe urma rapirii lui Sakurai. Mda... nu o sa fie o provocare dupa cum ma asteptam.
Am coborat la sol, undeva la 50 de metri de acea casa. Am retras si jutsul, revenind la forma initiala. Inca nu pot crede ca Yuuki nu a facut atac de cord cand m-a vazut.
-Ai spus ca ai un plan.
-O da, aproape ca uitasem.
M-am urcat intr-un copac, pe o creanga ce se afla la o inaltime considerabila de pamant. Era mai bine sa astept acolo – in caz ca nu ii iesea jutsul-.
-Astept.
Iar odata cu anuntul meu acesta a inceput sa faca niste semne jutsu, mai la sfarsit rostind:
- Kuchiyose no Jutsu.
Era jutsul de invocare. Ma asteptat sa il cunoasca, in momentul de fata nimic nu ma mai poate uimi la persoana lui, insa sa-l foloseasca in asemenea circumstante… Totul pare din ce in ce mai interesant.
Din norul de fum creat de jutsu s-au putut zari niste aripi lungi cu un contur negricios si cu un patagiu alb. Odata cu diminuarea fumului am putut sa vad invocarea mai clar. Era... un liliac?!
Dintre toate animalele... chiar pe aceasta l-a ales. Yuuki chiar este un idiot. Cunoaste atatea jutsuri, dar nu stie cum si unde sa le foloseasca. Am mai intalnit eu la cineva slabiciunea asta- doar ca in cazul acela era mult mai rau-.
-Deci asta e planul tau.
Am oftat. Mai bine ma ocupam singur de asta. Am facut si eu jutsul de invocare, in fata mea aparand Kira. Orochimaru avea cea mai perfecta invocare a unui animal. Sarpele asta avea sa ne ajute.
-Hei! Nu-l subestima pe Kauro! E un ajutor foarte bun in misiuni de genul.
-Da, da! Nu ma subestima. Sunt cel mai bun dintre toti!
-Sasuke-kun...Sss... Cine sssunt idiotii astia?
-Doar idioti.
Cei doi au sarit revoltati asupra celor spuse de Kira. Au inceput toti trei sa se certe. Cat de idioata trebuie sa fie o persoana sa faca asta in mijlocul noptii si mai ales intr-o misiune de salvare? Cum am ajuns eu oare intr-un grup ca asta?
-Sassuke...Pot sa gussst putin din amicul tau...sss... inaripat? Arata tare delicioss...
-Fa ce vrei.
-Ce?!? Au spus cei doi revoltati.
Chiar ma calcau pe nervi. Dupa misiunea asta trebuie sa scap neaparat de Yuuki. Poate se intoarce cu Sakurai inapoi in Satul Ascuns intre Stanci.
-Incetati odata, idiotilor!
In plus, asta este si motivul pentru care s-a apropiat de noi. Voia sa o salveze pe Sakurai, nimic mai mult. Cand ma gandesc cate am tolerat pentru ceva atat de stupid. De ce sa salvezi pe cineva cand stii ca te poate trada in orice moment? Yuuki e atat de naiv, e inca un copil... Nu se poate numi ninja. Chiar is asa... imi aduce aminte de el.
Incetasera cu cearta. Se pare ca s-au mai calmat.
Yuuki l-a trimis pe Kauro sa cerceteze ultimele doua etaje. Se pare ca restul ii ramane lui Kira. Sa vedem cum va decurge misiunea...

EDIT:))
uitasem de poze :-"

Kauro:
[Imagine: 287psie.gif]

Kira: [ and Sasuke of course ^:)^]
[Imagine: 2w6z3g2.jpg]
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#12
Heya(*.*)
Scuze de intarziere, eh, asa sunt eu
Cat despre capitol a fost bun si mi-a placut foarte mult. Stii deja ca imiplace ficul tau si mai ales ca este din perspectiva frumosului Sasuke si ca o faci excelent.Totul este okey, descrierea este asa cum trebuie, dar nici nu trebuie descriere avand in vedere cine este naratorul. Actiunea este buna, uneori grabita, insa imi place. Ma captiveaza si vreau sa stiu mai mult. Inca nu m-ai lamurit in legatura cu Sakurai, dar sper sa o faci. Nu am ce comenta si imi pare rau.Astept capitolul uramtor si tine-o tot asa!

#13
Si eu sunt cam intarziata :">
Gomene ^:)^ si ms de comentariu>:D<.
Acum>:). Next... sper sa va placa :D

Capitolul 6:


Yuuki l-a trimis pe Kauro sa cerceteze ultimele doua etaje. Se pare ca restul ii ramane lui Kira. Sa vedem cum va decurge misiunea .
Primeam semnale slabe de la Kira. Din cate se pare nu erau multi paznici la subsol si parter. Se pare ca Sakurai sta cu seful lor. Insa de ce? De obicei talharii actioneaza in asa fel incat seful lor sa ramana in siguranta, prin urmare prizonierii trebuia sa fie supravegheati de niste paznici care au niste abilitati in lupta ninja. Atunci Sakurai de ce ar sta cu seful lor? Ar exista si posibilitatea in care si-au dat seama ca venim, asa ca au dus prizonierul la sef pentru a-i proteja pe amandoi. Insa tot nu are sens. Toti prizonierii care ii au la subsol raman nesupravegheati. Sau poate nu sunt atat de importanti. Cine este oare acea Sakurai?
Sa vad ce progrese a facut Yuuki.
-Ai gasit ceva?
-Nimic la primul etaj.
Deci, erau la ultimul etaj. Daca teoria mea este corecta acolo ar trebui sa fie. Trebuia sa existe un pret bun pentru Sakurai daca o pun inainte tuturor prizonierilor. Nu cred ca este sora lui Yuuki.
-Sasuke-chan! Sunt la ultimul etaj!
-Dupa cum ma asteptam.
-Te asteptai sa fie acolo? Sasuke-chan. Esti asa de inteligent. Trebuia sa ma astept la asta din partea unui Uchiha.
Yuuki stie destul de multe despre Familia Uchiha. Oare are vreo legatura cu ea? Cine stie...
Se parea ca trebuie sa ne miscam repede. Am incercat sa ii explic lui Yuuki ce trebuie sa faca. Va trebui sa creem o diversiune. Il trimit pe Yuuki la subsol unde sunt ceilalti prizonieri. Se va da drumul la alarma iar majoritatea paznicilor o sa se indrepte intracolo pentru a scapa de inamic. Din cate m-a invatat Orochimaru legat de rapirile talharilor, asa ar trebui sa actioneze. Prin urmare Sakuria si seful lor vor ramane doar cu cativa paznici sau poate chiar deloc. Daca merge totul conform planului nu va fi o mare provocare.
Dupa alte complimente stupide din partea lui Yuuki, ne-am despartit, fiecare ocupandu-si pozitia. M-am urcat pe acoperis, asteptand semnalul lui Yuuki. Cu ocazia asta voi sti sigur daca face parte din ANBU Black sau nu... iar in legatura cu Sakurai, inca am dubii legate de adevarata ei natie. Poate oare sa fie ea? Cum sa ajung din Konoha in Satul Ascuns intre Stanci? O fi vreo idee a Hokagelui pentru pacea dintre cele doua antiuni. Oare?
Sunetul alarmei mi-a atras atentia. Uite si semnalul de plecare. Am privit cerul. Nu mai era mult pana la rasarit, doar cateva ore. Trebuia sa ne miscam repede daca vrem sa ajungem la timp. Lui Madara nu prea o sa-i placa asta.
Am facut un jutsu rapid ce m-a adus pe unul dintre coridoarele casei. Dupa cum ma asteptam... toti paznicii s-au dus dupa Yuuki. Orochimaru chiar stia sa lucreze cu psihicul inimicilor lui. Poate obsesia lui legata de stiinta tuturor jutsurilor l-a adus in stadiul asta.
-Idiotule, lasa-ma in pace! Cine te crezi sa pui mana pe mine? Stii cine sunt eu?!
O voce feminina s-a auzit dincolo de niste usi masive din lemn. Iat-o si pe Sakurai. Nu ma asteptam sa o gasesc atat de usor. Nici o provocare pana la urma. Cine ar fi crezut ca va fi o misiune atat de plictisitoare?
Cu ajutorul jutsului am intrat in incapere fara a fi observat. Eram umbra lor. Doar doua persoane se aflau in incapere. O fata cu un par lung, rozaliu si un barbat nu foarte inalt, imbracat intr-o costumatie diferita fata de a celorlalti paznici. Exact cum ma asteptam: seful lor avea sa stea cu Sakurai.
-Lasa-ma, nemernicule!
Barbatul a plesnit-o, acesta izbindu-se cu putere de podea, ramanand incostienta.
-Tarfa ce esti.
Daca afla Yuuki ca nu am facut nimic, o sa ma bata la cap. Nu am de ales. Trebuie sa intervin.
Am aparut in fata barbatului. Avea o privire speriata, se pare ca nu a observat ca sunt aici, spre deosebire de fata. Chiar face parte din ANBU Black, chiar daca nu dadea semne de ninja superior. Cred ca era din acea categorie de ninja... Yuuki iar a omis sa-mi spuna ceva.
-Oh... sunt impresionat. Se pare ca ati venit mai repede decat credeam.
Acel plural care l-a folost...Deci ne astepta. Stia ca nu e vorba doar despre mine. Poate nu e chiar o lupta pierduta. Mi-am scos sabia, indreptandu-ma cu viteza spre el. S-a panicat. Am vrut sa duc lucrurile la extrem, apropiindu-ma cu repeziciune de gatul lui. Nu facea nimic. M-am oprit chiar inainte sa-l omor.
-Nu ai de gand sa faci nimic?
A urmat o pauza lunga. Si-a scos sabia din teaca, parca trezit la realitate, incercand sa ma raneasca. Normal, nu a reusit. Nici macar nu trebuia sa-mi activez sharinganul. Miscarile lui erau atat de evidente. Era un talhar chiar atat de josnic sau juca teatru? Miscarile lui erau atat de stangace. Ceva nu e bine.
L-am atacat de mai multe ori, provocandu-i rani adanci. Tot nu riposta. Privirea lui exprima cu adevarat teama, nu parea sa joace teatru. Ce asteapta oare?
-Yuuki.
Deci asta era. Cum de nu mi-am dat seama mai devreme? Am luat-o pe Sakurai si m-am indreptat spre subsol. Erau genul de talhari care se bazau pe numarul de oameni...In momentul asta Yuuki se lupta cu toti paznicii.
Hmp. Deaia nu riposta nemernicul ala. Defapt cred ca tinta lui nu era Sakurai, ci Yuuki. La naiba.
-Hei! Ce faci? Nemernicule, lasa-ma jos! a zis in timp a inceput sa se zbata.
Perfect. Numai de pretexte inutile nu aveam nevoie. De ce trebuia sa se trezeasca? Imi era de mai mare ajutor daca ramanea inconstienta. Idioata. Chiar nu aveam de ales... M-am oprit si am lasat-o jos.
-Asteapta-ma aici.
-Hei, stai! Vin cu tine!
-Imi esti de mai mare folos daca nu te atingi de nimic.
Privirea ei enervata ma tintuia. Chiar nu aveam timp de asa ceva. Cand ma gandesc ca Yuuki se lupta cu vreo doua sute de paznici.
-Fii atent ipocritule! Sa stii ca nu-l abandonez pe Yuuki pentru ca asa vrei tu!
Nu-l abandoneaza. Din nou acea incredere si dorinta de protejare. Nici acum nu puteam sa inteleg acest lucru. Cum puteai sa protejezi o persoana cand e clar ca ea te va trada intr-o zi? E inutil. Insa unii oameni sunt prea inchisi la minte ca sa-si dea seama.
-Faci cum vrei. Ii raspund pe un ton sec.
Mi-am reluat drumul, de data aceasta cu Sakuria constienta. Nu scotea nici un sunet... Era concentrata la ceva anume.
In scurt timp ce aud niste sunete, asemnatoare cu acelea cand doua sabii i-au contact. Yuuki e inca in viata. Surprinzator pentru un idiot ca el. Mi-am activat sharinganul inainte sa intru in incapere.
Peste tot erau numai cadavre. Sangele acoperea cam toata suprafata peretilor, podeaua parca avand acea culoare din totdeauna. Cred ca erau peste o suta de cadavre acolo. Nu eram uimit. Era de asteptat asta de la un idiot ca Yuuki. Il cautam cu privirea printre toti acei ninja morti. Se afla intr-un colt al camerei, abia respirand. Hainele ii erau deasemnea patate de sange.
-Yuuki!
Vocea lui Sakurai a rasunat in toata acea incapere. Ce pot spune.. o reuniune de familie. In timp ce Yuuki si Sakurai se bucurau de reintalnire, m-am indreptat spre unul din cadavre.
Intradevar ciudat. Ranile lui nu aratau ca si cum ar fi facute de sabii. Defapt, tot acel sange nu era de la rani; era intr-un fel respins de corp. Toate punctele lui chackra erau moarte. Deci la mijloc nu a fost vorba de o lupta corp la corp, ci un ninjutsu. Yuuki devine din ce in ce mai interesant, mai ales puterile lui. Ce esti tu defapt?

Poze:


Seful talharilor:
[Imagine: arag4.jpg]
Sakurai:
[Imagine: wumrnq.jpg]
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#14
Bunaa>:D<
Din nou intarzii. Mii de scuze. Cat despre acest capitol, mi`a placut la nebunie. Totul a fost bun, adica stii si tu, naratiunea si chestii d-astea.Chiar ma asteptam ca Sakurai sa fie Sakura si din cate am observat si Sasuke credea asta. Mi-ar fi placut sa fie ea, sincer. Oricum sper ca se vor intalni.Deci, iti ador ficul, si stii si tu. Citeam fiecare rand cu atentie si voiam sa vitesc din ce in ce mai mult. Sa faci capitolele mai lungi, ca je vrea sa citeasca mai mult.
Yuuki asta e chiar tare, este puternic si foloseste ninjutsu foarte bine. Ma intreb ce ascunde, dar ce ascunde si Sakurai. Hmm.. deabia astepta sa vina urmatorul capitol.Pana atunci succes si sa postezi mai repede!

#15
Arigatou ptr coom.. acum next:D.. scz ptr intarziere :-S.

Capitolul 7:


-Banuiesc ca nu o sa ne mai vedem prea curand.
-Sa speram ca niciodata.
S-a enervat atunci cand m-a auzit si a incercat sa alcatuiasca o propozitie contradictorie – mereu facea asta-. Insa vazand ca nu gasesc nimic, in scurt timp a renuntat. Un zambet i-a aparut pe fata, spunandu-mi:
-Si mie o sa-mi fie dor de tine.
A ramas la fel de idiot. Insa, nu inceteaza sa ma uimeasca. Baiatul asta chiar are doua personalitati. Oricum, totul a mers conform planului. L-am ajutat sa o salveze pe Sakurai, deci acum se va intoarce cu ea in Satul Ascuns intre Stanci. Inca nu ineteleg de ce a avut nevoie de mine. Din cate am observat a omorat in jur de o suta de ninja si inca este in viata si fara nici o zgarietura. Medical Jutsu il ajuta in lupta, insa nu este specializat in asta... A fost un baiat interesant. Voiam sa-l studiez mai mult, sa profit paote de o putere din-nautrul sau.
-Ja ne!
M-am intors cu fata spre directia care avea sa ma duca inapoi la ascunzatoare, insa Yuuki mi-a sarit in brate, astfel dezechilibrandu-ma si cazand.
-Idiotule!
Nu pot sa cred ca am cazut de doua ori in aceasi capcana. Data viitoare il decapitez.
-Sasuke-chan! O sa-mi fie asa de dor de tine!
Si in timp ce vorbi ma saruta apasat, plimbandu-si mana prin parul meu. Cat puteam sa-l urasc cand facea asta. Multumita lui acum eram tot patat de sange... Baiatul asta chiar nu gandeste cand face ceva.
-Idiotule, ce faci cu logodnicul meu?!
Logodnic? Ah... Acum totul este limpede. Cum de nu m-am gandit la asta? L-am impins cu putere pe Yuuki, reusind sa-l dezlipesc de mine. Era o lipitoare.
-Cred ca ai uitat sa mentionezi ceva, Yuuki.
La auzul numelui, acesta a tresarit. Nu avea rost sa port discutii inutile cu el, asa ca am disparut intr-un nor de fum. Mi-am folosit jutsul de teleportare pentru a ajunge inapoi la ascunzatoare. Soarele deja rasarise... Nu mai aveam timp de pierdut si cu alti idioti. Yuuki era atat de patetic.

***

M-am indreptat direct spre camera mea, incercand sa-i evit pe ceilalti pe cat de mult posibil. Probabil Juugo si-a dat deja seama despre ce e vorba, insa asta nu e prea important. Daca ma intreaba ceva de Yuuki o sa le spun ca a fost omorat in timp ce am fost in cautarea urmatorului Bijuu*. Nu cred ca ne vom mai intalni vreodata cu el.
Am intrat sub jetul cald al dusului. Avem nevoie de asa ceva... Eram tot patat de sange din cauza lui Yuuki. De cand m-am luptat cu Itachi nu mai suport sa vad acel lichid rociatic pe hainele mele. Toate jutsurile pe care le folosesc actioneaza de la distanta sau in asa fel incat eu sa raman curat. Acum inteleg de ce nu mi-a dat Yuuki prea multe detalii despre misiune, si in special despre Sakurai. Era logodnica lui. Mi-a ascuns asta... insa de ce? Credea ca nu-l voi ajuta daca stiam asta? Era atat de idiot incat sa-si faca sperante legat de noi doi. Patetic.
Insa ce imi dadea batai de cap era capturarea ultimilor doi Bijuu. Mai erau doar Nekomata si Kyuubi. Vulpea cu Noua Cozi se afla in interiorul lui Naruto, iar Pain a zis ca se ocupa de asta deci nu vor fi probleme. Nekomata inca nu e de gasit. Din informatiile care mi le-a dat Tobi am inteles ca se afla undeva in apropierea lui Kirigakure**. Inafara de locatia asta, Tobi a mai zis ca se afla in corpul unui barbat. Trebuia sa ma ocup si de asta.
Am iesit de sub dus, indreptandu-ma spre pat. Aveam nevoie de odihna pentru am limpezi mintea. Trebuia sa gasesc demonul acela pentru a-mi duce planul la captat. Nu putea distruge Konoha fara o putere ca cea a unui Bijuu.

***
M-am trezit a doua zi cam pe la pranz. Nu am dormit foarte mult, insa decat nimic mai bine asa. Azi trebuia sa pornesc in cautarea acelui Bijuu. Kirigakure nu e departe de noi, insa am o vaga impresie ca demonul asta va fi mai puternic decat ceilalti cu care m-am confruntat pana acum. M-am imbracat cu niste haine noi si am plecat spre locul de intrunire. Probabil ceilalti erau deja acolo.
Inaintam pe culoarul lung si ingust, in timp ce auzeam tipetele lui Karin si a lui Suigetsu din camera in care aveam sa intru. Se pare ca idiotii aia iar se cearta. Am deschis usa... toti s-au oprit din vorbit, fiecare ocupandu-si locul.
-Trebuie sa mergem dupa urmatorul Bijuu, incep eu fara a le mai da vreun prilej celor doi sa inceapa o noua cearta.
-Nici o problema! Despre cine-i vorba de data asta? intreba Suigetsu in timp ce isi pregati sabia pentru lupta.
-Nekomata.
-Nekomata? repeta aceasta. N-am auzit de ea... Oricum, nu pare prea infricosatoare. Eu zic sa mergem, nu am mai avut de mult o lupta adevarata.
-Nu te grabi sa tragi concluzii. E printre cei mai puternici demoni dintre toti noua. Din cate mi-a zis Tobi i-a forma unei pisici cu doua cozi.
-Ce e atat de infricosator la o pisica? Eu zic sa mergem sa o jupuim.
Suigetsu e atat de idiot. Uneori chiar imi vine sa-l omor. Jur ca daca ma mai intrerupe o data o sa ramana fara capul ala sec si prost.
Am oftat, apoi mi-am reluat ideea:
-Principala ei putere este cea de a controla mortii. Se hraneste cu spiritele celor decedati cu ajutorul celui de al treilea ochi care il are in frunte.
-Am auzit multe legende despre ea. Din cate stiam, ultima data cand a fost omorata de Kyuubi a fost sigilata de catre Zeul Mortii intr-un obiect sacru din Padurea Mortii.
Juugo stia destul de multe despre Nekomata. Cred ca ne va fi de ajutor in misiune, in plus puterile lui sunt asemanatoare cu cele detinute de demon.
-Asa se pare, continui eu. Insa sigiliul a fost rupt, iar acum Nekomata apartine unui barbat din apropierea Kirigakurelui. Daca poate controla spiritele celor morti insemana ca se va folosi de abilitatea ei pentru a ne atrage intr-o capcana.
-Asta da provocare...
-Avem si un plan? intreba Juugo, ignorand afirmatia lui Suigetsu.
-Cred ca ne vom folosi de Karin pentru a detecta chackra demonului. Apoi Suigetsu o sa mearga spre sursa de chackra in timp ce eu si Juugo vom pregati un jutsu de retinere. De aici stie fiecare ce trebuie sa faca.
Am pornit asadar in cautarea lui Nekomata.

***

Cautarile noastre au fost in van. Nu am gasit absolut nimic, nici macar cea mai mica urma de chackra demonica. Cred ca Satul Ascuns in Ceata este o pista falsa. Nu e absolut nimci anormal acolo. Am cautat in sat plus in imprejurimele sale, insa rezultatul a fost acelasi.
La ascunzatoare am ajuns in miez de noapte, lipsiti de chackra. Lui Tobi nu o sa-i placa asta. M-am indreptat spre camera mea, cu gandul de a ma culca. Trebuia sa imi recapat din puteri, maine aveam sa merg din nou in cautarea acelui Bijuu.
Am deschis usa, iar privirea mi-a cazut asupra persoanie care se afla in patul meu. Nu eram uimit, insa o stare de nervozitate crestea nebuneste innauntrul meu. Yuuki s-a intors.

Bijuu* - asta sunt denumiti cei noua demoni din seria Naruto. Vulpea cu Noua Cozi face parte din ei;).
Kirigakure** - este forma nonliterara de la " Satul Ascuns in Ceata".
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#16
Nu stiu de ce, insa am facut un capitol maricel.
M-am simtit bine azi:X. Iii multumesc lui andy ptr ajutor la gramatica ^:)^.

Capitolul 8:


-Yuuki, ce cauti aici?! il intreb nervos, dar cu o oarecare incercarea de a ma calma.
-Sasuke-chan! Mi-a fost dor de tine!
Si in timp ce tipa extaziat, a inceput sa alerge spre mine, cu bratele deschise. Anticipandu-i miscare, mi-am trimis prin tot corpul socuri electrice, astfel incat atunci cand acesta m-a imbratisat s-a electrocutat. L-am avertizat ca asta va pati daca se mai intampla sa se apropie de mine. Era asa de idiot!
-Sasuku-chan, de ce ai facut asta?
-Daca pana ma intorc nu dispari de aici iti promit ca va fi mult mai rau. Si zicand acestea am trantit usa cu putere in urma mea.
De ce s-o fi intors? De parca nu era destul gasirea lui Nekomata, acum a mai venit si Yuuki pe capul meu. Daca nu gaseam Bijuu pana la termenul limita dat de Tobi, tot planul de distrugere a Konohai ar fi fost in van, iar toate eforturile depuse pana acum ar fi fost si ele risipite. Nu dormisem de cateva zile, iar chackra mea a ajuns la un nivel atat de mic incat eram incapabil sa lupt. Nu inteleg de ce idiotul de Yuuki a trebuit sa apara chiar acum, cand toate sunt pe capul meu si fiecare prezinta o importanta deosebita pentru plan. Trebuia sa-l omor pe Yuuki cand am avut ocazia.
M-am indreptat spre cascada din apropiere. Era singurul loc in care puteam dispune de liniste. Trebuia sa ma calmez. Nu mai aveam mult pana sa-l omor pe Yuuki... ma intreb ce m-a facut atat de nervos. Nu pot crede ca un factor inutil ca stresul si-a facut aparitia si in mintea mea.
M-am asezat in fata cascadei, privind cum apa se scurge din munti, ocolind copacii si mai apoi varsandu-se intr-o groapa imensa facuta in pamant. Peisajul nu ma incanta, insa modul in care a luat nastere casacada. Aceea a fost cu siguranta una dintre cele mai bune lupte care le-am dus.
Ai fost un oponent puternic, insa nu indejauns ca sa ma invinga. Ai ramas cu acea atitudine naiva a ta pana in ultimele clipe de viata, draga Ryuuzaki. Orochimaru nu te-a adus degeaba aici.
Niste brate mi-au acaparat corpul intr-o imbratisare ce m-a luat prin surprindere. Isi sprijini capul de al meu, lasandu-si pletele de un mov deschis sa cada de o parte si de alta a umerilor mei. Fiind lipsit de chackra, concentrarea mea s-a dus naibii. Mi-am lasat garda jos. Am avut noroc ca a fost Yuuki si nu un inamic.
-Sasuke-chan, te rog, nu fi suparat pe mine. Chiar imi pare rau ca nu ti-am spus adevarul despre Sakurai, insa ceva imi spunea ca nu o sa ma ajuti.
Din nou acel grad ridicat de furie crestea nebuneste in mine. Ma pregateam sa-i spun ceva insa tipatul sau a rasunat precum un ecou in acea pajiste:
-Sumimasen*!
Si odata cu asta, un sarut a urmat din partea lui Yuuki. Nu stiu exact ce s-a intamplat – eram mult prea obosit si desconcentrat-, insa m-am calmat, toata acea furie incontrolabila risipindu-se.
Yuuki s-a desprins usor de mine, intorcandu-si corpul spre al meu, incercand sa ma priveasca in ochi, insa fara vreun rezultat. Si-a lasat capul pana la baza pieptului meu, incepand sa planga. Nu-l intelegeam. Se comporta ca un idiot... Un ninja cu abilitati ca ale lui nu ar trebui sa se manifeste asa. Cat de patetic.
I-am ridicat capul pana a ajuns la acelasi nivel cu al meu.
-Un shinobi adevarat nu plange niciodata.
Chiar nu stiu de ce imi bateam capul cu un idiot ca el, insa am simtit ca trebuie sa fac asta, mai tarziu imi va fi de folos. Voi putea profita din plin de aceasta dragoste oarba care o are pentru mine.
-Multumesc, rosti acesta in timp ce isi lasa capul pe genunchii mei.
-Pentru ce?
-M-ai iertat.
Ma simteam ciudat. Afirmatiile pe care le tot face de cand a venit aici deveneau din ce in ce mai stranii. Sa-l iert? Nu vad pentru ce as face-o. Daca trebuie sa-l iert pentru cretinismul care il detine, atunci sunt de acord. Oh... daca ar fi fost asta era bine. Isi face atatea sperante, care oricum se vor narui. O dovada vie care demonstreza faptul ca nu trebuie sa ai incredere sau sa protejezi pe cineva. Te poate trada. Mereu o poate face.
-Nu-ti mai face iluzii! Nu eram suparat pe tine din cauza ca nu mi-ai spus despre relatia ta cu Sakurai.
-Sasuke. Cu timpul o sa-ti dai seama despre ce e vorba. O sa simti, la fel cum o fac si eu.
Nu m-a contrazis si nici macar nu a mai adaugat acel „chan”. Folosea acel ton cand era serios. Sa simt spui... Cum as putea sa fac asta daca ceea ce zici tu nu exista? Sentimentul este doar o iluzie care te face mai slab. Naruto, Sakura, Orochimaru pana si Ryuuzaki au trecut prin acest sentiment. Ei sunt slabi... Mereu vrand sa ii protejeze pe ceilalti. Cat de jalnic. Patetic.
-Sasuke-chan... Si in timp ce imi rosti numele isi ridica capul, apropiindu-se de fata mea si unindu-si buzele cu ale mele. S-a indepartat la scurt timp, lucru ce mi s-a parut din nou ciudat. Deobicei eu eram cel care ii intrerupeam fanteziile sexuale.
-Sasuke-chan, repeta acesta, ce simti cand te sarut?
Ah... ce intrebare. Am oftat.
-Nimic, spun fara a sta sa ma gandesc prea mult, de parca as fi stiut raspunsul dinainte ca intrebarea sa fie pusa.
-E un inceput bun atunci.
Raspunsul lui a fost unul... ah. Chiar nu mai era nevoie sa imi bat capul. Chackra mea continua sa scada, iar nervii mei incepeau sa slabesc cu cat imi petreceam mai mult timp cu pacostea asta.
A vrut sa-si reia vechea pozitie, insa l-am oprit zicandu-i ca ma duc in camera mea. S-a rugat de mine sa dormim impreuna in acea seara, insa primea aceleasi raspunsuri de „Nu”, ca de fiecare data. Cat de insistent sa fi pentru a intreba asta in fiecare zi, desi primesti acelasi raspuns? Numai Yuuki putea sa faca asta.

***


Era aproape dimineata, insa eu nu am reusit sa adorm. Desi eram obosit – trebuie sa recunosc asta- nu puteam nici macar sa atipesc. Ma gandeam la discutia mea cu Yuuki inca de cand m-am asezat in pat.

O sa simti, la fel cum o fac si eu.

Sa o simt? Desi e un ninja cu abilitati bune, crede in acest lucru numit... dragoste? Mi se parea patetic sa accepti ideea de a da crezare unui lucru inexistent. Toata viata mea am cunoscut numai sentimentele de ura si razbunare. Cum as putea sa cred ca dragostea exista?

-Multumesc, rosti acesta in timp ce isi lasa capul pe genunchii mei.
-Pentru ce?
-M-ai iertat.


Din nou patetic. Cum poate sa creada ca imi pasa de el? E un idiot de prima clasa! I-am permis prea multe. Incepe sa isi faca niste iluzii sexuale la adresa mea, iar eu nu o sa-l satisfac vreodata.
Sau am facut-o deja? I-am urmat ordinile lui Tobi, nimic mai mult. M-am purtat „frumos” cu el... I-am permis sa ma sarute, sa ma imbratiseze, l-am ascultat. E prea mult. Patetic. Cred ca incep sa ma atasez de el. Va sfarsi la fel ca Ryuuzaki. Mort.
Oh... peste cateva ore trebuie sa merg sa verific zona. Daca nu o gasesc pe Nekomata s-a dus tot planul de distrugere a Konohai. Cred ca Satul Ascuns in Ceata este o pista falsa... sau oare Tobi vrea sa ma testeze? La dracu, n-am nici o idee.
Am aruncat o privire asupra ferestrei. Deja se facuse zi, iar chackra mea era in acelasi stadiu. Trebuie sa vorbesc cu Karin despre asta. Puterile ei de control al chackrei m-ar putea ajuta cu aceasta scadere dramatica a puterii.
Am dat sa ma ridic din pat, insa scartaitul incet al usii m-a facut sa ma opresc. Mi-am inchis ochii, pretinzand ca dorm. Cine putea sa fie treaz la o ora ca aceea? Puteam sa aud pasii persoanei care inainta spre patul meu. Nu avea cum sa fie un inamic. Nu cred ca un om intreg la minte si-ar pune viata in pericol doar pentru a veni in ascunzatoarea noastra.
S-a oprit. Care era urmatoarea miscare? Ce avea de gand sa faca? Am simtit cum buzele imi sunt acaparate intr-un sarut. Yuuki... Il omor. Nu am dormit toata noaptea din cauza lui si acum mai vine si la mine in camera ca sa imi disturbe linistea. Cred ca i-ar prinde bine o sperietura.
Imediat ce acesta s-a indepartat de mine, am deschis ochii brusc, activandu-mi Sharinganul. A tresarit cand privirea lui a luat contact cu a mea.
-De cand faci asta? il intreb pe un ton sec, dar oarecum enervat.
-Sasuke-chan... Eto...eto... te-am trezit?
Intrebarea lui trada o urma de curiozitate, de parca pana acum nu s-ar mai fi intamplat sa ma trezesc. Acum inteleg de ce ma sculam in fiecare dimineata cu acea dorinta de a omori pe cineva.
-Esti asa un idiot. Ti-am zis sa nu-ti mai faci fantezii cu mine.
-Nu fac asta!
Cat puteam sa-l urasc atunci cand ma mintea. L-am apucat rapid de brau, tragandu-l in pat. M-am asezat deasupra lui. Pentru a-l potoli pentru un timp, avea nevoie de o sperietura.
-Chiar asa? si in timp ce vorbesc ma apropii si mai mult de el, lipindu-mi corpul de al lui.
-Sasuke-chan... Bine, recunosc. Poate putin, insa nu exagerez... spre deosebire de tine!
Spre deosebire de mine? Chiar e un idiot. Mereu ii arat cat de mult il urasc si mai ales dorinta mea de a-l omori, iar el... pur si simplu se simte din ce in ce mai atras de mine. Numai Yuuki ar putea sa se comporte asa.
Am oftat. Nu era nevoie sa imi bat capul ca sa-l contrazic. Era o pierdere de vreme. M-am dat jos de pe el, asezandu-ma in partea opusa a patului. Poate acum voi reusi sa adorm.
-Sasuke-chan. Ma lasi sa dorm cu tine?
Daca ii spun Nu i-ar incepe sa ma bata la cap, deci nu o sa pot adormi. Ah. Madara, jur ca o sa te omor cu mainile mele pentru toate astea! Sa suporti un idiot ca Yuuki e mai ingrozitor decat sa te lupti cu un Bijuu.
-Fa cum vrei!
-Arigatou!!
Cat de idiot poate sa fie.
M-am asezat asadar mai comod, inchizandu-mi ochii. Aveam speranta ca macar acum sa adorm. Yuuki se afla cu mine, deci totul parea imposibil, insa nu se stie niciodata.
Doua brate mi-au acaparat trupul. Si doar i-am spus sa nu mai faca asta. Nu am ripostat; i-am permis chiar sa-si lase capul peste umarul meu.
-Arigatou, Sasuke-chan. Incepi sa intelegi.
Eram mult prea obosit ca sa mai gasesc propozitii contradictorii asa ca l-am lasat pur si simplu in prorpiile lui ganduri. Nu l-am indepartat nici atunci cand si-a lipit corpul de al meu. Trebuia sa ma odihnesc si sa il las pe Yuuki in idioteniile si fanteziile lui.

Sumimasen* - Imi pare rau.
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#17
buna iarasi eu. Am citit acest fic de cand m-am apucat de citit "Let's journal!", dar am avut asa o lene sa comentez... sory T_T.
Imi place ideea asta de shounen-ai intre Sasuke si Yuuki. Sasuke pare sa fie un tip imun la toate "avansurile" lui Yuuki, dar baiatul cu par mov se pare ca nu e chiar asa pervers. Ii ofera doar saruturi, si atat... poate deocamdata.
Sunt si faze haioase prin ficul asta si asta mi-a atras atentia intr-un mod placut. Imi plac ficurile care au o tenta umoristica, chiar daca le prefer si pe cele fara pic de asa ceva, dar cu o tenta tragica dezvoltata. Imi plac extremele.Mi-a placut cum ai descris in ficul asta, chiar daca ai unele mici lispsuri si cateva greseli de tastare. Oricum, baza e buna. Succes in continuare si sper sa pui cat poti de repede continuarea.
Kisu :*

#18
Am trecut si eu pe aici si dupa atata lene pe capul meu, m-am decis sa iti las coment. Imi place ideea, e originala si asta apreciaz la un scriitor, deci ai un plus de la mine. Acum sa trecem la critica, am observat - sunt atenta la detali, stiu :D - te bazezi mult pe dialog, fiindca o mare parte dintr-un text o constituie dialogul. Ai grija, ca poate deveni usor sec si pentru chestia asta ai un minus de la mine. Descriere&naratiune cam lipsesc, inteleg, ca Sasuke nu pune mare accent pe descriere, doar pe lupte, dar si de acolo cam lipseste. Nu stiu, daca ai observat sau nu in anime, pe Karin ar trebui sa o faci mai "lingau", daca intelegi ce vreau sa spun si pe Suigetsu sa o umileasca.
Deci, imi place, am criticat ficul, nu pe tine. Astept nextul si sper sa evoluezi.
[Imagine: opus.jpg?t=1332600540]
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blog[Imagine: chibi_4003.gif]Yo man, chibi Manu^.^

#19
ashya_love: ma mai gandesc daca pun yaoi @-). Nu stiu inca :-?. Sper sa-ti plak capitolul ^:)^.
manu: deci am incercat sa tin cont de sfaturile tale, mai ales la faza cu descrierea si naratiunea. Nu stiu, in general ma bazez foarte mult pe dialog.. numi pot imagina o carte fara asa ceva @-). E ceva esential @-).

Capitolul 9:


M-am trezit urmatoarea dimineata cu o durere groaznica de cap, sufocat de niste imbratisari. Am incercat sa scap de Yuuki insa se parea ca nu avem vreo sansa -puterile nu mi-au revenit in totalitate. Trebuia sa vorbesc cu Karin despre asta.
I-am aruncat o privire lui Yuuki. Pacostea asta inca nu s-a trezit si nici nu arata ca o s-o faca prea curand. A dormit toata seara, toata dimineata si acum si dupamiaza. Imposibil...
Daca il trezesc o sa ma bata la cap, daca nu il trezesc o sa raman asa pana se gandeste el ca ar fi bine sa o faca. La dracu! Am incercat din nou sa-l indepartez, insa tot in acelasi stadiu a ramas. Perfect. Nu imi ramane altceva de facut... O sa-l invat minte sa nu mai doarma si altadata cu mine.
Am adunat cateva scantei in mana dreapta, pana cand am creat un soc electric suficient de puternic ca sa-l trezeasca pe Yuuki. Mi-am pus mana peste a lui si in urmatoarea secunda Yuuki se afla in cealalta parte a patului. Perfect.
-Ohayo si tie, Sasuke-chan. Totusi, nu crezi ca ai exagerat de data asta? Puteai sa ma trezesti normal.
-Erai prea sufocant asa ca te-am indepartat.
M-a luat din nou acea durere de cap. Mi-am dus mana la frunte. Ah... nu m-am mai simtit asa de cand am luptat cu Itachi. Cred ca e de vina Mangekyoul. Nemernicul ala…
-Sasuke-chan, te simti bine?
Si in timp ce vorbi se apropie de mine, punanadu-si picioarele de o parte si de alta a genunchilor mei si lipindu-si fruntea de a mea. Este pentru prima data cand observ ca avea acea culoare a ochilor, un roz inchis.
-Sa vad daca pot face ceva, zice acesta in timp ce isi inchide ochii.
Acea lumina verde a aparut intre mine si el. Am observant cum durerea de cap se ducea incetul cu incetul. Un lucru bun totusi. Am oftat.
-Gata, esti ca nou. Cum ai dormit?
-Ma mir ca am facut-o avand in vedere cu cine am stat.
Expresia fetei i s-a schimbat dintr-una somnoroasa in una copilareasca. Tot el se plange dupa ce ca eu am avut de suferit.
Usa s-a deschis brusc, trantindu-se puternic de perete.
-Sasuke, te simti bine? Este dupamiaza si tu inca nu te-ai dat jos din pat. S-a intamplat ceva? Pot sa te vindec? Am invatat o tehnica noua.
Karin… Alta idioata. Cum am ajuns eu intr-o echipa ca asta? Abia imi trecuse durerea de cap.
-Sa…sa…Sasuke! De ce… de ce Yuuki este peste tine?! a intrebat mirata, dar totodata nervoasa.
Yuuki a inceput sa se strambe la ea, apropriindu-se mai mult de mine. O sa-i electrocutez pe amandoi. Intre doi idioti si un om normal… trebuie sa iau niste masuri.
Yuuki m-a sarutat brusc, intrerupandu-mi sirul gandurilor. Ceva era ciudat de data asta. Deobicei venea acel val de sentimente de la el catre mine; acum totul parea… gol. La ce am ajuns sa ma gandesc. Am petrecut prea mult timp cu Yuuki, un asa idiot ca el.
-Yuuki! Da-te de pe Sasuke!
Karin a inceput sa-l loveasca pe Yuuki cu toate cartile ce se aflau pe etajera de langa usa. Toate acelea… aveau o anumita ordine, iar acum… Ii omor pe amandoi…
-Yuuki, Karin, terminati! Am primit vesti de la Tobi, a spus Juugo in timp ce a intrat pe usa, calmand acea atmosfera tensionata.
-Spune.
-Se pare ca Houkou prins de Akatsuki a fost un fals. Tobi ne-a ordonat sa-l cautam in parea vestica a Insulei Jiro.
Houkou este al cincilea dintre cei noua Bijuu. Orochimaru a vrut sa-l studieze pentru puterile lui de control a celor cinci elemente, insa nu l-a gasit niciodata. Din cate se stiu, el s-a refugiat pe o insula, deci undeva in sudul si vestul Tarii Ceaiului. Insula Jiro ar putea fi un bun punct de plecare.
-Misiune. Abia astept.
Yuuki parea entuziasmat. Prevad ca o sa ne incurce rau de tot, poate reusesc sa scap de el pana plecam spre Insula Jiro.
Ne-am indreptat cu totii spre camera de consiliu. Acolo aveam sa ne facem planurile sau o eventuala tactica pentru misiune. Fiind al cincilea Bijuu, trebuie sa fie mai puternic decat Nekomata.
-Tobi ne-a lasat astea, imi spune Juugo in timp ce-mi arata niste harti. Se pare ca era vorba despre niste posibile directii spre care ne-am putea orienta o tactica de lupta.
Am aruncat o privire asupra hartilor. Se pare ca era o insula vulcanica unde se aflau multi munti, inconjurati de copaci inalti. Aveam un plan care cred ca va functiona.
-Insula este strabatuta de multi munti, unde s-ar putea afla pesteri in care sa se ascunda cel care-l detine pe Houkou. Karin, o sa cercetezi zona si o sa ne spui unde se afla urme de chackra. Ceilalti o sa-i intindem o capcana.
-Nu cred ca o sa mearga, interveni Yuuki in timp ce se uita pe harti.
-Si de ce ma rog?
-Uita-te. Este adevarat ca pe suprafata insulei se gasesc munti, insa deasemenea copaci foarte inalti. Planul tau este unul direct, iar daca o sa facem asa Houkou o sa-si dea seama de planul nostru. O sa actionam altfel. Din cate stiu eu despre acest Bijuu are forma unui caine cu cinci cozi, fiecare coada avand cate un element. Asta inseamna ca daca utilizeaza tehnica de clonare, poate sa foloseasca fiecare element in acelasi timp. O sa incercam sa-l epuizam, apoi atacam.
-Stai, stai… Cine te crezi tu sa dai ordine?! intreba Suigetsu iritat in timp ce isi indrepta sabia spre gatul lui.
Un ninja mai idiot ca Suigetsu n-am intalnit. O sa ma ocup mai incolo de el. Planul lui Yuuki pare interesant si totodata arata ca el face parte din ANBU Black.
-Continua.
-Oarecum, conform legendei el s-ar fi refugiat intr-un copac dupa o infrangere suferita in urma alierii cu Nekomata impotriva lui Kyuubi. Trebuie sa detina niste tehnici ce sa-i dea avantaje in mediul arboricol. Prin urmare, Juugo si Suigetsu vor merge in padure, sa-l caute si sa-i arate ca este urmarit. Karin va supraveghea de la distanta urmarirea si o sa ne spuna pozitia exacta a lui Houkou. Demonul o sa se arate deoarece fiind numai cei doi o sa se creada superior mai ales la cantitatea de chackra. Eu si Sasuke o sa pregatim un sigiliu. Daca se intampla ca Juugo si Suigetsu sa esueze si Houkou sa-si dea seama de plan, Sasuke o sa-l electrocuteze.
-De unde stii ca va merge jutsul de electrocutare? intreba Juugo, interesat de planul facut de Yuuki.
-Houkou s-a dus cu un scop pe o insula. Poate sa controleze cele cinci elemente, insa sursa puterii lui e apa -a facut o pauza lunga si apoi a inceput-. Cred ca vom reusi sa-l prindem pe Houkou daca ne tinem de plan.
Toti s-au uitat inspre mine, asteptand un raspuns. Nu aveam nimic impotriva, parea un plan care va functiona. Insa in lupta nu depinde doar tactica, ci si cei care o pun in aplicare. Sa vedem ce va iesi.
-Doar ati auzit planul, avem de lucru!
[Imagine: asdsadfu.jpg]
Sank you, Valkyrja *hug*


#20
Ooopa, Sasuke a inceput sa tina la Yuuki, very interesating. Se pare ca eforturile lui Yuuki nu au fost in zadar. Vai cat mi-a placut faza cand Karin i-a prins pe cei doi in pozitia aceea o_O, a fost bestiala faza. La chestia cu yaoi-ul, eu nu am spus ca trebuie sa pui neaparat yaoi. Eu ma multumesc si cu shounen-ai, ba chiar e mai interesant asa, pentru ca predomina acea aura de mister. Mi-a placut faza de la sfarsit cand unii nu vroiau sa asculte de Yuuki, iar Sasuke le-a impus asta. E clar ca a inceput sa-l placa, si cred ca pe parcurs va dezvolta si sentimente fata de el.
Capitolul asta a fost scris bine, te-ai concentrat bine pe actiune, chiar daca ai avut unele greselute.
Abia astept capitolul urmator si sper sa-l pui cat de repede poti.
Kisu and bye :*:*:-h




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)